1,603 matches
-
n-ar luci la fel / dacă nu le-aș ascuți de cureaua plină de găuri negre/ a timpului. / ... / Gică fie numele meu / și fie mâinile mele acelea care bărbieresc lumina de pe obrazul lui Dumnezeu / și fie foarfecele mele acelea care retează aripile îngerilor / așezați câte șase în scaunele mele. / Sânt cel mai mare frizer din lume. / Și nu regret nimic". Reversul harului său este însă singurătatea și nefericirea. Căci Nea Gică nu este numai un personaj de desen animat. El este
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
în secolul al * Articol comandat de ziarul "Neue Ziircher Zeitung", apărut în 2003 și preluat ulterior de ziarul "Courier internaționale". 247 nouăsprezecelea suferise o puternică influență civilizatoare franceză, apoi, o dată cu venirea dinastiei Hohenzollern, o influență germană. Toate acestea au fost retezate cu brutalitate de colectivismul sovietic. Pe ruinele speranțelor europene pierdute a apărut și-a crescut în România anilor '50 (anii în care teroarea stalinistă a atins apogeul) marele mit al venirii americanilor. Bunicul meu îmi povestea cum în acea perioadă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
un șal de Indii la gât, matahala lepădă cârja și, sub cerurile ca de păcură în flăcări, o apucă de păr pe femeie. O privi în ochi rânjind, o mușcă sălbatic de buzele învinețite și, parcă din aceeași mișcare, îi reteză beregata cu șișul, de la o ureche la alta. Fugi apoi pe cheiul Dâmboviței, unde i se șterseră urmele. O găsiră în zori, cu rochia muiată în sânge, și cîntăre-țul, care deja răscolise orașul toată noaptea după ea, fu imediat anunțat
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
alternativă proastă, răspunse Roger. Mult mai proastă. — Dar nu despre asta e vorba, dragă, știi bine, spuse Kitty, Întorcându-se către el și dându-și seama că se pregătea pentru o replică foarte inteligentă, Însă tipul de la Google i-o reteză scurt: — Da, știm cu toții că nu despre asta e vorba. Kitty Îl sărută ușor pe Roger pe obraz și Îl lăsă să-și vadă de ocupația lui favorită - aceea de a-și distra oaspeții foarte importanți. Nu prea Îi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
zi, când mama întindea rufe pe balcon, a trecut hurdupăindu-se un camion, camionul era plin cu panouri, panourile au început să alunece și să zboare, unul a lovit în zbor o femeie, a strivit-o de trotuar și i-a retezat carotida, era tânără, țipa cumplit, a murit înainte să vină Salvarea. De fapt, C37 nu e un bloc obișnuit nici astăzi. Există, se pare, o legătură între blocul ăsta și Al-Qaeda, iar firul pleacă de pe aleea Parva, chiar din dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
preistoriei, nu pot face excepție. În privința lor, totul era hotărât: sfârșitul sosise. După cum vă puteți imagina (orice încăpere cu ferestrele deschise poate sta drept mărturie pe timp de vară), Rahan nu a avut nici o șansă de izbândă. Oricâte aripi a retezat cu lama (pur experiment științific care demonstrează, dacă mai era nevoie, uriașa adaptabilitate a acestor ființe care, la o adică, nu au nimic împotrivă să se transforme în gândaci), oricâte piciorușe a smuls (cu infinită precauție, astfel încât zborul să le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
devreme acasă. Așai...?” Tony Pavone Își cunoștea prietena, destul de bine. Dacă Încerca să argumenteze la cel mai scăzut nivel, Carla respingea toate Încercările lui de a se apăra, iar supărarea se declanșa, din te miri ce. De aceea i’o reteză scurt. „Tu Înțelegi...? Mie foame...Te rog, trimete tigaia la datorie, Între timp eu, Încep să pregătesc mujdeiul de usturoi... „Bine, bine... nesuferitule. Ai mare noroc, după cum ști-i foarte bine, eu te iubesc...!” Peștele Însă, holbă ochii la Carla
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
atunci când ai fost bolnav de pește, ai venit măcar o singură zi devreme acasă? Te rog să mă crezi, ai Început să mă obosești! Faci cum crezi, Însă eu...!” Discuția avea tendința să se prelungească interminabil, deci Tony Pavone Îi reteză cuvintele. „Tu cunoști munca mea...Ce pot face? Oricât ma-și strădui, alternativă nu există...! Să-ți dau un exemplu. După atâta muncă și alergătură sunt extrem de obosit și nu am chef de nimic, dar, va trebui totuși și astăzi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
acționeze repede dacă vroia să mai trăiască. Orice clipă pierdută putea deveni fatală, de aceea cu Înfrigurare se scotoci prin toate buzunarele ca În final să dea la iveală cuțitul salvator! Curios...! Arma respectivă semăna perfect cu iataganul care-i retezase capul peștelui crap În bucătărie la Carla cu patru săptămâni În urmă, sărutând’o cu lacrimi de bucurie...! Trase cât mai mult aer În piept, Își alese o poziție cât mai confortabilă În așa fel Încât dintr’o singură lovitură
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mă privește, nu am ce comenta. Dar...mai am ceva pe suflet care Îmi provoacă coșmaruri - Înfruntările armate dintre unele stupide țări În care oameni nevinovați sunt trimeși la moarte...” „Inginerule să-ți spun drept, m-ai impresionat...” i-o reteză Șeful Șantierului, mai turnăndu-și o cană de ceai. „La drept vorbind, ce ne pasă nouă cine cu cine se războiește...? N-au decăt să se omoare până n-o mai rămânea decât vietățile apărute În urma cu, sute milioane de ani
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
structura de rezistență nici un fel de avarie vizibilă. Totuși, În apropiere de Gara de Nord, o clădire cu patru nivele În care erau amplasate tot felul de aparatură tehnică ce deservea activitatea mersului trenurilor, pilonii de susținere a celor patru nivele se retezase de la parter, iar Întregul edificiu era Îngenunhiat Într-o parte dar, după cum constatară, nu erau victime...! Mai cheltuiră ceva timp făcând investigații În perimetrul Gării de Nord, apoi intrară pe Calea Griviței unde era amplast restaurantul Nord Hotel și care pe Șeful Șantierului
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
strigați. Șeful Șantierului făcu slugarnic o plecăciune. „Să trăiți tovarășe secretar de partid, să trăiți...! Aici se lucrează cu spor conform prețioaselor dv. indicații. În maxim două zile vor fi terminate reparațiile exterioare ale clădirii...!!” Omul partidului comunist i’o reteză scurt. „Lasă, nu te osteni...! Trăiesc eu și fără să-mi spui tu...!” - replică el cu o voce arțăgoasă, pozând În fața muncitorilor, privind semnificativ la Însoțitori lui, tăietori de frunză la câini!! „Doresc să-mi răspunzi imediat: dece muncitorii tăi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
drept...Dacă nu recunoști, te asigur eu, Încăpățânarea ta va duce la agravarea condamnării...! Ei bine, hai, spune ceva...!” Luat prin surprindere de atitudinea dușmănoasă, provocatoare a judecătorului Tony Pavone rosti Înfricoșat. „Doresc...! Doresc să mă disculp...!!” Judecătorul, i’o reteză scurt. „Ai dreptul la cuvând numai dacă recunoști greșeala...! Mărturisește, ai furat...?” „Nu... Nu am furat...!” „Bine. În acest caz hotărârea instanței de judecată va fi pronunțată poimâine, În data de 15 februarie 1981 ora 14 În ședință cu publicul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nu se confiscă, iar dacă vă opuneți vă promit cu jurământ: vă măcelăresc pe rând, iar cu sângele vostru Îmi voi astâmpăra setea, nenorociții dracului...!” Invadatorii rămaseră stupefiați. Șeful lor Însă, Încercă să deschidă gură, dar Tony Pavone i’o reteză. „Afară din casa mea, pungașilor oficiali...! Încă odată dacă am plăcerea să vă mai Întâlnesc, promit: am să vă schilodesc pe fiecare de o așa manieră Încât, cele câteva zile care le veți mai avea de trăit, să regretați cârdășia
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
avea o gură cu buze subțiri ce nu se deschideau prea des sau prea larg și, ori de cîte ori se deschideau totuși pentru a lăsa să scape cîteva cuvinte, se Închideau iute la loc asemeni unei curse de șoareci, retezînd ultimele silabe ale fiecărei propoziții, ca și cum ar fi fost coada unui animal ce aleargă Înnebunit ca să-și scape pielea. I-am spus Regele. I-am privit de sub chiuvetă cum Împachetează totul, cum pun lucrurile care nu se aflau În cutii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
care am scris vreodată, cum să scap de rujul acela întins pe viața mea ca pe o oglindă de spălător și care nu se șterge cu nimic, dimpotrivă, se sleiește tot mai mult, mai murdar, mai diluat? Cum să-mi retez din creier țâțele alea de vată, fusta aia de curvă împuțită, peruca aia, artificiul, manierismul ăla? Tulburarea care se învîrtoșează ca un sirop gros în țeasta mea îmi coboară în oasele nasului, în vertebrele girului și-mi invadează pieptul cu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
burta moale pe deasupra și pe dedesubtul fluturelui, a început să-l înfășoare cu grijă în propriile lui aripi până l-a transformat într-un pachet lunguieț, din care se mai zăreau doar ochii fosforescenți și trompa răsucită. După ce a mai retezat câteva fire, monstrul a apucat pachetul de forma unui prunc înfășat și l-a târât în gaura dintre scânduri. Acolo îngerul cu ochi strălucitori, cu ochi care aruncă foc, dar învins, paralizat, doar ochi lărgiți de groază și fascinație, avea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
o incendiere, stropit cu benzină, ori altceva, și mai atroce, ar fi fost oricum sfârșitul. Un eșec aici, la Cumpătu, ar fi același lucru. Poate că totuși vindecarea este posibilă, acum, ca o ultimă șansă, închis în odaia asta minusculă, retez acest text din carnea minții mele cum mi-aș extirpa singur, în oglindă, o rumoare monstruoasă. Simt aici o traumă veche, înșelătoare, ascunsă în mii de straturi de pieliță, orbitoare ca perla între limbile scoicii. Cu cât mă-nverșunez mai
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
singur, în oglindă, o rumoare monstruoasă. Simt aici o traumă veche, înșelătoare, ascunsă în mii de straturi de pieliță, orbitoare ca perla între limbile scoicii. Cu cât mă-nverșunez mai tare asupra ei, cu-atît mă-ngrozește însă gândul că nu retez o tumoare, ci un organ vital, ca și când textul meu ar fi adevărata mea ființă, iar eu însumi - doar o iluzie. în după-amiaza dinaintea închiderii taberei, ticniții mei de colegi zăceau pe paturi, trăgând din țigări și pălăvrăgind. Titina nu făcea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
fi niciodată în stare să vadă cum stau lucrurile. Ajuns în baie, Wilt nu prea putea să vadă nimic. Și în mod cert nu putea să vadă nici o metodă prin care să scape de păpușa gonflabilă. încercarea lui de a reteza gâtul bestialei creaturi cu un brici eșuase cu totul, în mare măsură grație faptului că briciul pe care îl avusese în vedere se dovedise a fi un aparat de ras cu lamă Wilkinson încorporată. Cum nu rezolvase nimic cu lama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
Unde-i Henry al meu? zbieră ea. L-ați ridicat pe Henry! Apoi se aruncă spre ieșire. Imprudent, inspectorul încercă s-o oprească. — Un moment, doamnă Wilt! Dacă ați... Dar o lovitură puternică, primită într-o parte a capului, îi reteză propoziția. — Ia-ți labele de pe mine! urlă Eva și se folosi din plin de cunoștințele ei de judo, trântindu-l pe inspector la podea. Tocmai era gata să repete procedura și cu cei doi agenți, când Wilt se repezi în fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
pentru nu mai știu ce, am dat peste un pachețel de ziar, a cărui moliciune mi-a atras atenția. L-am desfăcut și am găsit două codițe blonde de vreo cincisprezece centimetri lungime, legate cu elastic la capătul unde fuseseră retezate și cu panglică albastră de satin la celălalt, unde părul se subția. Alături se afla o poză cam îngălbenită, cu un colț îndoit, dar foarte clară, înfățișa, gol-goluț, în picioare, într-o grădină, un băiețel de vreo doi ani, până în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
miere. Despărțite de incinta halei, se aflau mai într-o parte culoarele nesfârșite ale măcelăriei. Mă fascinau jumătățile de porc, ciosvârtele de vită care atârnau de aproape în fiecare cârlig, măcelarii în halate pline de sânge care nu mai pridideau retezând cu satârele țeste de miel, din care scoteau creierii lăptoși, sau tăind bucăți groase de mușchi. Jupuite, cu ochii holbați, ai căror globi erau plini de vinișoare, oile zăceau spintecate direct pe tejghea. Ca să ieșim, trebuia să trecem pe lângă butoaiele
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Daciei. Până la urmă, colonelul Boteanu, în maieu și pantaloni de pijama, coborî în spatele blocului, îl dădu la o parte fără o vorbă pe Emil Popescu și, cu un singur gest, parcă de magician, pe care-l făcu în obscuritatea motorului, reteză sunetul, după care plecă disprețuitor. Cu urechile încă țiuind, cei doi putură în sfârșit să audă ce strigau cei de la balcoane. Nu erau lucruri plăcute. În acea zi, Emil Popescu nu mai dădu la serviciu randamentul obișnuit, în fața planșetei, privind
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ca un lințoliu pestriț, își pierdu cunoștința. Când se trezi, se făcuse ziuă, dar umbra tremurată pe iarbă a Daciei îl ferea de discul topit al soarelui. Era plin de sânge. Se ridică și privi monstrul din mașină. Ciotul de unde retezase acele degete uriașe se cicatrizase deja și, asemenea unor unghiuțe, mlădițele altor degete începuseră să înmugurească în loc. Profesorul începu să plângă penibil, sughițând și înecîndu-se. Nu se mai simțea în stare de nimic. Lumea i se părea un infern de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]