1,913 matches
-
sau nu. La plecare am întîlnit pe madame Pitpalac. Ea ne-a spus misterios: - Doctorul Abramoff susține ca el a știut totdeauna că nu e tifos.Mai degrabă tuberculoza intestinelor. Trăind aceste scene și transcriindu-le, îmi dau seama ce ridicole sunt, ce amuzante chiar, parcă imitație după cine știe ce pagină de satiră a lui Moliere împotriva medicilor. Dar pe un pat zace de o săptămână Viky între viată și moarte, fără măcar ca să știm ce să facem ca să-i venim în
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
astfel numai din exasperare. După ce suportasem situații grave fără explozii (cuvintele, ca să lovească bine, trebuie să aibă și sonorități), acum țip din pricina unei pisici. Neg toată încîntarea ce pretindeam că o am în Cavarna, în viața comună cu Ioana. Măcar ridicolul situației ar fi putut să mă oprească. A trebuit să veghez toată noaptea pe Ioana, nenorocită ca să încerc să o consolez: "Nu trebuie să dai nici o importantă vorbelor spuse intr-un moment de exasperare, văzând atâta nenoroc!" A doua zi
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
felul unei granițe a cunoașterii. În consecință, „necunoscutul [Dumnezeu însuși] se află atunci în diaspora, iar intelectul are de făcut plăcuta alegere între lucrurile pe care le are la dispoziție și cele pe care imaginația nu le poate născoci (monstruosul, ridicolul etc. etc.).“ Diferența absolută e citită fie în limbajul diferenței obișnuite, fie în cel al diferenței ciudate, cum se întâmplă când vorbim despre monștri și fantasme. Iar paradoxul intelectului stă exact sub această limită. Altfel spus, gândirea nu mai știe
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
felul unei granițe a cunoașterii. În consecință, „necunoscutul [Dumnezeu însuși] se află atunci în diaspora, iar intelectul are de făcut plăcuta alegere între lucrurile pe care le are la dispoziție și cele pe care imaginația nu le poate născoci (monstruosul, ridicolul etc. etc.).“ Diferența absolută e citită fie în limbajul diferenței obișnuite, fie în cel al diferenței ciudate, cum se întâmplă când vorbim despre monștri și fantasme. Iar paradoxul intelectului stă exact sub această limită. Altfel spus, gândirea nu mai știe
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
Corupția, ca întotdeauna până atunci, ar fi dat și de data aceasta excelente rezultate, iar în câțiva ani "scandalul Regiilor" ar fi fost cu desăvârșire uitat. De aceea, ca să poată trece legea prin Parlament, se țin ședințe care acoperă de ridicol venerabila instituție. Deputatul Camoezas vorbește nouă ceasuri în șir, până la sosirea rapidului de Porto, care aducea voturile necesare trecerii legii! Nu era, de altfel, un record oratoric, pentru că în ședința de noapte de la 16 iulie 1925 un deputat anunțase de la
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
și nota câte ceva, cu un scris mărunt și ilizibil: "Claustrofobia se manifesta anume în locuri intime și închise, unde suntem obligați să rămânem singuri, cum e closetul, de exemplu. Obsesia de a rămâne blocați într-un closet și frica de ridicol de a fi nevoiți să cerem ajutor oamenilor într-o astfel de împrejurare neghioabă..." Ce dracu tot scrii acolo? se răsti Carol la el într-una din zile, nemaiputând-se abține; nu mai suporta tensiunile datorate întrebărilor fără răspuns, acumulate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
toate ideile căpătate din educație și mediu și, mai ales, dovada unui spirit inventiv, creator de idei. "Poeziile", scrise atunci cu multă pasiune, erau influențate de Eminescu și, citite acuma, îmi fac displăcere, căci, chiar pentru 18 ani, îmi par ridicole. Profund sentimental, n-am știut niciodată să-mi exprim sentimentele. Deși vorbăreț, dar am fost un om tăcut în privința sentimentelor. Și când am voit să le exprim, fie prin vorbă, fie în scris - am bâlbâit, am fost stângaci. Groaza de
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
nou în prăpastie. Ipocrizia ajunge uneori a doua natură, și atunci ea devine sinceritate. În cazul acesta sinceritatea devine ipocrizie - când ipocritul, în vederea calculelor sale, își permite accese de sinceritate. Dacă vrei să mistifici și să reduci la neputință și ridicol pe însuși Geniul Răului care domnește în lume, întrebuințează această simplă stratagemă: așteaptă-te oricând și în orice privință numai la rău și anume la cel mai mare rău. Atunci, orice nenorocire ți se va părea normală, pe când binele, dacă
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
văzut din Universitate. M-a recunoscut și a oprit trăsura. Se ducea la Mănăstirea Neamțului. Avea lângă el o femeie și patru fete. Oricât ai fi de spiritual și demonic, ceea ce nu-i cazul cu Timotin, nu poți fi decât ridicol înghesuit, într-o trăsură închiriată, de o consoartă și patru reproduceri în miniatură ale figurii doamnei și domnului, combinate indiscret. Cloșca asta slabă și măruntă stătea îmbufnată și ostilă, parcă ar fi simțit o amenințare pentru numeroasa ei progenitură. Timotin
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și "introspecția" nu mi-ar fi spus clar că sunt un om matur și cărunt, aș fi luat purtarea ei ca explozia prea timpurie a unui sentiment de altă natură, decare ea nu-și da sea-ma, și cât de ridicol și vinovat m-aș fi simțit, deși fără vină reală! Dar viața m-a îndepărtat de unica mea prietenă. Vacanța următoare n-am mai petrecut-o la țară. Devenisem un personaj oficial. Toamna trebuia să plec în străinătate, atașaț la
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
în mod concret, fizic, și-o îndepărtează, legătura destrămîndu-se pentru totdeauna. Emil, la patruzeci de ani, are de partea sa o "experiență" și un "trecut" care-i inhibă mărturisirea iubirii. Vrea să fie sigur de reciprocitatea sentimentului pentru a evita ridicolul, dar și, mai ales, pentru a-și oferi prin faptul de a fi iubit de ființa idealizată o dovadă de existență pur și simplu. Dar chiar și atunci când caracterul biunivoc al relației sale cu Adela ar fi cert, lucru posibil
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Ideea, și la Ioan Holban - Op. cit.). Opera îl reprezintă pe autorul ei, marcat de eșecul existenței sale, conștient de deficitul de vitalitate. Frumusețea plastică, vitalitatea debordantă a femeii contrastează cu timiditatea organică a bărbatului, accentuată de conștiința bătrâneții și de ridicolul acestei posturi (iubirea între parteneri din generații diferite). Un personaj, bărbat de 40 de ani, ce-și reprimă disponibilitățile erotice este o realitate psihologică destul de curioasă în peisajul (și literar) românesc. Fenomenul poate să explice interesul stârnit de roman, și
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Ca orice intelectual al vremii respective, are momente când vede iubirea și femeia din perspectiva misoginismului shopenhauerian. Iubirea înseamnă invazia naturii, a instinctelor, brutalizare. Bărbatul redevine pitecantrop. Iată de ce în ipostaza sa de îndrăgostit, pe Emil Codrescu îl încearcă sentimentul ridicolului. Chamfort, în Maximes et pensées, asocia statutul de îndrăgostit tot cu acest sentiment: "Un homme amoreux este un homme qui veut être plus aimable qu'il ne peut; et voilà pourquoi presque tous les amoureux sont ridicules" (Op. cit., p. 68
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
îndrăgostit tot cu acest sentiment: "Un homme amoreux este un homme qui veut être plus aimable qu'il ne peut; et voilà pourquoi presque tous les amoureux sont ridicules" (Op. cit., p. 68). Putem vorbi, cu nuanțările de rigoare, de complexul ridicolului, ce comportă două laturi: motivul neputinței și motivul nepotrivirii. Aceste motive apar chiar la nivelul textului, dar sunt depistabile și în profunzimea lui. Nu izolăm aceste motive de dragul inventarierii, ci pentru a le sesiza funcția estetică, rostul lor în roman
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și pe față; - după ce Adela pleacă din stațiune, merge la locuința ei, acumgoală, neatrăgătoare, intră în camera de culcare cu intenția de a sta pe patul ei și i se pare că ar comite "un act grosolan". Complexul nepotrivirii, al ridicolului situației. Emil Codrescu se teme de a se da în spectacol, de a fi văzut în lume într-o ipostază inadecvată. Când Adela îi așează o floare la butonieră, îl terorizează ideea de a se "da în spectacol cu floare
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și banal. Și mi se pare că nu-i displace idiotizarea mea." Altă dată se simte ridicol ca îndrăgostit suspinător, aceasta, nota bene, într-o discuție dezangajantă sentimental, într-un moment de ofensivă a rațiunii sale. Cum se vede, motivul ridicolului devine un alibi intim pentru apărarea sa. Deoarece Adela, conștientă acum de farmecul ei, îi vorbește de divorț ("Mi-a spus că a știut încă de la început că are să se despartă"), prepuielnicul bărbat o sfătuiește să se mărite "ca s-
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
cam ridicol în mijlocul lumii adunate în jurul nostru (și aceste doamne aveau niște mișcări atât de încete și vestejit grațioase)" (idem, p. 125). Grija de a nu sfida opinia publică, apărută o dată în text, exprimă și această susceptibilitate, această sensibilitate la ridicol a personajului. Plecarea celor doi la Târgu-Neamț, ni se spune, ia aspectul interesului practic: "...Aveam conștiința (în care se reflectau și imperativele opiniei publice) că totul era în regulă" (idem, p. 108). Complexul ridicolului se hrănește și din teama refuzului
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
și această susceptibilitate, această sensibilitate la ridicol a personajului. Plecarea celor doi la Târgu-Neamț, ni se spune, ia aspectul interesului practic: "...Aveam conștiința (în care se reflectau și imperativele opiniei publice) că totul era în regulă" (idem, p. 108). Complexul ridicolului se hrănește și din teama refuzului virtual, provenit din nepotrivirea de vârstă. Chiar cochetăria și amabilitățile Adelei sunt socotite, de cazuistul intelectual, concesii față de vârsta sa înaintată: "Cochetarea ei, concesiile ei nu sunt mai degrabă un semn că te consideră
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
nota de plată În mijlocul mesei În timp ce se scormonea iritant de mult prin buzunare din care dădu la iveală același pumn de mărunțiși Încercând să numere zâmbind și, privind chiorâși la nota de plată, ridicând la Înalt nivel tensiunea nervoasă, devenind ridicol! Cunoscându-i procedeul lipsit de logică, de amuzament, Tony Pavone insistă să-i lase lui această plăcere după care plăti ospătarului, oferind un surplus În raport cu consumația, oftând ușor perceptibil. Făcură cale Întoarsă către șantier, după o mică escală de câteva
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de șansa ce apăruse atunci când totul părea pierdut...!! Peste câteva zile Însă, dezamăgire: greul era abea la Început. Ca să poți depune cererea de excursie la secretara instituției, acest petic de hârtie urma să fie Însoțit de anumite adeverințe suficient de ridicole. Solicitantul urma să fie verificat dacă are chiria ori cheltuielile de Întreținere plătite la zi, dacă are vreo amendă economică ori penală și ne onorată la timp, dacă s’a certat cu vecinii - responsabilul de bloc și În același timp
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
viciu care nu e un viciu de frunte. Și aceasta Îi aduse aminte de descrierea comică făcută de Kierkegaard oamenilor ce fac Înconjurul lumii ca să vadă râuri și munți, stele noi, păsări cu penet rar văzut, pești curios deformați, rase ridicole de oameni - turiști ce se lasă pradă stuporii bestiale ce cască gura la existență și crede că a văzut ceva. Aceasta nu-l putea interesa pe Kierkegaard. El căuta Cavalerul Credinței, adevăratul copil minune. Adevăratul copil minune, stabilindu-și relațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
decât de finit și de obișnuit. Pe când alții caută cu ardoare extraordinarul din lume. Sau Își doresc să fie aceea la care se cască gura. Ei Înșiși Își doresc să fie păsările cu penet rar văzut, peștii curios deformați, rasele ridicole de oameni. Numai domnul Sammler, Întins, un trup bătrîn lung cu pomeți cărămidoși și părul de la spate adesea electrizat ridicat pe ceafă - numai domnul Sammler era Îngrijorat. Era preocupat de testul fărădelegii pe care Cavalerul Credinței trebuia să-l dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
cobori. O fântână, o piscină, un bazin carpetat. Era mobilată sau decorată cu o desăvârșire profesionistă, aranjată dens. Acest lucru, dacă te lăsai În voia lui, Îți putea crea disconfort. Sammler Îl cunoscuse pe decoratorul răposatei doamne Gruner. Creatorul de ridicol. Croze. Croze era micuț, dar avea puterea unei personalități artistice. Stătea ca un sturz. Burtica Îi ieșea cu mult În față și Îi ridica pantalonii mult deasupra gleznelor. Fața lui avea o culoare Încântătoare, părul Îi era tuns după forma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
-l mozolesc pe Steven ore în șir și tot nu-mi ajunge. E ca și cum aș vrea să... să... să-l pătrund. — Nu, am ridicat mâna, te rog. A râs, din nou isteric. — Adică, nu literal, cu un dildo din ăla ridicol. Fantezia ar fi mai mult să-mi fac o vizuină în el, cumva. Sau să fiu înghițită de el. E la fel cum simți față de un bebeluș sau de un pisic, când îți vine să-l strângi până îl omori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
de parcă ar fi fost de la sine înțeles că în cursa unei bune alianțe, el ar fi obținut cam premiul trei. Mama e o imensă snoabă intelectuală. Așa sunt majoritatea nevestelor de profesori universitari, dar, în cazul mamei, e cu totul ridicol. Nu are absolut nimic pentru care să fie snoabă. Singura ei realizare adultă a fost aceea că organiza tururi în „Nordul istoric al Londrei“ pentru copii, în anii ’70. Dar chiar și atunci prietena ei, Yolande, făcea majoritatea documentărilor. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]