2,161 matches
-
originar care rătăcesc pe cer sunt temele formulate aforistic în Umbra cuvintelor: „Și-ascult cum germinează statuile în munți”; „Un deget de aramă / bate în tăcerea ușii”. P. părăsește poezia și optează pentru eseul moralistic ce se revendică dintr-un romanesc al ideilor. Modelele lui sunt eseiștii spanioli (Unamuno, Ortega y Gasset) și, dintre francezi, Albert Camus. Mărturisește că nu cunoaște foamea de real, cum o cunosc, de regulă, reporterii, și că se simte mai bine printre mituri și parabole. Faptul
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
al Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj-Napoca. Și-a luat doctoratul în literatură comparată cu teza Romanul condiției umane (1977). Debutează în revista „Tribuna” (1958) cu critică literară, și editorial cu volumul de eseuri Realitate și romanesc (1969; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj). Colaborează cu cronici literare, eseuri și studii la „Tribuna”, „Steaua”, „Echinox”, „România literară”, „Luceafărul”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „Synthesis”, „Secolul 20”, „Familia”, „Transilvania”, „Vatra”, „Studia Universitatis «Babeș-Bolyai»”, „Caiete critice”, „Viața românească” ș.a. Participă
PETRESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288788_a_290117]
-
de Mircea Zaciu, Marian Papahagi și Aurel Sasu sau la cel coordonat de Ion Pop. A fost președinte al Societății Culturale „Lucian Blaga”. I s-a decernat Premiul Uniunii Scriitorilor (1979, 1992). Primele trei cărți ale lui P. - Realitate și romanesc, Dostoievski (1971) și Scriitori români și străini (1973) - formează, nu numai prin strânsa lor succesiune în timp, un grup relativ distinct într-o operă critică unitară. Configurând aria generică și tematică, metoda și atitudinea intelectuală implicate în exercițiul de interpretare
PETRESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288788_a_290117]
-
și într-o măsură de critica literară, fără să ignore poezia, comentată însă mai rar. În ceea ce privește romanul, se referă, în primul rând, la problematica acestuia, temele fundamentale și la viziunea fiecăruia dintre autorii abordați. Suita de eseuri din Realitate și romanesc este, de fapt, un studiu sistematic în care se examinează „problema realității”, a realității „interioare”, în romanul românesc, de la Duiliu Zamfirescu la Liviu Rebreanu, Hortensia Papadat-Bengescu, Mateiu I. Caragiale, Camil Petrescu, Gib I. Mihăescu și Anton Holban. Aparent limitată la
PETRESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288788_a_290117]
-
subiectivitate, este o modalitate de emisie perfect adecvată conținutului plin de idei al teoremelor și analizelor, ceea ce numim, prin tradiție, stil universitar în critică, având în persoana lui pe unul din cei mai elocvenți exponenți. LAURENȚIU ULICI SCRIERI: Realitate și romanesc, București, 1969; Dostoievski, Cluj, 1971; Scriitori români și străini, Cluj, 1973; Romanul condiției umane, București, 1979; Vârstele romanului, București, 1992; Poetica postmodernismului, Pitești, 1996; ed. 2, Pitești, 1998; Studii transilvane. Coduri etice și estetice la scriitorii transilvăneni, București, 1998. Repere
PETRESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288788_a_290117]
-
Scriitori români și străini, Cluj, 1973; Romanul condiției umane, București, 1979; Vârstele romanului, București, 1992; Poetica postmodernismului, Pitești, 1996; ed. 2, Pitești, 1998; Studii transilvane. Coduri etice și estetice la scriitorii transilvăneni, București, 1998. Repere bibliografice: Zaharia Sângeorzan, „Realitate și romanesc”, CRC, 1969, 47; G. Gheorghiță, „Realitate și romanesc”, R, 1969, 12; Tudor Cătineanu, „Realitate și romanesc”, ST, 1971, 5; Ciobanu, Panoramic, 317-319; Stănescu, Poeți și critici, 207-209; Piru, Varia, I, 508-510; Tomuș, Răsfrângeri, 168-174; Dimisianu, Valori, 179-182; Nicolae Manolescu, Pretexte
PETRESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288788_a_290117]
-
umane, București, 1979; Vârstele romanului, București, 1992; Poetica postmodernismului, Pitești, 1996; ed. 2, Pitești, 1998; Studii transilvane. Coduri etice și estetice la scriitorii transilvăneni, București, 1998. Repere bibliografice: Zaharia Sângeorzan, „Realitate și romanesc”, CRC, 1969, 47; G. Gheorghiță, „Realitate și romanesc”, R, 1969, 12; Tudor Cătineanu, „Realitate și romanesc”, ST, 1971, 5; Ciobanu, Panoramic, 317-319; Stănescu, Poeți și critici, 207-209; Piru, Varia, I, 508-510; Tomuș, Răsfrângeri, 168-174; Dimisianu, Valori, 179-182; Nicolae Manolescu, Pretexte critice, RL, 1974, 9; Cristea, Domeniul, 406-410; Ion
PETRESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288788_a_290117]
-
postmodernismului, Pitești, 1996; ed. 2, Pitești, 1998; Studii transilvane. Coduri etice și estetice la scriitorii transilvăneni, București, 1998. Repere bibliografice: Zaharia Sângeorzan, „Realitate și romanesc”, CRC, 1969, 47; G. Gheorghiță, „Realitate și romanesc”, R, 1969, 12; Tudor Cătineanu, „Realitate și romanesc”, ST, 1971, 5; Ciobanu, Panoramic, 317-319; Stănescu, Poeți și critici, 207-209; Piru, Varia, I, 508-510; Tomuș, Răsfrângeri, 168-174; Dimisianu, Valori, 179-182; Nicolae Manolescu, Pretexte critice, RL, 1974, 9; Cristea, Domeniul, 406-410; Ion Vlad, Lecturi constructive, București, 1975, 138-143; Gheorghe Perian
PETRESCU-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288788_a_290117]
-
2001) cu teza Augustin Buzura și structurile prozei generației ’60, susținută la Universitatea de Vest din Timișoara. Precedat de o îndelungată activitate publicistică, debutul editorial al lui P. are loc târziu, cu eseul Augustin Buzura. De la romanul existențialist la sociografia romanescă (1993; Premiul Filialei din Timișoara a Uniunii Scriitorilor). Bine documentată, lucrarea surprinde proteismul estetic al scriitorului și insistă pe elementele novatoare pe care scrierile lui Augustin Buzura le impun în proza generației ’60. Cartea următoare, Fragmentarium (1995), are un caracter
PISTOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288827_a_290156]
-
a înțeles printre primii că adâncirea viziunii realiste nu se poate face fără revoluționarea scriiturii. Bine scris și documentat, studiul îl situează pe P. în rândul comentatorilor avizați ai romanului românesc postbelic. SCRIERI: Augustin Buzura. De la romanul existențialist la sociografia romanescă, Timișoara, 1993; Fragmentarium, Timișoara, 1995; Generația ’60 și redescoperirea modernității/modernismului, pref. Iosif Cheie-Pantea, postfață Gheorghe Glodeanu, Reșița, 2001. Repere bibliografice: Ionel Bota, Prima monografie despre proza lui Augustin Buzura, „Timpul” (Reșița), 1994, 39; Adrian Dinu Rachieru, Cruciada pentru adevăr
PISTOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288827_a_290156]
-
Cheie-Pantea, postfață Gheorghe Glodeanu, Reșița, 2001. Repere bibliografice: Ionel Bota, Prima monografie despre proza lui Augustin Buzura, „Timpul” (Reșița), 1994, 39; Adrian Dinu Rachieru, Cruciada pentru adevăr, „Orient latin”, 1994, 3; Horea Poenar, „Augustin Buzura. De la romanul existențialist la sociografia romanescă”, ST, 1994, 9; Alexandru Ruja, „Fragmentarium”, „Renașterea bănățeană”, 1995, 126; Gheorghe Jurma, Un spirit creator, „Timpul”, 1995, 133; Ionel Bota, Metafora spiritului creator, „Timpul”, 1995, 208. G.G.
PISTOLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288827_a_290156]
-
la care se raportează această proză. Cuvântul de ordine nu mai este însă, ca la Radu Petrescu, jurnalul, ci autobiografia, în chiar sensul pervertit impus în anii ’50, de versiune mobilă, corectabilă la nesfârșit, a propriei vieți. Formula autobiografiei favorizează romanescul, supunându-se unui principiu sintactic, spre deosebire de jurnal, care ține de unul morfologic, al „fotogramei”, și nu al „peliculei”. O. a publicat în câteva rânduri secvențe diaristice autonome - în Ucenic la clasici (1979), jurnal al perioadei 1949-1953, sau în Poezie și
OLAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288518_a_289847]
-
între observația realistă și notația fantezistă, între reconstituirea documentară și imaginarul poetic, proiectând caleidoscopic o lume în destrămare sub agresiunea tulbure a istoriei. Prozatorul vizează formula romanului ca desfășurare a unei metafore - parțial în Rana statuilor, pregnant în celelalte construcții romanești -, lucru evident îndeosebi în tipul de construcție/articulare a universului epic, și anume acela poematic. Sunt des invocate și evocate „legile” povestirii și condiția simbolului, puterea de premoniție a imaginarului. Atât romanul simbolic Sărbători marțiale, cât și romanul istoric După
NICOLESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288445_a_289774]
-
dificil al trecerii de la copilărie la maturitate, în condițiile dezbinării familiale și ale nefericirilor provocate de contactul cu mediul în care protagonistul trăiește. O revenire la stilistica fantezistă și la comicul amar se produce în La revedere, Cassiopeea! (1980), scriere romanescă apărută postum. SCRIERI: Orbit de prea multă dragoste, București, 1972; Eram fericit în noaptea cu lună, București, 1974; Sublima Sora Camelia, București, 1975; Arhipelagul Alexandru, București, 1976; Petrecere la Mirmidon, București, 1979; La revedere, Cassiopeea!, București, 1980. Repere bibliografice: George
PALAGHIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288626_a_289955]
-
de prozator și de eseist. După o primă carte de proză - Furtună sub Detunata (1957), amplă „povestire istorică” de evocare a unui episod din lupta minerilor din Zlatna, la câteva decenii după răscoala lui Horea -, P. a dat un ciclu romanesc format din cinci volume care, relativ independente, se articulează într-o ambițioasă frescă social-istorică: Labirintul (1974; Premiul Uniunii Scriitorilor), Timpul și furtunile (1978; Premiul „Ion Creangă” al Academiei RSR), Tatuajele nu se lasă la garderobă (1982), Geneza (1983) și Întâlnirea
PACURARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
acestuia (Întâlnirea, care încheie seria, este prezentat astfel drept „cartea întâi” a unui roman). Pe de altă parte, Ultima călătorie a lui Ulise (1976), deși comportă tangențe tematice cu narațiunile ciclului, nu face parte din acesta. În masivul său demers romanesc, P. și-a propus să exploreze cu ajutorul ficțiunii (susținută de o solidă documentare) procesele prin care istoria înrâurește destinele individuale și, deopotrivă, să reconstituie, prin scrutarea amănunțită, convergentă a unor destine individuale, marile convulsii istorice. Prin evocarea biografiilor a trei
PACURARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288604_a_289933]
-
la efortul său de a cunoaște, în profunzime, tipologia psihosocială a comunității în care își exercită profesiunea. Treptat, între protagonist și lumea satului se stabilește o relație afectivă specială, a cărei diagramă este urmărită cu finețe analitică de autor. Narațiune romanescă transparent autobiografică, având o minimă invenție epică, Medic la Boișoara se susține tocmai prin concretețea observației directe, a notației realiste, precum și prin detaliul etnografic și lingvistic, înregistrat de autor aproape cu o competență de specialist, dar intercalat în text cu
PANDREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288655_a_289984]
-
cromatizat prin componente tragice, nu lipsite de aspecte grotești (încăierări, bătăi sălbatice, îmbătarea mecanicilor de locomotivă, omorârea unui șef de gară, cotcodăcitul sinistru al câtorva zeci de păsări sărite din cuști), e de apocalips. Tragică prin chiar derularea situațiilor, viziunea romanescă e susținută și de lirismul generat de deznădejdea intens omniprezentă. Din cu totul alte rațiuni, impresionant e romanul Destrămarea (2001). Replică la Desfășurarea lui Marin Preda, acesta urmărește soarta unei cooperative agricole de producție după decembrie 1989. Îmbogățită prin export
PANIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288656_a_289985]
-
cu ajutoare, RL, 1993, 7; Ulici, Lit. rom., I, 409-410; Vlad Pohilă, O cronică tulburătoare a durerilor noastre, „Mesagerul” (Chișinău), 1997, 42; D. Micu, Dramatica literatură a vieții, L, 1997, 43-44; Cimpoi, Ist. lit. Basarabia, 308; Simion Bărbulescu, O utopie romanescă, LCF, 1998, 41; Aureliu Goci, Dizolvarea satului tradițional și eșecul proprietății, „Ecart”, 2001, 157; Geo Vasile, „Destrămarea” vs. „Desfășurarea”, CNT, 2002, 11; Petre Isachi, Anatolie Paniș despre o nouă comedie a destrămării și a supunerii, „13 plus” (Bacău), 2002, 5-6
PANIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288656_a_289985]
-
asupra personajelor sale dobândește proporții tiranice, protagoniștii fiind reduși la statutul de marionete eviscerate și acefale. Nu în ultimul rând, combinând eseul cu introspecția, oniricul cu distopicul și kitschul cu pastișa, textul e un tur de forță în planul tehnicii romanești. Publicat inițial în franceză, sub titlul Le Fardeau (1989), romanul Ex (1993) semnalează o revenire parțială la formula de la începuturile prozatorului: ca și Troceanu, Gheorghe Huhulea e un individ cinic și apatic, care - sugerează finalul cărții - va sfârși tot prin
PAPILIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288679_a_290008]
-
1972) tot ceea ce retrăiesc personajele venite în audiență la un prim-secretar pune în lumină, cu prudență, caracterul opresiv al regimului comunist. Faptele sunt înfățișate, bineînțeles, ca întâmplătoare. Apărut concomitent cu Ciudata mișcare a inimii în aprilie (1974), o construcție romanescă având ca protagonist un individ zbuciumat, de profesie activist de partid, Mergând prin zăpadă e un text analitic ce prezintă cazul unui intelectual (Haralambie Quintus) care, nedreptățit o vreme, nu își poate reveni, chiar după ce are câștig de cauză moral
PARDAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288693_a_290022]
-
proprii: comediile, misterele sau dramele sale psihologice, reunite parțial în volumul Teatru (1945), sunt artificioase și livrești, chiar atunci când ating o problematică incitantă. După moartea autorului, au fost publicate Amintiri din teatru (1968), povestirile din Ceartă oltenească (1973), o trilogie romanescă inspirată din viața universitară - Chinuiții nemuririi (1976-1986), alt volum de Teatru (1975), romanul istoric Bogdan infidelul (1982), ca și cel consacrat periferiei citadine - Coana Truda (1988), Decameronul româneasc (1996) ș.a., cărți ce vin să completeze imaginea unui creator cu preocupări
PAPILIAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288678_a_290007]
-
fost distinsă cu Premiul pentru debut la Salonul Național de Carte (1997), Premiul „Henri Jacquier” al Centrului Cultural Francez și cu Premiul Universității „Babeș-Bolyai” (2003). Eseul Antimemoriile lui Grobei înfățișează o lectură critică fluentă și coerentă, expusă seducător, a operei romanești a lui Nicolae Breban. Firește, P. examinează - într-o formulare personală, deseori originală - diferite chestiuni care au preocupat și anterior exegeza, îl consideră pe romancier un postflaubertian, revelează asumarea de către acesta, în spațiul ficțiunii (și în alt mod decât, de
PAVEL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288733_a_290062]
-
de o alta parodică - Dracul verde (1972), Parodii de la „a” la „z” (1975), Cetiți-le ziua (1976), La munte și la mare... (1980). Romanul Patima (1972), care împreună cu altul, intitulat Umbra, alcătuiesc ciclul Semnul șarpelui (1974), se așază în linia romanescă inaugurată de Ioan Slavici. Câteva cărți de amintiri, în care umorul se asociază fericit cu nota amical-sentimentală, evocă „întâmplări cu scriitori” - Întâmplări cu scriitori (I-II, 1979-1982), Întâmplări cu scriitori și alte năluciri (1985), Întâmplări vesele cu scriitori triști (2003
MICU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
spionaj străini, care plănuiesc să aducă prejudicii țării. Evenimentele de la sfârșitul lui 1989 au dat ocazia autorului fie de a-și regândi opera (toate ciclurile narative anterioare trec prin procesul revizuirii), fie de a se putea exprima liber, în registru romanesc, asupra unor teme precum colectivizarea - Pământ, pământ... (I-III, 2001) - sau rolul real deținut de armata română în cel de-al doilea război mondial - Lada de companie (1997) -, teme care, în concepția lui M., ar trebui să ducă la „incriminarea
MIHALE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288134_a_289463]