2,803 matches
-
are chelie, mai vrea să-și facă și cărare”; „Păcat de mărgăritar, că e la gât de măgar”.) A căuta acul În carul cu fân. Când cineva nu are simțul realului, riscă să se epuizeze făcând lucruri total ineficiente, chiar ridicole, absurde: „A căra apa cu ciurul”; „Prostul taie copacul ca să-i mănânce rodul” etc.) Cade pe spate și-și frânge nasul. Viața ne arată că mulți oameni se pun Într-o situație ridicolă din infatuare, ca, de exemplu, acel fotbalist
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
se epuizeze făcând lucruri total ineficiente, chiar ridicole, absurde: „A căra apa cu ciurul”; „Prostul taie copacul ca să-i mănânce rodul” etc.) Cade pe spate și-și frânge nasul. Viața ne arată că mulți oameni se pun Într-o situație ridicolă din infatuare, ca, de exemplu, acel fotbalist care, vrând să arate, la un moment dat, mai mult decât ar trebui, „Își dă cu dreptul În stângul” sau „se driblează pe el Însuși”.) Până și logica se poate face de râs
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
mai mult decât ești, nu vei Înainta niciodată spre ceea ce-ți Închipui că ești.” (N. Iorga) Ia-l de pe mine, că-l omor. (Lăudărosul nu are un simț al măsurii sau al realului, nici măcar atunci când este Într-o situație ridicolă.) „Îngâmfarea Înseamnă disprețuirea tuturor celorlalți.” (Teofrast) N-are pe sine nădragi, și Își cumpără desagi. (Nu Întotdeauna autoiluzionarea exagerată se face din prostie, ci uneori și din mândrie: „Săracul cu gândul se Îmbogățește”; „Săracul, cât de sărac, dac-a prins
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
de aparențe, dar de ceea ce spune „o lume” nu trebuie să ne Îndoim.) A intra cu surda-n joc. Inabilitatea de a ne asocia Într-o acțiune cu un om total nepotrivit ne va pune Într-o situație cel puțin ridicolă.) Cel căruia Îi spui secretul devine stăpân pe libertatea ta. (Din păcate, viața ne arată că, În numele unor interese egoiste de moment, omul este gata să sacrifice și un sentiment al prieteniei, În fapt pe cel al demnității proprii: „Nu
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
față. Când Încurajăm toanele copilului sau chiar Îl răsfățăm, trebuie să fim pregătiți să suportăm obrăzniciile acestuia.) Nu da pâine câinilor altora, că te latră ai tăi. (Neglijând interesele membrilor familiei tale, ajungi, Într-adevăr, În situația paradoxală și totodată ridicolă de a fi mai bine primit și tratat printre străini decât În propria casă.) Nu te pune rău cu omul rău. (Recomandarea trebuie luată În serios, deoarece se știe că omul rău intră În formă pe măsură ce e stimulat să facă
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
nu este vorba aici despre o cauză, ci despre un efect. Italia nu a avut o Dreaptă importantă pentru că nu a deținut o cultură capabilă să exprime o astfel de ideologie. Ea a putut să exprime numai acea dreaptă frustă, ridicolă, feroce care este fascismul. În acest sens, neofascismul parlamentar este continuarea fidelă a celui tradițional. Numai că, între timp, orice formă de continuitate istorică a fost ruptă. „Dezvoltarea”, dorită de spiritul pragmatic al Puterii, s-a coagulat istoric într-un
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
habar ce înseamnă un raport democratic sau un raport uman cu ceilalți. Astfel că, atunci când Bocca afirmă: „Majoritatea locuitorilor Italiei consideră amplexul între femeie și bărbat ca fiind modul natural de a face dragoste”, în afară de faptul că spune un adevăr ridicol, recurge exact la același principiu jignitor pe care se întemeiază noțiunea de „sentiment comun al pudorii” din codul fascist al lui Rocco și al lui De Marsico. 1 martie 1975. O inimă 1tc "1 martie 1975. O inimă1" Cititorul să
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
care face ca normalitatea să devină paroxistică - au o experiență a sexului care îi eliberează de orice tensiune tocmai în domeniul sexualității, iar în celelalte domenii, de orice posibilitate de sublimare. S-ar spune că societățile represive (după cum spunea un ridicol slogan fascist) aveau nevoie de soldați și, de asemenea, de sfinți și de artiști, în timp ce societatea consumistă nu are nevoie decât de consumatori. Oricum, în afară de acel „ceva” pe care societatea permisivă îl permite, totul s-a prăbușit, spre rușinea idealurilor
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
și de erori de optică (morală, ideologică, politică). De exemplu: toți deținuții sunt „buni”, sunt „de-ai noștri”. Lupta lor pentru reforme este apărată nu doar nediscriminat (ceea ce este bine), ci și la modul terorist. De aici se nasc contradicții ridicole. În cazul nostru, de exemplu, deținuții care au încercat să violeze un băiat sunt „răi”: dar „radical” „răi”, „răi” potrivit celei mai retrograde morale a vechii puteri. Cum pot deci să fie în același timp bunii noștri frați, ale căror
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
Deci am „citit” fețele din filmul lui Naldini și fețele reale ce mă înconjoară astăzi ca și cum ar fi vorba despre niște discuții; am făcut între ele o comparație care, de exemplu, a reieșit negativă pentru liderii creștin-democrați actuali, față de servitorii ridicoli și arhaici ai lui Mussolini. Nu am spus însă că acești lideri sunt cei care au o „înfățișare” sau un „limbaj” nazist. Aceasta este o altă confuzie a lui Casalegno. Am spus că tinerii fasciști de astăzi sunt de fapt
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
de două ori înainte de a arunca asupra persoanei mele bănuiala cumplită a unei simpatii fasciste, fie ea și vagă, în condițiile în care a arunca astăzi o astfel de bănuială asupra cuiva înseamnă a-l implica nu spun în atmosfera ridicolă a loviturilor de stat, ci în cea a bombelor și a masacrelor. Doar un instigator, un spion, un infam sau un isteric poate îndrăzni să arunce astăzi asupra cuiva bănuiala, chiar și cea mai mică bănuială, a unei „nostalgii după
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
mura de Dom Giovanni Franzoni 2, culese de Comunitate. Am deschis cartea și-am răsfoit-o: consternarea mi-a sporit. Cum? Și Dom Giovanni Franzoni folosește acest limbaj? E vorba despre „omilii”, dar este execrabil. Și apoi, toată acea litanie ridicolă a parohilor despre „Duminicile” obișnuite sau nu: „A Treia Duminică de dinaintea Nașterii Mântuitorului”, „A Patra Duminică de dinaintea Nașterii Mântuitorului”, „Epifania Domnului Nostru”, „Toți Sfinții...”, „Sfânta Maria, Maica Sfântă...”. E oare posibil? Degenerarea seculară ce a făcut din Evanghelie un text
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
ușor să se emită judecăți atunci cînd este cunoscut deznodămîntul. Ceea ce merită Însă, punctat, ceea ce am Încercat să subliniem este activitatea efectivă a diplomaților aflați la post În țări sensibile și În vremuri tulburi. Este, Într-un fel, Înduioșătoare și ridicolă echilibristica lor Între imperativele ideologice implicite sau explicite și conștiința demnă de laudă a necesității unei informări corecte și la zi a conducerii statului. Eforturile lor au avut, după cum se știe, efecte reduse. Fie informația ajungea deja filtrată la factorii
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
scrie (aproape singur, sub cele mai diverse pseudonime) revista „Veselia” sau periodicele speciale „Biblioteca Marion”, „Marion la expoziție”, prolificul autor pătrunde într-o realitate pitorească, de bâlci, unde se râde fără răutate, iar dramele pasionale se consumă, într-un patetism ridicol, pe străzi și la baluri. După ce publică facila comedie Talmeș-balmeș (1885), el reunește un număr de proze mai întinse în Viața la mahala. D-avalma (1893). Concurând pentru Premiul „Năsturel-Herescu” al Academiei Române, volumul a fost respins și criticat pentru superficialitate, monotonie
MARINESCU-MARION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288037_a_289366]
-
de ordini și numai foarte puțini experți coloniști au fost capabili să Întrevadă logica din spatele confuziei vizuale. Unul dintre aceștia a fost Howard Jones, un micolog din Nigeria, care scria În 1936: „șEuropeanuluiț Întregul sistem i se pare... caraghios și ridicol și, În cele din urmă, ar concluziona probabil că este o prostie să semeni plante diferite În așa fel Încât să poată interfera unele cu altele. Totuși, dacă ne uităm mai bine, pare să existe un motiv pentru toate. Plantele
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
sunt mai sceptici” (Vasile Alecsandri e „un sceptic rafinat”). Numai într-un mediu spiritual precum cel moldovenesc, rafinat de-a lungul multor generații, criticismul a putut opune un veto util și lucid inovațiilor care puteau sfârși în cosmopolitismul cel mai ridicol. Muntenia reprezintă „voința și sentimentul, pe când Moldova mai cu samă inteligența. Muntenia face o operă mai utilitară; ea își cheltuiește energia în lupta pentru schimbarea ordinii sociale, caută să transplanteze din Apus formele nouă. Moldova face o operă mai de
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
și este o rușine pentru Întregul domeniu faptul că există mulți practicieni ce folosesc ocazional acest test pentru a răspunde la tot felul de Întrebări bizare. Eforturile depuse pentru a pune corpului Întrebări despre viitor Îmi par În mod deosebit de ridicole „Voi fi vindecat de această boală luna următoare?”. Deși pot avea multe informații corecte ca să pot face o estimare ca răspuns la această Întrebare, testul energetic nu este o sursă de informații pe care mă pot baza În răspunsul la
-Medicina energetica pentru femei. In: Medicina energetica pentru femei by Donna Eden, David Feinstein () [Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
să se lege ceva! Am putea să desființăm zidul și să Întindem un cort uriaș, pe ambele peluze! — Mamă! Pe bune acum! Îmi dau ochii peste cap. Așa e ea, o fură peisajul și-și imaginează tot soiul de chestii ridicole... Ooo. Și copilul ar putea să le aducă verighetele la altar! CÎt Jess e la vecini, Luke citește ziarul, iar Tarquin le face baie la copii, Suze și cu mine luăm În primire vechiul meu dormitor. Dăm radioul la maximum
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
am spus că... Mă rog. Ne-am aruncat unul altuia diverse chestii. Astea-s toate dovezile pe care le am. Nici măcar nu știu de ce le spun „dovezi“, fiindcă nu e vorba despre nimic concret. Adică... toată treaba asta e complet ridicolă. Vorbesc despre Luke. Soțul meu. — Nu-mi vine să cred că se Întîmplă așa ceva, Bex. Suze clatină din cap și amestecă În smoothie-ul de zmeură și caise. A venit la mine În dimineața asta ca să facem testul de determinare a
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
comandăm, spune Suze fermă, vîrÎndu-mi meniul În ochi. — Au și un meniu à la carte, spune Jess, punîndu-mi În față o foaie dactilografiată. E mai economic, dacă luăm doar cîte două feluri și nu alegem nici unul dintre felurile alea ridicole, cu trufe. Imediat Îmi vine să-i răspund că trufele sînt mîncarea mea preferată și cui Îi pasă cît costă? Dar problema e că, la faza asta, parcă sînt totuși un pic de acord cu ea. N-am Înțeles niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
că arăt complet stupid. Abia dacă mi se vede capul de pene. Arăt ca un ștergător de praf enorm și gravid. Dar nu trebuie să fiu așa mărginită. Asta e moda. Probabil că și blugii stretch li s-au părut ridicoli la Început celor care i-au văzut prima dată. — Extraordinar, zic, străduindu-mă să-mi scot penele din gură. Ești un geniu, Danny. — Hai să mergem să bem ceva. Danny e Îmbujorat de Încîntare. Am chef de un Martini. — Poți
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
am revăzut În cabinetul meu de consultații... Face o pauză. — Îmi pare rău. Am știut amîndoi, pe loc. Era doar o chestiune de cînd și unde. Îmi simt picioarele ca de gelatină și chipul amorțit. Mă agăț de penele mele ridicole, Încercînd să găsesc un răspuns ironic și spiritual... ceva. Însă capul meu a devenit o minge uriașă de cîrpă. Am sentimentul Îngrozitor că e posibil să am lacrimi pe obraji. — Iar momentul a fost cumplit de nefericit, zice Venetia În timp ce
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Întrebările identității umane: Ce este universul În care trăim? De unde vine? Cine suntem și care este locul nostru În universul astfel Înțeles? Sunt Întrebări patetice, dar asumarea lor (care este, desigur, o problemă de opțiune personală) nu mai este nici ridicolă, nici anecdotică, ci a redevenit esențială, pentru că asumarea lor este acum ficționalistă, mijlocită de „ca și cum”. Asupra acestui fapt, Între fizicieni pare să se fi stabilit un consens. Relativiștii sunt convinși de „renașterea cosmologiei secolului XX și triumful ei În acest
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
țara carnavalului fără carnaval”4, România comunistă le-a dat cetățenilor săi funestul prilej de a trăi - În termeni reluați obsesiv de Ion D. Sârbu În corespondența sa privată, precum și În Jurnalul unui jurnalist fără jurnal - o tragicomedie, adică „tragedia ridicolă a poporului meu”5. Îndurând privațiuni copleșitoare (pe care documentele oficiale continuau să le numească expresii ale fericirii colective), oamenii mai păstrează sentimentul (uneori, doar iluzia) unei minime normalități (ca și bunul-simț al pierdutei realități) prin râs și prin mișcarea
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
se putea rezista și În Jormania socialistă prin lectură 1. Înfometați și Înfrigurați, străbătuți de spaimele trupului abrutizat și ale spiritului amenințat cu dispariția, Împotmoliți În mâlul propriilor frustrări și În cenușiul de pământ al lumii de subterană, jalnicii și ridicolii locuitori ai României ceaușiste nu se gândeau, decât cu foarte rare excepții, la căderea sistemului, ci - mai degrabă și cu incomparabil mai mare Încredere - la sfârșitul lumii: „În devălmășie cu Dumnezeu, care ne-a trimis frigul ăsta În noiembrie, s-
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]