11,877 matches
-
punctul B locul din care voi pleca, punctul C intersecția dintre două bucăți de lemn înfipte peste un mușuroi cu furnici. Cercurile se nășteau din memorie și se spărgeau în memorie; mai târziu, din căutare se spărgeau în căutare, din revoltă în revoltă, din resemnare în resemnare; cercuri concentrice, felii de sferă, sufletul tot mai subțire, tot mai puțin. Bunicu-său tăia mărul cu briceagul sub formă de peștișor și îl împărțea nepoților, cotorul îl oprea pentru sine: "Inima pământului nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
locul din care voi pleca, punctul C intersecția dintre două bucăți de lemn înfipte peste un mușuroi cu furnici. Cercurile se nășteau din memorie și se spărgeau în memorie; mai târziu, din căutare se spărgeau în căutare, din revoltă în revoltă, din resemnare în resemnare; cercuri concentrice, felii de sferă, sufletul tot mai subțire, tot mai puțin. Bunicu-său tăia mărul cu briceagul sub formă de peștișor și îl împărțea nepoților, cotorul îl oprea pentru sine: "Inima pământului nu se cade să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
conjugi verbul "a fi" într-un țurțure de gheață sau într-o frunză: Doamne, m-am săturat de minciunile tale. Piatra aruncată în mare este eliberarea pietrei. Fulgerul rupt din despletirea norilor este răzvrătirea fulgerului. Mărul căzut de pe ram este revolta mărului. Dincolo de ordinea ta, în cele neordonate, există o lege universală a vegetării. Vino și vezi unde ai greșit! Dragostea dintre atomi, conexiunea universului; între suflete mofturi de îngeri ajunși la pubertate. Materia, într-o continuă întrupare, materia își cheamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
gândit niciodată că vor ajunge până acolo, voiau doar să bage zâzanie între părinți. Voiau ca starețul să-i dea papucii arhimandritului prea nedreptățea obștea, așa că aveau motive să refuze categoric ascultarea față de acesta. Erau mereu revoltați. Starețul le tolera revolta, economul Visarion, de asemenea; erau primii care au pus umărul la ridicarea schitului și aveau mâini de aur. Măi Ilarioane, măi Gherasime, tataia vă iubește pe voi la fel ca pe ceilalți părinți. Faceți niște pogorăminte: puțină nevoință, puțină râvnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
aștepta îndelung întunericul și întunericul venea câte puțin și pleca câte puțin târându-și picioarele și întunericul se desfăcea precum un somn într-o cochile de melc dezafectată. I-a fost frig. Foamea, la început, s-a întâmplat ca o revoltă a sângelui. Tot mai fluidă era curgerea între două posibile felii de pâine, tot mai limpede, mai subțire: "Fântânile se curăță cel mai bine pe vreme de secetă", spunea mămuța. În inima pietrei stă necurăția, sapă adânc, ploaia lui Sfânt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
pe ale altora în teacă. Dar nu este de ajuns ca principele să fie, cum spune Machiavelli, ...di ordinaria industria; aș vrea ca el să se gîndească și la fericirea poporului său. Un popor mulțumit nu se va gîndi la revoltă; un popor fericit se teme mai mult să-și piardă conducătorul, care este în același timp binefăcătorul lui, decît se poate teme Suveranul însuși că i-ar putea slăbi puterea. Olandezii nu s-ar fi revoltat niciodată împotriva spaniolilor dacă
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
a domni fără tulburări și pentru a rezista viguros dușmanilor. În timpul lui Machiavelli, nobilii erau încă socotiți în Franța niște mici suverani, care împărțeau întrucîtva puterea cu principele, ceea ce dădea naștere la sciziuni, ducea la întărirea partidelor și pregătea frecvente revolte. Nu știu, totuși, dacă marele sultan nu este cumva mai expus riscului detronării decît un rege al Franței. Diferența dintre ei este că, de obicei, împăratul turc este strangulat de către ieniceri, iar regii Franței au fost asasinați de călugări sau
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
care se conduceau după propriile lor legi înainte de a fi cucerite] Nu există, după Machiavelli, "mijloc mai bun pentru a păstra un stat liber pe care l-ai cucerit, decît distrugerea lui". Este mijlocul cel mai sigur pentru a evita revoltele. Acum cîțiva ani, un englez a avut ideea sinistră de a se sinucide. Pe masa lui s-a găsit un bilet prin care își explica fapta, arătînd că și-a luat viața pentru a nu se îmbolnăvi niciodată. Iată cazul
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
nu. Cred că mi-am spus părerea în capitolul al X-lea, în ceea ce-i privește pe principii mărunți; să ne ocupăm acum de conduita regilor. În vremea lui Machiavelli, lumea era într-o continuă frămîntare; spiritul instigator și de revoltă domnea pretutindeni, peste tot găseai facțiuni și tirani; revoluțiile frecvente și permanente îi obligară pe principi să construiască citadele pe înălțimile orașelor, pentru a mulțumi, în acest mod, spiritul neliniștit al locuitorilor acestora. Din acele timpuri barbare și pînă azi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
acele timpuri barbare și pînă azi, fie că oamenii s-au săturat să se distrugă între ei, fie, mai degrabă, pentru că suveranii au, în țările lor, o putere mai despotică, nu se mai vorbește așa de mult de instigări și revolte, și s-ar putea spune că acest spirit de neliniște, care i-a chinuit atîta pe oameni, acum s-a potolit; nu mai este, astfel, nevoie de citadele pentru a răspunde de fidelitatea orașelor. Nu același lucru se poate spune
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
reflecteze asupra deciziei sale, cam imatură, credea dînsul, de stabilire În străinătate și, acordîndu-i un timp de gîndire de vreo două-trei săptămîni, ridică degrabă ședința. Cu amî narea asta, Întrunirea tovărășească de analiză a fost ajunsă din urmă de scînteia revoltei de la Timișoara, cînd naiba-și mai bătea capul cu ședințe de morală făcută altora, hotărîți să se elibereze și ei Într-un fel. Stăteam, cînd cu Întrebarea lui Richi despre cum se strecura ea În visele mele, așezați pe treptele
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
din prima, dau să te tragă de mînă după ele, asta dacă palpită de partea dinamică a jocului. Altfel, eroinele placidității te plictisesc cu cîrtitul la adresa universului care, În cazul cu pricina, Începe cu tine, te omoară cu jeluirile, cu revolta lor mocnită Împotriva imperfecțiunilor de tot felul. Puține, prea puține izbutesc să facă din carențele Înfățișării lor pretext de tandrețe. Reușesc cele a căror feminitate profundă dă pe dinafară sau cele al căror intelect produce spectacol pînă la harul artistic
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
distincție acceptată de lumea științifică cinstită a Occidentului încă de pe vremea lui Lefèvre d’Etaples. În partea a doua se trece la atacul împotriva „complotului victimizării”. De Boer reinterpretează posedarea demonică a Mariei Magdalena ca pe un indiciu puternic al revoltei unei aristocrate împotriva mediului constrângător. Vindecarea lui Isus n-ar fi altceva decât o normalizare a raporturilor ei cu societatea. De asemenea, sinopticii se văd acuzați de o minimalizare voită a rolului Mariei Magdalena în comunitatea creștină timpurie. Rolul acesteia
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
istorici, e drept, minoritari, susțin că ea s-ar fi constituit efectiv abia în anul 60, așadar cu mult după învierea lui Isus. Majoritatea savanților optează pentru o soluție mai largă. Zelotismul reprezintă un curent popular, naționalist iudaic, născut odată cu revoltele macabeilor, în prima jumătate a secolului al II-lea î.Hr., a cărui ideologie a persistat fără întrerupere până la dărâmarea Templului de către armatele lui Titus, în 70 d.Hr. Deși extrem de ingenioasă și seducătoare, etimologia bazată pe sicarius nu convinge deloc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
după vizită, vom vedea cum se prezintă plaga post-operatorie de la nas. Securistul a făcut ochii mari, dar, Înainte de a Încerca vreo Întrebare, a privit spre doctorul Pas... Răspunsul acestuia, ghicit din priviri, a fost categoric: „Amice, păstrează-ți nedumeririle sau revolta pentru altădată. Acum trebuie să urmezi prescripțiile mele. Altă cale n-ai!” Securistul a Înghițit În sec și a tăcut pentru o clipă... Vizita era pe sfârșite. Până la urmă, riscând orice răspuns din partea medicului, a Întrebat cu vorbire sâsâită: ― Doctore
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
venit azi dimineață, pe la șapte, trei inși de la Securitate și l-au luat cu ei... Cică să le mai dea nu știu ce declarație... Povești!... Și uite că se face noapte și nu s-a întors... Nedumerirea lui Ticu se transformă în revoltă. Asta-i bună, Iorgule! se indignă el și se făcu roșu la față. Asta-i chiar bună!... N-ajunge cât l-au ținut degeaba la pușcărie? Ce dracu mai vor acum de la el?!... Glasul său răsună în tot antreul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de întrebare, ba chiar zâmbise în felul său (perfid): "A, nu, eu nu, că deja am obținut o vilă la Șosea. Dar sunt colegi mai tineri care se chinuie în apartamente de bloc..." Cele relatate de Valentin provocară stupoare și revoltă. Bine, dar asta e o mare ticăloșie! Nu ajunge că ne spoliază de ceea ce am agonisit prin munca noastră de-o viață, vor să ne călcăm în picioare și conștiința! zise medicul Gutman, lovind cu pumnul în masă. Băiatul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mânecă, fiindcă își dăduse frâu slobod la gură, când ar fi trebuit s-o facă pe niznaiul în privința fostului lider comunist, dar era prea târziu. Nando, lovit ca de o măciucă în moalele capului, rămase mai întâi fără grai, apoi revolta legitimă făcu să-i urce tot sângele la cap. Spiritul său justițiar se trezise din adormire. Bineînțeles, puteam să-mi închipui!... se revoltă el. Capisco bene alora! Molto benissimo!... O bandă de asasini, care nu se împacă cu gândul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
la volan, urcându-se și ei în același timp și trântind portierele. Nando Rossi introduse cheia în contact, dar în ultima clipă se răzgândi și refuză să pornească, încercând să coboare din mașină. Nu plec nicăieri! declară el plin de revoltă. Cine vă dă dreptul să mă obligați să plec?... Securistul cu obrazul brăzdat de cicatrice, care se instalase pe scaunul de alături, îl trase cu putere înapoi și răsuci el cheia în contact. Fără prostii! îi șuieră amenințător la ureche
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de stâlp de familie, hărăzit lui Virgil de milostiva pronie cerească, își continua cursul așa cum se putea... CAPITOLUL II 1 De când fusese dat afară de la radio, mutat chipurile în interesul serviciului, Sever trăia într-o stare de nemulțumire și de revoltă permanentă. Cu toate că trebuise formal să se conformeze deciziei luate de conducere, ca să nu rămână pe drumuri, dar și în virtutea spiritului de disciplină cu care fusese deprins din copilărie, el nu era nici pe departe resemnat cu soarta, convins fiind că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
că plănuita lor acțiune de protest eșuase complet și că nimeni nu avusese când să schițeze vreun gest de protest la adresa regimului. În acea zi "organele" fuseseră la înălțime, reușind să opereze cu o eficiență demnă de NKVD-ul bolșevic. Revolta studențească fusese înăbușită mai înainte de a începe. EPILOG În timp ce Ungaria vecină era pacificată cu tancurile, iar la București se așternea un lințoliu greu de liniște, familia Teodoreștilor trecea din nou prin momente de cumpănă. Astfel, Virgil, de la a cărui întoarcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
de fese și să râdă cu un râs grosolan, mai înspăimântător decât mârâitul câinelui din beznă. În vremea ce o mână mă pipăia cu brutalitate, cealaltă nu contenea să ducă la gură o ceașcă mare din care duhnea a vodcă. Revolta și neputința mă paralizau. Grija de Minodora, pe care nu o vedeam nicăieri, îmi îngheța vorbele care clocoteau în gâtlej și îmi opreau scuipatul care se cerea aruncat spre chipul inuman. Am strigat și eu vorbele auzite de la Atanasie și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
fi dorit să mă chircesc în acel colț al tabloului, dacă Hristos n-ar fi rostit, cu doar câteva clipe înainte, cu o sublimă resemnare, cuvintele fatale: "Unul dintre voi mă va trăda!" Tabloul, devenit un teritoriu al groazei, furiei, revoltei și durerii apostolilor, este încărcat de electricitate. Un apostol singur pare ceva mai puțin îngrijorat. Pare. Of, Doamne, ce mult aș da să nu știu că Iuda este trădătorul! Dar vreau să fiu așezată acolo, ca și cum n-aș ști, pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
dintr-un proiect al demnității. Rostogolind la nesfârșit stânca spre piscul muntelui, el reia truda știind că aceasta este munca lui. Sisif trudește tăcut în acest univers absurd, sfidându-i pe zei. El știe că zeii mizează pe o nouă revoltă a sa, pe refuzul său de a accepta statutul de prizonier al absurdului. Firesc, această nouă revoltă ar urma să fie primită cu alte represalii. Dar strategia lui Sisif este cu totul alta. El caută și găsește fericirea tocmai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
aceasta este munca lui. Sisif trudește tăcut în acest univers absurd, sfidându-i pe zei. El știe că zeii mizează pe o nouă revoltă a sa, pe refuzul său de a accepta statutul de prizonier al absurdului. Firesc, această nouă revoltă ar urma să fie primită cu alte represalii. Dar strategia lui Sisif este cu totul alta. El caută și găsește fericirea tocmai în această sfidare eroică a zeilor care l-au pedepsit. Își asumă destinul, acceptă că stânca este lucrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]