1,892 matches
-
tribului Oto și înseamnă apă plată. Și francezii au denumit râul care îi străbate teritoriul „Platte“. Exact cum își imaginase locul: un gol mare și plat în inima hărții, așa de neted că l-ar face și pe Euclid să roșească. Peisajul adevărat, unduitor îl surprinse. Își sorbi cafeaua neagră și cercetă harta cu desene din ghid. Orașele punctau spațiul gol ca niște fortărețe. Găsi Kearney - cu 25.000 de locuitori, era cea de-a cincea așezare ca mărime din stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
nervozitatea din ziua precedentă. Se juca mai puțin cu părul. Zâmbi cetei de studenți din jurul lor, când chelnerița îi conduse la masă. Aici am învățat eu. Pe atunci încă se numea Colegiul de Stat Kearney. Când se întâmpla asta? Ea roși. —Acum zece ani. Doisprezece. Nu se poate. Cuvintele păreau ridicole pe buzele lui. Sylvie ar fi murit de râs. Karin nu făcu decât să zâmbească. Ăia au fost anii nebuni. Era puțin cam prea aproape de casă pentru mine, dar oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
e celebru, dar voi nu m-ați crezut. O să-l știe toată lumea. —Book TV? întrebă Karin. Cum ai aflat de chestia asta? Infirmiera ridică din umeri. —Din pură întâmplare. —L-ai căutat? întrebă Karin. Sau ți-a zis el...? Barbara roși. Mă uit tot timpul pe programul de cablu. Un obicei vechi și prost. M-am limitat la doar câteva emisiuni la care mă pot uita în siguranță. Alea în care nu explodează nimic și în care nu mi se spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
muți și tu cu mine? Da’ chiar, o mână de femeie. Toate bunătățile vieții. Dar uitasem - probabil că tot mai vrei să aștepți actele. Perfect legal și tot deranjul? Nu ne jucăm de-a mama și de-a tata? Bonnie roși și-l ghidă spre casă. Pe tot drumul înapoi pe stradă, Mark îi atrase atenția asupra unor mici anomalii: un copac lipsă, altă mașină pe alee. Fiecare succes disperat al memoriei îl stimula puțin. O magazie pentru unelte a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ai strămoși, ești ca și o frunză-n vânt, mergi hai-hui pe-acest pământ, ca un om cu ochii scoși. Ai uitat de neam și datini, fugi de sfinți și de biserici, ai prieteni luciferici, vii dar morți, că-s roși de patimi. Mergi în dodii, ceață, fum fără rost, nu ai nici cale; cu gunoaie sociale, nu mă prind să plec la drum. Circulăm printre tentații, printre neștiut și hăuri, sunt în lume-atâtea găuri, negre, ca pe mări pirații. Viața
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
fetei și, În timp ce-i vorbea, Îi atinse ușor brațul cu mîna delicată, cu gestul grăbit, plin de o tandrețe inconștientă, al oamenilor care viețuiesc printre străini atunci cînd Întîlnesc pe cineva cunoscut din locurile natale. — Toată lumea-i bine, răspunse el roșind, bîlbîindu-se și trădîndu-și uimirea și stinghereala. — Ei, dacă-ntîlnești vreun cunoscut, continuă ea pe același ton ironic, salută-l din partea mea... Spune-le tuturor că mă gîndesc la ei cu drag. — Bine, răspunse el grăbit și stîngaci. Am să le spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
si dacă este ceva de admirat în acest popor, este lupta sa până în ultimul moment; nelepădarea armelor din mâini cât timp mai păstrase, nu vreo umbră de speranță într-un rezultat fericit, dar cel puțin putința de a le vedea roșind de sângele dușmanilor. După nespuse greutăți, Romanii ajunseră înaintea Sarmizagetuzei din partea răsăriteană, precum cu trei ani mai înainte se apropiase de ea prin cea apuseană. Scopul lui Traian nu mai era acum de a scăpa pe poporul roman de un
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
vrei să spui? reuși el să murmure. Întrebare pur teoretică. Astfel Gosseyn n-o repetă pe a lui. Îl fulgeră pe prezicător din priviri. - Repede! Sau te lichidez! zise. Yanar se prăbuși în fotoliu și-și schimbă din nou culoarea. Roși. - E fals..., îngăimă. De ce-aș risca eu să-l chem pe Discipol și să-i zic unde ești? Nu sunt capabil să fac așa ceva. Se scutură. - N-ai putea să dovedești, adăugă. Gosseyn nu mai avea nevoie de probe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
pagini, răsfoi restul, apoi îi dădu manuscrisul înapoi spunîndu-i: — E tern. Probabil că te exprimi mai natural ca pictor. Adică, e bine că ai încercat să faci un lucru, mă bucur, dar ce-ai scris tu acolo e mort. Lanark roși de furie. Nu-i veneau în minte decît expresii ale vanității rănite, așa că își strînse buzele într-un zîmbet forțat. Mă tem că te-am jignit, zise Sludden. Nu, nu. Dar aș fi preferat să citești cu atenție înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dormi acum. Hm. Presupun că știi deja că tipul tău de astm este parțial o boală psihică. — Da. — Citești mult, nu-i așa? — Da. — Abuzezi de corpul tău? — Da, dacă spun prostii în public. — Nu, nu. Adică, te masturbezi? Thaw roși. își îndreptă privirea în jos, spre plapumă. — Da. — Cît de des? — De patru-cinci ori pe săptămînă. — Hm. E destul de des. Nu s-a căzut de acord asupra acestui lucru încă, dar sînt dovezi că bolile nervoase sînt agravate de masturbare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cu mama ei. Era îmbrăcată într-o rochie înflorată și cercei lungi, iar sînii îi păreau mai proeminenți decît de obicei. Papagalul fîlfîi și se așeză pe umărul ei ciripind: „Grăbește-te, grăbește-te, Marjory! Bătrînul domn Churchill!. Ea se roși și zîmbi. — Joey cel rău care ne trădează secretele, zise doamna Laidlaw. — îmi pare rău că te-am făcut să aștepți, Duncan. — Și eu am întîrziat, spuse Thaw. — Duceți-vă odată, zise doamna Laidlaw binevoitoare. Rămase în ușă urmărindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
o să ne întîlnim curînd. Ce zici de colțul de la Paisley, mîine seară? La șapte. — Bine, așa să fie. — în regulă, o să fiu acolo. Thaw se răsuci și merse repede spre casă. June îl stîrnise ca o fantezie erotică, dar nu roșise și nu se bîlbîise nici măcar o dată. Se întrebă de ce oare această excitație îl făcea să se simtă egalul ei, în timp ce sentimentul față de Marjory îl făcea inferior ei. Se plimbă în lungul și-n latul livingului o vreme, după care spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
chicoti și zise: — Ce caraghios. Părea chiar supărat. — Nu-i de mirare. Ce vrei să spui? — Ai flirtat cu el și a luat-o în serios. — N-am flirtat. Eram politicoasă. Era un șofer grozav. — Cum se simte copilul? Rima roși și zise: — Nu-mi dai voie să uit de asta, nu-i așa? O luă repede la pas. Drumul trecea printre taluzuril largi și de mică înălțime. — Lanark, ai observat ceva diferit la trafic? întrebă Rima brusc. Nimeni nu merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sacristie. — A. — Cred că trebuie să te bărbierești și să te tunzi. Jack a fost frizer pe vremuri. Vrei să-l rog să se ocupe de asta? — Nu. — îi permiți lui Sludden să-ți vorbească? El o privi lung. Ea roși și zise: — Adică, dacă vine să te vadă, n-o să te pierzi cu firea și n-o să-l ataci, nu-i așa? — Cu siguranță că nu-mi voi pierde demnitatea pentru că trebuie să stau față în față cu cineva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ai voce albă, zise Multan, depărtîndu-se. Lanark și femeia se priviră, apoi el îi spuse: — Ați vrea să dansați? Nu, spuse femeia și se duse după Multan. Brusc, toate conversațiile fură reluate într-un hohot de rîs. Lanark se întoarse roșind și le văzu pe cele două Joy rîzînd în hohote. — Sărmanul Lanark! ziseră ele De ce și-a părăsit prietenele care îl îndrăgesc? Cele două îl luară de cîte un braț și-l însoțiră pe trepte, spre o parte a ringului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de un vultur fiind obligat să aterizeze. 17. Întreaga zi am petrecut-o singur. Spre seară am ieșit pe străzi, printre martorii vii și morți ai uriașei noastre farse existențiale. Jucam din nou un joc cam fioros. Amurgise, cerul se roșea spre apus, defuncții treceau pe lângă mine, degetele unora străluceau, habar n-aveau de jocul nostru. În fața unei farmacii am intuit un zâmbet, ca o strălucire în geamul vitrinei. O siluetă se instalase acolo, de partea cealaltă a geamului. I-am
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
când și la mine, oricâtă vreme a trecut“ (fredonam). „În ciuda unor controverse datorate mai ales nefericitei mele structuri psihice, aș îndrăzni chiar să cred că, odinioară, țineați un pic la mine...“ „Țineam ca la un fhate“, a convenit doamna Gerda, roșind ușor, era frumos oxigenată. „și dacă n-ai fi fost atât de...“ „Rebarbativ, acesta e cuvântul, doamnă Gerda, de ce n-aș recunoaște ? Acum regret, deși e prea târziu“ (fredonam). „Cum thece vhemea !“, a suspinat doamna Gerda. „Iată, ne-am matuhizat
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
vrei să spui? reuși el să murmure. Întrebare pur teoretică. Astfel Gosseyn n-o repetă pe a lui. Îl fulgeră pe prezicător din priviri. - Repede! Sau te lichidez! zise. Yanar se prăbuși în fotoliu și-și schimbă din nou culoarea. Roși. - E fals..., îngăimă. De ce-aș risca eu să-l chem pe Discipol și să-i zic unde ești? Nu sunt capabil să fac așa ceva. Se scutură. - N-ai putea să dovedești, adăugă. Gosseyn nu mai avea nevoie de probe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
groapă cu cenușă... de juca trandafirie Colibioara cea de trestii cu ușița-i rezimată, Împletită din răchită, cu curmei de tei legată. La o ploscă de vin negru stând de vorbă bucuroși, 39 {EminescuOpVI 40} 500Parcă-i zugrăvește focul cu răsfrîngerile-i roși. De asupra ceru-i negru, - pe-ntinsori de catifea Sunt cusute-n umed aur ici o stea, colo o stea Și așa senin e focul, cât le numeri păru-n barbă, Bătătura cea din țoale, pe cărări fire de iarbă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
e zîmbirea-i, Îngerească, tristă, lină, Diamante în privirea-i Ș-au topit a lor lumină. Peste-a apei dalbă placă Ea acum zâmbind se pleacă, S-uită-n fundu-i luminos Și în lună își disbracă Corpul ei așa frumos. Luna parcă se roșește De amor și de mirare, Numai lacul o privește, Rămâind în nemișcare. Este albă ca zăpada, Iară păru-i stă să cadă La călcîiu-i rotunzit, Cine oare-ar fi s-o vadă, Să nu moară de-ndrăgit? Dar deși pe noaptea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
a ei buze dulci și coapte N-întuneric parcă-l cată, Îmbătat de-amor și noapte. Ah, îi zice el cu dorul, Lasă-ți haina ta regală - Gol în ochi-ți văd amorul, Ah, arată-mi-te goală. Atunci ea roșind se pleacă Și sta piepții să-și disfacă Și din sponci desprinde haina Și în lună se desbracă, Desvelind taină cu taină. 81 {EminescuOpVI 82} Ce frumoasă-i... Umed - albă, Neted - dulce zugrăvit, De pe sâni rotunzi o salbă Ea în
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
toți i-ntrece-n slavă Pârcălabul de Suceavă. Și astfel jur împrejur Șed în blane de samur, Cu pieptare la un fel 108 {EminescuOpVI 109} Și cu mânici de oțel. Cei ce-n lume se înnalță Cisme roșie încalță, Cisme roși împintinate Și pieptare - mplătoșate, Cămăși de zale mărunte Ce par ca focuri de munte, Cine-n oaste are cârmă Poartă cămașă de sârmă... {EminescuOpVI 110} PESTE CODRI STA CETATEA... Peste codri sta cetatea Stăpânind singurătatea... Luna plină strălucea, Ziduri negre
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Draga mea, nu te - ndura De la mine a sbura, Ori de-i merge de la mine Ia-mi și sufletul cu tine, Ce mai trebuie să fie Dacă n-am tovărășie Și la ce să mai trăiesc Singurel să pătimesc? Ea roșește la obraz I se prinde de grumaz Și îi zice - abia - abia: - Vino la urechea mea Și spune-mi orice vei vrea; Și eu ți-oi spune ceva, Dar dă-mi pace... nu mă strânge, Te iubesc de-mi vine
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cu glasul stins; și se culcă în năsip, tremurând ca apucată. Făt-Frumos dădu drumu calului, apoi se culcă pe mantaua ce și-o așternuse. El adormi; cu toate acestea-i părea că nu adormise. Pelițele de pe lumina ochiului, i se roșise ca focul și prin el părea că vede, cum luna se cobora încet, mărindu-se spre pământ, până ce părea ca o cetate sfântă și argintie, spânzurată din cer ce tremura strălucită... cu palate nalte albe... cu mii de ferestre trandafirii
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
68Oala s-a spart în capul meu. 69Interesul poartă fesul. 70I se clatină dinții. 71I se mișcă plăselele. 72Ibovnica cu ce se tine? Cu stafide și smochine. 73Oiu să mă judec păn-în pânzele albe. 74Ouăle cu b..... i nu se roșesc. 364 {EminescuOpVI 365} {EminescuOpVI 366} {EminescuOpVI 367} 75O vrei și lânoasă și lăptoasă și cu coada groasă, să vie și de vreme acasă? 76O viță-n Gheorghiță și alta-n Ialomiță. 77O vorbă ca o mie. 78Ochii văd, inima cere
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]