1,763 matches
-
În tot acest timp fantoma lui Lee mi-a cotropit gândurile - o companie nu tocmai plăcută pentru aproape două ore. La ora trei fix s-a sunat de ieșire. Peste câteva minute Kay a ieșit din clădire, înconjurată de un roi de copii și profesori. Când a rămas singură lângă mașină, m-am îndreptat spre ea. Aranja în portbagaj un braț de cărți și lucrări, cu spatele la mine. Am interpelat-o: — Cât ți-a permis Lee să păstrezi din suta de mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
țărani barbari, le îmbrăca pentru riturile de la Haghia Sophia și banchetele din chrisotriclinium. Însă tânărul Gajus Caesar era cu mult înaintea vremii sale, și la rafinatele excentricități vestimentare adăuga o politică impresionantă. Ar fi putut fi, pe bună dreptate, un Roi Soleil sau un George Brummel, însă invențiile sale îi făcură pe istoricii potrivnici să-i creeze o faimă de destrăbălat. Tribuna imperială din Circus Maximus Pe atunci, în grandiosul Circus Maximus se întreceau cei mai frumoși cai din imperiu, deoarece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
dar medicul rănit se lăsă la pămînt, unde Îngenunche la picioarele sergentului, ținîndu-și respirația. Deja, mulțimea de internați În lagăr Începuse să se Împrăștie. Cu mîinile În buzunare, bărbații se Înapoiară la barăci și se așezară pe trepte lîngă femei. Roiurile de muște tăbărîră asupra camionului și se așezară pe bălțile murdare care acopereau podeaua. Se Învîrtiră În jurul gurii lui Jim, hrănindu-se din gingiile lui inflamate. Timp de zece minute, soldații japonezi se certară Între ei În timp ce șoferul așteptă Împreună cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Buckingham care Îi ținuse loc de părinți atît de mulți ani. În ultimul moment, ca o măsură de precauție, strecurase totuși fotografia În cutie. Ascultă plînsetele copiilor obosiți. Deja oamenii se așezară În drum, Încercînd să-și apere fețele de roiul muștelor care evacuaseră lagărul și se mutaseră spre trupurile transpirate de pe cealaltă parte a gardului de sîrmă. Jim se uită Înapoi spre Lunghua. Întinderea de orezării și canale din jurul lagărului și drumul de Întoarcere la Shanghai, care fuseseră atît de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Yangtze. Făcu semn cu mîna către sergentul japonez și o porni hotărît pe drumul de țară, privind țintă spre fațadele galbene ale clădirilor cu apartamente din concesiunea franceză, care se ridicau ca un miraj din canale și orezării. Ghidîndu-se după roiul de muște care dansa deasupra capetelor lor, prizonierii se mișcau de-a lungul drumului de țară, spre Nantao. Peste movilele funerare și vechile tranșee, se auzea zgomotul avioanelor americane care bombardau docurile și stațiile de triaj din nordul Shanghai-ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de camioane militare și mașini de stat major zăceau sub copaci, de parcă erau demontate Într-un atelier În aer liber. Roți, uși și axe erau Împrăștiate În jurul vehiculelor, ale căror capote și panouri de carcasă fuseseră smulse de tirul artileriei. Roiuri de muște se ridicau de pe parbrizele pătate de sînge, cînd deținuții se opriră să se ușureze. La cîțiva pași În spatele lui Jim, domnul Maxted părăsi procesiunea și se așeză pe marginea unui vehicul de muniție. Cu lădița În mînă, Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de mîncare, Jim se culcă În iarba fierbinte și supse mulțumit un baton de ciocolată, tare și dulce. Luase masa cea mai copioasă din viața lui, iar stomacul Îi era umflat pe sub coaste ca o minge de fotbal. LÎngă el, roiuri de muște făceau un festin pe norul de vomă albă. Jim șterse de noroi a doua cutie de Spam și așteptă ca pilotul japonez să apară din nou ca să-l poată răsplăti pentru fructul pe care i-l dăduse. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
ruginite de combustibil Îl despărțea de terenul deschis al terenului de aterizare, de hangarele În ruină și de pagodă. Cutii de cartușe zăceau pe cărarea Îngustă de la picioarele lui, ca boabe de alamă lăsate drept repere. Urmă direcția sîrmelor, evitînd roiul de muște care se adunau peste umbrarele În miniatură din tufele de urzici. De ambele părți ale cărării zăceau trupurile japonezilor morți, acolo unde fuseseră Împușcați sau tăiați cu baioneta. Jim se opri lîngă un șanț de irigație puțin adînc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
culcat pe spate, Înconjurat de un zid de iarbă și buruieni, de parcă ar fi Împărțit cu Jim un pat cu baldachin și i-ar fi ascultat liniștit gîndurile. Jim se ridică În șezut, cu revista făcută sul deasupra capului. Prin roiul de muște, aștepta să audă zgomot de pași În iarba Înaltă. Dar valea era goală, aerul ei luminos fiind devorat de muște. Silueta se mișcă ușor, zdrobind iarba. Prea leneș să se oprească, tînărul gură-cască alunecă de pe mal În jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Genunchiul drept atingea apa, care Începuse să-i ude șoldul salopetei. Deasupra capului lui, Jim putea vedea dîra de iarbă turtită pe care căzuse, tulpinile Începînd să se Îndrepte În soare. Se uită la pilot, de data asta bucuros de roiul de muște care se intercalase Între el și acest cadavru. Chipul japonezului era chiar mai copilăros decît Își amintea Jim, de parcă În moarte revenise la vîrsta lui adevărată, la Începutul adolescenței, Într-un orășel de provincie japonez. Avea buzele despărțite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
În canal. Își smulse mîna, avînd impresia că acest cadavru al japonezului era gata să se ridice și să-l devoreze. Fără să se gîndească, Jim lovi cu pumnul fața pilotului, apoi se dădu Înapoi și țipă la el, prin roiul de muște. Gura pilotului se deschise cu o grimasă fără zgomot. Ochii lui se uitau spre cerul fierbinte cu o privire vagă, dar o pleoapă tremură cînd o muscă bău din pupila lui. Una dintre rănile de baionetă din spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Bărbații cu sape stăteau În cimitir, ferindu-și ochii de lumina nefamiliară. Oare s-au dezgropat eliberîndu-se din propriile lor morminte? CÎnd se apropie de treptele spitalului, Jim Încercă să-și controleze tremurul. Ușile de bambus se deschiseră și un roi de muște zbură prin aer. Zilele lor de festin trecuseră. Un bărbat cu părul roșu, Într-o uniformă americană, cu o mască verde chirurgicală pe față, le gonea. În mînă avea un insecticid. — Doctore Ransome...! Jim scuipă sînge din gură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
învățat să tac și să simt. Ea m-a învățat să miros. Să mă opresc, să închid ochii pentru a respira un miros. Unul singur, pierdut printre milioane altele; aștepți și vine să se formeze pentru tine: un fumuleț, un roi de musculițe. În toți anii aceștia am căutat-o olfactiv. De-ai ști de câte ori am urmărit un halou îndepărtat, am intrat pe o străduță, am urcat niște trepte! Ea a rămas în mirosuri. Și acum, știi, dacă îmi miros mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
prosopul din cui văzu că chiuveta era plină de vase murdare, pe blatul de marmură zăcea o tigaie plină cu resturi de la prăjit, iar pe masă dulceața se uscase Într-un borcan care rămăsese fără capac. Un măr putrezit atrăgea roiuri de muște pe pervaz. Fima Îl prinse cu atenție Între degetul mare și arătător, de parcă ar fi fost contagios, și Îl aruncă În găleata de gunoi de sub chiuveta arhiplină. Numai că și găleata dădea deja pe dinafară. Mărul infectat se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Câinii furioși fură împușcați din poarta care sărise din țâțâni la prima opintire. Un rotaș, în cap cu un sac de iută care-i ferea fața, scotea faguri de aur din stupi, cu mănuși încleiate de miere, fără teamă de roiul albinelor răzbunătoare. În interior plutea un miros de pâine caldă de secară. Soarele blajin scălda cu alb încăperea orânduită gospodărește, cu mașina de cusut la colțul dinspre fereastră, cu poze mari vânătorești înrămate în stinghii netede și negre, prinse de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
așa de gol În mijloc, Harry? Întrebă Beth. — Nu cred că e gol. — Dar nu se vede nimic. — Așa e, dar nu e gol. Ne lămurim imediat... iată! Deodată, În centrul ecranului apăru o aglomerație albă și densă de stele. Roiul de stele se Întindea văzând cu ochii. Priveliștea Îi produse lui Norman o senzație stranie. Încă se mai vedea un gigantic inel negru care se Întindea spre marginile ecranului și care delimita stelele din exterior față de cele din interior. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
de la un cadru la altul. — E ca și cum sfera ar fi plină de licurici, observă Beth. Numai că aceste lumini sunt mai slabe decât licuricii și nu clipesc. Sunt foarte numeroase. Și creează impresia că se mișcă Împreună, În valuri... — Un roi de licurici? — Ceva În genul ăsta. Banda se termină, iar ecranul deveni Întunecat. — Asta-i tot? Întrebă Ted. — Mă tem că da, domnule Fielding. — Bietul Harry, făcu Ted, pe un ton sumbru. Din tot grupul, Ted era cel mai vizibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
formă și că acestea se mișcau, zvârcolindu-se. Își apropiară fețele de hublouri, privind. — Calmari, spuse În sfârșit Beth. Calmari luminiscenți. Sunt câteva mii. Mai mulți, spuse ea. Cred că sunt cam o jumătate de milion În jurul habitatului. — Splendid. — Mărimea roiului este uluitoare, remarcă Ted. — Impresionantă, dar nu tocmai neobișnuită, replică Beth. În comparație cu uscatul, marea are o fecunditate foarte mare. În fond, marea este locul de origine al vieții, locul unde a apărut prima dată competiția dintre animale. O reacție la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
dacă? — Nu există nici o specie cunoscută de calmari cu șase tentacule. Asta e o specie care nu a fost descrisă. Trebuie să adun probe. Barnes Îi spuse unde se afla magazia de echipamente și Beth plecă Într-acolo. Norman privi roiul de calmari cu un interes reînnoit. Animalele aveau fiecare circa treizeci de centimetri lungime și păreau a fi transparente. Ochii mari ai vietăților se distingeau net de restul corpului, care strălucea Într-o tentă de bleu. În câteva minute, Beth
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
interes reînnoit. Animalele aveau fiecare circa treizeci de centimetri lungime și păreau a fi transparente. Ochii mari ai vietăților se distingeau net de restul corpului, care strălucea Într-o tentă de bleu. În câteva minute, Beth apăru afară, stând În mijlocul roiului și adunând specimenele cu plasa. Câțiva calmari Împroșcară supărați nori de cerneală. — Nostime creaturi, spuse Ted. Știi, producerea cernelii de către calmari este un foarte interesant... — Ce-ați zice de calmari la cină? se interesă Levy. — La naiba, nu, spuse Barnes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
În fine, am ceva de lucru. Harry mânca ouă cu șuncă În sala de mese. Ceilalți stăteau În jur și Îl priveau, ușurați pentru că se simțea bine. Îl puseră la curent cu noutățile; Îi ascultă cu interes, până când pomeniră de roiul de calmari. — Calmari? Își ridică privirea cu repeziciune și aproape că scăpă furculița din mână. — Da, o groază de calmari, spuse Levy. Am să gătesc câțiva pentru cină. — Mai sunt Încă aici? Întrebă Harry. — Nu, acum au plecat. Harry se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ea... Nimeni nu mai iese afară, domnilor! Respirația lui Edmunds era mai accelerată. Tușea și icnea. — Nu pot... nu pot... oh, Doamne... Edmunds Începu să țipe. Țipătul era ascuțit și continuu, cu excepția icniturilor pentru respirație. Nu se mai vedea prin roiul de meduze. Priviră unul la altul, apoi la Barnes. Fața acestuia era rigidă, iar maxilarele Încleștate, În timp ce ascultau cu toții țipetele. Apoi, deodată, se lăsă liniștea... ALTE MESAJE O oră mai târziu, meduzele dispărură la fel de misterios precum apăruseră. Corpul lui Edmunds
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ceva metalic pe perete și, prin fumul Înecăcios, Norman Îl pipăi, Întrebându-se ce putea fi acea protuberanță. Deodată, două milioane de volți se scurseră prin trupul său. Mai apucă să țipe o dată și căzu pe spate. CONSECINȚE Privea concentrat un roi de luminițe care Îi păreau straniiși cu o morfologie ciudată. Se ridică, simțind o durere ascuțită, și privi În jurul lui. Se afla pe podeaua Cilindrului D. O ceață vagă, fumurie, plutea În aer. Pereții căptușiți erau Înnegriți și carbonizați pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
la el cu speranță iar Doctorul pare că savurează clipa: „-Și cum să te înțeleagă cineva cînd planeta e plină de muieri ce-abia așteaptă să pretextezi iubirea ca să se joace de-a sexul lumii? Pot să-mi închipui un roi de asemenea arătări pulverizînd ca sens orice cor tragic, batjocorindu-te, ascunzîndu-și idioțenia în spatele bășcăliei. Demolîndu-te și părîndu-li-se c-au nimicit nimicnicia lumii. Tu îți strigi durerea că nu mai poți iubi și ele te-nfierează: -Im-po-ten-tul! Impo-ten-tul!” 10 Bocetul
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
goldăneștenii erau convinși, că se prestează exclusiv în zilele de dulce: marțea, joia și sâmbăta. Baisa, odinioară, capiște a bondarilor, a albinelor, a buburuzelor roșii, călugărițelor vinete, fluturilor albaștri, a libelulelor cu aripi de sticlă, se trezi presărată cu un roi de curburi lăcuite în verde, de spinări vărgate, ca de purcei-mistreț, făcându-l pe Nicanor Galan să-și penduleze, entuziast, către Petronia, trupul său deșirat, închingat la mijloc de cureaua lată a chimirului. Înecându-se de bucurie, ofta astfel: Are să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]