2,257 matches
-
care să producă discriminări și comparații, fiecare scriitor analizat tinde să apară drept „acategorial”. Pe niște coordonate similare - restructurarea revizionista a raportului dintre provincie și capitala, semnalarea clivajului din interiorul paradigmei optzeciste, profesarea unei „critici de identificare”, centrată pe „experiență revelatoare” a textului - se plasează și următoarea carte a lui P., Anatomia frigului. O analiză monstruoasa (2003; Premiul Asociației Scriitorilor din Mureș). Principala diferența vine din caracterul ludic mai direct asumat al textului, confirmat de incursiunile hedonist-metafizice ale criticului și de
PODOABA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288859_a_290188]
-
colorată este O pagină a vieții mele sau 22, 23 și 24 ianuarie 1859 (1861), momentul cel mai fast al existenței lui. Întemnițările mele politice (1861), amintind prin titlu de opera lui Silvio Pellico, Le mie priggioni, este o carte revelatoare pentru psihologia omului colțos și intratabil care este O. A mai lăsat nostalgice amintiri din adolescență, note de călătorie și a tradus din Florian, Béranger, Paul de Kock, precum și Istoria Moldavii și a Românii de J.-L. Carra. SCRIERI: Floricele
ORASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288565_a_289894]
-
ceară un feedback, îi împinge pe ceilalți în față Reproșuri, lipsă de Nu se vede ceea ce face, doar recunoștință nemulțumiți se manifestă Atitudinea sa atunci când, de pe poziția sa de funcționar superior, trebuie să sancționeze un angajat vinovat este, de asemenea, revelatoare: el evită, amână, până când se profită de el și/sau provoacă reproșuri din partea superiorului său ierarhic, consolidând încă o dată schema. Figura 8. Coping neadaptat referitor la profesie Carență afectivă Evită atunci când trebuie să sancționeze un angajat Sentiment de incompetență, Se
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
capitolul consacrat poetului în Istoria literaturii române, e avut în vedere doar acest segment al operei poetice, singurul care îl îndreptățește pe autorul cărții să proclame universalitatea lui Eminescu. Traseul demonstrației critice din Poezia lui Eminescu pornește de la un vers revelator („De plânge Demiurgos, doar el aude plânsu-și”), al cărui son profund, cu rezonanțe existențial-vizionare, „închide” sensurile lirismului plutonic. „Fenomenul originar” al tuturor proiecțiilor mitice eminesciene constă, așadar, în „plânsul lăuntric al cosmosului”, dar un cosmos nestructurat integral, rămas încă într-
NEGOIŢESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288404_a_289733]
-
poetul însuși a dorit să marcheze această continuitate prin situarea în ordine cronologică inversă, în antologii, a volumelor publicate de-a lungul vremii, invitând la o lectură „întoarsă”, prin care versurile de început își întregesc și amplifică semnificațiile în lumina revelatoare a producțiilor literare de mai târziu. Drumețul incendiar (1936), placheta de debut, se situează sub semnul nonconformismului și revoltei, calități care, alături de asocierile verbale șocante și violențele de limbaj, dau măsura - sau, mai degrabă, lipsa de măsură, excesul și originalitatea
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
evident în versurile din Spre țara închisă în diamant. Specială este înclinația spre asocieri imagistice insolite, cu apeluri la strategii ludice de invenție lingvistică, ceea ce la alți avangardiști pare doar o căutare excesivă. Lungul poem Femeia de aer (1943) este revelator pentru înnoirea posibilităților expresive: „Deodată brațul meu a început să cadă / Cascade luminoase / Pe care femeia de aer le culegea în palmă / Și le lăsa să zboare suflet către suflet”. După război lirica lui N. se păstrează într-o zonă
NISIPEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288462_a_289791]
-
Banatul, locul de origine al părinților săi - o veritabilă paradigmă a societății organice. Rolul ei matricial este invocat explicit în volumul publicat în 1994, Arhipelag interior. Eseuri memorialistice (1940-1975). Iradiind asupra scrierilor anterioare și dezvăluindu-le supratema comună, lucrarea este revelatoare pentru luciditatea autoscopică acută a autorului, înclinat constant spre problematizarea propriei condiții intelectuale. Relevând etimonul spiritual al operei, cartea este istoria unui destin exemplar prin modul în care ilustrează dinamica unei culturi matriciale și prin vocația unei lucide construcții de
NEMOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288419_a_289748]
-
stau la fel și În cazul sociologiei, doar că aici mai intervine ceva: dacă vrei să Înțelegi un sociolog, nu e suficient să gândești Împreună cu el, ci trebuie să gândești, obligatoriu, și alături de el. Mediul acela, atât de relevant și revelator pentru sociolog, mediul acela care somează, fixează sarcini, cere diagnostice și transmite mesaje imposibil de ignorat, la fel cum, după caz, pune interdicții și blocaje la diverse niveluri, mediul acela trebuie deci să persiste, ca un fundal, În orice descriere
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
al confruntării sociologiei cu materialismul istoric (filosofia marxistă a istoriei) nu s-a rezumat la raportarea mecanică a unor „orientări” exogene României. Eu nu calific În nici un registru această „disidență”; doresc doar să Îndrept reflectorul discernământului asupra nuanțelor și detaliilor revelatoare, deoarece tropismul politicienilor noștri după modele străine de gestionare a problemelor sociale românești Își dovedește totala inadecvare. Un diagnostic al acestei situații l-am descris pe larg În cartea Bovarismul instituțional și reforma românească (1998), citată Într-un document UE
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
ale cărei „umbre” ne mai Încețoșează Încă) ridică, desigur, probleme de ordin epistemologic și istoriografic. E greu să distingi ceva când ochii Îți sunt Încă Împăinjeniți. În primul capitol, istoricul Alexandru-Florin Platon rezolvă această dilemă metodologică: viața cotidiană constituie un revelator pertinent pentru descrierea și analiza unei societăți. Analiza de tip „microistoric” a unor paliere foarte concrete (familie, bloc, cartier, proximitățile și sociabilitățile de tot felul) are aceeași demnitate de ordin istoriografic ca și alte tipuri de abordare. Până la construcțiile „deductoare
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
sincronizare - susține criticul - înfăptuindu-se complet abia în secolul al XX-lea, în plină epocă interbelică. Pornind de la o perspectivă istorică, pe care, de altminteri, nu o abandonează vreodată, studiile lui P. se remarcă prin probitate, pasiune pentru valorizarea detaliului revelator, discernerea sensurilor imuabile în evoluția fenomenului literar, iar în ultima perioadă de activitate prin integrarea progresivă a dezbaterii teoretice și a disponibilităților oferite de orientarea accentuat comparatistă. SCRIERI: Curs de istoria literaturii române moderne (în colaborare cu Paul Cornea), București
PACURARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288605_a_289934]
-
literatura română veche, care i-a oferit materia de studiu pentru lucrarea Contribuții la istoria culturii și literaturii române vechi (1972). Aici problemele privind începuturile culturii române scrise sunt abordate într-un context ce implică și spațiile învecinate. Concluziile sunt revelatoare. Texte narative și juridice bizantino-slave atestă nivelul ridicat de cultură al cărturarilor români din secolele al XV-lea, al XVI-lea și al XVII-lea, care, la un moment dat, au devenit chiar „furnizori și păstrători” ai unor manuscrise importante
MIHAILA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288124_a_289453]
-
care capătă străluminări incantatorii: „Adie voci de dincolo de noi/ Prin seara ca un giulgiu de fecioară,/ Tărâm străin, fosforescente ploi/ Când amăgirea-ncepe să ne doară” (Seară depărtată). E un lirism concentrat, interiorizat, susținut de tehnica sugestiei și a metaforei revelatoare. Un aer de basm hieratic, cu imagini de stampă și „vedenii” ale unui trecut neguros, dar eroic se filtrează în versuri cadențate cu duh balcanic: „Cu-a V-a Macedonica veneam/ Să-ți stăpânesc pământul și pe tine;/ Sfios barbarul
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
VR, 1972, 12; Andrei Strihan, O aventură estetică cu Teodor Mazilu, București, 1972; Raicu, Structuri, 271-277; Sorin Titel, Violența comicului, RL, 1974, 2; Cornel Ungureanu, Parada filosofilor, O, 1974, 4; Florin Faifer, Tandrețea mizantropiei, CRC, 1974, 5; Georgeta Horodincă, Unghiul revelator, LCF, 1974, 7; Val Condurache, Teatrul conștiinței, CL, 1974, 9; Ciobanu, Critica, 47-52; Valeriu Cristea, Satira mecanismelor mimării, RL, 1975, 14; Dumitru Micu, Proză satirică, CNT, 1975, 16; Sorin Titel, Viziune incisivă, RL, 1975, 22; Voicu Bugariu, Viață și animație
MAZILU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288074_a_289403]
-
rămâne aceeași: bătălia interioară dintre întunecatele pulsiuni ale senzualității și cenzura conștiinței morale. Însă valoarea romanului nu constă nici în conflictul etic, nici într-un itinerar epic, ci în subtilele intuiții ale autoarei, care sondează psihologia Blandinei, surprinsă în episoade revelatoare, unde intervine contrapunctul naratorului. Și această scriere e memorialistică în haina ficțiunii: o suită de evocări plastice și sensibile ale unor existențe reale, prieteni, rude, profesori, guvernante, muzicieni, pictori, călugărițe, surori de caritate, clerici, poeți - o întreagă lume e condensată
MILLER-VERGHY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288144_a_289473]
-
este dată, în proza lui Gib I. Mihăescu, [...] de forțele lăuntrice și misterioase pe care știe să le descătușeze și să le transfere într-un univers halucinatoriu. Acestea răzbat catastrofal la suprafață prin fisura pe care o provoacă „întâmplarea”, faptul revelator, ivit pe neașteptate în cursul celei mai banale și mai așezate existențe. Toți eroii săi așteaptă această întâmplare , alergând halucinați, din momentul când s-a produs, după himere. AL. ANDRIESCU SCRIERI: La „Grandiflora”, Craiova, 1928; Pavilionul cu umbre, Craiova, 1928
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
clasic, sunt evidente și în Istoria contimporană a României (1866-1900), editată postum, în 1925. Începute în 1855 și continuate până în preajma morții, Însemnările zilnice pot fi considerate printre cele mai reprezentative jurnale intime ale literaturii române. Ele sunt un document revelator asupra formării personalității lui M. și, în genere, a intelectualului român. Cititor pasionat, bun cunoscător al câtorva limbi, M. s-a încercat și în traduceri. Încă din 1857 trimisese la „Gazeta Transilvaniei” două tălmăciri, care însă nu au fost publicate
MAIORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287962_a_289291]
-
sau prin atitudini demolatoare. Aportul lui, prețios, se vădește la nivelul înțelegerii. Întemeiat pe empatie, animat de dorința de elucidare, de revalorificare în perspectiva actualității, comentariul nu e niciodată complezent sau conformist, dar nici malițios fără temei. Parafrazarea simpatetică și revelatoare, recursul la citat, contextualizarea, sugestiile comparatiste sunt utilizate eficient, integrate în discursul critic. Scrisă de un critic, cartea e o istorie estetică, M. fiind, fără îndoială, adeptul unei idei formulate de G. Călinescu: „O istorie literară fără scară de valori
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
în profan»”. Fără o împrospătare a vieții comunitare a creștinilor, ne paște reculul într-o lume strict virtuală, paralelă cu realitatea înfrântă de resemnare. Acolo apare „un fel de Apocalipsă «moale», fără angelice surle și trâmbițe, dar nu mai puțin «revelatoare» de Sens”. Este tot mai greu să împiedici tinerii de la a participa simultan „la diferite «universuri» imaginare, sociale, profesionale” deci de la construcția unor „multiple personalități concomitente și, probabil, complementare”. Cum va arăta omul recent? „El nu va fi nici credincios
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
fiecare creștin un om convertit la bunătatea infinită a Celui fără de ani. Eliberarea de tirania trecutului începe printr-un act de recunoaștere și de asumare, fără de care metanoia nu rodește. Oricât de amestecat cu răul, un trecut convertit devine filtru revelator de virtuți. Nici un ispititor, văzut sau nevăzut, nu poate încarna substanțial răul. În sfârșit, oamenii vor crede mereu în Evanghelia Mântuitorului doar prin darul Mângâietorului. Ne vom întoarce oare la Biserica sfinților? Cum să risipim „puterea schismei” pentru a ne
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
eventual „recuperați”, „cooptați”) spre una dintre extreme: Stânga, Dreapta (ca să folosesc totuși cum grano salis etichetele pe care le-am respins mai sus), sau unul dintre grupurile de presiune ale marginalilor. În această lumină, poziția lui Allan Bloom e deosebit de revelatoare. Evreu ateu, ar fi trebuit să se plaseze undeva în stânga, să devină „liberal” în sensul nord-american; homosexualitatea asumată (deși nu politizată) ar fi trebuit și ea să-l trimită către stânga, unde nu i-ar fi fost reproșată niciodată. Totuși
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
și valoros în filozofia politică franceză, datorate lui Tzvetan Todorov, Luc Ferry și Alain Renaut, Philippe Raynaud, Marcel Gauchet, Pierre Manent, Jean-Marc Ferry, Blandine Kriegel, Stéphane Rials, Bernard Manin, Gilles Lipovetsky, Anne Godignon și Jean-Louis Thiriet. Cărțile colecției sunt la fel de revelatoare pentru ceea ce Pavel și Lilla considerau important în câmpul filozofiei franceze, fiind semnate de unii dintre autorii antologați de cei doi, cărora li se alătură Jean-Marie Schaeffer (filozofia artei), A. Compagnon (teorie literară și filozofie), Jean-Pierre Dupuy (originile științei cognitive
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
dragostei pentru literatură și artă a maselor, dar și adâncimea și siguranța judecății critice, justețea și sănătatea criteriilor lor estetice. Scriitorii care au avut asemenea Întâlniri cu masele cititoare n-au ezitat să mărturisească, - unii cu mare surpriză - substanțiala și revelatoarea contribuție a acestei critici de masă la munca și orientarea lor viitoare. Dincolo, În rândul specialiștilor, articolul din Scânteia nr. 1300 (Spre un nou avânt al creației literare) În care se lua poziție critică față de un anumit schematism și o
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
lucruri de până atunci. Satele se află la discreția arendașilor și logofeților de teapa lui Aristică și Codârlă, care se sprijină pe „fiscali” ca Znagoveanu. (Ă). Episoadele În care sunt zugrăvite răbufnirile țăranilor, prevestind răscoalele din 1888 și 1907 sunt revelatoare pentru starea de spirit a populației sărace și a satelor din acea epocă”. Pentru diversificarea temelor În proză pledează Dan PETRAȘINCU 28, propunând orientarea spre literatura fantastică, spre noul fantastic bazat pe ultimele date ale științei, pe realitățile lumii care
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
bine, atunci ea este demnă să fie păstrată cu cea mai mare atenție și grijă și să fie folosită voios pentru țeluri bune”39. Raportate la învătătura morală a lui Kant în ansamblul ei, aceste scurte observații pot fi socotite revelatoare. În spiritul eticii sale a datoriei, viața unui individ este apreciată drept importantă, nu atât prin satisfacțiile pe care le oferă, cât prin contribuția pe care o poate aduce la binele semenilor. Cu cât înfăptuirile individului sunt mai însemnate - atât
[Corola-publishinghouse/Science/2034_a_3359]