66,509 matches
-
identități artistice, nu doar referențiale, nu e exclus totuși că românul lui Alexandru Vakulovski să facă, în lipsa unui alt produs de gen, oarece vâlvă. Dar undeva în underground, nu în lumea bună a literaturii. Din păcate, miza adevărată a acestui român aceasta ar fi fost.
Roman contrafăcut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12714_a_14039]
-
Zoei"). Prozatorii din prima jumătate a secolului al XX-lea au preferințe diferite: în Maitreyi, Mircea Eliade recurge constant la genitiv-dativul cu articol postpus " Maitreyei sau Maitreyiei (diferența depinde de ediție); această formă reprezintă de altfel chiar ultimul cuvînt al românului, fixîndu-se astfel mai bine în memoria cititorului: "aș vrea să privesc ochii Maitreyiei". O variantă culta din aceeași perioadă, mai apropiată de pronunțarea curentă, a fost citată de Domnită Tomescu, în Gramatică numelor proprii în limba română, 1998: "vizită Doly-i
"Caty-ei" și "lui Caty" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12721_a_14046]
-
plasează în planul culturii mai mult decît în cel al literaturii propriu-zise, răspunsul nu mai e categoric, ca în cazul incriminatei prefețe. în plus, e într-adevăr originală ideea de a fixa una din trăsăturile determinate ale vieții istorice a românilor în... lumea cărților, în credința unor cărturari... Românii sînt transformați și ei, astfel, de către Fundoianu, într-un popor al cărții... Am adus ceva nou " de o valoare culturală inimaginabilă " și dacă acestui nou îi datorăm toate infirmitățile noastre, lui îi
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
cel al literaturii propriu-zise, răspunsul nu mai e categoric, ca în cazul incriminatei prefețe. în plus, e într-adevăr originală ideea de a fixa una din trăsăturile determinate ale vieții istorice a românilor în... lumea cărților, în credința unor cărturari... Românii sînt transformați și ei, astfel, de către Fundoianu, într-un popor al cărții... Am adus ceva nou " de o valoare culturală inimaginabilă " și dacă acestui nou îi datorăm toate infirmitățile noastre, lui îi datorăm, în schimb, faptul că avem totuși o
B. Fundoianu și literatura română by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/12702_a_14027]
-
de alături. Dorel, cu un aer vinovat, s-a Întrebat retoric: „Mai voia cineva vin roșu?” VP-ul: „Păi, mai voia.” Dorel: „Scuze, s-a terminat...” VP-ul: „Asta e...” Dorel: „Noi am crezut că vinul roșu e rezervat pentru români și bulgari! Hă-hă-hă!” Tsvetan, Zahari, Cristina și cu mine ne-am pus repede pe față cîte-un zâmbet poznaș. VP-ul: „A, da? Așa o fi.” Dorel: „Dar mai cerem!” VP-ul: „Hmmm.” O ospătăriță tocmai trecea pe lângă masa noastră. Dorel
Petrecere cu vin roșu și ciocolată Lindt. In: Editura Destine Literare by Florin Oncescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_283]
-
automobile și de tot ceea ce ține de confortul unei vieți tihnite. În decembrie 1989, România avea vreo 23 de milioane de locuitori. Raportat la acest număr, și disidenții regimului comunist, și foștii nomenclaturiști reprezintă o infimă minoritate. Care era viața românului obișnuit în anii "50-"60? Iată o întrebare pe care nu și-o pun doar tinerii născuți sau formați după 1989, ci și noi, cei care am trăit o bună parte din viață în timpul regimului comunist. Pe măsură ce epoca Ceaușescu se
Muzica timpului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12694_a_14019]
-
et anecdotes personelles donnent du piquant ŕ ce qui est bien plus qu"un classique livre de cuisine. C"est aussi une excellente introduction ŕ la culture populaire roumaine et ŕ șes secrets." Francezii au înțeles mai bine decât mulți români că "Bucătăria lui Radu" aparține mai curând culturii decât gastronomiei. Sarcofagul de hartie La rubrică să cu un titlu atât de bine găsit, Sarcofagul de hârtie, din revista ieșeana Timpul (nr. 6 din iunie 2004), A. C. încearcă să minimalizeze dezbaterea
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12727_a_14052]
-
lume, apărați de miasmele neplăcute ale realității de perdelele de aer condiționat, de șirurile de servitori și de clientela îndoită din șale gata să le execute cele mai fanteziste dorinți, pesedeii habar nu mai au cine sunt și ce vor românii. Și-au imaginat că dorința noastră de a ne alătura Europei e încă una din formele fără fond, încă o fandacsie a unor imbecili și naivi cărora e suficient să le promiți, că oricum au memorie scurtă și minte puțină
Barbierii regelui Midas by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12728_a_14053]
-
a literaturii SF, carte editată îngrozitor și rămasă total necunoscută. Ulterior, tânărul scriitor, timișorean de origine, a mai scris două cărți de articole și eseuri: Adio, adio, patria mea, cu î din i cu â din a (Polirom, 2003) și Românii e deștepți (Polirom, 2004), ambele foarte bine primite de critică. Romanul lui, editat de Polirom în colecția celor șapte, pare la prima vedere SF și mulți au strâmbat deja din nas. Nu insist, căci prejudecata minoratului literaturii SF este pe cât
Odiseea Fantasy 2004 by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12730_a_14055]
-
Mircea Mihăieș La români, balconul e locul unde începe pierderea puterii. Un prieten, specialist în psihologie, îmi spunea că în clipa când Ceaușescu a zvârlit spre români, din balconul comitetului central, cadouri cu nemiluita, puterea " simbolic vorbind " a început să i se scurgă printre degete. Câțiva ani mai târziu, tot într-un balcon, al Universității, Emil Constantinescu rostogolea spre noi râuri de lapte și butoaie cu miere
Politicieni, feriți-vă de balcoane! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12748_a_14073]
-
știu, dinspre Bruxelles au venit avertismente privind aberanta politică economică: "Însănătoșiți economia, și nu aruncați cu banii pe geam!" Or, în neputința și nepriceperea lor, pesedeii și-au imaginat că publicând grafice cu creșterile economice, au anulat ghiorăiturile din burta românului. Dacă are, totuși, acești bani, Năstase nu e altceva decât un călău sinistru, care și-a înfometat cu bună știință supușii. Strângând șurubul, el a mizat pe prostia și lipsa de memorie a electoratului care nu va face legătura între
Politicieni, feriți-vă de balcoane! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12748_a_14073]
-
totuși un avantaj al minoritarului, acela că nu e mărginit la o singură cultură. Gheorghe Schwartz s-a referit și el la "înstrăinarea de vecini" și la necesitatea unei schimbări de mentalitate la scriitorul român care este prea individualist. "Primul român care va lua premiul Nobel, a profețit sumbru-sarcastic Gh. Schwartz, va fi linșat de confrați". Marius Tupan a vorbit despre "confuzia de valori" și despre faptul că există adversari ai noilor formule artistice care nici nu le cunosc. Nu putem
Unde se află literatura română by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/12742_a_14067]
-
A intervenit și Eugen Uricaru, arătând că la întâlnire este de față cine a dorit să fie iar cine nu a dorit desigur că nu este. Reluându-se, după acest "incident", firul discuției, Vasile Tărâțeanu a readus în atenție problema românilor din spațiul fost sovietic, arătând că "statul ucrainean ultranaționalist" (a cărui deviză este "Ucraina pentru ucraineni") duce o politică de asimilare a minorităților. La rândul ei, Mariana Baba Ivanovici a evocat soarta celor 30 de mii de români din Voevodina
Unde se află literatura română by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/12742_a_14067]
-
atenție problema românilor din spațiul fost sovietic, arătând că "statul ucrainean ultranaționalist" (a cărui deviză este "Ucraina pentru ucraineni") duce o politică de asimilare a minorităților. La rândul ei, Mariana Baba Ivanovici a evocat soarta celor 30 de mii de români din Voevodina, amenințați de pierderea identității. Zoltan Terner a vorbit despre "nebunia divin-diabolică a acestor vremuri", în care și-a făcut apariția "fiara-înger" care este internetul și care amenință să devoreze cultura. "Trăim într-o eră a civilizației corporale, epidermice
Unde se află literatura română by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/12742_a_14067]
-
sălile luxoase ale Palatului Bruckenthal, am ascultat conferința lui George Banu despre actor și vîrstele lui. Pentru mine, prelegerea începuse o zi mai devreme, undeva pe o terasă la Păltiniș, într-un pustiu absolut. Fusesem pe urmele lui Noica. Doi români, doi francezi și o mexicancă. Urcasem spre cabana lui pe poteca binecunoscută lui Andrei Pleșu și Gabriel Liiceanu. Drumul către paradis, descris în "Jurnalul" lui Liiceanu ca un drum al eliberării și al libertății interioare. Păltiniș, "halta de ajustare", cum
Ariel și Caliban by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12743_a_14068]
-
s-au "angajat" fără să stea prea mult pe gânduri, au fost tot primii care și-au rostit cu glas tare decepția, mânia pentru că s-au văzut înșelați, au fost primii, de asemenea care au dat în vileag ipocriziile puterii. Românul Panait Istrati (un practicant al ascezei de tip Han-Shan) a denunțat comunismul încă din 1929. Nouă, care suntem contemporani cu Soljenițân și cu Vaclav Havel, nu e nevoie să ni se dea prea multe exemple. În cursul secolului al douăzecilea
Steaua Dubla by Annie Bentoiu () [Corola-journal/Journalistic/12741_a_14066]
-
Marius Chivu Dacă textul românului de debut al Ioanei Baetica, Pulsul lui Pan, este, în sine, foarte bun, pe alocuri se citește chiar cu delicii, construcția este însă deficitară. La Adrian Șchiop avem exact situația inversă. Românul este bine condus, insă textul este tern și
Clișeele unui nonconformism timid by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12750_a_14075]
-
Marius Chivu Dacă textul românului de debut al Ioanei Baetica, Pulsul lui Pan, este, în sine, foarte bun, pe alocuri se citește chiar cu delicii, construcția este însă deficitară. La Adrian Șchiop avem exact situația inversă. Românul este bine condus, insă textul este tern și deseori plictisitor, cu un conținut destul de sărac. La testul lecturii de plăcere, câștig de cauză va avea românul primeia.Romanul de debut al lui Adrian Șchiop pendulează între două medii: unul al
Clișeele unui nonconformism timid by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12750_a_14075]
-
chiar cu delicii, construcția este însă deficitară. La Adrian Șchiop avem exact situația inversă. Românul este bine condus, insă textul este tern și deseori plictisitor, cu un conținut destul de sărac. La testul lecturii de plăcere, câștig de cauză va avea românul primeia.Romanul de debut al lui Adrian Șchiop pendulează între două medii: unul al caminelor studențești, celălat al unei unități militare. Personajul narator este tânărul Șchiop, iar subiectul cărții este grupul lui de prieteni. Cu toții școliți, studenți sau foști studenți
Clișeele unui nonconformism timid by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12750_a_14075]
-
sau "ficțiuni", a unei povești, fie și inventate, care să le alunge plictiseală existențiala instalată, paradoxal, într-un moment al vieții când totul e de făcut. Se dezvoltă, astfel, în subtext, profilul unei crize de generație. De ce cred, însă, că românul nu satisface la lectură? Nereușită cărții vine dintr-o serie de indecizii ale autorului. C. Rogozanu spune în prefață mai multe lucruri demne de luat în seamă, dar numai citite (și) printre rânduri. Altfel, lectură prefațatorului poate părea predeterminata: orizontul
Clișeele unui nonconformism timid by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12750_a_14075]
-
prefață mai multe lucruri demne de luat în seamă, dar numai citite (și) printre rânduri. Altfel, lectură prefațatorului poate părea predeterminata: orizontul de așteptare, departe de a fi contrariat, supralicitează opera dintr-o prea puternică nevoie de a fi satisfăcut. Românul ar ținti să fie unul de atitudine, scris pe principiul be yourself, în virtutea căruia autorul ar elabora mărci identitare subculturale. Personajele sunt minoritari (social și sexual) și, de aici, preluarea elementelor specifice: mode, ideologii, tendința de a "violență prejudecățile culturii
Clișeele unui nonconformism timid by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12750_a_14075]
-
În opinia mea, pe bune/pe invers este model de nonconformism no cojones care, înainte de a "violență prejudecățile culturii înalte", cum spune prefațatorul, preia comod și fără furie tocmai clișeele protestatare, ale revoltei cu sau fără ștaif. Găsim în acest român toată recuzita livresca uzata a genului: mai "68, mișcarea hippie, stilul câmp, Catcher În The Rye, Eminem, 2Pac, Cobain, BodyCount ș.cl. Încremenirea în nonconformismul clasic, déjŕ-vu pe toată linia. În loc să se încarce de tensiune, românul devine previzibil și, pe alocuri
Clișeele unui nonconformism timid by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12750_a_14075]
-
fără ștaif. Găsim în acest român toată recuzita livresca uzata a genului: mai "68, mișcarea hippie, stilul câmp, Catcher În The Rye, Eminem, 2Pac, Cobain, BodyCount ș.cl. Încremenirea în nonconformismul clasic, déjŕ-vu pe toată linia. În loc să se încarce de tensiune, românul devine previzibil și, pe alocuri, teribil de plictisitor. Dar să vedem cam care ar fi indeciziile autorului și impreciziile prefeței: 1. Tocmai pentru că Șchiop, naratorul-personaj, deși își afirmă identitatea sexuală, nu-și povestește/problematizează homosexualitatea. Ce alt pretext narativ mai
Clișeele unui nonconformism timid by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12750_a_14075]
-
-și manifestă indignarea și revoltă cu furie, cu violența, carevasăzică... Numai că naratorul vorbește despre "loseri, șadicăț independența, opțiuni alternative, nu against the system, ci doar ouț of the system." Ceea ce cam schimba datele problemei. Partea cea mai interesantă a românului, desi nedrept secundară, sunt distincțiile muzical-ideologice presupuse de sub-genurile rock: heavy-metal-ul worst cu principiul "I can take it!", grunge-ul cu reversul ("I can"t take it!"), ca o variantă soft de punk ("Burn, mother farger, burn!"), ușor hippie ("All you
Clișeele unui nonconformism timid by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12750_a_14075]
-
need is love!"); în fine, raver-ii care respectă particularitățile etnice, religioase sau de gender ale altor grupuri, iar hip-hop-ul doar inițial o miscare militant-ideologizată. Nu e însă foarte clar nici aici care ar fi modelul muzical suprem al grupului din român și, implicit, atitudinea așa-zis ideologică. Deși, la cât vorbește Șchiop despre Suede, se impune mai degrabă figură lui Bret Anderson, decat a lui Damon Albarn, a lui Sid Vicious sau Kurt Cobain. Ceea ce, refăcând ecuația, ne îndepărtăm bine de
Clișeele unui nonconformism timid by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12750_a_14075]