2,125 matches
-
caprele, de parcă, la fel ca strămoșii lor, s-au născut din peretele stâncii. Pagină separată Albii se uitau la Daou și vedeau un Fotse prăpădit, așezat pe un scaun de lemn sculptat. Cicatricele fine de pe chipul lui se confundă cu ridurile. Șiragurile Fotse multicolore, atât de grele, par că-l trag în jos. În spate, nevestele stau în genunchi în ordinea priorității, ciupindu-se pe ascuns și aruncându-și una alteia furnici în păr. Daou privește înapoi la albi și simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
plecat m-am zăpăcit puțin, iubirea mea o vreme am plutit pe nori de catifea am încuiat urme plânse de șoapte în gânduri târzii străjuite de noapte ziua am închis-o între aspre ziduri pe chip mi-am desenat alte riduri și-n păr prins-am fire de-argint să știu că s-a dus timpul când puteam să mă mint apoi m-am așezat să mor puțin să nu mai crească în mine alți muguri de chin inima-mi amorțise
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
aur. Pe tava din argint se află plăcuțe din bambus ce poartă numele noastre inscripționate pe ele. Marea Împărăteasă e o femeie rotofeie, cu fața precum un dovleac uscat. Deși nu are decât puțin peste cincizeci de ani, îi atârnă riduri de la frunte până pe gât. După spusele lui Fann Sora cea Mare, a fost concubina favorită a lui Tao Kuang, împăratul de dinaintea Majestății Sale. Se spune că doamna Jin a fost cea mai frumoasă femeie din China. Unde i s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și argint sunt cu siguranță grele, căci Majestatea Sa pare să se aplece în față sub greutatea lor. De la încheieturile mâinii până la coate are brățări una lângă alta, încătușindu-i ambele brațe. Marea Împărăteasă vorbește după o lungă și tăcută inspectare. Ridurile ei dansează și umerii i se trag înapoi, ca și cum ar fi legată de un stâlp. — Nuharoo, zice ea, tu ai venit cu înalte recomandări. Înțeleg că ai terminat studiul istoriei casei imperiale. E adevărat? — Da, Majestatea Voastră, răspunde Nuharoo umil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
negru. E cea mai lungă baie pe care am făcut-o vreodată. Din atingerea ei îmi dau seama că se simte de parcă aș fi a ei pentru ultima dată. Îi studiez fața: pielea palidă ca o ridiche, părul atent pieptănat, ridurile care îi înconjoară ochii. Aș vrea să ies din cadă și să o îmbrățișez. Aș vrea să spun: mamă, nu plec. Aș vrea să știe că fără ea nu va fi nici o fericire. Însă nu scot nici un cuvânt. Îmi e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Ca un penel, ochii mei trasează conturul trupului său. O rază de lună străbate podeaua. E albă, cu o ușoară nuanță de galben. Îmi amintește de pielea mamei atunci când îl veghea pe tata, care era pe moarte. În fiecare zi ridurile mai știrbeau un pic din fermitatea ei, mușcând mai adânc în piele. Apoi, brusc, într-o zi, ridurile au schimbat întregul peisaj al chipului ei. Pielea îi atârna de parcă ar fi fost trasă spre pământ. Mama nu mai era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
o ușoară nuanță de galben. Îmi amintește de pielea mamei atunci când îl veghea pe tata, care era pe moarte. În fiecare zi ridurile mai știrbeau un pic din fermitatea ei, mușcând mai adânc în piele. Apoi, brusc, într-o zi, ridurile au schimbat întregul peisaj al chipului ei. Pielea îi atârna de parcă ar fi fost trasă spre pământ. Mama nu mai era o femeie tânără. În tăcere, mă dau ușurel jos din pat. Pun qin-ul pe masa de lângă perete. Mă îmbrac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
nici una dintre celelalte doamne, poate cu excepția lui Nuharoo, nu era mai citită decât mine. Încerc să evit ochii lipsiți de viață ai doamnei Jin. Atunci când trebuie să mă uit direct la ea, privesc deasupra sprâncenelor. Fruntea ei lată, plină de riduri, îmi aduce aminte de un tablou cu deșertul Gobi pe care l-am văzut cândva. Sub bărbie îi atârnă pliuri de piele. Pierderea dinților pe partea dreaptă îi face chipul să stea povârnit precum un pepene stricat. Doamna Jin avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
să mă vadă, sub pretextul de a împrumuta o lampă. Are în jur de douăzeci de ani și pare simplu și umil. Roba sa din bumbac e albă. N-am mai văzut niciodată o față tânără cu atât de multe riduri. Originea și trecutul lui sunt similare cu ale lui An-te-hai și trăiește în Orașul Interzis de la nouă ani. E foarte atent cu cuvintele. Îmi confirmă ceea ce mi-a spus An-te-hai. După ce îi spun lui Chow Tee să plece, îl primesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
un semn. Din ochii lui holbați, individul scăpă niște priviri atât de albastre, de sarcastice și solemne încît m-am simțit intimidat. Clădit pe picioroange de bărzoi, omul perora cu gesturi largi, scoțînd printre dinți clăbuci; în gură îi cădeau riduri batjocoritoare. Pesemne mina mea i s-a părut stupidă: măsurîndu-mă din cap pînă în călcîe, își dezveli dinții încălecați și-mi întinse un deget. Saliva de satisfacție: - Ce scrii, tinere? Atenție, întreabă poetul Vlad Orăscu. - Da... Ba nu. N-am
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
prezentului, ca un pios omagiu, chipurile celor care mi‐au dat viață, m‐ au crescut și iubit ca pe ultimul născut. În oglinda încețoșată a îndepărtatului trecut, 168 am deslușit mai întâi figura estompată a mamei, cu fața brăzdată de riduri adânci, scundă, cu trupul îngreunat de rotunjimile ce s‐au tot adăugat de‐a lungul anilor, veșnic împovărată de treburi și de griji. Când am început să pricep câte ceva din ceea ce se petrecea în jurul meu, mama purta pe obraji și
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
îl detașa de realitate ori de câte ori se întâmpla să se găsească în apropierea lui Angir. Evadările de acest gen erau însă ca niște capsule tonice, energizante care îi umpleau ochii de luminițe tainice ce îi iradiau pe fața prematur bătută în riduri adânci. Sursa acestor stări fortifiante, neștiutoare, alterna pașii măsurați ai unui dute-vino ca de metronom, cu pauzele îngândurate petrecute în fața ecranului panoramic al navei, având privirea pierdută, ațintită în spațiu asupra unui punct numai de el cunoscut. Nu putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
început să plângă cu lacrimi triunghiulare adunate într-un blid ciobit. Picăturile cântă un imn inedit. Pașii mei desenează cărări întortocheate, adevărate labirinturi spre tărâmuri albeca-zăpezile. Păsări nemaiîntâlnite mă învață noi pași de menuet. O plăpândă își stinge zborul în ridurile agățate zălog de colțurile ochilor mei... Surzii se trezesc din vise ascuțite, descoperinduși urechile de sub pelerina ipotetică. Vântul mă ia de subsuori și-mi îndeasă fața sub umbra violetă... Umbra își desenează valurile mării pe chip și-mi șoptește stins
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
mult timp pe cineva. Mă opream adeseori lângă gardul din bețe de floarea soarelui, ca să îi zăresc chipul de bătrână, înfășurat în hainele-i cernite, lungi până în pământ, și ca să mă mir de fața ei săpată în șanțuri adânci de riduri ce părea un adevărat labirint prin care mă pierdeam în lumea sufletului ei trist și răvășit, unde întâlneam oamenii ce probabil i-au trecut prin cale, foști tovarăși care stăteau și ei pe prispele lor uitați de timp și de
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
haotic privirile golite, întreabând tremurat, dar puternic: -Cine-i?...Cine-i acolo?..I- aș fi răspuns acum: -Sunt eu...cea mică, însă știam că glasul meu nu mai poate răzbate până la dânsa. Din ochii goi ai oarbei se prelingeau prin labirintul ridurilor șuvoaie de lacrimi și ea parcă încerca să regăsească ceva...ceva pierdut cu mult timp în urmă pe drumul întortocheat al vieții... Lipovanul Liniștea satului a fost tulburată într-o zi de vară după ce grădinile și gospodăriile din zonă au
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
iaz și priveam înfiorați de departe lucruri pe care nu le înțelegeam.Un furnicar neobosit. Săpau, cărau pământul cu roabele sau cu căruțele, tăcuți ca zilele de post și veșnic adânciți în gânduri, priveau spre noi de sub frunțile brăzdate de riduri adânci și pline de boabe de sudoare. Trebuia să mărească matca râului, să construiască diguri, locuri de variante pentru scurgerea puhoaielor. Câmpia altă dată verde, moale, întinsă, peste care mă credeam stăpână pentru că era moștenită de la bunicul , murea acum sum
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
un internet-cafe...Și dă-i mesaje, discuții cu femei...că așa au văzut ele acasă, la stăpân... să le vadă și pe camera web ia, care a mai albit, cui i-a mai căzut un dinte, cine are mai multe riduri? Evident, veneau obosite, dar nicicum de la serviciu... Îl sună șeful pe amic și-l concediază... Omului i se făcuse rău... Hai, să explice... Da, ce te pui cu statul...ăștia nu ascultă, domnule, de nimeni... ei sunt legea... ai călcat
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
BABA-OARBA Iar noaptea vals nemișcat vânt fals umbre strecurând pe sub lunå un glas de tenor mut dirijându-și octavele printre ziduri În dosul pleoapelor amintirile au riduri și suspinele bat în ferestre Iar noaptea se copilårește cu visul de-a baba-oarba printre stele Învinsul ca peștele cåtre nadå zvâcnind solz argintiu de mistere
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1635]
-
cu două săptămâni, când îl prezentase pe acel neverosimil „asociat“, mai curând un spion și un supraveghetor care îi fusese impus de cine știe cine, așa părea, chiar și în acea seară rău prevestitoare, Marcu Vancea încă arăta neschimbat: fruntea înaltă fără riduri, ținuta degajată și sobră, gesturile firești, moderate. Atunci, în seara aceea, Dida observase, brusc, teancul de scrisori nedeschise și își amintise, dintr-odată, o serie de semne bizare din ultima perioadă, telefoanele prea multe, vocile necunoscute, care pretindeau ba că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Uniforme, galoane, circ. Cum spuneam, sunt impulsivi și ageri. Fragili, palavragii. Mândria prostească... solemnitatea, demagogia, dar și cumetria șmecheroasă. Football-ul dumitale, improvizația, nea Gică, tocmai bun să descarce încărcătura asta...“ Nea Gică nu reacționă, asistența tăcea, surprinsă. „Apropo, ați văzut ridul de la ochi? Făcutul cu ochiul! Cumetria șmecheroasă. Cicatricea, zic. Un mic semn lângă sprânceană. Ți-ai recunoscut semnul, nea Gică? Ai pipăit vreodată cu degetul semnul acela aproape invizibil?“ Nea Gică, amuțit, nu avu timp nici să se dezmeticească, vorbele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
condiția, să ne-o afirmăm, da, da. Un scandal, zău așa. Ei bine, prețioasă amică, n-o să credeți, m-am gândit brusc la Tavi, câinele, la colegii săi din Asociație. Lipsiți de acest privilegiat semn de castă? Lipsiți adică de ridul de lângă sprânceană? asta vreau să întreb. N-o fi cumva și mai cumplită povara? Seriozitatea, vreau să spun, disciplina surdomută. Trucurile noastre bizantine, vesela noastră leprozerie sunt mai omenești, nu? Ce, care victimă? Agresiuni și incendii contra apartamentului, unde adăpostiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
să fiți chiar dumneavoastră pictoriță. Și așa mi-a venit ideea să vă întreb. M.F.P. a zâmbit. N-aș fi putut spune dacă pentru că nu mă credea sau pentru că o amuza întrebarea mea străvezie, dar, în timp ce îi studiam chipul remarcând ridurile de la colțurile ochilor și ale gurii, mi-am dat seama că era un picuț mai coaptă decât crezusem inițial. Ar fi putut avea treizeci și patru sau treizeci și cinci de ani - nu că asta ar fi avut vreo importanță sau că i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
recuperare În Scoția. Și știu și ce Înseamnă B-ul din Planul B. — Ce anume ? zic Îndoită. — Botox ! spune Jemima cu un gest Înflorit al mâinii. De-asta a fugit ca din pușcă de la Întâlnire. Ca să-și netezească și ultimele riduri fine rămase. Doctorul a avut pesemne o fereastră neașteptată, prietenul lui a venit și l-a anunțat... De pe ce planetă vine Jemima oare ? Jack n-ar apela niciodată la Botox ! spun. Și nici la o operație de lifting facial ! — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
sau pe ușa lustruită maro-cireșie a dulapului. Dacă vrei un studiu de vampirologie: anul trecut, pe vremea asta, abia începeau să mă năpădească gândurile morbide, în diminețile târzii când treceam cu mâinile peste fața mea aspră, măsurându-mi în oglindă ridurile. Și ține seama că pe-atunci eram cu vreo zece ani mai tânăr; exact, doar vampirii trăiesc două-trei sute de ani, eu trebuia să trăiesc o asemenea viață de patriarh biblic concentrată în intervalul de vreo șaptezeci de ani, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
fata aude hohote de plâns. După ce stăpâna ei își dă jos machiajul și costumul, fata vede un chip ofilit. O tânără de douăzeci de ani care arată, însă, ca o femeie de patruzeci. Un chip de lemn, brăzdat adânc de riduri. Cu siguranță e mâna unei fantome, care lucrează pe chipul ăsta, se gândește fata în sinea ei. Când, la porunca stăpânei, fata pleacă să ia supă din sânge de rață, vede bărbați care așteaptă. În fiecare seară, un alt bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]