3,228 matches
-
Îi era dator, nu uitase de reacția lui Nicolae de după zilele de arest, nu uitase umilința simțită la apostrofările acestuia, nu uitase că argumentele lui fuseseră ignorate în totalitate, nu uitase că bucătarul îl făcuse de căcat în fața celorlalți pe lângă reproșul de a nu fi refuzat să-i țină locul pentru ca el să fie scos din arest. Ciuș, comandantul de pluton, a crezut că glumește atunci când a refuzat să-i execute ordinul de a trece la bucătărie. I-a cerut explicații
XV. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365361_a_366690]
-
de fiecare dată când se află la liman, o soluție salvatoare. Neuronii, cărora prin fluierat le-a asigurat confortul, acum îl ajută. - Știți, acasă mama nu mă pune la nimic, nu mă învață să fac nimic. O spune parcă cu reproș față de mama lui după care continuă : Nu am de unde să știu cum se spală mozaicul, trebuie mai întâi să învăț ! Nea Marin pică în plasă. - Te învăț eu .......... Spală șmotrul în apa murdară din găleată, îl stoarce cât poate de
XXIX ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365387_a_366716]
-
jumătate m-am întors la a ea. ” Expresia feței lui Albert dezvăluie nu atât uimirea față de neverosimil cât întrebările nerostite astfel încât nea Titi continuă : „Dacă m-a reprimit ? Dacă a suferit cât timp am părăsit-o ? Dacă mi-a făcut reproșuri ? Ei bine, pot să spun că aceste despărțiri, atunci când au loc, ne apropie și mai mult. Unde mai pui faptul că m-am întors acasă înțolit, în costum nou cumpărat de prima ! Nici nu-ți poți închipui cât de mult
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
trăim, dar și al scurgerii anilor (prea mulți) care ne împovărează cu boli, necazuri, lipsuri, silindu-ne să ne baricadăm în propriul sine, fără să mai deschidem uși și ferestre pentru altcineva. Și abia când e prea târziu, ne facem reproșuri. Și totuși, amintirile nu ne dau pace. Memoria - încă vie - păstrează dindărătul retinei - frânturi de imagini, crâmpeie de cuvinte ale unui trecut, nu neapărat fericit, dar împlinit prin profesie și activități care țin de suflet. O tinerețe și o maturitate
OLGUŢA POPESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 990 din 16 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365048_a_366377]
-
cum te mai descurci cu lipsurile astea? Mult mai greu se descurca cu conștiința. Îi venea greu să știe că scriptic se afla de partea celor vinovați de lipsurile din țară. Când a făcut acest lucru a simțit un oarecare reproș din partea lui Dinu: - Ai intrat în rahat...! A rămas mut încercând să-și adune gândurile. Cum putea să-i explice oare că din afară nu ai nici o șansă să schimbi ceva? Cum putea să-i explice că eliminarea lui “Bâzdoacă
XI. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365168_a_366497]
-
odată și-a lăsat gândurile să-i reproșeze: “ Maria, sunt sigur că măcar o părticică din ființa ta îți șoptea că am fi un cuplu reușit... cum de-ai trecut peste asta?” Să fi ajuns oare vreodată la ea acest reproș nerostit? Undeva anume oricum a ajuns. Când a cunoscut-o pe Sabina a rămas impresionat de izbitoarea asemănare a acestei cu Maria. În mod paradoxal deși își simțea inima sfâșiată de dorul Ericăi era mai tot timpul în preajma Sabinei provocând
XI. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365168_a_366497]
-
deosebită pentru el, cu mult înainte de a-și da seama cum arăta un oraș pe de-a întregul. Timișoara se reflecta în durerea lăuntrică a unchiului său. Timișoara se reflecta în privirea pierdută a mătușii sale, în privirile pline de reproș aruncate bărbatului ei. Din cauza lui amândoi băieții, Radu și Gheorghe plecaseră “tocmai la Timișoara”. Pe rând îi plecaseră și fetele: Mitica, Ioana și Stela, ce-i drept nu la Timișoara ci mult mai aproape. Lângă ea rămăsese Florica dar sufletul
XI. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365168_a_366497]
-
dar tăios în expresivitate și întodeauna neadevărat: ”un trei, un patru și un cinci!” Existau și excepții. Când era în toane mai bune răspundea doar: “am luat un șase...” chiar dacă luase o notă cu mult mai bună. Simțea amărăciunea și reproșul din glasul Mitrului după ce îi aducea la cunoștință notele “luate”, acesta punând punct de fiecare dată: - Ești prost, du-te în p..... mătii; ai vrut la liceu! Discuția se oprea aici dar fiecare continua cu un monolog nesfârșit al gândurilor
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
din bancă răspundea semeț: - Nu știu! Dl. Bâlea mustăcea, își înfunda nasul în catalog încurcat, trecând cu greu de fiecare dată de impas, simțea că i-a venit vremea să plătească, își îndura chinul în tăcere fără a face vreun reproș elevului. În schimb, Albert nu mai simțea satisfacție ci milă, fără să se lase însă dominat de aceasta; i se părea drept chiar dacă se înfiora uneori la gândul că depășea anumite limite. * Își avea porția lui de suferință; Paula nu
IX. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2048 din 09 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365166_a_366495]
-
întâmplă negativ în România este de vină preotul. Pentru că dacă preoții ar reuși să controleze aspectele morale, aspectele financiare și materiale ar veni de la sine. Dacă preoții ar reuși în scaunul spovedaniei să determine un om să rămână om ... La reproșurile ginecologilor că îi atacăm în spitale, când răspândim pliante, ginecologii ne spun: creștinii voștri (deși și ei sunt), creștinii voștri vin să facă avort. Voi i-ați botezat, voi i-ați cununat, voi i-ați spovedit și împărtășit, iar ei
INTERVIU CU PARINTELE NICOLAE TANASE DE LA VALEA PLOPULUI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364740_a_366069]
-
Autorului CUVINTE REALE Ți-am spus cuvintele reale, Luate din vorbirea curentă, Tu le-ai tradus în magistrale Fraze, mai mult recurente. Timpul a ros fără încetare Tot ce a rămas frumos, Iar azi fără remușcare, Îmi aduci câte un reproș! Oare cine este vinovatul? Tu desigur nu ești! Încrederea unul în altul Este tărâm de povești! Referință Bibliografică: Cuvinte reale / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 447, Anul II, 22 martie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Mihai
CUVINTE REALE de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364920_a_366249]
-
tăbăcit de mine, precis ar fi încasat-o și de la el): - Costea Ion, ție nu ți-e rușine să-i vor- bești așa colegului tău de clasă?! Ce e-n capul tău, măi băiete? Mai sunteți și rude! . . . Cât privește reproșul meu adresat lui Noneț, așa era: râdea ciob de oală spartă! Ma- ma lui Noneț, Ghița lu’ Clopățăl, născuse în același an cu fiică-sa - Tia lu’ Dinu Vrelea, la doar o lună diferență, pe Tiuța, colega noastră de clasă
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (IX) de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2121 din 21 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366416_a_367745]
-
noi de mâncat pentru ca, după aceea, să-și primească și el tainul ce i se cuvenea. Uneori, eu și soră-mea îi mai aruncam câte ceva și lui în timp ce mâncam, bineînțeles - sub privirile dezaprobatoare ale lui taică-meu și potopul de reproșuri al maică-mii. Dacă se-ntâmpla cum- va ca ceea ce-i aruncasem să cadă dincoace de prag, ei bine, Bălan nu îndrăznea să intre, ci începea să dea iute-iute din coadă și să schea- une rugător, pufăind pe nas, până ce
OAMENI ȘI CÂINI (MINIROMAN) (XI)* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366385_a_367714]
-
relativ scurt a ajuns directorul firmei. Era hotărâtă, să aducă societatea pe profit cu orice sacrificiu, nu va ține cont de nimic, va lupta ca firma să fie profitabilă. În fața ochilor i-a apărut Sonia, o privește cu răutate,cu reproș amestecat cu dispreț, îi susține privirea, nu se simte vinovată față de ea, a promovat prin forțele ei, nu și-a vândut trupul patronului. Sonia nu putea înțelege, cum a ajuns din măturăreasă, șefa ei, o mistuie prin interior, o roade
DRACU * NU ESTE AȘA DE NEGRU IX de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2108 din 08 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366434_a_367763]
-
de la începul cărții, privind interviul introdus în text, oricare am fi putut crede că este un roman autobiografic. Și totuși, nostalgia după locurile natele este o dovadă că descrierile atât de autentice fac parte dintr-o experiență familiară. Ca un reproș adus regimului comunist sunt și amintirile triste care n-au putut fi date uitării. Din gura personajelor sale aflăm despre cozile interminabile pentru alimente, obligativitatea uniformei școlare, cafeaua considerată un lux, muncile patriotice și multe altele, rămase cu un gust
INELUL DE IARBĂ -UN SIMBOL AL IUBIRII ETERNE, CRONICĂ DE PROF.MIRCEA DAROŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 949 din 06 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366628_a_367957]
-
a unor frustrări și imprecații social-morale și istorice acumulate de generația mai vârstnică de azi. Cel puțin în partea de lume de unde am sosit eu aici! Zisa cu “muream și p-asta n-o mai știam” vine nu ca un reproș adresat vremurilor revolute sau mai noi ci să completeze tendința de integralitate a cunoașterii, multilateralitatea personalității umane de a-și pune în valoare potențele creative dar și recreative, cu evidențierea dimensiunii de divertisment la care are dreptul și aspiră orice
TOBOŞARUL DE PIONIERI, LA DOI PAŞI DE PAMELA...ANDRESON ÎN VEGAS ! (V) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366670_a_367999]
-
de dimineață, iar cel de-acum auzind că eu cu Elena vorbim românește și-a declinat și el naționalitatea și ne-a spus în englezește că e din Budapesta și a venit aici încă din 1988. Am ajuns aici la “reproșul” său deloc răutăcios că de ce nu suntem la urne că “în România s-a votat azi președintele”(!), eu efectiv uitasem, Elena nu mai votase de 15 ani și se “naturalizase” și încetățenise în obiceiurile de-aici ale patriei adoptive, știa
LAPORTARI CU FIRETURI ŞI GALOANE CA LA C.C.AL P,C.R. ÎN LAS VEGAS !(IV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366725_a_368054]
-
de binedispunere, ce-ar fi zis Ceaușescu de-ar fi văzut atâta destrăbălare și pierdere de vreme - cu termenii de rigoare pe care i-ar fi folosit, adecvați într-o critică la obiect “partinică și constructivă, tovarăși” dar și de reproș că “recoltele stau neculese, lanurile așteaptă energia voastră dragi pretini tineri, devotamentul vostru patriotic nețărmurit!”. Și alte baliverne ale limbii de lemn cu care-și “pardosea” de fiecare dată discursul și care s-ar ar fi încheiat sigur printr-un
LAPORTARI CU FIRETURI ŞI GALOANE CA LA C.C.AL P,C.R. ÎN LAS VEGAS !(IV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366725_a_368054]
-
talent, situație materilă bună și la sfârșit ne simțim tot mai goi și părăsiți. De ce? Deoarece noi avem originea din Dumnezeu și nu putem fi fericiți fără El”, a spus un interlocutor. Au fost și persoane care parcă aveau un reproș față de o categorie de oameni care deși spun că sunt foarte credincioși fac faptele firii pământești. Aș adăuga încă odată faptul că pretutindeni sunt „mulți chemați, puțini aleși”. Nu e destul să frecventezi o biserică, ori să accepți o anumită
DESPRE FIREA PĂMÂNTEASCĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1721 din 17 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365598_a_366927]
-
de serviciu, gândul întoarcerii la copii determină contrastul dintre expresia feței lui și a celor din jur. Păstreză, încă, acel zâmbet ca de vinovat din vremea copilăriei. Chiar are, și nu de puține ori, un sentiment de vinovăție atunci când simte reproșul din încruntarea vreunui privitor care, probabil, gândește că el o duce mult mai bine decât toți ceilalți, că nu este câtuși de puțin afectat de criza alimentelor și a bunurilor de consum. Ar fi putut să-și cumpere bilet de
XXXIII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365525_a_366854]
-
fi și singur. Este ciudat ceea ce spun, dar real. La un moment dat, undeva, ceva se rupe. Nu mai este nimic așa cum era la începuturi». *** UNA DINTRE POEZIILE DIN CARTE: FALSE ÎNVINUIRI Răutăcios, chiar de dragoste te-am jefuit, Cu reproșuri grele sufletul ți-am sfasaiat, Și inima în patru vânturi ți-am împrăștiat, Nu-mi pasă că te distrug în mod cumplit. Fără pricini anume, aprig te-am calomniat, Gelos, ceartă o porneam cu glasul răgușit, Crunt, cu urâte vorbe
«STIHURI MELANCOLICE de DRAGOȘ MARIUS CHIRIAC în ediţia nr. 1891 din 05 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365614_a_366943]
-
acest prilej, aflăm de la criticul literar Florentin Popescu, cel care a semnat prefața cărții, că „Poeta este o nemulțumită de sine, de lume, de proasta orânduire a lucrurilor - și pe alocuri gata să descopere chiar și unele conspirații celeste, dar reproșul nu este rostit în felul imperativ de odinioară al lui Arghezi, ci cu un fel de resemnare, care mi se pare a veni dintr-o superioară înțelegere a psihologiei umane, dar și a cosmosului. În acest capitol, pe mai multe
ÎNTRU „TIHNA PELERINULUI” CITIND „CUVINTE DE MĂTASE” de FLORICA GH. CEAPOIU în ediţia nr. 1532 din 12 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365656_a_366985]
-
nou și n-am ce face, căci acesta este adevărul, să cred în poeziile semnate de tânărul meu confrate, Theodor Răpan. Nu trebuie niciodată să ne descurajăm adevărații noștri poeți, chiar dacă în mentalitatea noastră nu au un nume faimos. Singurul reproș pe care i l-aș putea face marelui nostru bard de la Mircești, Vasile Alecsandri, dacă aș avea curajul și talentul să i-l fac vreodată, nu înainte de a-i fi sărutat Miorița pe inimă, ar fi acela că, din grăbire
PRIN LABIRINTUL POEZIEI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/365553_a_366882]
-
unirea cu Hristos, își asumă, la Judecata de Apoi, rolul de părinți, de povățuitori ai tinerilor creștini”- m-a lămurit odată, tatăl meu. Am simțit atunci, în inima mea, cea mai frumoasă chemare la cumpătare și virtute! Nu prin ceartă, reproșuri, cuvinte de ocară te poate corecta / motiva cineva, ci prin dragoste necondiționată! Asta “am citit“ în ochii finuțelor mele, belgiencele ... iubire necondiționată. ... și abia acum am priceput cu inima ceea ce urechile mele au auzit de ani și ani. Vă urez
PRIMA ZI DIN 2014! de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1097 din 01 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365716_a_367045]
-
duce pe toate. Nu e nici o nenorocire! Suntem doar la un capăt de drum pe care îl putem străbate cu bucurie și să avem parte de împlinire, zise pe la miezul nopții Șerban, obosit de prea multele explicații, de prea multele reproșuri. - Păi cum să nu, pentru tine nu contează ce a fost, că a fost bine, contează doar ce va fii, mormăi cu ironie în glas Maria. Primele raze ale zorilor pătrunseră prin ferestrele camerei și-i mângâie genele lui Șerban
HELENE PFLITSCH [Corola-blog/BlogPost/365932_a_367261]