1,828 matches
-
este clar încotro mă îndrept, merg pe urmele cioburilor de conversații rămase pe drum, ale unui zâmbet prietenos, apoi iată că mă trezesc în fața acelei cafenele, ani de zile nu îndrăznisem să intru acolo, trecusem doar prin fața ei, privind numai rușinată cu coada ochiului, acum deschid ușa, cât de mult s-a schimbat, scaune negre odihnesc pe podeaua strălucitoare din marmură, nu mai rămăsese nici o urmă din mobilierul greu, demodat, care nu încerca să îți ia privirile, dar tocmai prin asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de cei doi copains. Auzirăm ba-bum-ul puternic, Însă biciclistul merse mai departe, pînĂ dispăru din vedere. — Copains Ăștia nu-s bon de nimic. Apoi cei doi copains se repeziră la cel prăbușit. Francezii pe care-i aveam În echipaj erau rușinați și mîhniți. — On peut les fusiller? Întrebă Claude. — Nu. Noi nu Împușcăm bețivi. — Encore un coup manqué, spuse Onie și ne simțirăm cu toții ceva mai bine, Însă nu prea mult. Primul copain, căruia i vedea sticla din buzunarul de la cămașă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Și eu aș putea spune același lucru! intervine Charlotte. Vocea ei e întotdeauna cu câțiva decibeli mai zgomotoasă decât a celorlalți. —Mai vrea cineva somon? Ne-am adunat la ea în seara asta. A insistat. Acum ne face să ne rușinăm de comportamentul nostru anterior în calitate de gazde. A pregătit felii de somon afumat, cremă de brânză, sandviciuri cu pui, a aranjat impecabil un platou cu legume pe post de crudități, a chinuit chiar niște morcovi, ca să le dea niște forme speciale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
acolo ca doi guguștiuci. După aia m-am împiedicat când am vrut să mă ridic, așa că el mi-a sărit în ajutor și m-a prins de mână și au ieșit scântei... știți... înțelegeți la ce mă refer. Ne-am rușinat puțin, iar Barney mi-a dat numaidecât drumul la mână. Deci, ne-am dus la piscină, unde se juca polo. Barney a spus că ar fi fost bune niște porți adevărate, cu plasă, și că erau unele în magazie. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Întorc privirea, ca să nu se prindă că mă uit la el. În zilele noastre, nu se uită numai bărbații la pieptul femeilor; trăim într-o societate cu oportunități egale. Îmi dau seama că mă holbez pofticios la Finn și mă rușinez. Niciodată nu l-am văzut pe Finn așa; a fost mereu un fel de frate mai mare enervant pentru mine. Îmi aduc aminte de discuția cu Daisy de săptămâna trecută, discuția despre cum vedem anumiți bărbați dintr-o perspectivă diferită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și cu Întreținerea motocicletei. Ne-ați impus la preț de subscripție exemplarul vostru cu Învățăturile lui Mao și cu banii ăștia v-ați dus să vă cumpărați petarde pentru serbările noii creativități. Fără rușine. Noi ne-am petrecut toată viața rușinându-ne. Ne-ați Înșelat, nu reprezentați nici o puritate, era doar o acnee juvenilă. Ne-ați făcut să ne simțim niște viermi pentru că nu aveam curajul să Înfruntăm deschis jandarmeria boliviană, și pe urmă ați tras pe la spate În nenorociții care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
om Înstărit. Un rentier curios și chiar avizat. Mi-e de-ajuns ca În cursul explorărilor mele, să mai găsesc vreun alt exemplar din Khunrath sau Încă vreo salamandră frumoasă Îmbălsămată, sau un corn de narval (pe care m-aș rușina să-l țin În colecție, dar pe care până și trezoreria din Viena Îl expune ca fiind corn de unicorn), și câștig astfel, printr-o scurtă și plăcută tranzacție, mai mult decât mi-ați putea da dumneavoastră În zece ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe care o Învățase la cinematecă, văzând versiunea originală din Yankee Doodle Dandy cu James Cagney: „I am flabbergasted!” Asta și zise. Evident, Agliè cunoștea bine și engleza de conversație, pentru că nu reuși să-și ascundă satisfacția, fără să se rușineze de acest act de vanitate. „Dragi prieteni”, zise el, „când un domn, al cărui nume Îmi este necunoscut, mestecă o compilație despre misterul piramidelor, nu poate să spună decât ceea ce știu acum și copiii. M-aș fi mirat dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
din nou În altă parte, apoi se Îndreptă spre coridor și zise: „Mai vedem noi. În orice caz, ai aici un refugiu numai pentru tine”. Diotallevi și cu mine ne Îndepărtarăm și o auzirăm pe Lorenza Întrebându-l dacă se rușina de ea. El Îi atrăgea atenția că, dacă nu i-ar fi dat camera, ea ar fi fost aceea care l-ar fi Întrebat unde credea el că avea să doarmă. „Am luat eu inițiativa, așa că n-ai ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și făceau ciac ciac căzând pe miriște, Îi dezvăluiam ceea ce ea nu putea ști, anume că sub o Înfățișare deghizată conduceam rezistența din tot ținutul Monferrato, iar ea Îmi mărturisea că tot timpul sperase asta, și În clipa aceea mă rușinam, pentru că simțeam cum Îmi curge un fel de miere prin vine - vă jur, nici măcar nu mi se umezea prepuțul, era altceva, cu mult mai grozav, grandios - și la Întoarcerea spre casă mă duceam să mă spovedesc... Cred că păcatul, iubirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
era apropierea de liceul meu. În primele zile am plecat la serviciu la costum, cămașă, cravată, geantă diplomat. La Piața Reșița, printre căruțașii care făceau focul în stradă, printre șuți, șmenari, bișnițari și jucători profesioniști de alba-neagra, m-am simțit rușinat de îmbrăcămintea mea fandosită. Un burghez constipat, un sclav al sistemului care a pierdut gustul libertății. Săptămânile care au urmat am plecat de acasă îmbrăcat într-o salopetă de lăcătuș unsuroasă, pe cap aveam o bască prevăzută în vârf cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cort, printre pomi și cânta. Copiii se cam obișnuiseră cu meteahna ei. — Unde-i Prințăsa?se întrebau când n-o vedeau. — Ssst!auzâți-o, cântă, observa Rozmarin. Cântă frumos, bre! Să mergem la ea, se plănuiau. Când se apropiau, Prințesa se rușina și înceta de a mai cânta. — Mai cântă, Prințăso, o rugau Păun și Rozmarin. — Hai, mânca-te-aș, mai cântă, că-mi place cum cânți, o implora Izaura. Prințesa le cânta, ei se așezau lângă ea și o ascultau. După
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ce vă lasă inima, Dumnezău să... — Bine c-ai venit. Intră înăuntru, că este acasă și soțul meu. O să-l cunoști și pe el, o întrerupe doamna Stamate. Prințesa rămâne descumpănită auzind că este și domnul acasă. — Hai! Nu te rușina, o îndemnă să intre. — Săru’ mâna, boierule, îl salută cu sfială Prințesa. — Să trăiești, fetițo. Am auzit că ești a celor cu șatra de la marginea orașului. — Da! A lui Ismail Ciurdaru. Câți ani ai tu? — Opt ani fac în toamnă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
și pe copilul lor când am venit la ei, n-au încetat să se iubească la fel de mult. Își spuneau vorbe drăgăstoase, uneori când nu eram prin preajmă se îmbrățișau. De câte ori nu i-am surprins sărutându-se, când mama Zina se rușina, dar tata Sebi, o ținea pe-a lui și-mi spunea: „De dragoste adevărată să nu te rușinezi niciodată. De minciună să te rușinezi”. Mă întreb: toți soții după căsătorie se iubesc la fel de mult ca înainte de a-și uni destinele
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
spuneau vorbe drăgăstoase, uneori când nu eram prin preajmă se îmbrățișau. De câte ori nu i-am surprins sărutându-se, când mama Zina se rușina, dar tata Sebi, o ținea pe-a lui și-mi spunea: „De dragoste adevărată să nu te rușinezi niciodată. De minciună să te rușinezi”. Mă întreb: toți soții după căsătorie se iubesc la fel de mult ca înainte de a-și uni destinele, indiferent dacă au sau n-au copii? — Teofana! Ce-ți trece prin căpușărul ăsta?îi cuprinde fața în
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
eram prin preajmă se îmbrățișau. De câte ori nu i-am surprins sărutându-se, când mama Zina se rușina, dar tata Sebi, o ținea pe-a lui și-mi spunea: „De dragoste adevărată să nu te rușinezi niciodată. De minciună să te rușinezi”. Mă întreb: toți soții după căsătorie se iubesc la fel de mult ca înainte de a-și uni destinele, indiferent dacă au sau n-au copii? — Teofana! Ce-ți trece prin căpușărul ăsta?îi cuprinde fața în palmele lui. De ce te temi? — Dacă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
se paradește și se sparge-n paișpe, spurcăciunea spurcăciunilor! Hu-ooo! Frichi-frichi! M...ie! A-naf-te-maaa! clănțănește el, încrâncenat. Fleoșc, Mițo! pune Fratele latul. Zdronc! Sacrilegiu! Blasfemie! Tu te-auzi ce spui, băi, pupulitorule?! Ți-ai fracturat mintea? Ai picat cu liftu'? Rușinează-te, Romeo! Hai...! Șezi potolit! Dane, dă-mi trei cărți! Poftim! Eu sunt servit. Boss, primo, ești iremediabil tâmpit! Secundo, pentru cultura ta viitoare, se pronunță și se scrie "Anathema sit!", fără hifen, și se răspunde generic, cu "Fiat, fiat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
la tribunal de câteva ori, ca să fie sigur. Iar după ce văzu împlinite primele formalități, se socoti suficient de liniștit ca să se poată înfățișa la Predeleanu. Se auzea pe el însuși declarând emfatic: "Sunt îndrăgostit", și amintirea propriului său glas îl rușina... Numai cu Predeleanu, în patru ochi, a discutat despre ea, fără să-l fi întrebat. Victor părea nedumerit, dar nu i-a cerut nici o explicație... La masă și nici mai pe urmă, Tecla n-a pomenit deloc de Nadina, de
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
văzu în fotoliul din spatele său pe Titu Herdelea. ― Ei, bată-te! Ce cauți aici între ciocoi? îi zise cu bucurie. Ne vedem în antract! Titu era oficial, pentru cronica teatrală. Se gătise cu hainele cele negre și totuși se cam rușină la început cu ele între atâtea fracuri. Își recăpătă încrederea văzând și pe ceilalți colegi de cronică dramatică la fel, ba unii în sacouri de purtare, ca o demonstrație că ei sunt aici la datorie, nu la petrecere. Senzația serii
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fie ceva adevărat, fiindcă și el a auzit multe la Pitești ieri, când l-a dus pe don' Nică. Peste un răstimp, Vasile Zidaru aduse pe Anghelina să mărturisească dânsa ce-a fost și cum. Femeia se codea și se rușina să vorbească în fața atâtor oameni care o încurajau cu ochii lacomi: ― Aoleu, păcatele mele, mi-am lăsat copiii singuri și... Primarul vru să o ia la instrucție. Anghelina se sperie și se apără că trebuie să-i mai fi văzut
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a dat boierul ăl bătrân brevet de cârciumar să înșel oamenii și să mă umplu de bani și de toate, ori matale?... Ia lăsați-mă, măi oameni, să trec și să-mi răspundă, că doar n-oi răbda să mă rușineze dânsul pe mine în fata satului, parc-aș fi cârpa lui... ― Apoi gură mare ca a ta mai rar, măi Petrică! zise Cârciumarul mai împăciuitor, văzând zvârcolirile flăcăului pe care țăranii îl ostoiau. Și țâfnă, și semeție! Lasă, că te-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
satele și i-a sfătuit și i-a dăscălit ca un părinte și ei, totuși, s-au dedat la ticăloșii cum a întors spatele ― asta nu le-o putea ierta țăranilor. Unde să mai pui că netrebnicii nu s-au rușinat să incendieze și să devasteze chiar conacul lui de la Rociu... Grigore Iuga făcu prezentările, căci Baloleanu, străin, nu cunoștea pe nimeni. Pe urmă el, cu Titu Herdelea, se retrase, ca să nu-l încurce în afacerile oficiale, înțeleși să se întîlnească
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Baloleanu cu maiorul Tănăsescu s-au închinat înaintea rămășițelor pământești ale regretatului Miron Iuga și apoi au trecut spre Ruginoasa și mai departe, dar că mâine speră să se poată reîntoarce. Grigore mulțumi cu vorbe la fel de ceremonioase, de care se rușina și totuși le pronunța, pe urmă își curmă o frază și intră brusc în casă. Tatăl său părea că doarme cu lumânarea la căpătâi. Grigore îl privi câteva minute, îngenunche ca la rugăciune și mai stătu așa iar câteva minute
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a scăpat și ea de Jenică, așa că acuma... ― Ei, hai, pupați-vă, hai, că eu mă întorc cu spatele! zise deodată doamna Alexandrescu, drept încheiere. Mimi se agăță de gâtul lui Titu frecîndu-și buzele de buzele lui. Tânărul Herdelea se rușina de toată scena asta și îngîna, fâstâcit, cuvinte galante de care îi era și mai rușine. In sfârșit, doamna Alexandrescu îl pofti să le viziteze. La plecare, Mimi rămase în urmă, iar se frecă de el și-i șopti languros
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în apă cu rochia sau fusta, se lăsau cu picioarele larg desfăcute pe unde era păpuriș, băteau apa cu mâinile ca să stârnească peștele ascuns și dacă era vreun pește acolo, era prins ca într-o capcană. Și femeile nu se rușinau să prindă pește în felul acesta, fiindcă nu purtau chiloți pe timp de vară pe atunci, nu ca astăzi. Și apoi peștele trebuia simțit când ar fi atins pulpele picioarelor, după care femeile îl prindeau, nu cu multă greutate. Când
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]