1,270 matches
-
sărut, o îmbrățișare, Ce va fi peste câteva zile, se întrebă Cipriano Algor, răspunzând mângâierilor, totuși cuvintele pe care le-a pronunțat au fost altele, cele dintotdeauna, Așa cum credeau mai mult sau mai puțin strămoșii noștri, cât trăim sperăm. Tonul resemnat cu care le-a rostit ar fi făcut-o poate pe Marta să se mai gândească dacă ea nu s-ar fi lăsat purtată de propriile ei expectative fericite. Să ne bucurăm atunci în pace de cele trei zile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
asemenea casei unui răposat. Hanul Însuși pare potolit această Încercare, duse sunt accesele de furie și ridicările de glas. Curtenii se arată copleșiți din această cauză. Semeția lui Îi liniștea, chiar dacă Îi cădeau victimă. Calmul său Îi neliniștește, Îl simt resemnat, Îl cred Învins, se gândesc la propria salvare. Să fugă, să trădeze deja, să mai aștepte, să se roage? De două ori pe zi, hanul iese, urmat de alaiul apropiaților. Merge să inspecteze o bucată de zid, poporul și soldații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de Încredere, acesta e lipsit de ambiție și se teme de chestiunile legate de putere; iar când un om Îmi pare gata să se arunce pe prima funcție pe care i-o ofer, graba lui mă neliniștește. Pare ostenit și resemnat. — Sub ce nume se Înfățișează acest om? — Hasan, fiu al lui Ali Sabbah. Sunt obligat, totuși, să te previn, s-a născut la Kom. — Un șiit imamist? Asta nu mă deranjează. Deși sunt ostil tuturor ereziilor și tuturor abaterilor. Unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
blestemă viața de curte, capcanele și frivolitățile ei, făgăduindu-și să părăsească Mervul cât mai curând; ciracul său nu-l prea ia În seamă, e a șaptea oară când stăpânul Îl amenință cu plecarea; a doua zi, de obicei mai resemnat, Își reia cercetările, timpul care trece Îl va consola. În acea seară, odată intrat În odaia lui, Omar transcrie În carte un catren plin de ciudă care se Încheie astfel: Schimbă-ți turbanul pe vin Și, fără regret, pune-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
fiecare noapte, după fiecare siestă, Șirin primea ceai musafire cu priviri indiscrete. Trebuia să mă ascund fără răgaz, să fug pe coridoare. Blânda hibernare se sfârșise, venise ora plecării. Când i-am dat vestea, prințesa mea se arătă tristă, dar resemnată. Te credeam fericit. — Am trăit un rar moment de Încântare, vreau să-l Întrerup câtă vreme e intact, ca să-l redobândesc intact. Nu mă satur contemplându-te, cu uimire, cu dragoste. Nu vreau ca mulțimea care ne invadează să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pupitrul său de comandă. Deodată, un indicator se aprinse deasupra tastei apăsate, aruncând asupra lui Parker o lumină verde. ― Tu ce culoare ai? întrebă. ― Verde! Admise Brett după ce-a repetat pe tastura sa procedura activare-verificare. ― Și eu! zise Parker, resemnat. Rămase cu ochii la bulele care se aglutinau în sticla de bere. După câteva ore de la ieșirea din hipersomn, i se făcuse lehamite. Sala mașinilor torcea neostenită, își vedea de manevrele ei fără să-l facă să se simtă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
întărită și răcită. Și aer înghețat, mult sub zero, îi informă Ash. Vom avea nevoie de scafandri pentru contrabalansarea temperaturii exterioare chiar dacă aerul ar fi respirabil. Dacă este ceva viu afară, trebuie să aibă o piele foarte rezistență. Dallas păru resemnat. ― Cred că ar fi fost o tâmpenie să ne așteptăm la condiții mai bune. Dar să nu ne pierdem speranța. E destulă atmosferă ca să ne îngreuneze și mai mult vederea. Aș fi preferat să nu fie deloc, dar nu noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Bună ziua, Pământ și salubritate! Își aduse brusc aminte de comentariul negativ al lui Lambert. ― Vom urma sfatul său, pentru că de astă dată s-ar putea să aibă dreptate. Nostromo. nepăsător față de activitatea frenetică a unora dintre pasageri, indiferent la așteptarea resemnată a celorlalți. Își vedea de cursa amețitoare spre Pământ la o viteză superluminică. Brett ceruse mai multe ore pentru a termina instalarea plaselor și a tuburilor electrificate, dar el și Parker lucrau de parcă nu dispuneau decât de câteva minute, Parker
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
virtuoasa Veturia găsise un mod profitabil de hibernare. Obținuse, prin foștii ei colegi, legăturile necesare pentru a preda studenților străini sumare noțiuni de gramatică, scheme uzuale de conversație, limbajul medical. Un fel de recompensă pentru anii când slugărise, tăcută și resemnată, pe cei obsedați de carieră și bani și ierarhie. La despărțire, oferise colectivului șansa de a lichida convenabil conturile. Fuseseră plăcut surprinși de inițiativă. O credeau împăcată cusine, picotind între dulapul de lenjerie și borcanele de murături. Se serviseră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
are o viteză de penetrație uluitoare, exponențială, ca la cutremure, adică, unde diferența dintre gradul 2 și gradul 3 Richter este mai mică decât între 7,2 și 7,3. Reacție nucleară, fatală, șoc, explica profesorul. „Da, da, înțeleg“, aproba resemnată gazda, mai aranjând fața de masă, mai mutând vaza cu nelipsitele flori aduse de gentilul domn profesor. Tolea vorbea deja despre mecanismul de creștere a taxelor prin amenzi de circulație, pentru gunoiul din fața casei, pentru tulburarea liniștii publice și trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
gândirea lor e spusă După ani de trudă, ani, Sau un semn de întrebare La trei ipoteze șoc, Gata de înșurubare Cu parfum de busuioc, Ori în rol de exclamare Dup-un fapt mai însemnat, Care cere asumare, Când destinu-i resemnat. Orice-aș fi, sub coloritul Dat de cupa cu Cotnar, Vreau să văd sărbătoritul Tot așa, la centenar! 24 februarie 2004 REFLECȚII (CLI) Executăm în chip tăcut Tot ce străinul spune; Așa făcut-am și-n trecut, Speranța iar apune
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
a băgat câțiva la anchetare, cu tabla, cu profilele, ceva de la combinat. I-a băgat da scapă, neică, scapă, că d’aia e democrația tare. Și dacă generalul Goncea e cu democrația la noi, vă dați seama că scapă! Ridică resemnat, amărât din umeri. Bătrânelul încerca să-și scoată cureaua. Părea că nu-l ascultă. Sau nu-l interesează nimic altceva, decât gaura lui de la curea. - N-am, zău, ridică din umeri tânărul. Și nu vreau să-ți stric cureaua. Văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să ruginească. Îmi păta cămășile la buric. Am luat-o pe-asta. În fond, la ce s-o mai țin. Cizmarul răsucea cureaua, prefăcându-se interesat de vorbăria bătrânelului. În cele din urmă îi înapoie centura. Clătină din cap neputincios, resemnat. - Zău, n-am instrument. Și e păcat s-o stric. Asta-i de muzeu, tataie. Bătrânul tresări atins. Trase cureaua. - Te rog, nu-s tataie cu dumneata. A doua oară când mă faci așa. Dacă nu respecți vârsta, respectă măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
șmechereala asta și p-ormă... Până atunci se-ntoarce și Wintris de la congresul ăla din Tanganica. S-a-ntâmplat că a picat încurcătura pe canicula asta că, altfel, nu e nici o problemă. O simplă formalitate, doar știți. Aulius oftă supus, resemnat. Simțea ceva neclar că-l supără înăuntru, ca un fel de hârjoană de purici, tot sărind dintr-o parte în alta a interiorului, undeva pe lângă inimă. Se scărpină greoi, cu mâinile aproape amorțite. - Am vorbit și cu nevasta lui Brandaburlea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
se mai respectă regula?! Se pomenea înainte să zică o poamă de-asta că nu vrea ce hotărăsc părinții? Au căzut și legile șatrei, nu numai al moralei comuniste. Tăcu bosumflat. Părea că se gândește la lupta dintre generații. Oftă resemnat, în cel din urmă: - Insuportabil, într-adevăr, din punctul de vedere cu canicula. Altfel, oamenii sunt drăguți, n-am ce zice. Dar nu-ți vine să crezi ce-i acolo. Mai ales noaptea. Încep ăia să urle, să geamă, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
mai fusese foame în ultimul timp, iar eu eram un veritabil gurmand. Ultima masă pe care o luasem fusese... ieri dimineață?! Într-adevăr. Ieri dimineață, Corvium, zise el calm. Îmi citești mintea? îl întrebai tulburat. Nu. Eu nu pot, făcu resemnat. Mă liniștisem. Mă îngrozea faptul că cineva îmi putea citi mintea. Mă îngrozea până și posibilitatea existenței unui asemenea lucru. Tu, pe de altă parte, ai putea să citești mințile oamenilor și să te înfrupți din gândurile lor cu voluptate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ceea ce mi se spunea. Și poate... poate știam că pot face lucrurile astea. Tu... tu sigur nu poți citi gândurile celor din jurul tău? îl întrebai iarăși curios și temător. Nu. Eu nu pot citi mințile celor din imediata apropiere, zise resemnat. Tu poți. Și mai sunt câțiva care pot, dar nu mulți. Din cei pe care i-ai întâlnit până acum, doar Baronul putea. Dar el citea doar fracțiuni de gânduri. Și atunci tu cum poți să știi ce gândesc eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
cu toții închipui cum obuzele sunt încărcate în țeavă chiar acum și cum secundele se scurg una după alta, chinuitor de încet. Ne mai puteam închipui și cu câtă milă ne vor omorî odată ieșiți afară! Băieți, asta e! zise Corvium resemnat. Cei care vor să plece, sunt liberi să facă ce vor. L-ați auzit pe om! Eu, unul, voi suferi repercusiunile! Vă invit, pe toți care vreți să îndurați alături de mine, să coborâți la nivelul doi al subsolului, unde veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
aburinde. Mie îmi placi, i-am zis eu sincer. Ești o fată tare dacă ai putut să faci asta ani de-a rândul. Nu mulți au tăria de caracter să se ascundă în ei înșiși atât de mult timp. Zâmbi resemnată, probabil, și fericită că rolul ei a luat sfârșit. Coșmarul se terminase pentru ea. Mai avea un pic și începea să plângă. Am liniștit-o și am mai vorbit. Am discutat despre colegiu, despre elevi, despre profesori, despre familia ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
frumoasă, dar delicatețea ei răspândea o undă de frumusețe și farmec. Trivialitatea unei asemenea meserii părea că nu lăsase cel puțin la exterior, În comportament, nici o urmă. Era interiorizată și deloc vulgară. Își făcea ca un elev conștiincios ,,treaba,,, primea resemnată banii, după care strecura În buzunarul fustei, și ieșea În ,,decor,, să se ofere următorului client, dar nu exhibându-și calitățile, ci concentrată În sine ca și când ar fi așteptat un vehicol pe care se temea să nu-l piardă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
care a durat câteva luni, Ben a fost condamnat pentru omor din culpă la cincisprezece ani de Închisoare, cu interzicerea tuturor drepturilor civile. Recursul, În loc să-i reducă din pedeapsă, a mai adăugat doi ani la condamnarea inițială. A primit sentința resemnat, și, și-a făcut intrarea În lumea sordidă a criminalilor Înrăiți, cu o pace de care nu credea că este În stare. Dar ce se Întâmplase de fapt În acea noapte În care-i sărutase prostituatei buzele reci ca gheața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
d. Legendele nu spun Însă nimic despre o vocație a așteptării. Totul În cerșit se clădește pe această așteptare. Graba nu Încape În meseria lor. Nici lipsa memoriei și nici lipsa curajului. Virtuozi sau nu, cerșetorii trebuie să aștepte. Uneori resemnați și liniștiți, alteori violenți și imperativi. Sunt buni psihologi și societatea ar putea să-i folosească la alcătuirea unor chestionare despre mase. Cerșetorii sunt mostre umane ale unui timp nedeterminat. Ei există grație milei de sine a semenilor. Îți este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
continuare sper să am parte de o climă mai blândă. Canicula zilelor prin care am trecut, cu temperaturi de până la 42 de grade, m-a pus la grea încercare și m-a constrâns de mai multe ori să mă opresc, resemnat, în orele amiezii. Căldura este capabilă să te înmoaie complet și să ți se pară totul greu, înclusiv propria respirație. Cred că și temperamentul și modul de viață al oamenilor este condiționat de climă și de formele de relief. Dacă
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
Îți permiți să sfidezi regulile, ești marginalizat. Societatea mi s-a părut organizată pe legi gentilice, de sânge, de ispășire a unor vini strămoșești. Și mai incredibil e felul cum cei de acolo au acceptat aceste reguli absurde - le primesc resemnați, ca pe un destin. Memoriile pe care mi le-au arătat recurgeau la o argumentare ridicolă! Mi s-au plâns că până și fiica lor ispășea, la rândul ei, „păcatele lui Anton”: fraza asta m-a indignat, dar am renunțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
chipul lui nu apăruse nici o urmă din furie. î„Pe cine faci tu fetiță? Doar fiindcă ești o soră codoașă și bătrână, care n-a văzut niciodată un bărbat dezbrăcat...“ etc. etc.) Mai mult decât orice altceva, John Joe părea resemnat. — Știai asta despre tine, nu-i așa? a spus Josephine privindu-l atent. Spre și mai marea mea surpriză, John Joe a strâns din umeri obosit și a zis: Da, știam și nu știam. La ce mi-ar fi folosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]