1,869 matches
-
lîngă ea, În vederea efectuării pozițiilor pentru partea frontală a corpului. Dacă pacientul stă pe un scaun obișnuit, atunci pozițiile pentru spatele corpului sînt relativ ușoare. Totuși, dacă acesta nu poate sta decît Într-un fotoliu sau Într-un scaun cu rotile, nici nu poate să se aplece deloc, atunci puteți adapta tratamentul la posibilitățile lui. Fie dedicați mai mult timp părții din față a corpului, fie vă așezați mîinile pe speteaza scaunului respectiv, În zone care să corespundă, În linii mari
[Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
apăsați prea tare pe corpul clientului. Adaptați-vă poziția corpului, fie stînd În picioare, cu picioarele ușor depărtate și cu genunchii relaxați, ca Într-o poziție t’ai chi sau chi kung, fie așezîndu-vă pe un scaun. (Un scaun pe rotile, dar fără brațe, ar fi excelent, pentru că permite cît mai puțin deranj, din moment ce vă puteți mișca În voie pentru a trece de la o poziție la alta, fără să trebuiască să mutați scaunul.) Dacă tratați pe cineva pe podea, stați cu
[Corola-publishinghouse/Science/2150_a_3475]
-
etică, Aurica Brișcaru • Inteligența globală și dezvoltarea umană. Către o ecologie a învățării globale, Mihai I. Spariosu • Intelectualii și puterea, Vasile Boari, Natalia Vlas și Radu Murea (coord.) • Intellectuals and Politics, Gheorghe Lencan Stoica • Liberalismul, Gabriel Mursa • Libertatea academică, Viorel Rotilă • Memorandum către președintele ales, Madeleine Albright • Noua economie, Tiberiu Brăilean • Nuclearul, Ciprian-Beniamin Benea • Omul societății de consum. În așteptarea unei noi ideologii, Viorel Rotilă • Postcomunismul, Leslie Holmes • Prin culisele serviciilor secrete, Mària Schmidt • Puternicul și atotputernicul, Madeleine Albright • Revrăjirea lumii
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
și Radu Murea (coord.) • Intellectuals and Politics, Gheorghe Lencan Stoica • Liberalismul, Gabriel Mursa • Libertatea academică, Viorel Rotilă • Memorandum către președintele ales, Madeleine Albright • Noua economie, Tiberiu Brăilean • Nuclearul, Ciprian-Beniamin Benea • Omul societății de consum. În așteptarea unei noi ideologii, Viorel Rotilă • Postcomunismul, Leslie Holmes • Prin culisele serviciilor secrete, Mària Schmidt • Puternicul și atotputernicul, Madeleine Albright • Revrăjirea lumii, Michel Maffesoli • România după 20 de ani (vol. 1 și 2), Vasile Boari, Natalia Vlas, Nicolae-Radu Murea (coord.) • România în secolul al XX-lea
[Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
stare pură, lascivitate inocentă...”) Suntem într-atât de cuceriți de acordurile muzicii de jazz, încât vizualul și auditivul devin un corpus fericit chiar și în mișFările străzii: „Pe străduța îngustă, mirosind a ev mediu îndepărtat, tineri subțiri alunecau, zgomotos, pe rotile, într-un balet grațios și periculos totodată. Plonjau cu viteză necontrolată spre zidul mușcat de vremuri, se răsuceau brusc..., urlau de plăcere, executau piruete năuce, apoi zigzagau printre puținii trecători, împroșcându i cu veselia lor nestăvilită...” Prozatorul e un maestru
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
Nu, nu încă. Dar Dumnezeu mi-a dat un dar grozav - viteza, ăsta-i norocul meu și sper să îmi pot menține ritmul. Prietenii fac haz de mine și îmi spun că tot ce-mi trebuie sunt niște patine cu rotile. Am atât de multe drumuri de făcut într-o singură zi, să duc și să aduc copiii de la diverse activități, ca să nu treacă strada singuri. Dar e oarecum mai ușor în ultima vreme. I: Mama ta nu te poate ajuta
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
copii, rar se întâmpla să lipsesc o zi - era dependență totală. De exemplu, dacă un copil trebuia să meargă acasă în weekend și, din mai știu eu ce motiv, familia nu venea să-l ia, puneam copilul în scaunul cu rotile, îl urcam în autobuz și îl aduceam la noi acasă. Stăteam cu el tot weekendul și apoi îl duceam înapoi la spital cu autobuzul. Eram și eu copil când făceam toate astea, uneori chiar mă uimește! Cu transportul public, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
parte a vieții noastre, Haig Acterian • Cioran. Vitalitatea renunțării, Emil Stan • Contemplatorul solitar, Dan Stanca • Convorbiri euharistice (vol. 1), Dorin Popa • Datoria împlinită, Mihai Pricop • Despre muncă și alte eseuri, Mihai Pricop • Din alchimia unei existențe. Jurnal de idei, Viorel Rotilă • Drama expresionistă. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan • Fals jurnal de căpșunar, Mirel Bănică • Gînduri despre Nae Ionescu, Dan Ciachir • Incertitudinile prezentului, Gustave Le Bon • Însem(i)nările magistrului din Cajvana, Luca Pițu • Jurnal (1931 1937), Petru Comarnescu • Jurnal în
by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
Rinului și la Cotul Rinului. La papa până la ora 7. Seara supeu. Prittwitz aici. Până la ora 11. Foarte cald. Duminică, 12 octombrie/30 septembrie Frig, fără ploaie. Ora 8 dejunat. Mică promenadă cu papa, el e dus în scaun cu rotile. La Rheineck cu Koch. La Wachternstein, cumpărat lucruri. Koch crede că papa se va sfârși. Orele 12-1 cu mama în grădină. Leopold pleacă la ora 1 la Sigmaringen. Noi dejunăm. Le-am povestit lui papa și domnilor până la ora 4
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
12¼ plecarea cu trenul special la Koblenz, pavilionul castelului. Wilhelm și Maria călătoresc cu noi. Ora 12¾ acolo, ne întâmpină contele von Matuschka, de față și Nikolaus de Nassau. Pe jos la castel, contesa Hacke. Împărăteasa Augusta în scaun cu rotile, revedere foarte emoționantă. Noi dejunăm en famille, curtea separat. După aceea împărăteasa a vorbit îndelung cu mine, inclusiv despre căsătoria lui Battenberg cu Victoria de Prusia, ea este împotrivă. Ora 2 despărțire. La gară, acolo guvernatorul din Koblenz. Ora 2
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
colesterolul. Doar așa, ca măsură de prevedere. După o vreme, femeia îmi zâmbește și pleacă, dar eu rămân pe loc. Vreau să-i las pe Luke și pe Michael mai mult timp singuri. Lângă fereastră, doi pacienți în scaune cu rotile și cu perfuzii stau de vorbă, iar o femeie în vârstă care pare extrem de fragilă le face semn cu mâna strănepoților ei. În clipa în care i-a zărit, i s-a luminat întreaga față și, brusc, pare că a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
Humanitas, București, 1995. *** Stanford Encyclopedia of Philosophy. http://plato. stanford. edu/ *** Reflecții și maxime, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989. În aceeași colecție au mai apărut (selectiv): • Cioran. Vitalitatea renunțării, Emil Stan "Citește-mă pe mine!" Jurnal de idei, Viorel Rotilă, • Contemplatorul solitar, Dan Stanca • Convorbiri euharistice (vol. 1), Dorin Popa • Datoria împlinită, Mihai Pricop • Despre muncă și alte eseuri, Mihai Pricop • Din alchimia unei existențe, Viorel Rotilă • Drama expresionistă. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan • Gînduri despre Nae Ionescu, Dan
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
Cioran. Vitalitatea renunțării, Emil Stan "Citește-mă pe mine!" Jurnal de idei, Viorel Rotilă, • Contemplatorul solitar, Dan Stanca • Convorbiri euharistice (vol. 1), Dorin Popa • Datoria împlinită, Mihai Pricop • Despre muncă și alte eseuri, Mihai Pricop • Din alchimia unei existențe, Viorel Rotilă • Drama expresionistă. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan • Gînduri despre Nae Ionescu, Dan Ciachir • Incertitudinile prezentului, Gustave Le Bon • Însem(i)nările magistrului din Cajvana, Luca Pițu • Jurnal (1931 1937), Petru Comarnescu • Jurnal în căutarea lui Dumnezeu, Arșavir Acterian • Luciditate
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
punere în scenă a imaginii de sine, în poemul Imagini de august de Claudiu Komartin 96, deschide însă o altă dimensiune, un cadru schimbat al distanței: "În august, imaginile cu mine se voalează./ Mă trezesc, mă ridic din scaunul cu rotile/ și ard. Mă gândesc la noi,/ cum mergeam alături și nimic nu/ ne-ar fi putut atinge". Voalarea imaginilor cu / de sine nu aduce doar dispariția eului, ca imagine, ecranarea identității de ființă, ci are drept rezultat dezvăluirea altuia. Eul
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
transmise la un computer, care în final comandă un braț de robot. Când tânărul se gândește să-și miște mâna, degetele mâinii artificiale se încep să se miște. Cercetătorii speră ca noua tehnologie să permită celor paralizați în scaune cu rotile să umble din nou, iar militarii se gândesc că piloții vor putea pilota avioanele numai prin folosirea minții. La sediul Agenției pentru Proiecte și Cercetări Avansate în Apărare din Arlington se încearcă modificarea metabolismului soldaților în scopul supraviețuirii fără somn
Conexiuni by Florin-Cătălin Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/667_a_1016]
-
etc. - nu pot verifica acest lucru. Mai multe călugărițe, în grupuri mici, de trei sau patru persoane, citesc acatiste sau se roagă folosind șiraguri lungi de metanii. Bolnavi cu diferite afecțiuni, unii dintre ei în cârje sau în scaune cu rotile. Atunci când se apropie de racle, cam la 10-15 metri de baldachinul de adăpost, și acest rând devine unul „adevărat”, în sensul că apar gardurile metalice, este supravegheat îndeaproape de jandarmi etc. În acest moment, este clar că „rândul copiilor”, după cum
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
părea legat cu sârmă să nu se dezmembreze, înmatriculat în Bulgaria (BU-180...), se oprea de-a lungul traseului, iar cerșetorii din mașină realizau un salt acrobatic la coborâre, împreună cu „instrumentele auxiliare” - cârje, bastoane, am văzut chiar și un scaun cu rotile, ce-i drept, pliat în două părți. Același microbuz i-a adunat pe toți și la plecare, la terminarea pelerinajului. Ajung la mănăstire. Pe stâlpii de iluminat public din zonă, o mulțime de afișe rudimentare : pe o foaie format A4
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
unul singur, pilotându-și propriul avion relaxat și calm -, totuși, de câte ori intra pe scenă În Figaro, avea un trac de nedescris. Era În special panicat să nu-și uite textul atunci când Îl Încolțeau Cherubino, ca un spiriduș pe patine cu rotile, Împreună cu Figaro și acoliții lui, alunecând și patinând și ei din toate direcțiile ca să-l prindă pe picior greșit În turbionul acțiunii „zilei nebune“. Dar ce mândru era În clipa când trebuia să-și schimbe costumul În fața spectatorilor, să-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
costume, Beni s-a gândit că nu are destul de lucru și, cum Îi plăceau oglinzile, a adus de la Nunta lui Figaro (spectacolul nostru dinainte), planșeul de oglinzi care acolo servea drept patinoar pentru Cherubino et comp., ca să-l poată aiuri pe rotile pe contele Superman! Dar, văzând la Boston oglinda acoperind suprafața goală a scenei, cele trei surori au fost Întâi șocate, apoi Încântate. Mișcându-se și privindu-se În oglindă, li se părea că au un suport. Se mișcau cu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
fericiți și să existe... Când veți trece prin Slatina, întrebați de cofetăria La atletul albanez și nu veți regreta vizita făcută! ALT CAPITOL: HAVANUL După nu multe, dar câteva acțiuni reușite de dat Realizarea Sinelui (copii - mulți copii, adolescenți pe rotile sau cu bicicleta, tineri îndrăgostiți în trecere pe platou, bătrâni suferinzi și-n căutare de leacuri miraculoase, români, țigani... toți au gustat din amrut-ul oferit de Mama Divină - noi n-am făcut decât să fim acolo) seara, ne-am despărțit
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
zahăr, umblând după șaluri sau ochelari de soare, și ceasuri, căutând punjabi. Să povestesc cum este cu trestia de zahăr: în căutările mele febrile am trecut, la un moment dat, pe lângă un băiat ce staționa cu o mică platformă pe rotile (un cărucior ceva mai mare) pe trotuar. În prima fază nu mi-am dat seama despre ce era vorba și am ignorat scena. L-am depășit prin câțiva pași grăbiți. Dar... luând seama la bețele pe care acesta le curăța
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
departe să vadă noua emigrantă, straniera care urma să aibă grijă de soțul ei. Eu nu mă gândeam decât că nu mai am telefon, iar fata mea N. urma să nască. Toți zâmbeau, în mijlocul camerei trona într-un scaun cu rotile Salvatore. Moțăia cu capul în mâini, condamnat de vajnica soție să „fie activ”, chiar dacă era sedat de atâtea pastile. Am fost poftită la masă, servită cu prăjitură, mi s-a arătat camera. Deodată am început să plâng. Se mirau toți
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
unui șoc a rămas paralizat de picioare, era îndopat cu tranchilizante și avea o stare veș nică de somnolență. Nevasta lui, Concetta, vajnică muiere... Nu concepea să-și trăiască restul vieții lângă un om care stătea într-un scaun cu rotile. Îi reproșa că nu luptă cu boala, că mă nâncă prea mult, că ea se sacrifică degeaba pentru el, că plătește ea tot și el nu e recunoscător... Într-o zi, bietul Salvatore a împins încet castronul cu compot din
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
-te, hai să învă țăm să mergem! — Crezi? Hai, eu sunt înaltă și am putere, te țin eu, ai și baston! În ziua aceea am reușit doar să-l ridic singură din pat și să-l așez în scaunul cu rotile. Eram bucuroși amândoi, pentru că mă ajutase și se mișcase puțin singur de foarte multă vreme. Nu avea încredere în el, dar în mine, da. Concettei, sincer îți spun, nu i-a convenit noutatea, pentru că se lăuda în fața lumii cu chinul
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]
-
Cele două săptămâni petrecute la Romeo mi s-au părut foarte lungi, au marcat începutul „traiului bun” în Italia și am degustat fiecare secundă. Scrisoarea 109 În fiecare zi făceam gimnastică cu Maria. Ridica picioarele în timp ce stătea în scaunul cu rotile și număra până la 20, apoi până la 30... Era ușoară și zveltă ca un fulg. Îmi zâmbea la sfârșit, când îi spuneam: — Bravo! Ești grozavă! În curând o să poți merge! Se rușina parcă și mă-ntreba: — Crezi? Se rușina de lipsa
Cireșe amare by Liliana Nechita () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1353_a_2386]