1,533 matches
-
mâinilor. Bărbații transpirau imediat ce ajungeau să sărute mâna unei domnișoare, iar domnișoara își ascundea mâna într-o mănușă brodată care s-o facă să se simtă în siguranță. Nobilii observau cu atenție poziția mâinii și mișcările ei, în timp ce țăranii se resemnau cu niște mâini muncite, dar îndemânatice... A face cu mâna Când aveai vreo două luni te bucurai tare mult să ți descoperi mâinile: le țineai în fața ochilor, îți răsfirai degetele, apucai o mână cu cealaltă. Treptat, ai început să apuci
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
de data asta relația interetnică din Transilvania fiind esențial schimbată. Foștii stăpâni, care căutaseră a-și asigura toate avantajele prin legi și instituții moderne, trebuiau să accepte acum condiția de egalitate impusă de dreptul internațional. Nu e ușor să te resemnezi într-o atare situație. Când e vorba de psihologie colectivă bine conturată de-a lungul secolelor, de practici sociale și deprinderi de gândire cu multe, complexe determinații. Cum să le schimbi peste noapte? N. Titulescu a avut ocazia să se
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
a scindării dintre știință și arta. Acest om concret este un om în criză, care trăiește situații-limită, aflat în imposibilitatea de a-și impune trăirile personale contra rațiunii. În fața acestei disjuncții, Sábato alege să se înfrunte haosului, să nu se resemneze, să nu privească cu indiferență cum dispare "bogăția infinită a universului care ne înconjoară, cu culorile, sunetele și parfumurile lui"25. Sábato a vorbit de multe ori despre existența să plină de deziluzii, dar a fost întrebat care ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
umane și tema fundamentală a romanelor sale. Unul din personajele sale, pictorul Pablo Castel, comite crimă din teama de singurătate: "Acum, că-mi pot analiza sentimentele în liniște, (...) simt că, într-un fel, plătesc nebunia de a nu mă fi resemnat cu acea parte din María care m-a salvat (momentan) de la singurătate"38. Singurătatea se trăiește mai intens când ești obligat să locuiești în altă țară, crede Sábato, iar locul unde te-ai născut este "căminul, focul, refugiul luminos și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
nirvana prin violență", cum spune în Demiurgul cel rău, însă până și acest act a pierdut din măreția pe care o avea în antichitate. "Ce bine știau înțelepții de dinainte de Cruce s-o rupă cu această lume sau să se resemneze cu ea fără dramă sau lirism!"18 Încă un prilej de a critica creștinismul, care consideră sinuciderea drept un păcat capital și nu-i admite nici o justificare, nimeni nu are dreptul de a-și curma viața, pentru că autoritatea divină o
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
și-l reclamă Cioran că maestru. Scriind din disperare și despre disperare, nu se poate merge decât spre moarte, insă Cioran pare a "iubi a dracului viața asta", așa cum îi spune lui Noica. Nu se sinucide și nici nu se resemnează, desi descrie o lume a disperării, pe care, însă, nu o finalizează brusc precum Dostoievski și nici nu o decodează într-o resemnare violență, precum o face Malraux cu eroii săi. Se adresează unor spectatori utopici ai suferinței melancolice și
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
poate fi învins prin nici un mijloc. Cioran vrea să dialogheze cu Dumnezeu: "Când strig: Doamne!, atâta timp cât durează strigatul meu, El există. E suficient: ce mi-aș putea dori mai mult?"19. Atitudinea indiferență a divinității nu-l face să se resemneze, ci suferă, chiar dacă în stilul său, cu voluptate: "Iubire din suferință? Ea poate fi nemărginit de mare, dar florile acestei iubiri nu se înrădăcinează mai puțin în otravă"20. Citim printre rânduri la Cioran regretul că nu a putut fi
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
nu-l lasă liniștit și îl împiedică să vadă realitatea. Fernando își construiește în minte un întreg sistem de forțe malefice, capabile să distrugă lumea, forțe de existență cărora nimeni nu-și da seama. Își propune atunci să nu se resemneze, ci să cerceteze această lume obscură. Sábato vrea, astfel, să denunțe aparențele înșelătoare, tendința noastră de a vedea și a crede numai în ceea ce avem în fața ochilor. Nu este o întâmplare că Fernando avea în comun cu Sábato copil aceeași
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
vârste primare care persistă întreaga viață în noi, reține totuși în tușele sale amprenta asprimilor specifice anotimpului hibernal, cu aspecte dramatice adeseori sugerate de către un pâlc de copaci desfrunziți, cu crengi puține și sfârtecate, în poziții înclinate, asemenea unor personaje resemnate sub povara propriului lor destin. Iarna in sat, Peisaj de iarnă, și Amintiri din satul natal , aparținând Pinacotecii ieșene sunt dintre cele mai reprezentative pentru această categorie de lucrări. Sentimentul ce se degajă din ele este complex, un amestec de
Claudiu Paradais by MIHAI CĂMĂRUŢ () [Corola-publishinghouse/Science/1681_a_2948]
-
de Hitler. Blocul muncitoresc este divizat și prin urmare slăbit, ceea ce determină clasele mijlocii, angajații, funcționarii, țăranii să caute protecție pe lîngă Hitler. SPD-ul împiedicat de responsabilitățile sale guvernamentale, de aparatul său semi-etatist și obsedat de progresul comunist, se resemnează în fața prăbușirii Republicii. El a acceptat fără să reacționeze lovitura de stat prin care cancelarul van Papen a scăpat de guvernul social-democrat al Prusiei, fortăreața sa, în iulie 1932. Conducerile, atît politice, cît și cele sindicale, nu realizează natura specifică
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele () [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
Franța (Berck-sur-Mer) care apare ca indice spațial în două dintre romanele scriitorului, Elveția (Leysin) și România (Techirghiol), concluzionăm prin a afirma că mitul personal al lui Blecher a fost încercarea de a-și construi o altă identitate fapt nerealizat, personajul resemnându-se cu condiția de a fi închis în propriul său trup bolnav sursă a viziunilor și scenarilor onirice halucinante. Ideea pe care o propun este de a aborda, mai întâi, interdisciplinar textul lui Blecher, de a observa modul în care
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
Vasilescu de o asemenea boală a imaginației urcușului, fiindcă în nenumăratele sale ore de zbor el chiar cucerește înălțimile; ziarele și mai toată protipendada bucureșteană recunosc în persoana sa un adevărat as al aviației românești. Mai curând "pământeanul" Ladima se resemnează cu tentativa sa de a-și sublima, prin zbor, personalitatea supradimensionată moral și poetic. Nu reușește să acceadă la lumina solară și resimte dureros eșecul. Ne-o spune voalat prin "vocea" lui Gerard de Nerval ("Ma seule étoile est morte
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
desăvârși studiile școlii primare. Din vara lui 1863 și până în iarna lui 1864, el își pierde efectiv urma, G. Călinescu neputând face decât simple presupuneri. Dispariția aceasta cristică "în pustie", recuzarea contingentului, a locului hărăzit de soartă, urmată de revenirea resemnată printre contemporani, se reflectă în poezie. Călin lipsește șapte ani, în vreme ce Hyperion "S-a rupt din locul lui de sus,/ Pierind mai multe zile.//" Pelerinajele sale sunt prea cunoscute pentru a insista. Chiar și la conservatoarea societate Junimea apărea intempestiv
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
cel mai bun exemplu de asumare a suferinței. A fi creștini înseamnă a ne îmbrăca în Hristos nu doar în viața, ci Și în moartea Sa, în ascultare pe Cruce (Rom. 6). Acceptarea nu este sinonimă cu resemnarea. A se resemna înseamnă a se apleca în fața unei fatalități, a unei lovituri a sorții, a circumstanțelor adverse. Acceptarea este îndeplinirea unui act de libertate, prin care ne asumăm suferința și o folosim în scopul creșterii credinței noastre, a iubirii și a ascultării
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
cel mai bun exemplu de asumare a suferinței. A fi creștini înseamnă a ne îmbrăca în Hristos nu doar în viața, ci Și în moartea Sa, în ascultare pe Cruce (Rom. 6). Acceptarea nu este sinonimă cu resemnarea. A se resemna înseamnă a se apleca în fața unei fatalități, a unei lovituri a sorții, a circumstanțelor adverse. Acceptarea este îndeplinirea unui act de libertate, prin care ne asumăm suferința și o folosim în scopul creșterii credinței noastre, a iubirii și a ascultării
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
care aleg sinuciderea ca mod de autoeliberare, pentru a înceta durerile fizice sau psihice la care sunt supuși, societatea să încerce, mai întâi, să-i încurajeze, să-i ajute să depășească aceste momente dramatice, și abia mai apoi să se resemneze și să le accepte decizia. Acceptarea cu ușurință a deciziei unei persoane de a se sinucide este interpretată drept o slăbiciune a societății, drept o abrogare a obligației morale a celor apropiați de a-i ajuta pe cei bătrâni, pe
MALPRAXISUL MEDICAL by RALUCA MIHAELA SIMION () [Corola-publishinghouse/Science/1374_a_2741]
-
ani doar o amintire, când cei doi, departe de a mai fi sprinteni și caustici, sunt doar niște artiști onorabili care își câștigă o pâine onorabilă, producându-se ici și colo. Au învățat mai greu decât alții să piardă, amândoi resemnându-se în cele din urmă la prestații ce țin mai degrabă de divertisment decât de artă. Unde sunt geniul și insurgența lui Luc, unde sunt verva si febra amoroasă a lui Gabriel? Zugrăvindu-și personajele pe fundalul unor ambianțe, climate
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
începe printr-un episod de orbire spontană, omul în cauză aflându-se la volanul propriei mașini oprite la semafor. Adus acasă de un binevoitor, care se va dovedi până la urmă a fi fost un hoț de mașini, proaspătul orb se resemnează în fața nenorocirii; are totuși puterea să realizeze că orbirea care teoretic i se părea a fi absența luminii, o ascundere a ființelor și lucrurilor în dosul unui văl negru de beznă (amauroză), în ceea ce-l privește înseamnă cufundarea într-un
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
convoacă un nou Parlament. Acesta profită de ocazie, pentru a-și expune nemulțumirile regelui, care îl va dizolva după câteva săptămâni: a fost "Parlamentul cel scurt". Regele relua războiul contra Scoției fără noile mijloace financiare, dar în lipsa acestora se va resemna și, în luna noiembrie, convoca un nou Parlament, la fel de ostil lui Carol I. Parlamentul va aproba mai multe legi destinate să le apere drepturile contra puterii regale, în special "Marea Mustrare". Ea va interzice regelui să îl dizolve, deschizând perioada
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
cartea, Palinodie, să nu ceară "argumente/ nici înveșmântarea ideii în materie sensibilă"). Și totuși, deși poemelor marca Acosmei pare a le lipsi orice intenție lirică, orice proiecție hiperbolică, orice propensiune spre mit, metaforă sau metafizică, cititorul nu trebuie să se resemneze. El descoperă că există o poeticitate de substanță în înșiruirea, plină de o cruzime deloc studiată, de tranches de vie specifice: individuale și nu prea, autobiografice și nu prea, dar cu siguranță greu masticabile, din cauza unei zgure de balast existențial
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pași de panteră de-ai merge,/ și tot știu că ești pe urmele mele. panteră roz/ de culoarea sângelui dogorind din stomac/ mă umflă râsul la gândul cum o să te/ sinucizi tu hăpăindu-mă.// (...)// uniune decăzută,/ ordură înfloritoare,/ nisip umblător,/ resemnează-te, ai răbdare. viața ți-a/ demonstrat că dreptatea e întotdeauna de partea/ ta că răbdarea te duce întotdeauna la țintă// acum eu sunt ținta și râd: cu tine de gât/ am s-o rup cu tradiția, am s-o
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
legitimat negocierile cu Arafat. Acest pacifism în creștere și continuarea ocupării teritoriilor palestiniene pot conduce la apariția de facto a unui stat bi-național, în care majoritatea populației va fi arabă. Oricum, un segment semnificativ al populației evreiești pare a se resemna, a se împăca cu ideea coexistenței cu un stat palestinian, dar avînd prerogative limitate. Asta voia și fostul premier Ariel Sharon. Între timp, însă, lucrurile s-au complicat prin războaiele cu Hamas, în Gaza, și Hezbollah, în Liban și mai
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
pleacă fie spre congregații învecinate (datorită aroganței reverendului din Knype Hill), fie spre lumea personală, sub puseurile ateismului tot mai accentuat. În decorul psihologic al unui stoicism rar întîlnit în literatura britanică modernă, Dorothy încearcă să reziste multitudinii de provocări. Resemnată cu statutul de fată bătrînă (deși nu e lipsită de șarm și nici nu are o vîrstă înaintată), ea suplinește eroic numeroasele deficiențe de caracter ale sarcasticului său tată. Împacă enoriașii jigniți de condescendența irepresibilă a parohului, vizitează bordeiele săracilor
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
pentru a-l lua pe Mișa cu el. Salvarea pinguinului devine, prin urmare, o chestiune capitală, în interiorul căreia Kurkov articulează o tensiune epică fără precedent (cel puțin în contextele narative, de debut, ale cărții). Scriitorul are revelația neașteptată că indivizii resemnați la "normalitatea anormalității", deși traumatizați de spectrul aproape insurmontabil al morții, nu doresc altceva decît ca și el să supraviețuiască: SĂ RĂMÎNĂ ÎN VIAȚĂ indiferent prin ce mijloace, dar SĂ RĂMÎNĂ ÎN VIAȚĂ". Salvarea lui Mișa funcționează de aceea ca
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
4 (2004), p. 61. 48DEX 1998 = Dicționarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de Lingvistică "Iorgu Iordan", București, Editura Univers Enciclopedic, 1998. 49Ibidem, p. 9. 50Ibidem, p. 10: "Conștientă că nu poate crea ex nihilo un limbaj nou, deconstrucția se resemnează să împrumute numele vechilor concepte metafizice, dar fără a le respecta sensul, conform normelor tradiționale ci, au contraire, sarcina ei constă în alegerea conceptelor celor mai problematice și manipularea lor ludică în limbaj". 51 Mircea V. Ciobanu, Avatarurile exercițiului hermeneutic
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]