4,365 matches
-
constrâns sa semneze un act prin care Biserica a cedat edificiul spre folosință în favoarea municipiului Oradea. La 17 ianuarie 1971 se deschide Muzeul Țării Crișurilor din Oradea. După un îndelungat proces de revendicare, câștigat în cele din urmă de Episcopia Romano-Catolică, dreptul de proprietate asupra palatului a fost recunoscut vechiului proprietar, iar restituirea folosinței clădirii a început în anul 2006. Pe fațada principală se detașează rezalitul central, decorat simetric cu pilaștri terminați în capiteluri ionice, ghirlande și falduri, toate acestea punând
Palatul Baroc din Oradea () [Corola-website/Science/302379_a_303708]
-
s-au descoperit fragmente ceramice, fragmente de cahle și colț de mistreț din evul mediu. De pe teritoriul satului mai provin fragmente ceramice lucrate cu mâna și la roată și o drahmă "Dyrrhachium" din secolul al II-lea î.e.n. În biserica romano-catolică se află o cristelniță romanică din secolul al XIII-lea. Biserica fortificată romano-catolică se construiește la sfârșitul secolului al XV-lea, în stil gotic, suferind transformări astfel în secolul al XVIII-lea renovările de atunci să fie făcute în stil
Cozmeni, Harghita () [Corola-website/Science/300476_a_301805]
-
evul mediu. De pe teritoriul satului mai provin fragmente ceramice lucrate cu mâna și la roată și o drahmă "Dyrrhachium" din secolul al II-lea î.e.n. În biserica romano-catolică se află o cristelniță romanică din secolul al XIII-lea. Biserica fortificată romano-catolică se construiește la sfârșitul secolului al XV-lea, în stil gotic, suferind transformări astfel în secolul al XVIII-lea renovările de atunci să fie făcute în stil baroc. În anul 1719 satul Cozmeni a fost lovit de o epidemie de
Cozmeni, Harghita () [Corola-website/Science/300476_a_301805]
-
făcute în stil baroc. În anul 1719 satul Cozmeni a fost lovit de o epidemie de ciumă soldată cu 826 de victime în memoria cărora, în anul 1720 s-a așezat o placă comemorativă pe zidul de fortificație al bisericii romano-catolice. Între anii 1762 - 1851, satul Cozmeni a făcut parte din Compania a II-a a Primului Regiment Secuiesc de Infanterie. Economia localității este una predominant agricolă, bazată pe: cultura plantelor (în special pe cultura cartofului), creșterea animalelor, comerțul cu produse
Cozmeni, Harghita () [Corola-website/Science/300476_a_301805]
-
Economia localității este una predominant agricolă, bazată pe: cultura plantelor (în special pe cultura cartofului), creșterea animalelor, comerțul cu produse agricole și agroturism. În mod tradițional, localnicii folosesc pentru uz casnic saramura concentrată extrasă dintr-o fântână de slatină. Biserica romano-catolică
Cozmeni, Harghita () [Corola-website/Science/300476_a_301805]
-
din secolul al XIII-lea și este construită în stil gotic amestecat cu stil român. Există o biserică reformata olandeză în "Marktplein". O clopotnița independența din secolul al 16-lea este una din caracteristicile orizontului din Winschoten. Există o biserică romano-catolică dedicată sfanțului Vitus, construită de Alfred Tepe în 1880. Acesta este o biserică neo-gotica cu vitralii de Kocken și o gresie de Freitag din Münster. Altarul a fost inițial în biserică Saint Boniface în Nieuwe Pekela iar când aceasta a
Winschoten () [Corola-website/Science/315716_a_317045]
-
Conform recensământului din 2011, satul Tordas avea de locuitori. Din punct de vedere etnic, majoritatea locuitorilor (%) erau maghiari, cu o minoritate de germani (%). Apartenența etnică nu este cunoscută în cazul a % din locuitori. Nu există o religie majoritară, locuitorii fiind romano-catolici (%), persoane fără religie (%), luterani (%), reformați (%) și atei (%). Pentru % din locuitori nu este cunoscută apartenența confesională.
Tordas, Fejér () [Corola-website/Science/332163_a_333492]
-
cruce mare de piatră cu vedere splendidă spre întreaga vale a Barcăului și spre bisericile catolice și reformate înălțate pe locul unde cândva trona vechea cetate a Sâniobului. În anul 1994 pe zidul micuței biserici (în maghiară "kapolna"), din cimitirul romano-catolic, a fost pusă o placa comemorativă în cinstea Sfintei Mâini (SZENT-JOBB) la ordinul și sub directa îndrumare a episcopului Tempfli Jozef. Dacă peste cetatea și mănăstirea Sâniobului se așterne încet uitarea, cultul Sf. Istvan și o dată cu el al Sf. Mâini
Sâniob, Bihor () [Corola-website/Science/300862_a_302191]
-
de familie și de valorile epocii în care a trăit, anume perioada unificării Germaniei sub impulsul liberalismului dar sub mâna de fier a aristocrației conservatoare, fapt care a produs acel "Kulturkampf" (politicile brutale ale lui Bismarck contra clerului și credincioșilor romano-catolici, introduse (la un an după unificare și care au durat 6 ani) la instigarea liberalilor anticlericali) de tristă aducere aminte și acel Kulturprotestantismus (politicile derivate din voința elitelor liberale protestante de a suda națiunea cu forța în conformitate cu valorile burgheze și
Etica protestantă și spiritul capitalismului () [Corola-website/Science/312361_a_313690]
-
pe urmă. La sfârșitul secolului al XIX-lea, pe teritoriul actual al orașului erau organizate comunele Popești-Conduratu și Leurdeni, în plasa Dâmbovița a județului Ilfov. Comuna Popești-Conduratu era formată din două sate, Popești-Români și Popești-Pavlicheni, 810 locuitori, în majoritate bulgari romano-catolici, care trăiau în 154 de case. În comună funcționau o școală mixtă, o biserică ortodoxă și una catolică. Comuna Leurdeni era formată din satele Leurdeni-Români și Leurdeni-Sârbi, având 496 de locuitori. În comună funcționau o mașină de treierat cu aburi
Popești-Leordeni () [Corola-website/Science/300508_a_301837]
-
a căror toponimie se regăsește în numele boierilor care au trăit prin aceste locuri cu secole în urmă: Popești-Conduratu sau Pavlicheni, Popești-Români și Leordeni. Orașul Popești-Leordeni are ca patroană și ocrotitoare pe Sf. Fecioară Maria, hram purtat și de principala biserică romano-catolică din oraș, iar în fiecare an, pe data de 8 septembrie (sărbătoarea Nașterii Sfintei Fecioare Maria) toți locuitorii țin sărbătoarea deosebit. Opt obiective din orașul Popești-Leordeni sunt incluse în Lista monumentelor istorice din județul Ilfov ca monumente de interes local
Popești-Leordeni () [Corola-website/Science/300508_a_301837]
-
sunt cele de români (30,86%) și romi (15,62%). Pentru 3% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, nu există o religie majoritară, locuitorii fiind reformați (49,63%), ortodocși (24,1%), greco-catolici (8,08%), romano-catolici (6,37%), unitarieni (2,11%), adventiști de ziua a șaptea (1,62%) și martori ai lui Iehova (1,19%). Pentru 3,58% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.
Comuna Livezeni, Mureș () [Corola-website/Science/310658_a_311987]
-
(n. 25 august 1953, Marne, Filago) este un cleric italian, episcop romano-catolic al diecezei Lodi din 26 august 2014. Născut în Marne (un cartier al orașului Filago) în 1953, a studiat la Seminarul din Bergamo și a fost hirotonit preot în 1977. A continuat studiile teologice la Romă. Din 1978 până în 1994
Maurizio Malvestiti () [Corola-website/Science/332796_a_334125]
-
pot fi de tip religios sau filozofic, dar pot avea și alte origini, cum ar fi în cazul unui protest social său politic (greva foamei). Asceza poate face uneori parte din anumite antrenamente sportive. Asceza sexuală este practicată de Biserică Romano-Catolică, de ordine călugărești, de pustnici sau de alte credințe (de exemplu preoții tibetani etc). Asceza sexuală poate provoca efecte biologice deranjante. Astfel, din chiar debutul secolului V, sfanțul Augustin, deja la o vârstă respectabila pe atunci, scrie (în Confesiuni, cartea
Asceză () [Corola-website/Science/317139_a_318468]
-
5-7 m), de plan dreptunghiular (115 x 150 m), înconjurată de șanțuri cu apă (late de 15-20 m). Sistemul defensiv era întregit de un mic bastion circular ("cetatea fetelor"). În secolul al XI-lea aici a fost reședința unui Episcopat Romano-Catolic, mutat apoi la Oradea. Monografia În Biharia au fost descoperite din epoca antică romană: așezare și mormânt al gepizilor ( sec. IV-V), urme ale avarilor târzii (sec.VIII), cimitir din timpul întemeierii statului maghiar (sec.X), cimitir al garnizoanei de
Biharia, Bihor () [Corola-website/Science/300846_a_302175]
-
1 aprilie 1833. Președintele Santa Anna l-a numit pe Valentín Gómez Farías în funcția de vicepreședinte și i-a lăsat în sarcină guvernarea țării. Farias a început să implementeze reforme liberale, îndreptate mai ales împotriva armatei și a Bisericii Romano-Catolice, religie de stat în Mexic. Reformele, printre care s-au numărat abolirea zeciuielii și secularizarea proprietăților și finanțelor bisericii i-au determinat pe conservatorii mexicani să-i ceară lui Santa Anna să preia din nou puterea. La cererile lor, Santa
Antonio López de Santa Anna () [Corola-website/Science/321359_a_322688]
-
de români (2,54%). Alte persoane s-au declarat: cehi/slovaci (1 persoană), germani (8 persoane), ruși (6 persoane) și turci (1 persoană). Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor erau ortodocși (70,39%), dar existau și mozaici (21,1%), romano-catolici (2,54%), greco-catolici (5,64%). Alte persoane s-au declarat: evanghelici/luterani (4 persoane) și musulmani (1 persoană) și armeano-catolici (1 persoană). În orașul Putila se află Muzeul memorial al scriitorului ucrainean Iuri Fedkovici (1834-1888). Casa a fost construită la
Putila () [Corola-website/Science/315662_a_316991]
-
înființat două ziare maghiare, "Kanadai Magyar Újság" și "Wellandi Kisújság". În 1956, după revoluție a sosit cel mai număros val de imigranți, dintre care cca 6.000 de persoane au ajuns în Ontario. În 1964 s-a construit prima biserică romano-catolică maghiară în London, Ontario. În anii 60 în Welland aproape jumătatea populației totale au fost maghiaro-canadieni (procentul lor a atins procentul de 40% în 1961). La recensământul din 2006 151.750 de persoane s-au declarat ca fiind maghiaro-canadieni, dintre
Maghiarii din Canada () [Corola-website/Science/329030_a_330359]
-
a Parohiei ortodoxe „Sf. Dumitru” și numirea preotului Vasile Burlinschi că paroh, credincioșii greco-catolici ruteni nu li s-a mai permis să-și țină acolo slujbele religioase. Până la construirea unei biserici proprii, credincioșii greco-catolici ruteni din Siret au folosit biserică romano-catolică (care fusese construită în 1816-1824 și sfințită în 1826) pentru ținerea slujbelor religioase. Credincioșii greco-catolici ruteni din Siret au rămas fără preot aproape 10 ani, dar în anul 1834 autoritățile ecleziale superioare au ridicat capelanatul la statutul de parohie și
Biserica Schimbarea la Față din Siret () [Corola-website/Science/317366_a_318695]
-
stabilit un vicariat greco-catolic rutean sub jurisdicția Eparhiei Române Unite a Maramureșului. Preotului Clemente Zlepko i-a succedat parohul Vladimir Vorobchievici, care a păstorit parohia timp de 48 de ani. Acesta a administrat în perioada iulie - septembrie 1945 și parohia romano-catolică, rămasă fără preot. Desființarea Bisericii Române Unite cu Romă prin decretul nr. 358 din 1 decembrie 1948 a determinat și desființarea Vicariatului Ucrainean. Pentru credincioșii ucraineni trecuți la ortodoxie, a fost înființat un Vicariat cu sediul la Sighetu Marmației (județul
Biserica Schimbarea la Față din Siret () [Corola-website/Science/317366_a_318695]
-
sediul la Sighetu Marmației (județul Maramureș), care cuprindea parohii din Maramureș, Transilvania, Crișana și Banat. Vicariatul ortodox a fost desființat în anul 1952, fiind transformat în protopopiat ortodox ucrainean de coordonare. Preoții greco-catolici ruteni din Bucovina au cerut protecția Episcopiei romano-catolice de Iași, dar, prin adresa nr. 4502 din 21 februarie 1955, aceasta a comunicat Guvernului României că "„preoții Maniu Nicolae, Rogojinschi Emil, Toniuc Isidor și Vorobchievici Vladimir nu aparțin bisericii noastre catolice, nu-i avem în evidență preoților noștri și
Biserica Schimbarea la Față din Siret () [Corola-website/Science/317366_a_318695]
-
guverneze ca un organism republican. Imediat după "jurământul abjurării", Spania a trimis o nouă armată pentru a cuceri Provinciile Unite. În anii următori, ducele de Parma a recucerit majoritatea Flandrei și Brabantului, precum și mari părți din provinciile de nord-est. Religia romano-catolică a fost reinstaurată în majoritatea acestor zone. Până în 1585, Atwerp —la acea vreme cel mai mare oraș din Țările de Jos— a căzut în mâinile spaniolilor, ceea ce a făcut ca peste jumătate din populația sa să se refugieze în nord
Războiul de Optzeci de Ani () [Corola-website/Science/305920_a_307249]
-
în Montreal din trei părți. În septembrie 1760, Guvernatorul Vaudreuil a negociat capitularea cu generalul Amherst. Amherst a respectat cererea ca fiecare resident francez care alege să rămână în colonie să fie liber și să continuă să-și mențină tradiția romano-catolică și să-și păstreze proprietățile. Britanicii au tratat francezii bolnavi și răniți, iar trupele regulate franceze s-au întors în Franța, păziți de flota britanică. Deși ostilitățile păreau că încetează, francezii au împrejurat St John, Newfoundland. Când generalul Amherst a
Războiul de Șapte Ani () [Corola-website/Science/299171_a_300500]
-
, întâlnit și sub ortografierea Gheorghe Peț (n. 14 aprilie 1894, orașul Hârlău, județul Iași - d. 20 martie 1974, comuna Butea, județul Iași) a fost un preot romano-catolic român, care a îndeplinit funcția de ordinarius substitutus (locțiitor de episcop) al Diecezei Romano-Catolice de Iași (25 mai - 15 noiembrie 1950), până la arestarea sa de către regimul comunist. s-a născut la data de 14 aprilie 1894, în orașul Hârlău (azi
Gheorghe Petz () [Corola-website/Science/315936_a_317265]
-
întâlnit și sub ortografierea Gheorghe Peț (n. 14 aprilie 1894, orașul Hârlău, județul Iași - d. 20 martie 1974, comuna Butea, județul Iași) a fost un preot romano-catolic român, care a îndeplinit funcția de ordinarius substitutus (locțiitor de episcop) al Diecezei Romano-Catolice de Iași (25 mai - 15 noiembrie 1950), până la arestarea sa de către regimul comunist. s-a născut la data de 14 aprilie 1894, în orașul Hârlău (azi în județul Iași), în familia tâmplarului și apicultorului Anton Petz și a soției sale
Gheorghe Petz () [Corola-website/Science/315936_a_317265]