2,564 matches
-
totodată de cea a zarzărului și, după ce timp de ani de zile fusese trist din cauza aparentei fragilități a copacului, Abatele începuse să se simtă îmbărbătat de încăpățînarea cu care acesta se agăța de viață. Își îndreptă oasele bătrâne și se rezemă de spătarul băncii de piatră. Nu se grăbea... Răbdarea era și ea o virtute dumnezeiască și trebuia deprinsă înainte ca blazarea care se instalează o dată cu înaintarea în vârstă să o facă să își piardă sensul. Dar nu numai lecția așteptării
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Ca mai toți tovarășii lui din Satul de Clone, Stin nu prea era obișnuit cu diminețile călduroase. Ziua aceea era însă neobișnuit de însorită pentru clima de pe Vechea Terra. Deși era toamnă târziu, căldura îl moleșea pe Stin, care stătea rezemat de stejarul sub care îl omorâse pe Murellius. O văzu pe Maria de departe și se grăbi să îi iasă în întîmpinare. Două fete îl priviră lung, plecară ochii în pământ și se grăbiră să se retragă din calea lui
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
eu nu știu. Kasser dădu să mai întrebe ceva, dar în biserică intră Stin. Era singur și pășea încet, de parcă abia ar fi început să meargă. Ajunse cu greu lângă Alambic și se așeză în genunchi lângă el, cu fruntea rezemată de piatra rece. Una dintre Marii suspină adânc. Abatele întoarse spre ea o privire mustrătoare. Cu gesturile unui om care știa că dacă nu acționează repede nu va mai avea apoi curaj să facă ce și-a propus, Stin își
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
expresia facială. Fixarea perspectivală a liniei Stephen-director-fereastră care funcționează ca un cadru contribuie substanțial la definirea tematică a acestei scene, pe care cititorul o percepe din poziția lui Stephen în interiorul camerei: Directorul stătea în cadrul ferestrei, cu spatele la lumină, cu un cot rezemat de oblonul cafeniu, iar pe cînd vorbea și zîmbea, legănînd și încolăcind încet șnurul draperiei, Stephen sta în fața lui, urmărind în treacăt cu privirea cum pierea lumina lungii zile de vară deasupra acoperișurilor sau cum se mișcau încet și dibaci
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
soba înaltă, subțire aproape ca un stîlp din colțul opus al camerei. Și-a pus mîna pe aceasta, însă era trecut de miezul nopții, iar teracota era aproape rece. Negăsind nici măcar acest confort mărunt pe care îl căuta, s-a rezemat cu spatele de sobă și, tușind, și-a încheiat capotul, dedesubtul căruia se vedea o cămașă uzată de mătase; a respirat profund pe nări ca să poată trage puțin aer în piept, întrucît de obicei era răcit. Era o răceală specială
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
absentă. Tocmai am zărit un stand cu căluți de lemn vintage, absolut superbi. O să iau unul pentru copilul meu și cîte unul pentru gemeni. Singura problemă e că e o coadă interminabilă. Manevrez căruciorul cum pot spre coadă și mă rezem de mînere, cu un oftat. Adevărul e că, după atîta mers, sînt destul de obosită. În fața mea e o femeie În vîrstă Într-un impermeabil grena. Se Întoarce și e șocată cînd mă vede sprijinindu-mă de cărucior. — Faceți-i loc
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
ești, Becky? strigă. — Da! Îi răspund cu un zîmbet larg. Bună! Ești Martha? — Da! și ochii ei cîntăresc lacomi etajele. Ai o casă superbă! Abia aștept s-o văd și Înăuntru! — A. Ăă... mersi! Urmează o tăcere expectativă și mă rezem cît pot de firesc de unul dintre stîlpi. Ca o gazdă aflată pe treptele de la intrarea În propria-i casă. Cum face lumea. S-a Întîmplat ceva? Întreabă Martha, nedumerită. — Nu, nimic! zic eu un aer cît mai relaxat cu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
cu putere, dar fără a face zgomot, dat fiind că e un bufet scump și bine făcut. — Ăla din colț? — A, da. Îl deschid și dau peste o cutie cu plicuțele de ceai. Le pun pe blatul mesei și mă rezem de el, stoarsă de energie. Între timp, Luke s-a dus spre ușile uriașe de sticlă din spate și se uită la grădină, cu umerii Încordați. Nu așa plănuisem să fie revederea. Nici pe departe. Și ce-o să faci cu
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
cizmele mele Archie Swann cum rămîne? aproape că plîng de furie. Am bătut palma! Îmi datorezi o cizmă! Îmi dau seama Însă că vorbesc de una singură. A Închis. Nu-i pasă. Închid telefonul. Mă duc la frigider și-mi rezem capul de oțelul rece, amețită. Casa visurilor noastre nu mai e a noastră. Nu mai avem casă. Ridic receptorul să-l sun pe Luke, apoi mă opresc. Are și-așa prea multe pe cap. În cîteva săptămîni, trebuie să ne
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
a fi). Fără a fi ceva. Doar a fi. Ceea ce Înseamnă gol din nou, Înseamnă lipsa prezenței la sine. A fi Înseamnă afazie, Înseamnă două gropi. Eul ca neant, ca vid, ca discontinuitate Între două continuități (A șasea elegie). A rezema ceea ce se află de ceea ce va fi. Sfera de vid a acestui a fi rezemată de ceea ce va fi. Trăiesc În numele frunzelor. Trăiesc În numele cailor. Trei timpuri, am spus, și suntem În cel mai de jos, dar nu mai privim
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
lipsa prezenței la sine. A fi Înseamnă afazie, Înseamnă două gropi. Eul ca neant, ca vid, ca discontinuitate Între două continuități (A șasea elegie). A rezema ceea ce se află de ceea ce va fi. Sfera de vid a acestui a fi rezemată de ceea ce va fi. Trăiesc În numele frunzelor. Trăiesc În numele cailor. Trei timpuri, am spus, și suntem În cel mai de jos, dar nu mai privim Înapoi: „niciodată n-am să fiu sacru. Mult,/prea mult am imaginația/celorlalte forme concrete
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
un amiaz timpuriu, fugar, / plin de mirări și de fluturi” (Amurguri cu coțofene și vânt). La ceas crepuscular, înfiorările, neliniștile ființei capătă o notă gravă, meditativă, elegiacă, stăpânită însă de un anumit echilibru lăuntric: „O fereastră cu licăr anemic / își reazemă fruntea de-un singur copac. Amurgul revine. Cuvintele tale / îngheață pe arbori. Disperarea lor mută / fulgeră aerul ca o sârmă ghimpată.// Cuvintele mele, mereu mai puține, / se opresc între azi, între mâine...// Ruine reci, orașul curge-n ceață, / pe când această
STANCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289857_a_291186]
-
în Ediția nr. 2099 din 29 septembrie 2016. sunt mai bătrân cu câteva anotimpuri nu știu precis câte au mai trecut sau câte mai sunt am părul albit și ochii sticlați îmi place așa cum sunt cu umerii apropiați și gâtul reazăm sub cer doar pantalonii mi-au rămas mici și privirea cât o rază nu-i bai privesc în urma anotimpurilor ce au trăit în carnea mea și acum se duc... nu pot să le mai țin în mine chiar dacă unul l-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381219_a_382548]
-
va preceda venirea Anticristului, probabil, pe baza unui pasaj final din Evanghelia după Ioan în care citim: „Dar Petru, întorcându‑se, l‑a văzut venind în urmă‑i pe ucenicul pe care îl iubea Isus, acela care la Cină se rezemase pe pieptul Său și‑I zisese: «Doamne, cine este cel care Te va vinde?». Pe acesta deci văzându‑l, Petru I‑a zis lui Isus: «Doamne, dar cu el ce va fi?». Zisu‑i‑a Isus: «Dacă vreau eu ca
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
dau mâna, polarizând ființa poetului. Motivul mioritic al predestinării devine un topos al liricii sale. Debutul cu Primii fulgi se află sub semnul temerității: poetul sfidează canoanele încetățenite recurgând la versul liber, care la acea oră stârnea rezerve. Omul își reazemă „fruntea de umărul soarelui” (figură de stil frecventată în epocă), iar ființa lui își resensibilizează raporturile cu cosmosul. V. promovează chiar de la început o poetică novatoare, dinamică, bazată pe potențarea expresivă a verbului: „Sunt crescut din mămăligă / și, îmbrăcat / în
VATAMANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290464_a_291793]
-
Prințului Bismarck, la 29 februarie/12 martie 1880, Carol I sublinia rolul pe care l-ar juca România, prin poziția sa strategică, În evoluția ulterioară a „chestiunii orientale”, nutrind speranța că țara ale cărei destine le conduce „se va putea rezema, sub toate constelațiunile viitoare (subl. ns.), pe scutul binevoitor al Imperiului german” <ref id="149">149 Regele Carol I al României, Cuvântări și scrisori, t. II, București, 1909, p. 372-373. </ref>. Dincolo de legăturile dinastice existente, Germania reprezenta, În acel moment
CAROL I ŞI POLITICA EXTERNĂ A ROMÂNIEI (1866-1914). In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SORIN LIVIU DAMEAN () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1251]
-
pe spate și pe burtă; distinge chipurile familiare de cele străine; - 7 luni: se deplasează în „patru labe”; bea cu cana; se ridică în șezând din decubit dorsal; ține obiecte în ambele mâini, vocalizează; zgârie; - 8 luni: ridicat, se poate rezema; culcat, `nalță capul, se rostogolește; țopăie; țipă ca să atragă atenția; emite sunete; își privește imaginea în oglindă și se bucură; o preferă pe mama; se ridică în poziția șezând, fără ajutor; - 9 luni: execută „marche arriére”; spune „ma‑ma”, „da
Sinteze de psihopedagogie specială. Ghid pentru concursuri și examene de obținere a gradelor didactice by Alois Gherguț () [Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
pe Leon Feraru, care cânta furia ciocanelor dintr-o fierărie. P.-N. exaltă un supraom valah și captează în violența contrastelor un duh al revoltei: „Cum zidul crește parcă smuls din ei...”, zidarii „ard de setea de a sfârteca / Văzduhul rezemat pe fund de zări, [...] Și-a semăna, cu brațul lor gigantic, / Pe sânu-i alb, negritele orașe!”. Poetul cântă impulsurile titanice, într-un univers lipsit de orizont metafizic, în care omul se autoglorifică în „dezolare”. Cu toate influențele ortodoxiste, devenite poncifuri
POPESCU-NEGURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288951_a_290280]
-
Tulie Radu Teacă (1940), tipărită postum. M. a scris articole de atitudine (în 1907 a fost chiar arestat ca „instigator”), a cochetat cu teatrul, dar vocația lui este aceea de povestitor. Fără a fi una autobiografică, opera lui M. se reazemă, totuși, pe realitățile unei istorii trăite nemijlocit. Din cadrele ei coboară personaje ca Irimie Honcu și Tulie Radu Teacă, portretizat în nuvela care îl propune drept erou titular. Elevul de altădată își petrecuse o vară la stâna acestui inimitabil mucalit
MIRONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288175_a_289504]
-
vers cu vers, a textului Scripturii, cu scopul îndreptării stilistice și a contextualizării teologice. Ediția arhiepiscopului de Cluj restabilește totodată autoritatea Septuagintei pe care întreaga tradiție a Bisericii Răsăritene - de la Părinții apostolici până la teologii neopatristici ai secolului XX - s-a rezemat. De acum înainte, orice traducere din Sfinții Părinți (mai ales cei de limbă greacă) va trebui să țină cont de versiunea ÎPS Bartolomeu. Treptat, vor fi probabil accesibile și texte de cult care țin cont de această nouă versiune a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
metalic (1), este construit din țeavă de inox și are în componență un schelet simplu la care, pe partea mai înaltă culisează pe verticală un suport pentru traductor (2) pe care este atașat plăcuța suport (3) pe care se va rezema traductorul introdus în pivotul (4). Tot pe structura mai înaltă (1) a cadrului metalic culisează, tot pe verticală, suportul pentru bazin (6) pe care se află atașată perna (7). Aceste componente vor fi fixate pe verticală cu șuruburi introduse în
SISTEM DE MĂSURARE A DEZECHILIBRELOR MUSCULARE PREZENTE LA NIVELUL TRUNCHIULUI. In: ANUAR ŞTIINłIFIC COMPETIłIONAL în domeniul de ştiință - Educație fizică şi Sport by Zenovia Stan, Vasile Marcu, Chiculiță Claudiu, Eugen Baştiurea () [Corola-publishinghouse/Science/248_a_813]
-
lor mai puțini marsuini, delfini, pești zburători și alți asemenea locuitori sprinteni decît oferă apele mai zbuciumate din largul lui Rio de la Plata sau din largul coastelor peruviene. îmi venise rîndul să stau de veghe în vîrful arborelui-trinchet; cu umerii rezemați de sarturile rîndunicii, mă legănam leneș în văzduhul parcă vrăjit. Nici un efort de voință nu se putea împotrivi; pierzîndu-mi cunoștința în această stare de reverie, am simțit că sufletul mi se desprinde de trup - deși trupul continua să se legene
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
deloc tipul, să știi, Stubb. Ai băgat vreodată de seamă că are un dinte canin sculptat ca un cap de șarpe? Ă Dă-l dracului! Nu mă uit niciodată la el. Dar dac-o să-l văd în vreo noapte întunecoasă, rezemat de parapet, fără nimeni pe-aproape, uite ce-o să-i fac, Flask! Și, făcînd un gest ciudat cu amîndouă mîinile îndreptate spre mare, adăugă: Ă Da, așa o să fac! Să știi, Flask, că Fedallah ăla e diavolul în carne și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
un lucru și mai ciudat îpe care n-aveam să mi-l explic niciodată). Trezindu-mă dintr-un somn scurt, de-a-npicioarelea, am avut senzația oribilă a unei primejdii fatale. Echea din os de balenă mă izbea în coaste, căci stăteam rezemat de ea; urechile îmi țiuiau de fîșîitul velelor care tocmai începuseră să fremete în vînt; credeam că ochii mi-s deschiși, dar, ducîndu-mi în neștire degetele la pleoape, i-am deschis și mai mult. Cu toate astea, nu vedeam în fața
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
țărmurile regatului său de talazurile doldora de miracole și dornice de a-i aduce tribut. Printre aceste minuni se număra și un cașalot enorm care, după o furtună năprasnică și neobișnuit de îndelungată, fusese găsit mort pe plajă, cu capul rezemat de un cocotier, al cărui frunziș stufos ca un penet, părea jetul verzui al cașalotului. După ce uriașul cadavru a fost despuiat de învelișurile-i groase de-un stînjen, iar oasele i s-au zvîntat la soare, scheletul a fost transportat
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]