1,063 matches
-
abordare creștin-ortodoxă a vieții și operei lui Eminescu, încheindu-se astfel: „Ne place sau nu, Eminescu n-a fost un credincios creștin (deși va fi avut în comun cu creștinismul în resorturile intime ale personalității sale acuitatea metafizică, intuiția organicului, reverența față de tradiție sau vocația mărturisitoare). Dar Eminescu rămîne Eminescu, așa cum a fost. Geniul artistic (mai ales pe fondul de dezangajare religioasă al modernității) poate să-și asume sau nu, într o măsură sau alta, creștinismul aceasta stă în “căderea” și
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
de supunere prin ghemuire și scâncete. În plus, am dezvoltat o întreagă gamă de atitudini de subordonare. Ghemuitul însuși s-a extins în târâtul în genunchi și în prosternare. Intensități mai mici ale acestora capătă expresie prin îngenunchere, aplecare și reverențe. Semnalul cheie aici este micșorarea corpului față de individul dominant"44. O serie de gesturi și posturi sumisive întâlnite la oameni (aplecarea trunchiului și lăsarea capului, privirea în jos, tragerea picioarelor înapoi) relevă interiorizarea unor modele de comunicare nonverbală cu scopul
by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
exprimăm punctul de vedere. Dacă Ludovic ar fi simțit față de cardinal gelozia la care fac referire istoricii, dacă s ar fi comportat plin de meschinărie, daca s ar fi simțit lezat în orgoliu și onoare, atunci, trebuie să facem o reverență în fața sa, pentru mărinimia de care a dat dovadă! Ludovic al XIII-lea era regele și dacă dorea, cu un singur cuvânt, l-ar fi putut condamna la moarte sau mătura de pe scena istoriei pe Richelieu. Lăsând cu dărnicie puterea
SOCIETATEA EUROPEANĂ ÎN MEMORIILE APOCRIFE DIN „MARELE SECOL” by Andreea-Irina Chirculescu [Corola-publishinghouse/Science/695_a_1457]
-
l-a publicat Dan Petrescu, în nr. 91 din 1982 sub titlul neobișnuit de "Senzaționala relatare a sorei sinucigașe Geanina despre care s-a scris și la ziar". Ca un clipit complice cu acele timpuri stranii și irepetabile, ca o reverență față de întâlnirile și lecturile mirabile care m-au format ca jurnalist și scriitor, mi-ar fi plăcut să preiau, pentru acest volum de publicistică, titlul unui articol de-al lui Dan Petrescu, care mi se pare emblematic pentru soarta unui
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
este, de asemenea, o prezență constantă și neprețuită care face ca acest eveniment cultural și comercial în același timp, cu uriașe valențe formative și educative, să se poată organiza la Iași. Dincolo de "bucătăria" târgului, esențială, dar îndeobște discretă (de unde și reverența mea la adresa celor care fac posibilă organizarea unui astfel de eveniment), LIBREX-ul a prilejuit și momente memorabile în care autori celebri, formatori de opinie sau critici cu greutate au fost prezenți la Iași, au semnat volume, au putut fi
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
centrale nu-și fac treaba în această chestiune, câte o mână de entuziaști, pe banii lor puțini, îndrăznesc să o facă în locul lor. De aceea, înainte de orice observație critică sau de sugestie de rafinare a grilei metodologice, se cuvine o reverență pentru tenacitatea și efortul editorilor și un salut pentru un instrument de lucru bine-venit care acoperă un gol și care poate oferi, cu argumente, motive de mândrie că Iașul este, cu adevărat, o capitală literară și culturală de valoare, că
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
un stejar mai mare trec cu un repede pas. Satira spiritului meu e o mică comedie de badinaj aproape mussetian, O profesiune de credință, un monolog al unui personagiu onctuos și inconștient vodevilesc, care se retrage de pe scenă cu comice reverențe. În fabule ( Toporul și pădurea, de pildă), dizertația molierescă ce taie răsuflarea formează substanța. Alecsandrescu era în fond un monologist. A. HRISOVERGHI A. Hrisoverghi (1811-1837) e romantic mai mult în imaginea pecare și-au făcut-o contemporanii despre el. "Educația
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ale aceleiași scrisori și le expedia la diferite persoane, schimbând doar numele destinatarului. Preasfântului părinte și domn Honoriu [III], suveran pontif prin harul lui Dumnezeu, Iacob, slujitor umil al bisericii din Accum, prin milostivirea divină, aduce o necesară și profundă reverență, sărutându-i picioarele. (După ce a relatat despre cucerirea miraculoasă a cetății Damietta, care rămăsese aproape pustie în urma unei ciume foarte violente, amintind și de o incursiune precedentă a cruciaților însuflețiți doar de mândrie, ce a sfârșit printr-un măcel îngrozitor
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
frați minori. Ei sunt într-adevăr minori și mai umili decât toți religioșii acestui timp, prin haina, prin sărăcia lor și prin disprețul lumii. 4. Ei au un unic superior suprem. La ordinele și dispozițiile sale instituționale se supun cu reverență superiorii mai mici și ceilalți frați ai aceluiași Ordin, pe care îi trimite în diferitele provincii ale lumii să predice și să mântuiască sufletele. 5. Ei își dau toată silința să reînnoiască în ei înșiși modul de viață al Bisericii
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
aspectul său, vrednic de dispreț; fața, lipsită de orice frumusețe. Și totuși, Dumnezeu dădea cuvintelor sale o așa mare putere, că multe familii nobile, între care furia nepotolită a unor dușmănii îndârjite ajunsese până la vărsarea de sânge, luară drumul păcii. Reverența și evlavia mulțimii față de el erau enorme, astfel încât foarte mulți bărbați și femei se aruncau asupra lui mânați de dorința de a atinge măcar poala hainei sale (Mc 6,56) sau chiar să rupă o bucată din haina sa. D
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
o bucată din haina sa. D) Ștefan de Borbon Ștefan de Borbon a fost un mare predicator dominican și a murit în 1261. El a inserat multe exemple în compilațiile sale. Două dintre ele îl privesc pe Sfântul Francisc: despre reverența și demnitatea preoților, și despre predica în fața prelaților. Ambele exemple sunt repetate de două ori. După cum menționează autorul, el vorbește din «auzite». Despre respectul Sfântului Francisc față de preoți vorbește el însuși în Scrierile sale iar Toma de Celano și Sfântul
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Această virtute, într-adevăr, se remarca în el într-un mod cu totul special. A murit la Bologna lăsând evidente dovezi de sfințenie. Fratele Giordano i-a ieșit în întâmpinare între Gotha și Eisenach; s-au salutat, sărutându-se cu reverență și dragoste fraternă, și s-au așezat împreună. Dar fiindcă fratele Nicolaie, fiind o persoană umilă și simplu ca un porumbel, s-a așezat cu mult respect în tăcere în fața fratelui Giordano, fratele Petru din Eisenach, însoțitorul fratelui Nicolaie, un
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
prezentat fratelui Giordano scrisorile ascultării sale. Fratele Giordano l-a trimis la casa din Erfurt, pentru ca acolo să aștepte dispozițiile sale. După trei săptămâni, i-a trimis câteva scrisori prin care l-a desemnat guardianul locului respectiv. Primindu-le cu reverență, a spus: «Dar ce mi-a făcut părintele nostru?». Părintele Giordano era atât de uimit de umilința fratelui Nicolaie, încât cu greu îi suporta prezența și nu a îndrăznit să meargă la Erfurt înainte să treacă șase săptămâni. Într-adevăr
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
a scos relicvele din sân, le-a așezat pe altar. Din acel moment, fratele Giordano, care îl cunoștea pe fericitul Francisc încă din viață, și prin urmare îl vedea cu ochii omului normal, a început să aibă o mai mare reverență și prețuire față de el, fiindcă a văzut că Dumnezeu, înflăcărând inima fraților cu Duhul Sfânt, nu a voit ca el să țină ascunse la el relicvele sale. 60. În anul Domnului 1231, fratele Giordano, custode al Turingiei, reîntorcându-se în
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
că este împăratul Frederic ce mergea la muntele Etna. Într-adevăr, Frederic a murit în acea perioadă. 123. Fratele Mansueto a mai povestit că, pe când era băiat de circa zece ani, frații minori l-au învățat să aibă o mare reverență față de Euharistie, iar el, pentru a se împărtăși cu vrednicie în ziua de Paști, deși era încă un copil, a ținut post tot Postul Mare. Și, iată, chiar în ziua de Paște, în timp ce tot poporul se împărtășea, un om violent
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Și a continuat așa până la moartea sa. De fapt, spunea: Când nu ascult liturghia, ador trupul lui Cristos cu ochii minții în rugăciune, așa cum îl ador atunci când îl văd la liturghie». După ce asculta sau citea fragmentul evanghelic, Fericitul Francisc, din reverență profundă față de Domnul, săruta mereu Evanghelia. Din aceste motive, fratele Angelo și fratele Leon, au implorat-o atât cât au putut pe doamna Benedetta, abatesa doamnelor sărace de la Mănăstirea Sfânta Clara, și pe toate abatesele aceleiași mănăstiri ce aveau să
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Văzând aceasta, episcopul l-a disprețuit ca pe un nebun și s-a reîntors în oraș. Dar mai târziu, reflectând în sinea lui, a început să se edifice. Când, ulterior, Fericitul Francisc a venit la el, a fost primit cu reverență și evlavie, și, cerând permisiunea de a putea predica poporului, episcopul i-a acordat și dreptul de a întemeia un convent, promițându-i că îl va ajuta. 17. Petru de Giovanni Olivi Petru de Giovanni Olivi (Olieu), mare teolog și
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
cei invidioși și certăreți, care încearcă în unele cazuri să distrugă, să desființeze și să condamne ceea ce întreaga Italie, Franță, Spanie și alte provincii, fie de dincoace de munți, fie de dincolo de munți, ba, mai mult, chiar și Dumnezeu, din reverență față de prea Sfânta Sa Mamă (a sa este indulgența, așa cum se știe), prin numeroase și vizibile minuni, în fiecare zi preamăresc, glorifică și răspândesc. Cum vor îndrăzni să nege prin oribilele lor convingeri ceea ce deja de atâta timp în fața Curiei
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
purtătorii prezentei scrisori, membri ai comunității fraților amintiți, vor considera că trebuie să treacă pe la voi, să-i primiți ca pe niște oameni catolici și credincioși [Bisericii] și, în orice situație, să vă arătați favorabili și binevoitori cu ei, din reverență față de Domnul și față de noi. Dată din Lateran, în ziua de 11 iunie 1219, în cel de-al treilea an al pontificatului nostru. 2. Bula «Pro dilectis» a lui Honoriu al III-lea Honoriu episcop, slujitorul slujitorilor lui Dumnezeu, venerabililor
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
îndemnăm, aducându-vă la cunoștință prin intermediul scrisorilor apostolice ceea ce vă poruncim: ca să-i primiți în diecezele voastre ca pe niște oameni într-adevăr credincioși și religioși, și să-i considerați ca fiind recomandați într-un mod cu totul special, din reverență față de Domnul și față de noi. Dată la Viterbo, la 19 mai 1220, în cel de-al patrulea an al pontificatului nostru. 3. Bula «Cum secundum» a lui Honoriu al III-lea Honoriu episcop, slujitorul slujitorilor lui Dumnezeu, preaiubiților fii priori
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
de fericită amintire, împrăștiind peste tot, prin harul lui Isus Cristos, florile și parfumul unei vieți sfinte, astfel încât decorul sfintei religii pare că vine de la Ordinul menționat, ni s-a părut a fi un lucru demn și potrivit ca din reverență față de același părinte să fie construită o biserică specială în care trebuie să fie depus trupul său. Fiindcă, așadar, pentru o astfel de operă, este necesar concursul credincioșilor (și considerăm că este folositor pentru mântuirea voastră să vă arătați în
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
semnifică însă un eclatant eveniment ce evocă nu numai minunatele progrese ale medicinii, ci care vorbește îndeosebi despre forța umană în fața suferinței și a morții, despre altruism, generozitate, curaj, intransigență. Și mai presus de orice este o celebrare și o reverență profundă în fața iubirii. Numeroase studii de resort au evidențiat cât de nociv este pentru fetus persistența stresului matern în timpul gestației, întrucât acesta poate deveni un veritabil carburant pentru diverse nereguli și malignități, precum posibilitatea instalării autismului (Beversdorf et al., 2005
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
ure. La un moment dat, se repede, îmi ia pensonul și, îndepărtîndu-l și apropiindu-l de mustață, are aerul unui expert. Îi iau pensonul și reiau lucrul. Ai salutări de la Tudose, zice. Cioc, cioc: Hatmanu. Emoționat, îl invit cu o reverență din ultimele lui tablouri cu șambelani. Mă conduce la șevalet și mă-ndeasă în scaun: continuă! continuă! M-afund în lucru. Văzîndu-mă atît de mut, zice: ai salutări de la Surdu. Și mustăcioara lui celebră se lungește. Zîmbesc și eu și spun
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
lungă, lungă, cu dezastrul ei post festum, cu bondoacele ei căni, în care mai clipocea vinul serii. Blehan îmi acorda, în exclusivitate, ca semn al proaspetei noastre cunoștințe, un mic-mare număr de mimică, ce mimică!, în care tot revenea, obsedant, reverența feciorelnică a Tisbeii, într-un picior, dreptul, celălalt îndoit, în spate, elegant, elegant, ca-ntr-un fastuos contradanț elisabetan. Ce față avea Blehan! Ce grimasă fantastic de mobilă! La rîndu-mi, eram și eu bun, jucam adică rolul celui care crapă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
unui dirijor tînăr, cu gestică extrem de alegră, mereu con fuoco, i-a sărit bagheta din mînă, zburînd speriată pînă sub violoncelul șefului de partidă. Acesta, părăsindu-și fulgerător arcușul, o ridică și i-o redă dirijorului. Aplecat, galant, într-o reverență de mulțumire. Nu mai văzusem așa ceva. Dar mi-am adus aminte imediat de nonagenarul Elenescu, și el prezent de curînd pe podiumul ieșean. Revenind periodic la Iași, acolo unde începuse, cu șaptezeci de ani în urmă, zborul său în lumea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]