1,256 matches
-
de decibeli în sus, fac ulcer, se nevrozează sau mor. Omul pare să fie mai rezistent. Eventual se cretinizează, cade în fandacsie sau, mai rău, devine dependent. Oricum, mărturisesc că n-am prea multă încredere în cei care, fericiți (sau resemnați) să fie agresați în felul acesta, își exprimă „liber“ votul când li se cere... Un obicei generalizat este și „muzica de fond“ din orice magazin, dar mai ales din restaurante și cafe nele. Ești invitat să abandonezi orice conversație și
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
și te pârăște „la centru“. E și obedient (cu cei „mari“), e și sărăntoc, dar e, mai ales, adumbrit intelectualmente și tembel. Nu poate fi vindecat, reorientat, strunit. E un ticălos somnambulic. Mai mult decât indignare, stârnește uimire și o resemnată bună dispoziție... Toți cei de mai sus sunt ticăloși secunzi, de mâna a doua. Ticălosul adevărat, ticălosul model, ticălosul de vocație e infinit mai spectaculos. Mediocru și veleitar, uleios ca o delațiune și călău ca un abur toxic, deopotrivă umil
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
mai credibile, pentru a vedea apoi cum se sublimează ele în operă. Iată cum ne-o descrie, mai întâi, Corneliu Botez: mai mult mică la stat (scundă) oacheșă dar robustă, cu fruntea lată și cu ochii negri; o ființă tăcută, resemnată, visătoare, cu un zâmbet dureros pe gură, cu trăsături puțin cam bărbătești; evlavioasă și înțeleaptă, cum nu mai era alta. [...] un suflet plin de bunătate, de altfel ca și bărbatul ei, față de care era plină de adorație și ascultare 309
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
În care se puteau citi însemnări cutremurătoare, de genul "dimineața am tradus din Verlaine, după amiază am lucrat, în tura II-a, la ecarisaj". Eram directorul Editurii "Junimea". Jurnalul trebuia publicat: mărturisea un destin tragic, într-o scriitură reținută și resemnată, cu frazare elegantă și incursiuni culturale de-a dreptul excepționale. Ar fi venit în seria deschisă de Jurnalul altui fost pușcăriaș în anii '50, țăranul bucovinean Toader Hrib ("Cronica de la Arbore", tipărită în două ediții) care, evident, pe alt palier
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
numelui pe afiș. La final, în frac, a aplaudat, a trimis actorilor flori și a participat la agapa de după premieră. Sigur că a fost o persecuție tâmpă și adânc regretabilă obligarea la pseudonim, dar până a inventa un Sebastian măturând resemnat caldarâmul și fugărit de-o cucoană de la intrarea Teatrului, ehei, cale lungă! Cartea e plină de asemenea mistificări; dincolo de inadvertențe și de anacronisme comise cu rea credință (de pildă, Lovinescu, mort în 1943, este prezentat, după "eliberare"... manifestându-și adeziunea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
a așternut pe fețele tuturor". Apoi, momentul mut a fost depășit. Oamenii s-au împărțit brusc în două tabere. Unii, cei mai mulți, s-au declarat și s-au lăsat în voia soartei, "gata să rămână pe loc, în așteptarea noilor stăpâni", resemnați, paralizați, "în această vale a plângerii". În același timp, alții, foarte puțini, în frunte cu părintele s-au grăbit s-adune în pripă ce se putea, fără să mai stea locului "având ca obiectiv trecerea Prutului", spre interiorul țării. Eugen
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
spunea. Fă-mi tot ce vrei, fă-mi de toate, prințu’ meu, frumosu’ meu, dragostea mea și iubirea mea... Prințișoru’ meu mulatru. Așa-mi spunea. Să-nțepenesc dacă v-oi minți, eh, ce știți voi? Andrei părea să-și accepte resemnat ignoranța. Nu știuse, habar n-a avut, toată povestea asta alunecase pe lângă el aiurea, fără să fie În stare să tragă vreun folos de pe urma ei. Acuma nu mai are nici o importanță. Faptu-i consumat. — O să luăm un tramvai de-aici, spuse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
gândeau la școala lor... și speranțele lor care păreau iremediabil năruite.. Trebuia luat totul de la capăt. Prea multe rămâneri în urmă erau... de recuperat. Dar, nimeni nu se tânguia... nimeni nu dispera. „Eh !.. Așa a vrut Dumnezeu..!”, își zic ei resemnați. Pe chipurile lor e întipărită răbdarea sfântă a țăranului român, tăria acestui neam oțălit în durere, care a văzut și îndurat atâtea... că nimic nu-l mai poate îngrozi. Și, fără prea multă vorbă, cu o îndârjire care-i numai
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
îmbrățișarea aceea, de pe Hășmaș.. la începutul atacului, în zorii zilei de, Adormirea Maicii Domnului... Când s-au îmbrățișat cu toții, în fața mormântului, lui Neagu.. dar ce îmbrățișare a fost aceea... ce îmbrățișare..! „.. Nici unul nu mai este... nici unul !”, murmură el, calm și resemnat. Începu să se crape de ziuă. Zorile se revărsau din cer gingașe, împrăștiind întunericul și încet încet, împrejurimile se limpeziră... La răsărit, pe Crainicu, prima panglică auriu albăstrie se întindea ca un brâu luminos.. de sus, de pe Bivolu până jos
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
doar, pentru singura vină de a fi o familie de moșieri aristocrați, cu iluștri oameni politici, și de cultură... care trebuiau să dispară. Era o încununare a cruzimii unui regim sinistru, cinic și inuman. Toată această lume, prăbușită pe neașteptate, resemnată își căuta de lucru... orice... Dar, nu încetau să surâdă vieții, și să spună... Las’ că vin americanii.. vin și ne scapă..!” Continua să se pună problema salvării averilor, în fața amenințării tot mai agresive a comunismului. După experiența rusească, sub
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
nimic. Lichidarea și emigrarea era singura soluție. „ - Dar e sinistru, domnule, ce se aude..!”, șopteau unii îngroziți. „ - Da, nu-i altă soluție decât expatrierea !.. Nu mai cred în nimic, totul e pierdut, trebuie să te aștepți la orice !”, șopteau alții resemnați. Iarnă !.. Ce iarnă grea a trecut !.. Iarnă bogată în zăpezi, bogată în viscole, iarnă rece, argintie.. strălucitoare... Se auzea numai mugetul vântului dezlănțuit bezmetic, izbind în ferestrele oarbe, ca niște aripi grele de pasăre de pradă. După o iarnă atât
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
că împreună îți pot hrăni mai bine sentimentul împlinirii și satisfacției personale. Fata de duminică Cristina NEAMȚU Oglinzile Ca toate ființele umane, am devenit conștientă de mine - și m-am format totodată - prin reflecția iubirii, a fețelor zâmbitoare, îngrijorate, dezamăgite, resemnate, obosite, încurajatoare sau încruntate ale părinților mei, prin gesturile lor, timbrul vocii, tonul și cuvintele lor destinate mie. Comunicarea lor cu mine, cu rădăcini adânci în speranțele, stereotipurile și temerile lor, conștientizate și neconștientizate, a fost lichidul amniotic în care
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
voie sau de nevoie, pentru traiectorii profesionale modeste sau "liniștite", cu scopul motivat de a se dedica vieții de familie, creșterii copiilor și susținerii carierei soților lor. Unele dintre ele păreau a fi fericite cu opțiunea făcută, altele erau doar resemnate. În ce măsură aceste opțiuni sunt realmente libere sau doar răspund așteptărilor/constrângerilor sociale, generate de idealul de a fi o "mamă bună", o "soție model" sau "de trei ori femeie" este o problematică ce se cere nuanțată de la caz la caz
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
preocupări ambițioase - În lipsa frumuseții fizice și a unui amant. Ea-și cumpără auditoriul printr-un festin vesperal și impune tăcere nu prin caracterul inedit al studiului desfășurat În lectura autoarei, ci prin tonul imperativ. Invitații, aleși pe sprânceană, se supun resemnați supliciului de durată, pentru că studiul despre Femeia În istoria și În poezia poporană a românilor, În prezent și-n viitor... e gândit ca prelegere publică În reprize: „Acest studiu va constitui subiectul a trei conferințe ce se vor Ținea de către
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
noaptea dinaintea sărbătorii. Am venit doar eu cu nepoata la București, omu’ este cam bolnav, a rămas acasă, iar părinții fetei sunt plecați în Italia la muncă. Am grijă de cea mică, nu-i ușor, domnu’, să știți”, îmi spune resemnată. „La noi în sat, la Piatra șoimului, mai mult de jumătate din familii sunt plecate în Italia. Au mai rămas doar bătrânii și văduvele, dar și ei pleacă pe acolo, să-și vadă de nepoți și strănepoți”. Nu poate renunța
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
ar alege-o, pelerinajul „merge non-stop”. Clienții potențiali sunt și ei descurajați de aglomerație în acele zile de foc. Jandarmii „se comportă frumos cu clienții care au neapărată nevoie să vină la noi”. Cei doi comercianți par a fi însă resemnați, acceptă totul ca pe o fatalitate, un exercițiu al răbdării practicat o dată pe an. Lucrătoarele de la baia publică. Ideea și dorința de a sta de vorbă cu lucrătoarele de la Baia Publică din Iași mi-au venit încă din octombrie 2009
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
înălțime pe plat forma scărilor de la intrare, femeia mi s-a părut a fi una dintre cele mai bune întru chipări a ceea ce denumim de obicei „privirea celuilalt” : aproape și departe în același timp, contemplând cu un aer de cunoscătoare resemnată, fluviul uman ce curgea undeva mai jos, la nivelul picioarelor ei cu încălțăminte comodă, de „serviciu”, adică papuci albi din piele, cu găurele. Baia publică a fost refăcută în 2007 de către Primăria Iași, dar bănuiesc că este vorba de o
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
Cordonul jandarmilor, întregul „dispozitiv” este din ce în ce mai strâns, tensiune maximă, militarizarea ceremoniei. Gata, am pornit, racla este ridicată pe umerii a șase preoți voinici (oare cât cântărește ?), rândul este barat cu garduri de fier, oamenii închiși acolo privesc alaiul excitați și resemnați totodată. Clopotele Catedralei bat intens, tot mai intens, fundalul sonor este copleșitor. Echipele de televi ziune, cu camerele ridicate deasupra capetelor, încearcă să surprindă momentul în direct, alergând haotic pe lângă racla lucind în mii de ape metalice, protejată de un
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
vedea ulterior și din ce cauze), conștiința sa "burgheză" era departe de a fi dispărut. Tocmai acesta a fost obiectivul vizat de Ceaușescu prin intermediul "tezelor din iulie": transformarea populației într-un factor activ de promovare a ideologiei romantic leniniste. Acceptarea resemnată a regimului de către societate nu echivala, pentru urmașul lui Dej, cu procesul autentic de "construire a socialismului". Nu. Populația trebuia să se convingă și să fie convinsă de măreția, echitatea și inevitabilitatea avansării spre comunism, să devină deci una cu
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
de vedere, ca și din multe altele. Așa cum am observat în lucrare, statul și partidul comunist devin indistincte în cadrul leninismului romantic. Împreună, ele acționează în vederea articulării unei inginerii sociale prin intermediul căreia populația să devină parte activă a idealului revoluționar: acceptarea resemnată a principiilor romantic leniniste nu este suficientă. Imperativul îl constituie asimilarea lor afectivă și popularizarea lor efectivă prin militantism și "spirit combativ". Politicul nu numai că intervine în câmpul social și economic, ci îl structurează în conformitate cu principiile ideologice care îl
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
a uitat drept la mine. Observasem că azi nu avea buzele rujate, ceea ce mă ajuta s-o deslușesc, să deslușesc înfățișarea ei tânără sub înfățișarea de bătrână. Fața obosită, palidă, ridată, rotundă și moale arăta acum extrem de tristă, o tristețe resemnată, cum nu mai văzusem niciodată la ea, nici chiar atunci când mă părăsise. Dar tristețea ei avea un aer hotărât, aproape prudent; acum părea extrem de atentă, ochii vii își pierduseră privirea vagă. Își scoase la iveală mâinile roșii, ușor umflate, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
apartenență a devenit copleșitor. În ciuda cruzimii extraordinare a destinelor noastre, în ciuda oricărei aparențe, ne aparțineam unul celuilalt. În timpul cât am compus scrisoarea, am reușit într-adevăr să mă gândesc intens la Lizzie, ba chiar cu un soi de generoasă și resemnată afecțiune. Îi vedeam fața veselă, șăgalnică, din tinerețe, când obișnuiam să râdem de faptul că mă iubea. În pofida incredibilei „gaucherie“ a „inițiativei“ mele, era posibil ca, absolut întâmplător, să o fi redobândit pe Lizzie în chip de prietenă a cărei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cât de curând poți. Vino curând și vino pentru totdeauna. Nu mai pot continua viața asta aici. O să te aștept în fiecare zi. Nu-i puteam vedea fața, dar întreaga ei ținută exprima nu atât teamă cât o totală demoralizare resemnată, care trecuse dincolo de frică. Părea să fi fost muiată de umezeală, șiroindă, de parcă într-adevăr se înecase și acum nu aveam în față decât fantoma ei. Ben se reîntorsese în poartă, i-am strigat: „A sosit!“, și am condus-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu tocană cu tot, și i-am spus: — Du-te și spune-i lui Gilbert că poate să vină. E lângă turn, cu mașina. După aceea, încuie ușa din față. I-am mai turnat lui Hartley puțin vin. Liniștea ei resemnată avea acum o notă alarmantă. Se aștepta, oare, ca, până la urmă, să o conduc acasă? Sau poate că tocmai teama de o asemenea perspectivă o făcea să fie atât de liniștită. Nu urmărisem exact cele ce-mi spusese. M-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
iubită este liniște și împăcare. Rămânem până la ora 12 lângă corpul lui. Sunt trimise depeșe. La ora 10 ne-am retras pentru liturghie în capelă. După-amiază împodobim corpul neînsuflețit cu flori, este fotografiat. Puțin pe terasă. Scumpa mama este foarte resemnată. După-amiaza la ora 6½ luat masa en famille. Seara rugăciuni la corpul neînsuflețit, acolo și la Esebecks până la ora 10½. Principele Taxis a murit la Regensburg. Miercuri, 3 iunie/22 mai Elisabeta a mers încă de la ora 1½ lângă corpul
Jurnal. Volumul I: 1881-1887 by Carol I al României () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]