3,443 matches
-
Acasa > Poeme > Meditatie > SCHIMBAREA VIZIUNII Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 2099 din 29 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Am mușcat aprig din carnea toamnei. S-au rostogolit arămii în valea sinelui piersici curioase, hrănind foamea de arome. Plesnește septembrie în struguri de gânduri. Au împânzit platoul orelor cu boabe zemoase de emoții. Și pe buze s-a impregnat ispititor gustul mustului în care îmi fermentează inima. Probabil
SCHIMBAREA VIZIUNII de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2099 din 29 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365319_a_366648]
-
școlare, ca și ale celor preșcolare, atât cât și le amintește, îi zguduiau sufletul atât ei, cât și părinților, îndeosebi tatălui ei, pe care l-a pierdut de puțin timp. Simte un fior melancolic, născut din ciclurile naturii care își rostogolește anotimpurile deodată cu vacanțele copiilor. Toamna, când începe să curgă torentul ruginiu, când e cerul violaceu, tăiat de șirurile escadrilelor de păsări plecând în bejenie spre apus și sud, împinse de boarele ce încep să sufle dinspre miază-zi, copiii, ca
MUGURII LUMII DE MÂINE . de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 918 din 06 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365340_a_366669]
-
limitat, însă, la a fluiera, cât îi ziulica de mare, doar în timpul serviciului la cantină pentru a da de înțeles că, până la urmă, îl doare fix în pix. Ca să accentueze aceasta, din când în când, încetează cu fluieratul pentru a rostogoli câte o glumă printre zâmbete, provocînd uneori hohote de râs. * Nea Marin, administratorul uneia dintre cantinele studențești, îl bănuiește de superficialitate pe cel ce fluieră mai toată ziua - ori, cu el nu mergea așa! - Ție îți place cum ai făcut
XXIX ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2204 din 12 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365387_a_366716]
-
Nechifor a avut o tresărire vecină cu spaima realizând că ar fi putut fi împușcat la fel ca și comandantul de pichet. Din căruță s-a aruncat asupra lui. Instinctul l-a îndrumat să vizeze arma acestuia. A înșfăcat-o rostogolindu-se cu ea cu tot sub privirile mirate ale cailor. Comănescu, luat prin surprindere, a sărit ca ars. A dat să se năpustească spre Nechifor care, după cădere, s-a pregătit să-l năucească cu patul armei. A înțeles, într-
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
nu mai avea picioarele sale, erau un fel de stâlpi în sandale, un fel de picioare de elefant, nu se trezise, coșmar cam jenant. Cu Desdemona și cu Ramona, din Barcelona și până la Roma, îmi petrecusem boema toată, cum ai rostogoli pe deal o roată. Fauri și tauri și mauri în zări, firul de iarbă, flăcări pe mări, umed e firul, rece e focul, crudă e soarta, fuge norocul, cristalul ochiului, diamantinul, umoarea, retina, prea alb e crinul, lup înțărcat , mirosind
STĂRI de BORIS MEHR în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365495_a_366824]
-
crape. Din fiecare iubire rămâne o clipă, floare de in pe albul de ie; Universul își potrivește zborul după inima de lumină, pe hotarul de veșnicie. BULEVARDELE Tăceri neinvitate Mă priveau pe fereastră, Din perdeaua timpului Clipele, picături mari, Se rostogoleau, Zaruri cu numere șterse Umplând paharul nopții Cu dâre albe, spumoase, De cometă. În ochii tăi Drumul meu era minat, În gând Aveai o mitralieră Cu senzori pentru pașii mei. Am luat buchetul de frezii Și aruncam câte una. Minele
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ (POEZII) de TEO CABEL în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365156_a_366485]
-
ogorul veacurilor. Duruitoarea, ison de vecenie. Cerbul pășește podul ochilor, întins de vultur: Dunărea , Oltul , Prutul și Siretul, Jiul, Mureșul și Crișul Munții, câmpiile, înaltul și hăul, În freamăt ca frunzișul... Până-și închide luna pleoapa Și apoi iar... duruitoarea rostogolește zorii. În raza soarelui se ascute cornul cerbului; Mai jos, se umbresc, crucile date cu var. În brazi se odihnește luna, Ctitoria bătrânului zimbru. Din chitară, se-ncropește tinereții arvuna, Escaladarea pe versanți, spre dimineață Când se stinge feștila, ramâne
ÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ (POEZII) de TEO CABEL în ediţia nr. 937 din 25 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365156_a_366485]
-
încât te întrebi, cum de s-au revărsat asupra ei chiar din prima tinerețe. Stăpânind meșteșugul de a scrie versuri, poeziile ei curg fără piedici și ne dau impresia că le scrie cu cea mai mare ușurință lăsând să se rostogolească metaforele menite să creeze o punte între ea și cititor Versuri devin memorabile datorită simplității exprimării și a muzicalității născută din bună stăpânire a versificației. „Din cânt de frunze plăsmuiesc iubire,/ Din nuferi - gingășie, puritate,/ Nimic din mine nu e
FĂRÂME DE AZIMĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 447 din 22 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364791_a_366120]
-
așez pe una dintre banchelete din lăcaș și încerc să mă încălzesc. Mi-e atât de greu să însoțesc oamenii pe ultimul drum, dar de câte ori nu pactizăm cu Sisif, cărând în spate sau în suflet o greutate imensă, care se rostogolește iar și iar? Îmi strâng mânile la piept, poate fiindcă frigul mi-a pătruns în inimă. S-a cualizat cu tristețea tinerei poete, cu grija mea ca starea ei precară de sănătate să ne creeze probleme.. Îmi strâng mâinile, suflând
POETUL ION VANGHELE, ÎN ZBORUL INFINIT de MANUELA CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364767_a_366096]
-
veșnicie cele șaptesute trezeci de zile până la marea zi a ieșirii la pensie. I se urâse să se scoale zilnic la patru dimineața, să ia primul tramvai care să-l ducă la întreprinderea unde lucra. Sub această așteptare s-a rostogolit timpul peste el. Între timp i-a murit soția într-un accident de circulație, pe care a îngropat-o cu bruma de bani strânși pentru un tratament la Băile Olănești. Nu de puține ori se gândea când au trecut 39
JOCUL DE ŞAH de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 758 din 27 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364873_a_366202]
-
pe buze, palid, ultimul sărut. Nu-și mai află marea cale și sălaș, E la fel de tristă ca la început, Stâncile se-nmoaie, parc-ar fi de lut, Țărmul se chircește, știe c-o să-l lași. Scrâșnește timpul nostru în clepsidră, Rostogolind din nou nisip și briză. Ne soarbe sufletul a urii hidră Și vrea să ne așeze iar în criză. Când ieși din apă, suplă ca o vidră, Pictezi și plaja-n străluciri de friză. (Leonte Petre) Sursa foto: Internet Referință
FRIZĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2055 din 16 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366289_a_367618]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > RADICAL DIN RADICAL, DIN RADICAL... Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 436 din 11 martie 2012 Toate Articolele Autorului noțiuni abstracte, dureros rostogolite printre gesturi seci... se-nvârte neștiut titirezul valorilor. pricipiile cad una câte una, de pe masa cinei de taină. se umplu paharele cu veninul firilor. Doamne! câte umbre mai înghițim, când visurile își trântesc geamantanele goale pe paturi nefăcute? câte frunze
RADICAL DIN RADICAL, DIN RADICAL... de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 436 din 11 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366335_a_367664]
-
imagini de poveste (chiar dacă nu erau scene din poveștile lui Ion Creangă), imagini ce au dat un plus de căldură și inspirație momentului . La început cu emoție, iar apoi cu măiestrie, scene cu personaje din ,,Amintirile lui Creangă” s-au rostogolit pe planșele concurenților. De la vestitul cireș cu fructe gustoase al mătușii Mărioara, care l-a ispitit pe Nică să-i culeagă roadele, la pupăza gălăgioasă care-l trezea o dată cu zorii și care trebuia vândută la iarmaroc, la lacul în care
CONCURS DE CREAŢIE PLASTICĂ ,,AMINTIRI CU CREANGĂ” de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 428 din 03 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366397_a_367726]
-
pe harta peninsulei confirmă fantezia lor. Din cele aproape șaptesprezece mii (!) de festejos taurinos care se înregistrează anual în Spania, doar cincisprezece la sută au loc în arene, cu intrare pe bază de bilet. Majoritatea manifestărilor de acest gen se rostogolește zgomotos direct pe străzile localităților aranjate fotogenic, în straie de sărbătoare. De când s-a inventat corida au existat și encierros - denumirea dată curselor ocazionate de mânarea vitelor către sau dinspre arena destinată luptei „oficiale”. Ele s-au cristalizat ca alternativă
FIESTA TOTAL de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 946 din 03 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/366524_a_367853]
-
versetele durerii, în care te-nchini și taci... ...Și cu valuri risipite pe trei sferturi de planetă Ca un cântec de flașnetă, plin de note obosite... ...Dar e pace, în clepsidre, cu flux trist, de zbor lumesc, Vieți ce se rostogolesc, printre lumi de-asteroide... Antonela Stoica 13 Iunie 2017 © Referință Bibliografică: CLEPSIDRE / Antonela Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2358, Anul VII, 15 iunie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Antonela Stoica : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
CLEPSIDRE de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2358 din 15 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366565_a_367894]
-
ca un șarpe și vărs. vărs amarul secundei trăite și lespezile crăpate ale visurilor se înfig în creierul meu explodez. nu fac mizerie. rugăciunea mea naște timpului fiica aleasă a-i fi roată moara e fixă de mult nu mai rostogolește apa secvențele filmului mut și mult încetează explodez. nu fac mizerie. în mine sunt fragmentele. eliberată de haită, îmi scutur gândurile sub o talpă. merg. Referință Bibliografică: explodez. nu fac mizerie / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
EXPLODEZ. NU FAC MIZERIE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 386 din 21 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366592_a_367921]
-
poezie-eseu „Obsesia deșertului” ( din jurnalul unei zile), autor Valentina Becart Prezintă: scriitorul Emilian Marcu ( membru U.S.R) Locația: Casă de Cultură a Municipiului Iași „ Mihai Ursachi” B-dul Carol I, Parcul Copou. ( director - Nichita Danilov) Vă aștept cu drag! Timpul se rostogolește într-o singură direcție: ... Citește mai mult Dragi poeți „antologați” și iubitoriai scrisului,Vă invit cu bucurie la evenimentul deosebitce va avea loc în data de 19 octombrie , orele 16.00, 2012:1.Lansarea antologiei „Artă sfâșiata”( 73 de poeți
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
de poezie-eseu „Obsesia deșertului”( din jurnalul unei zile),autor Valentina BecartPrezintă:scriitorul Emilian Marcu ( membru U.S.R)Locația:Casă de Cultură a Municipiului Iași „ Mihai Ursachi”B-dul Carol I, Parcul Copou.( director - Nichita Danilov)Va aștept cu drag!Timpul se rostogolește într-o singură direcție: ... Abonare la articolele scrise de ioana voicilă dobre
IOANA VOICILĂ DOBRE [Corola-blog/BlogPost/366492_a_367821]
-
sunt o subretă Foarte-ades joc la ruletă, Și simt adâncă chemare Spre jocuri imaginare. Dac-am chef voi fi mireasă, Fiind o fire voluptuoasă M-oi mândri fără să-mi pese Că mai sunt și-alte mirese. CUVINTE INTERZISE Se rostogolesc anarhic cuvinte, Din gânduri ce nu au fost încă rostite La ceasuri de veghe și așteptare, Sub cerul, prea sumbru, lipsit de culoare. Născute din infi nitele vise Cuvinte tăioase, de legi interzise, Vegheate sunt de o stea căzătoare Mult
CHEMAREA LA JUDECATĂ – POEME (2) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 569 din 22 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366650_a_367979]
-
știa ce vede... Așteptam cu sufletul la gură să văd ce urmează pentru că îi simțeam emoția și i-o observam în tremurul abia perceptibil al bărbiei, dar și în cele două boabe de rouă care se chinuiau să nu se rostogolească din ochii prietenului meu și care aveau, de data aceasta, o strălucire aparte. Calm, cu o atitudine solemnă și admirativă, nea Mitică mi-a povestit apoi o întâmplare de suflet petrecută în locul de închinare al românilor ortodocși din Montreal, biserica
„CÂND PLECĂM DIN LUME, NU LUĂM CU NOI NICI GREUTATEA SCAMEI” de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 202 din 21 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366668_a_367997]
-
în fugă, din resturile rămase în urma lor...am cules prefăcătoria vieții cu gust și-am rămas goală. Scăldată în amorțitele lacrimi, am atins pământul, am izbit gura de el, am furat umanul doar pentru o clipă dar m-am retras rostogolită de regrete. Am început să pun întrebări legate de fericire. Răspunsul l-am găsit frânt în noroi. Victorioasă am ucis mirajul semnului de întrebare. M-am născut oarbă și mereu lovită în picioare am năvălit în prăpastia lașității umane unde
CURRICULUM VITAE de DORINA ŞIŞU în ediţia nr. 199 din 18 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366738_a_368067]
-
abundentă, ca o frișcă enormă din care nu mai știi cum să muști, face și în el să vibreze ceva, îl face să se bucure în felul său, reținut parca matur. Încropește un bulgăre micuț și îl împinge cu piciorul, rostogolindu-l din mers... De ce-mi doresc atât să fiu fericită? De ce-mi doresc să fiu mai fericită decât alții? De ce sunt sigură că ei sunt mai fericiți decât mine? Și, până la urmă,... FERICIREA ASTA CE E? Eu numesc
CULOAREA CEA MAI FRUMOASÃ de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 197 din 16 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366719_a_368048]
-
târzii și dimineți întunecate, Până ce soarele, începe să rasară. Ce știi tu, despre mine, mă-ntreb, Văzându-te că pleci... De-ai putea să te gândești, Că eu te-aștept, Stârnit de nebunia din necunoscut, Ce nu-mi da pace, Rostogolindu-mi visele cu tine, Zdrobindu-se apoi, de zidul realității, Zicându-mi că-s un prost, îndrăgostit, De-o umbră, ce se plimbă, Prin simțurile mele, fără să vreau și fără ca să știu, de ce . Austria septembrie 2015 Sursă foto : Pinterest
FĂRĂ SĂ VREAU de COSTI POP în ediţia nr. 1719 din 15 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365624_a_366953]
-
trebuie, trebuie să iasă afară la norul aflat pe pământ, chiar dacă ar fi nevoit să se târască. Pe măsură ce se îndepărtează de pavilion trupul și mintea lui capătă o destindere inexplicabilă ajungând parcă să facă parte din pâcla deasă ce se rostogolește în vălătuci ce par să fi avut, cândva, ceva comun cu ființele umane. Întâlnirea cu Învățătorul nu are cum să-l surprindă așa cum nu l-ar putea surprinde nimic din orice s-ar întâmpla indiferent de natura întâmplării, reală sau
XXXIII ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2267 din 16 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365525_a_366854]
-
spiritual prin creația sa - care-l va renaște perpetuu - câtă vreme valoarea operei va rezista judecății estetice a Posterității.” (....)”.Cuvântul este partea cea mai solidă, cea mai neperisabilă a trupului uman.” Nichita Stănescu *** „Îl aud în această noapte pe Sisif, rostogolindu-și stânca spre vârful muntelui. Nu mi-l pot imagina fericit, dar simt că nu mai are de ce să se plângă. El știe că acest munte este tot ce are. În afara lui nu există nimic. Stânca se va rostogoli, e
NOI APARIŢII EDITORIALE. O ALTFEL DE ANTOLOGIE. CONFESIUNEA POETULUI, PROZATORULUI de VALENTINA BECART în ediţia nr. 712 din 12 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365759_a_367088]