9,222 matches
-
pământului, pe eticheta cămășii intervalul dintre coaste, dintre vertebre, pe crucea de la capătul mortului alt interval. La 15 ani, visele dau în pârg. Când cerul le scutură înainte de vreme, se împrăștie, putrezesc, ajung din nou sămânță, iar de la sămânță la rod, o vegetare infinită: Cerule, ți s-a stafidit lumina și a coborât noaptea în tulpini. La 15 ani, copiii încă mai cred în vise, pentru că unele prind contur odată cu gândul. Visele cu ochii deschiși se cimentează cel mai repede. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
viața, o vegetare în doi. Consecvenți suntem, Doamne, cu intențiile tale de ins generos. Dacă atâta inimă largă te încape, de ce ne-ai slobozit printre incertitudini? Suferim de claustrofobia cimitirelor suprapuse. Dumnezeule, sufletul tău, pământ înțelenit și nicio sămânță de rod! Viața, o vegetare ambalată în staniol. Între o coajă de portocală și un ambalaj de ciocolată, ochiul alege suprafața lucioasă și netedă, vara are gust dulce-amărui, tiparul scuipă culoare peste fâșia de celuloză. Suflete, întinde mâna... exiști atât cât eclipsezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
cântă cu ochii închiși). Este păcat să-mi caut toamna în icoană, părinte? Dimineața, la 4, înainte de binecuvântarea Utreniei, mă găsesc ramură ostenită în brațele ei; îi simt umărul, bărbia, pântecele, sânul, respirația, lacrima, de noiembrie. (Tristețea livezilor îndulcește suferința rodului copt.) Este păcat că vorbesc cu ea: mă ascultă, îmi zâmbește, mă alintă, mă îngână. Jumătate de oră suntem doar noi doi în biserică, niciodată nu ne-am gândit că o să avem o casă atât de mare, cu policandre aurite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
trecerea, singurătatea justifică lașitatea frânghiei întinse. Petre, din viață nu se poate ieși pe ușa din spate. Dumnezeu luminează scutece, umple sticla cu lapte, înflorește cămașa de nuntă, îmbălsămează giulgiul fără fățărnicie, Dumnezeu seamănă suflete cu intenția de a culege rod, păsările cerului aleg fructul copt, Dumnezeu blestemă poamă scuturată devreme. Umple livada cu tine, de vrei să te aștept. De tristeți nu te poți păzi decât sporindu-le. Iubește nefericirile ca și cum te-ai iubi pe tine însuți. De pe culmile muntelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
farul de la Sulina! Hai, repede! Adu-l la mașină! Este trecut de 10, ne apucă miezul nopții în creierul munților. Doamne, pogoară-te cu plug peste mine și mă fă brazdă, și mă seamănă, și mă culege ca pe un rod! Doamne, scapără cremene din oasele mele nevrednice și mă aprinde ca pe o ardere de tot pe muntele Tabor! Doamne, Doamne, caută din cer și vezi și cercetează cenușa aceasta și o desăvârșește pe ea, amin! 70. Domule prefect, misiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
câteva firimituri de lumină; buzele dâre de pământ în icoană; obrajii: S-au adâncit fântâni, mamă, acolo unde sărutul tău a însemnat izvor, la noapte o să plouă, mâine o să plouă, cealaltă viață o să plouă și o să mâlească intențiile tale de rod. 76. Când i-a murit bunicul, bucovinean de pe valea Pârteștiului, trecut prin două războaie, foamete, ciumă, holeră, tifos... când a murit tătuța, a plâns. "Despre morți numai de bine." Despre moș Iacov (un fel de taica Goriot) a bârfit tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
a fost pentru ei ca și materia în care ei trebuiau să introducă forma care li s-ar părea cea mai bună; iar dacă prilejul favorabil le-ar fi lipsit, însușirile spiritului lor s-ar fi pierdut fără a da roade, după cum și prilejul favorabil s-ar fi ivit zadarnic dacă ei n-ar fi avut însușirile pe care le-au avut. Trebuia ca Moise să găsească poporul lui Israel în Egipt, redus la sclavie și asuprit de egipteni, pentru ca, dornic
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
aceea de a mări puterea bisericii, ci puterea ducelui, totuși ceea ce a făcut s-a dovedit a fi nu mai puțin spre mărirea bisericii; căci la moartea lui și cînd ducele, fiul lui, și-a pierdut puterea, ea a moștenit rodul ostenelilor lui. A urmat apoi papa luliu II, care a găsit o biserică puternică, stăpînă peste întreaga Romagna, în timp ce puterea nobililor feudali ai Romei fusese lichidată iar facțiunile lor desființate prin persecuțiile violente ale lui Alexandru; în sfirșit, el găsi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
puțin înțelept decît s-a dovedit, deoarece, pentru ca să cucerească Ferrara, s-a dat cu totul pe mîna unui străin. Dar norocul lui a fost că s-a ivit o a treia împrejurare care a făcut ca el să nu culeagă roadele hotărîrii greșite pe care o luase. În adevăr, soldații lui fiind învinși la Ravenna, iar elvețienii răsculîndu-se și alungîndu-i pe învingători, contrar oricărei așteptări și a lui și a celorlalți, el nu a mai rămas prizonierul dușmanilor, întrucît aceștia fuseseră
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
Dar alt fel de sfetnici nu există, deoarece oamenii se dovedesc întotdeauna răi dacă vreo nevoie oarecare nu-i constrînge să fie buni. Deci trebuie să ajungem la concluzia că sfaturile bune, ori de la cine ar veni, trebuie să fie rodul înțelepciunii principelui, iar înțelepciunea principelui nu poate să fie rodul sfaturilor bune ale supușilor lui. CAPITOLUL XXIV De ce principii italieni și-au pierdut statele Dacă cele arătate mai sus vor fi luate în seamă cu toată înțelepciunea, atunci un principe
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
dovedesc întotdeauna răi dacă vreo nevoie oarecare nu-i constrînge să fie buni. Deci trebuie să ajungem la concluzia că sfaturile bune, ori de la cine ar veni, trebuie să fie rodul înțelepciunii principelui, iar înțelepciunea principelui nu poate să fie rodul sfaturilor bune ale supușilor lui. CAPITOLUL XXIV De ce principii italieni și-au pierdut statele Dacă cele arătate mai sus vor fi luate în seamă cu toată înțelepciunea, atunci un principe nou va putea să pară că este principe vechi și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
intervale. Nu e totul a combate groaznica morală a lui Machiavelli, mai trebuie și să-l convingi de falsitatea și de reaua credință. În primul rînd, nu este adevărat, cum susține Machiavelli, că Agatocle s-a bucurat în pace de roadele crimelor sale; el a fost aproape continuu în război cu cartaginezii, odată fiind obligat chiar să-și abandoneze armata în Africa, armată care, după plecarea lui, îi masacra copiii. A murit el însuși dintr-o băutură otrăvită pe care i-
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
deoarece nu este vreunul în Europa care să se poată susține prin propriile forțe, ei se angajează să-și dea ajutor reciproc în caz de nevoie, ceea ce contribuie la siguranța lor, la menținerea lor. Evenimentul decide care dintre aliați culege roadele alianței, o ocazie fericită favorizînd, uneori, una dintre părți; o conjunctură puternică ajută cealaltă parte contractantă, altă dată. Onestitatea și înțelepciunea lumii cer, deci, tuturor principilor să respecte cu religiozitate angajamentele dintr-un tratat și să le îndeplinească chiar cu
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
persoanelor de vârste intermediare (25 la 49 de ani) nu sunt identice de la o țară la alta. Courtioux și Erhel (2005) disting, de exemplu, două grupuri de țări ale căror regimuri legate de locurile de muncă ale seniorilor sunt diferențiate, rod al unor politici radical diferite: Suedia și Regatul Unit au o rată de ocupare ridicată, o rată de lucru cu jumătate de normă puternică și o rată de șomaj slabă. Invers, Franța și Germania au rate de ocupare scăzute, o
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
de recunoaștere“ ale tătarilor. Nu se revărsau ca-n vechime prin trecătorile munților dinspre răsărit, ci se iveau din apus, ieșind din cetatea Oradei. Le poruncea un agă, cel mai temut dintre toți fiind Hussein, la picioarele căruia tătarii depuneau roadele jafurilor, de multe ori femei și bărbați răpiți de pe unde Îi lovise lipsa lor de prevedere. După Înfrîngerea turcilor și a lui Thököly la asediul Vienei, după Împrăștierea curuților neconsolați prin fel de fel de ascunzișuri - de predilecție, În mlaștinile
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
mai cu seamă după moartea Bolșevicului, Sfîntul Părinte Papa o va repune În drepturi și ono ruri, iar un alt Înțeles al semnelor ar fi acela că oamenii e bine să nu mai dea cote la stat, ci să păstreze roadele tocmai pentru nevoile reînvierii bisericii. Poate că nu tocmai de la acest freamăt, poate de la altele, Partidul Începu să reacționeze. Nu o făcuse În prima fază tocmai din cauza disprețului față de superstiții și misticism. Cum să se compromită organele ocupîndu se de
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
Glafire: nouă studii biblice și patristice Notă preliminarătc "Notă preliminară" Volumul de față este rodul cercetărilor mele în materie de biblistică și patristică dea lungul mai multor ani de zile, în diferite medii universitare, laice sau teologice. Fără să pot descrie „rețeta absolută”, aș spune că tipul de abordare a temelor combină analiza filologică și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
iar Isus nu-l însărcinează cu nici o misiune specială. Mă voi folosi de un articol al profesorului Louis Painchaud de la Universitatea Laval din Canada, care a consacrat un întreg seminar traducerii și comentării apocrifei în anul universitar 2005-2006. Articolul reprezintă rodul acestui seminar și el a fost citit public pe 30 septembrie 2006 la Ottawa, în cadrul colocviului „Christian Apocryphal Texts for the New Millenium”57. Painchaud atrage atenția că vulgata lansată de National Geographic nu ține seama de mesajul tare al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și de crime” (p. 38). Isus explică visul în felul următor (p. 39): numele invocat de preoți este numele Său; tot numele Său e scris și pe casa unde au loc jertfele. În numele Său generațiile omenești „au sădit copaci fără rod, în chip rușinos”. Iar cei doisprezece preoți vulgari, păcătoși, criminali și desfrânați sunt chiar cei doisprezece apostoli, care n-au înțeles taina lui Isus, pervertindu-I mesajul. Să nu uităm că avem de-a face cu un text de factură
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
vopsirii obrajilor, iar pe bărbați, metalurgia (confecționarea armelor) și arta războiului. Răsturnarea ierarhiei, prin coborârea unor ființe cerești pe pământ, aduce cu sine un dezastru demografic: uriașii zămisliți din tați cerești și mame pământence au un apetit grozav, înfulecă toate roadele și, în ultimă instanță, ajung chiar să se devoreze între ei. Dumnezeu intervine prin arhanghelii săi fideli și pregătește pedepsirea exemplară a nelegiuiților. Iată porunca Stăpânului către Mihail: „Du vestea vindecării pământului: rana lui se va tămădui. Nu vor muri
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Dumnezeu”). Văzând isprava, Dumnezeu îi blestemă pe amândoi: și vița, și îngerul. De aceea îi interzice lui Adam să se apropie de fructul socotit, încă de la origine, spurcat. Pentru a se răzbuna, diavolul îl duce în ispită pe Adam cu rodul viei. Interpolarea creștină vizează rezolvarea unui paradox teologic: dacă vița-de-vie a fost blestemată de către Dumnezeu, atunci de ce vinul se folosește în Biserică (aluzie la taina euharistiei)? Iată răspunsul îngerului! În timpul potopului, toată viața a fost distrusă și în primul rând
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nord și sud, adâncă precum spațiul cuprins între cer și pământ. În acest vas arhanghelul culege „virtuțile drepților” (hai aretai ton dikaion). Ce se întâmplă mai departe? Trei categorii de îngeri suie de pe pământ la cer pentru a-și aduce „roadele”. Prima categorie o formează îngerii celor drepți. Ei vin încărcați de coșuri pline ochi cu flori. Arhanghelul primește coșurile și răstoarnă florile în cupa cosmică. A doua categorie o formează îngerii păzitori ai „călduților” (oameni nici prea-prea, nici foarte-foarte, nici
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cea sapiențială prezintă nu puține elemente comune. În Enoh sau în Testamentul lui Abraham, viziunile sunt povestite de cei doi protagoniști fiilor sau întregii lor familii en guise de testament. E vorba despre un testament spiritual, firește. Aceste viziuni concrete, rod al unor experiențe mistice, supramundane, cu rol mobilizator (protagoniștii urmăresc progresul în virtute al neamului lor), se combină cu numeroase apoftegme sau anecdote formative, rod al experiențelor oferite de viața obișnuită, de zi cu zi. Prin urmare, scopul urmărit de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
familii en guise de testament. E vorba despre un testament spiritual, firește. Aceste viziuni concrete, rod al unor experiențe mistice, supramundane, cu rol mobilizator (protagoniștii urmăresc progresul în virtute al neamului lor), se combină cu numeroase apoftegme sau anecdote formative, rod al experiențelor oferite de viața obișnuită, de zi cu zi. Prin urmare, scopul urmărit de autorii apocalipselor este, dacă putem spune așa, unul pragmatic: menținerea pe drumul bun a urmașilor autorului fictiv. În această bătălie pentru stimularea virtuții, viziunile joacă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
alta. Vai! „Îngerii lui Dumnezeu” sunt pe punctul de a cădea din nou în brațele perfide ale „fiicelor oamenilor”. (traducere din limba franceză de Mihai Ungurean) 7. Traducerea Septuagintei în româneștetc "7. Traducerea Septuagintei în românește" Textul de față172 este rodul întârziat al câtorva ani de mirări și nedumeriri legate de versiunile românești recente ale Bibliei. Traducând din scrierile Părinților Bisericii, am constatat că, adesea, atunci când aceștia trimiteau la pasaje din Vechiul Testament, Biblia ortodoxă sinodală nu putea fi utilizată. Nu este
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]