2,886 matches
-
amândoi. Taurul zăcea în propriul sânge. Antonius nu mai simțea nimic. Fu ridicat și condus în mijlocul încăperii, apoi fu pus în lanțuri și dus în camera subterană. Acolo fu lăsat pe podea, să se contemple pe sine și moartea sa rituală. Din altar, sângele taurului se scurgea în încăperea subterană, stropindu-l. Rămase mult timp în întuneric, simțind căldura sângelui ce părea să-i fermenteze în piele și să-i transforme conștiința. Nu avea cum să știe că afară se iveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
răsune din nou, atleții își reluară antrenamentul. Și totuși... Antonius îl ajunse din urmă pe Proculus. — Și totuși, ai fost cel mai mare maestru de gladiatori. Nu știu de ce ai hotărât să renunți. — Gladiatura e o artă bogată în semnificații rituale și de cult. În vechime, gladiatorii se luptau pe morminte ca să liniștească spiritele morților. Gladiatorul era un om care străbătuse infernul și reprezenta un exemplu de curaj. Acum a ajuns carne de măcel. Odinioară, semnificația acestor sărbători și munera era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
mi-am pus niciodată alte întrebări. Marcus se întinse pe paie. Nu-l întrebă pe Valerius cum ajunsese la Ludi. Poate că știa deja. Își puse mâinile sub ceafă și începu să povestească despre începuturile luptelor de gladiatori, despre semnificația rituală a luptelor, care se transformaseră, la Roma și în întregul Imperiu, într-o sărbătoare pentru amuzamentul poporului. Dintre spectacolele oferite de magistrați și împărați - curse, teatru, jocuri atletice -, mulțimea prefera luptele între bărbați înarmați, care se ucideau între ei. Povesti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dirijată legiunea. Auctorati: cetățeni romani liberi ce renunță la drepturile lor, prin jurământ în fața unui magistrat, pentru a deveni gladiatori. Ei sunt reprezentanții unei societăți străine de-acum de tradiția militară originară, care caută să realizeze în gladiatură o experiență rituală prin intermediul acțiunii. Deoarece renunță la bunul cel mai de preț al unui roman - cetățenia -, ei constituie principalul motiv pentru care unii tradiționaliști latini disprețuiesc gladiatura. Ballista: catapultă mare. Termenul provine din grecescul ballizein, „a arunca“ (din care provine și italienescul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
este necesară lorica făcută din bucăți de piele, mai ușoară decât o armură de zale (prima are 5 kg, a doua - 18 kg), expeditum-ul este soldatul cel mai ușor. Este definit și ca levi armatura. Favete linguis!: literal, „tăceți!“. Formula rituală prin care, la începutul unei ceremonii, crainicul cerea publicului să facă liniște pentru a-i îngădui preotului să înceapă ceremonia. Ferculum (pl. fercula): lectică. Poate transporta orice, în special statuile zeilor. Galba: Servius Sulpicius Galba, născut în anul 3 î.Hr.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cea a lui Traianus, statueta de bronz de la British Museum și obiectele descoperite în Numantia. Lucanica: cârnat din carne de porc condimentată cu plante aromatice și introdusă în intestin de porc. Luctatio: în greacă, orthepale (luptă dreaptă). Formă arhaică și rituală de luptă grecească în care fiecare din cei doi luptători trebuie să-și doboare adversarul la pământ, fără să cadă. Câștigă cel care devine triazein, doborându-și de trei ori adversarul. Principalele jocuri la care aveau loc astfel de lupte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
Roma, mithraea erau împodobite cu mozaicuri și picturi. Pe structurile lor au fost ridicate numeroase bazilici creștine. Morituri te salutant!: literal, „cei destinați să fie victime te salută!“. Salut adresat editor-ului jocurilor de către gladiatorii legitimi, special pregătiți pentru aspectul ritual și sacrificial al munera. Moriturus: cel care este gata de sacrificiu; termenul îl desemnează pe gladiator. Mulsum: vin (alb sau roșu) aromatizat. Cel mai obișnuit mulsum este preparat cu miere, cuișoare și piper. Unele variante conțin trandafiri sau alți îndulcitori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
primeau armele, deoarece nu puteau intra înarmați în arenă sau în școlile de instruire. Prolusio: proludere înseamnă „a lupta cu cruzime“, însă prolusio nu reprezintă o luptă propriu-zisă. În Antichitate, gladiatura prevede numeroase lupte de acest tip, eliminând caracterul lor ritual și sacrificial (munera) și transformându-l în unul sportiv. Provincii: în Imperiul Roman, cu termenul „provincie” erau desemnate teritoriile - de dincolo de granițele ținutului italic, prin urmare și de dincolo de mare - diferite de Italia, ai căror locuitori erau supuși Romei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
așeză pe mal, timp în care Vultur-în-Zbor vâsli către altarul de piatră, vocea trecutului său, ce-l chema înapoi. Bicicletele zăceau răsturnate și inutile lângă Virgil, pe malul pustiu. Cea care i-a provocat a doua iluzie a fost flacăra rituală. Când Vultur-în-Zbor a pătruns precaut prin ușa deschisă a altarului, a văzut în lumina redevenită murdară și galbenă siluetele a doi giganți proiectate pe peretele îndepărtat. Umbre imense: o căpetenie de trib axona purtând pe cap podoaba de sărbătoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
imense: o căpetenie de trib axona purtând pe cap podoaba de sărbătoare și așezată în profil pe un scăunel de ceremonie, în timp ce la picioarele ei un adorator îngenuncheat, îi cânta imnuri. întregul tablou avea vreo șase metri înălțime. Totuși flacăra rituală fusese cea care provocase totul. Ardea în bolul de piatră de sub mica platformă pe care se desfășura de fapt întreaga scenă și arunca umbre imense pe peretele îndepărtat. Dar chiar și după ce a dezlegat farsa pe care i-o jucaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
fost o răbufnire uriașă, pornită din adâncul plămânilor. — Bineînțeles, spuse ea. Bineînțeles. Te-ai întors. Spectrul lui Grimus e aici, ca să refacă legătura lui Grimus. Bineînțeles. Așa stau lucrurile. Vultur-în-Zbor își dădu seama că femeia se transformase. Recitarea și întregul ritual o schimbaseră. Acum vorbea rar și detașat ca și cum ar fi fost într-un fel de transă. Trecutul o luase în stăpânire. Iar el, Vultur-în-Zbor, devenise o parte a acelui trecut. — Vino, îi zise ea, dându-se înapoi, către pat, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
vinde ceva care încă nu se găsește, îl va prinde, va face ce trebuie să facă și „gata, s-a terminat, de data asta o să mor de-adevăratelea“. Uneori o văd cu fața vopsită, ca în dansurile cu măști tribale, rituale. Dată cu alb pe obraji și pe gât și doar în jurul ochilor și al gurii cu alte culori, albastru sau roșu, de obicei. Nu intră în discuție cu nimeni, vorbește întruna, amestecând cuvinte, trecând cu pași rari, înceți, oprindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a face cu negrii. Când a plecat, după a doua operație, probabil că i-a folosit ca să-și rezolve propria dependență. Un rând de aplauze pentru Coleman Loftis: se vindecase de obiceiul de a consuma morfină și trecuse la sacrificii rituale pentru șobolani. Vreau lista aia. Acum. Lux descuie fișetul de lângă interfonul distrus. Extrase o pagină plină de însemnări și câteva coli goale. Buzz zise: — Păstrez eu originalul. Și înșfăcă foaia. Doctorul dădu din umeri și continuă să-și curețe unghiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
peste toată larma. Frau Doerner, este o distinsă profesoară de euritmică. Și este elvețiancă. Unii membrii părăsesc sala în semn de protest, dar Frau Doerner, căreia i se permite să vorbească, trage nervos de marginea sariului, expunând filosofia mișcării senzuale rituale și a eliberarii instinctelor. Politica și spiritualitatea au devenit ciudat de amestecate, din moment ce în planul material congresul a promis swaraj în cel târziu an și la un interval de câteva săptămâni, Bombayul a fost paralizat de o altă grevă. Muncitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Inspirat parcă din lirica nordică poetul impresionează prin forța verbului său, unul categoric și imperativ, remarcabil într-o lume în care individul pare din ce în ce mai dispus la orice compromis, mai ales cu sine însăși. Iar de aici tot felul de bocete rituale mult prea des întâlnite în pagini ce se doresc a fi poezie dar nu reușesc. „Ochii-ți pîrguie căprui/ Sînu-i plin de mere coapte/Dulci de zi, ba dulci de noapte/ Și pe stîngu-s și pistrui !” Vasile Pintilie, De toamnă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
fulgerat prin gând. Am luat panerul și l-am dus călugărului ca pe un trofeu. El mă privea cu ochii mijiți, poleiți cu lumină și bucurie. A întins brațele și l-a primit ca pe o ofrandă. Apoi, cu gesturi rituale, a așezat șervetul pe iarbă, pe care a pus strachina învârfonată cu plăcinte și alături sticla cu cele două păhărele... Când totul a fost după placul lui, s-a îndreptat cu fața spre soare-răsare, și, cu adânci plecăciuni, și-a
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
tăieți cu lapte aburind - așa cum îmi făcea mama acasă... Nu lipsea nici sticluța cu lichior de zmeură “descântat” de bătrân. Îl bănuiam după culoare. Când m-am întors, bătrânul mă aștepta așezat pe iarbă. I-am prezentat panerul cu gesturi rituale. Zâmbindu-mi, a așezat totul pe șervetul întins... --Ia să gustăm noi întâi din licoarea asta, fiule. În timp ce turna în păhăruțe, am simțit miros de fragi și nu de zmeură, cum bănuiam. “Mare meșter e bătrânul” - am gândit eu în timp ce
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Ținea în palma, ca într-un tub de reanimare, pitonul. Strâns, strans și era încordată. „Tudor, Tudor“, se auzi lamentarea. Susurul tânărparcă aspirase tot aerul încăperii. Nici o pâlpâire nu se mai auzea, nici o mișcare, doar respirația prizonierului. Degetele catifelate, mătăsoase, ritual lin lin. „Tudor, Tudor“, repetă, necunoscuta, alintarea. „Tudore“, așa însuflețea vrejul. Șarpele torid, tot mai erect în palma ei fluidă, magnetică. Înviat, puternic, sub descântecul vestalei. „Tudor, Tudor“, ritma, în transă. În genunchi acum, ca pentru rugă. „Tudor, Tudor“, buzele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
În câteva luni, crearea haosului devine un mod de viață. Vandalismul nu numai că este încurajat, dar este numit un act prin care „cineva este ajutat să se despartă de seducția răului”. A urma învățăturile lui Mao devine o practică rituală, o nouă religie. În propaganda de douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru a Doamnei Mao, din Mao nu mai rămâne nimic altceva decât însuși Buddha. În spatele zidurilor groase ale Orașului Interzis, Mao concepe sloganuri care să inspire masele. Ca un împărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
val uriaș care a coborât brusc, asemeni unui lift cèruia i s-au rupt legèturile, take care, a mai apucat Angel sè-mi scrie înainte că eu, presat de nevoi organice urgente, sè închid calculatorul și sè mè dedic cu frenezie ritualului tècut al plècerilor solitare și triste, Bunè seară, domnu’ Matei! mè salutè portarul când am ajuns în dreptul lui, Bunè seară, îi rèspund fèrè sè-l privesc, rușinat asemeni unui licean surprins excitându-se în toaleta școlii, îi întind cheile biroului meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
-și facă apariția deasupra orizontului și ca razele ei, reflectate de sare, să transforme aproape noaptea în zi, și la lumina ei scoase hangerul ascuțit și reteză dintr-o singură tăietură, crudă, puternică și adâncă, gâtul cel alb. Spuse rugăciunea rituală și strânse sângele ce țâșnea clocotind într-una din gerbe. Când se umplu, îl bău încet, călduț încă și aproape palpitând, iar în scurt timp se simți refăcut. Așteptă câteva minute, își trase sufletul și pipăi cu grijă stomacul cămilei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
corsajului. Am roșit, mi-am Întors privirea, dar mă trase spre ea. Umerii Îi erau dezgoliți, ca și sânii. Prin cuvânt și prin gest, mă invita să sug. Cele două fiice pufneau pe ascuns, dar chipul mamei exprima gravitatea sacrificiilor rituale. Așezându-mi buzele, cu cea mai mare pudoare de pe lume, pe un sfârc, apoi pe celălalt, m-am supus. Ea se acoperi atunci, fără grabă, rostind pe tonul cel mai solemn: — Prin acest gest, ai devenit fiul meu, ca și cum te-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cea mai necondiționată ospitalitate. În același timp, prezența unui străin, bărbat tânăr, aflat, zi și noapte, În preajma fetelor ei, nu putea decât să provoace, mai devreme sau mai târziu, cine știe ce incident. Cum să ocolești mai bine dificultatea decât prin gestul ritual al adopției simbolice? De atunci Înainte, puteam să circul, după voie, prin casă, să mă culc În aceeași Încăpere cu „surorile” mele, să le sărut fruntea, eram cu toții apărați și puternic legați de plăsmuirea adopției. Alții decât mine ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
potrivit să-l numească Sun Yat Sen, Într-un omagiu ambiguu față de izbăvitorul Chinei. Dar nimic nu reușea să-i descrețească fruntea lui Șirin. Seara, la cină, rămase tăcută; părea slăbită. Am considerat, așadar, prudent să renunțăm la promenada noastră rituală și am lăsat Manuscrisul În seif. Ne Întoarserăm să ne culcăm. Numaidecât, ea căzu Într-un somn agitat. În ceea ce mă privea, Îngrijorat din pricina ei și puțin obișnuit să adorm așa de devreme, Îmi petrecui o bună parte din noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
vechi dintr-un castel vrăjit, obiecte de mobilier care fuseseră odată oameni, vii, imperfecți, un dor nebun de Udi mă sufocă și îmi este greu să respir, pare că din adâncurile ființei mele se ridică pumnul strâns care proclamă încetarea rituală a muncii câmpului și suspendarea datoriilor o dată la șapte ani, caiete întregi înțesate de liste se șterg într-o clipă binecuvântată înaintea ochilor mei, mă ridic repede, ca și când el m-ar aștepta acasă, iar eu am să îi spun ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]