1,380 matches
-
panoul de lemn. Lacrimi de pulbere aprinsă și așchii de jăratic săriră pe fața inspectorului. Duhoarea de carne pîrlită inundă sala. Cu o zvîcnitură, Fumero Încercă să se descotorosească de mîinile acelea care Îi țineau gîtul imobilizat și mîna cu revolverul lipită de perete. Carax nu slăbea strînsoarea. Fumero mugi de mînie și Întoarse capul, mușcînd pumnul lui Carax. Era posedat de o furie bestială. I-am auzit clănțănitul dinților sfișiind pielea moartă și am văzut buzele lui Fumero mustind de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Îngrozite ale lui Fumero, țintui de zid Încheietura mîinii drepte a inspectorului printr-o lovitură brutală, care Înfipse lama În panou aproape pînă În plăsele. Fumero slobozi un urlet teribil de agonie. MÎna i se desfăcu Într-un spasm și revolverul Îi căzu la picioare. Carax Îi făcu vînt cu piciorul În Întuneric. Oroarea acelei scene se derulase prin fața ochilor mei În doar cîteva secunde. Mă simțeam paralizat, incapabil să acționez ori să articulez un singur gînd. Carax se uită spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cum să rezolve situația. Ochii lui se opriră asupra mea. — Tu du-te. Asta n-are de-a face cu tine. Haide. Am șovăit o clipă. Carax Încuviință. — De-aici nu pleacă nimeni, i-o reteză Fumero. Palacios, predă-mi revolverul dumitale. Palacios rămase tăcut. — Palacios, repetă Fumero, Întinzînd mîna plină de sînge În așteptarea armei. Nu, șopti Palacios, scrîșnind din dinți. Ochii Înnebuniți ai lui Fumero se umplură de dispreț și de furie. Înșfăcă arma lui Palacios și Îl Împinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
lui Fumero se umplură de dispreț și de furie. Înșfăcă arma lui Palacios și Îl Împinse cît colo. Am Încrucișat o privire cu Palacios și am știut ce urma să se Întîmple. Fumero ridică pistolul Încet. MÎna Îi tremura, iar revolverul lucea, sclipind de sînge. Carax dădu Înapoi cîte un pas, căutînd bezna, Însă nu avea scăpare. Țeava revolverului Îl urmărea. Am simțit cum mușchii trupului Îmi iau foc de mînie. Grimasa de moarte a lui Fumero, care Își lingea buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Am Încrucișat o privire cu Palacios și am știut ce urma să se Întîmple. Fumero ridică pistolul Încet. MÎna Îi tremura, iar revolverul lucea, sclipind de sînge. Carax dădu Înapoi cîte un pas, căutînd bezna, Însă nu avea scăpare. Țeava revolverului Îl urmărea. Am simțit cum mușchii trupului Îmi iau foc de mînie. Grimasa de moarte a lui Fumero, care Își lingea buzele de nebunie și de ură, m-a trezit ca o scatoalcă. Palacios se uita la mine, tăgăduind În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
mine, tăgăduind În tăcere. Nu l-am băgat În seamă. Carax renunțase deja, nemișcat În mijlocul sălii, așteptînd glonțul. Fumero n-a apucat să mă vadă. Pentru el nu exista decît Carax și mîna aceea plină de sînge, Încleștată pe un revolver. M-am repezit asupra lui dintr-o săritură. Am simțit cum picioarele mi se desprind de sol, Însă n-am apucat să-l mai ating Încă o dată. Lumea se congelase În aer. Bubuitul Împușcăturii l-am auzit departe, ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-și drum prin trupul meu cu lovituri ca de pumnal. Fumero pîndea ascuns după ușă. Bea nu și-a dat seama de prezența lui. CÎnd Carax s-a ridicat În picioare dintr-un salt și Bea s-a Întors, alertată, revolverul inspectorului Îi apăsa deja fruntea. Palacios s-a aruncat să-l oprească. A ajuns prea tîrziu. Carax se năpustise deja asupra lui. I-am auzit strigătul, Îndepărtat, purtînd numele Beei. Sala se aprinse În strălucirea Împușcăturii. Glonțul străbătu mîna dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cheltui atâta energie pentru invenția atâtor arme, care trebuie să-l apere de el însuși, mă face să am o idee precisă despre genul uman. Dacă toate armele acestui univers ar fi distruse fără urmă și ar rămâne un singur revolver, omul s-ar simți obligat față de el și, nelăsîndu-l în părăginire, istoria s-ar repeta de la început. O națiune, când începe să se înarmeze, nu se mai poate opri. Sărăcia și mizeria nu constituie limite ale înarmării. De sute de
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
maiorul primul whisky la nouă dimineața? De ce renunță la favorurile soției sale credincioase, pentru plăcerile corupte pe care i le oferă o corcitură? De ce stă ore întregi deprimat în biroul său gândindu-se (așa cum se întâmplă cu bărbații neîmpliniți) la revolverul încuiat din sertarul de lângă el? Sub soarele neiertător al frontierei de nord-vest, un asemenea lucru ar fi fost imposibil. Acolo, tânărul Privett-Clampe , abia sosit în India, purtând pe umeri povara însărcinărilor reginei, își ridică privirea spre piscurile acoperite de zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
spre un camion care aștepta afară. Trei deținuți indieni se află deja pe banca din spate, privind tăcuți la mulțimea adunată să urmărească acțiunea. Atmosfera este încordată și căpitanul englez își desface cureaua, pentru a putea să apuce mai repede revolverul. În timp ce polițaii indieni îi împing pe curioșii aflați în fața casei, căpitanul o ajută pe doamna Macfarlane să urce în camion. Îi duce sacoșa și o conduce spre bancheta de lemn din spate, ciudat de servil, ca un portar de teatru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
încercase să-l ucidă din cauza cizmelor, a fost tulburătoare pentru profesor. Nu era sigur dacă a înțeles corect. Îi scăpau cele mai multe subtilități de exprimare Gofo și o vreme a crezut că este în pericol să fie ucis și dormea cu revolverul sub pernă. S-a gândit chiar să plece, dar a fost convins de interpretul său că nimeni nu are nimic împotriva lui. Interpretul l-a asigurat că era chiar îndrăgit de oameni și că dorința ca el să contacteze febra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
la sută, nici unul nu este dispus să-l elbereze pentru colegii săi în nevoie. Gălăgia la ușă, înjurăturile și chiar amenințările devin lucru obișnuit. Degenerarea spre sălbăticie este rapidă și culminează cu momentul în care Gregg zboară ușa secundului cu revolverul, scoțându-l de acolo pe Gittens îngrozit, baricadându-se înăuntru. Marchant trebuie să-l convingă să iasă de acolo, cântându-i cântece soldățești prin perete. După aceea, prin consens, toaletele sunt mutate și latrina declarată zonă neutră. Observatorii Fotse îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
se amplifică, iar noaptea a doua nu mai poate dormi. Aude zgomote la marginea taberei, la început dintr-o parte, apoi din cealaltă, și devine tot mai convins că i-au încercuit cortul. În loc să-l deschidă, sau să iasă cu revolverul, stă foarte liniștit sub pătura îmbibată de sudoare, cu ochii larg deschiși, cu brațele întinse pe lângă corp și îi invită: veniți. Dar ei nu vin, și de dimineață când se trezește constată că i-au fugit și hamalii. Păturile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
că exist decât o face precum capetele unei hidre. Jake Bu faptul că gândesc. Acesta este singurul mod În care tub de lubrifiant În vreme ce părțile lui la vedere pot interacționa cu mediul În care mă aflu.otecția câtorva băieți. Folosind revolvere Problema mea este că se pare că am o Acolo există structură biologică destul de simplă și n-am nici o pauză În dezbateri, dar un mecanism pentru a-mi transpune toate gândurile iar Ray Lennox Înșfacă un metru de bere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
o ușă dădea direct spre popota mare, iar alta, în stânga, spre cuibul trecătorilor. Un soldat se repezi și deschise lui Bologa. În odăiță erau numai două mese lungi și o canapea hodorogită, pe care zăcea un morman de mantale, căști, revolvere, săbii, baionete, de-a valma. Masa din dreapta se golise; un soldat, cu capul țuguiat și cu fruntea de un deget, strângea alene tacâmurile și resturile de pâine. Fumul de tutun, mirosul de mâncăruri și de băuturi umpleau odaia până în tavanul
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și Apostol se sculă voios, sprinten. În câteva clipe fu gata de drum. Se uită împrejur în adăpostul tăcut, chibzuind ce anume să ia cu dânsul din ce avea aici. Șovăi puțin și nu mai luă nimic. Cel mult de revolver poate să aibă trebuință, să-l scape de pădurea spânzuraților... Porni spre ieșire, auzind pe Petre urîndu-i, ca de obicei: "Doamne-ajută, don' locotenent..." Se gândi să-i dea mâna, în semn de rămas bun, dar își continuă mersul fără să
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
se trezește dintr-o vrajă blestemată. Cotind în ulița mare, spre mijlocul satului, se gîndi: dacă o țărăncuță ar fi în stare să-i zdruncine credința și să-i zădărnicească hotărârea, atunci mai bine să se împuște. Și-și pipăi revolverul, ca și când ar fi vrut să-și dovedească sieși că nu va șovăi. În fața bisericii se opri și se întrebă: unde merge? Da, umblă să se orienteze, sub pretext că se va prezenta superiorilor și camarazilor. Apoi, chiar la noapte, va
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
rămase cu ochii holbați la Apostol și cu gura căscată. ― Ieși, mișe... ieși! gâfâi Bologa, uitîndu-se împrejur după ceva. Glasul înfundat deșteptă pe Pălăgieșu din aiureală și-l făcu să înțeleagă brusc ce caută Apostol. Pe o mescioară zări un revolver de care atârna în jos o curelușă galbenă. Se întoarse repede, deschise ușa și ieși bolborosind în neștire. ― Bine... Bine... Bine... În antreu își luă pălăria din cuier și văzu pe Rodovica, speriată. Din urmă ușa se trânti cu zgomot
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
uită împrejur. Odaia parcă trăia și respira încet amintiri de fericire. Ilona se zvârli în brațele lui și-l sărută... Apoi Apostol ieși. În tindă se gândi că ar fi trebuit să se îmbrace mai gros și să-și ia revolverul. În mijlocul ogrăzii întoarse capul. Ilona suflase în lumânare. La poartă simți pașii ei grăbiți, desculți, dar nu se mai opri. În uliță îi auzi glasul murmurat și înțelese numai un cuvînt: "Dumnezeu..." Își făcu cruce cu evlavie, ridicând ochii în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
îi zări și ochii rotunzi ca două mărgele de sticlă neagră. Și în aceeași clipă, se cutremură ca un lunatic care s-ar fi deșteptat din somn pe marginea unei prăpăstii. Locotenentul Varga șovăi câteva secunde, mormăind. În dreapta lui, țeava revolverului tremura cu gura spre Bologa. Pe urmă strigă cu o voce ca o lamă de cuțit ce pătrunde în carne vie: ― Ia-i armele, caporal! Din spatele lui Varga ieși un soldat pirpiriu. Apostol murmură leneș: ― N-am arme... Omul se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Înfășurat și un obiect mic, ca un nasture argintiu. Insigna! — Aaa! Deci așa! Ea rămase imperturbabilă, iar eu mă dădeam de ceasul morții. Pentru numele lui Dumnezeu, ce fel de femeie e asta? Pe ce lume trăiește? — Știai? E un revolver Browning cu șase gloanțe. — E doar o jucărie. — Jucărie? — Priviți! Țeava e Înfundată. După ce mi-a spus ea, m-am uitat și eu mai bine și am constatat că așa și era. Culoarea, forma, greutatea erau normale și era greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
că a fost ciomăgit pînă și-a dat sufletul. — Dar și dumitale Îți place să-ți imaginezi fapte, nu? — Se prea poate. — Cei de la poliție au făcut vreo mențiune cu privire la mine sau la soțul dumitale? — Nu În mod special... Un revolver ca acesta nu Înseamnă mare lucru. Eram nervos că mă prostiseră și În mod deliberat am lăsat urme pe armă. Apoi am continuat: — Dar e grav dacă consideri că afacerea În care era implicat fratele tău e la fel de nevinovată precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
În față). Deși... Doctorul mă Întrerupse. — Ăsta nu e semn bun. Își aranjă vesta; atunci mi-am dat seama că era Încheiată mai mult decât ultima dată când ne-am Întâlnit - de parcă cineva i-ar fi vârât o țeavă de revolver Între coaste. — Vreau să zic, dacă Dora a murit, ar trebui informată și poliția. — Au fost deja informați. I-am spus că un inspector de la Moravuri mă vizitase mai devreme În dimineața aceea. — Și n-a spus nimic altceva? Fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
de perete, m-am lăsat jos, gândindu-mă că adevăratul eu se ascundea, Într-adevăr, pe dinăuntru. Apoi am auzit o cheie În yală. Spre surprinderea mea, În cameră intră inspectorul Wickert - În vârful degetelor, cu simțurile alerte. Cu un revolver În mână, avansă câțiva pași, apoi privi În jur și răsuflă ușurat, cred, ascunzând arma În teaca de pe umăr. Abia când Își aranjă ochelarii Își dădu seama că mai e cineva În cameră. După câteva clipe de neînțelegere, implicând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Roșca Îl Îmbărbăta și-i da speranță. În data de 2 februarie 1949 părintele Țepordei este ridicat de la Închisoarea Văcărești și predat În mâinile NKVD. La primul interogatoriu afirmând că este român, anchetatorul a protestat și l-a amenințat cu revolverul că să-și rectifice exprimarea “nu român ci moldovean” dar părintele nu a retractat naționalitatea de român. După câteva zile este transportat la Constanța unde funcționa un tribunal sovietic. Aici, o comisie sovietică Încerca să-i smulgă declarația privind un
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]