1,294 matches
-
francez. Două grupuri de pușcași traversau a doua orezărie. Australianul și un dezertor din Guomindang ședeau pe șasiul mașinii și beau vin. Jim urcă panta albă ca talcul. Ploaia spălase o parte a terasamentului, iar el se tîrÎ pe sub șinele ruginite și traversele putrede. Mai multe bucăți de șină fuseseră Înlocuite de curînd, probabil de trupele comuniste, care făcuseră din oraș baza lor. Platforma fabricii de ceramică, linia de cale ferată și rezerva de cărămizi de la vechile cuptoare și coșuri, precum și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de zile nu mai este milițian și s-a Întors la uzina 23 August, secția motoare, vechiul lui loc de muncă. Nu mai este strungar În fier, ci controlor tehnic de calitate. La sifoane este bine. Te uiți la cilindrul ruginit care se ridică când bagă Nelu presiune și la botnițele de sârmă care Îmbracă sifoanele pentru cazuri de explozie. Așa trece o duminică din vacanța mare. Te-ai apucat de fumat și fumezi țigări Pinguin, mentolate. Finala Campionatului Mondial de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
frică, de sus îi vedeam cărarea neagră din părul blond. Acum părea incredibil de zveltă pe tocuri, ca un copil, ca o pisică. M-am aventurat pe scara aceea nesigură ținându-mă strâns de bara făcută din tuburi și buloane ruginite. Mi-am agățat haina, am tras de ea și stofa s-a rupt. Dintr-o dată am auzit un huruit neașteptat. În fața mea, foarte aproape, se afla un viaduct. Dincolo de parapet mașinile treceau ca vântul. Nu mai reușeam să înțeleg unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în tencuiala albastru-închis, atingea cearșafurile de in de pe patul nostru încă nestrâns, biroul plin de cărți, aluneca în grădină, printre perdelele de bumbac, peste pergola acoperită de flori albe de iasomie, peste hamac, peste vechea mea pălărie colonială cu capsele ruginite, fără nici un răspuns. Poate că Elsa înota sau poate că ieșise deja din apă. M-am gândit la corpul ei întins pe nisip, la apa care îi atingea picioarele. Telefonul suna în gol. Îmi lăsam mâna să alunece pe cuvertura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
fără să mi se răspundă. Pe viaduct mașinile treceau ca fulgerul, cine știe de câte ori trecusem și eu peste el ducându-mă la mare, fără să am habar de viața care se afla dedesubt. În spatele pilonilor se vedeau alte locuințe, barăci ruginite, rulote. Caroseria unei mașini arse se ivea lugubră din iarbă, poate căzuse de pe viaduct și n-a avut nimeni grijă s-o mai ia vreodată de acolo. În apropiere, pe o fâșie de argilă crăpată de soare, se târa un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
rog. În ochii ei nu mai era nimic. Era absența aceea pe care o văzusem deja, ca și cum s-ar fi golit de orice urmă de voință. Am simțit în palmă sudoarea palmelor ei rămasă pe mânerul plaselor. Am coborât scările ruginite, am ajuns pe prag. Ea a deschis ușa, eu am închis-o în spatele nostru. Totul era învăluit în aceeași neschimbată dezolare, cuvertura cu flori de pe micul divan, posterul cu maimuța ținând biberonul între labe, același miros de clor și otravă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
comă. Marea începea să se simtă în aer, în vegetație pe străzile plate și nelegate între ele. Marea sudului, cu ororile ei imobiliare care dădeau spre plajă. În sfârșit, în centrul unui sens giratoriu, sub o adunătură de indicatoare stradale ruginite, a apărut acela alb cu H-ul roșu în mijloc. Am mai făcut câteva sute de metri și am ajuns. Am dat peste o clădire de dimensiuni modeste, dreptunghiulară și destul de joasă, înconjurată de o platformă de ciment. Unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
ceva împotriva mea. Am deschis ușa de la baie. Soția mea era în genunchi, aplecată pe marginea căzii, cu spatele la ușă și cu tălpile goale la vedere. Cum poate să umble așa, expunând o zonă vulnerabilă unor pericole ca sticla spartă, cuiele ruginite și alte o sută de capcane? Privirea îmi urcă pe trupul ei, de la pulpele curbate ce te invitau la dans la pantalonii scurți mov care îi transformau fundul într-o prună coaptă. Mâna mea cuprinse forma aceea. În fața ei, două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
Oportunități financiare. Și când a venit războiul? Nu voia să renunțe la subiect. Ce putea să facă în Amsterdam în timpul războiului un olandez care trăise în Germania? — Am fost la Auschwitz. Vocea mea scârțâi ca o cheie într-un lacăt ruginit. Își ridică privirea din carnețelul galben. — Ca gardian sau ca prizonier? Ticălosul naibii. —Ca prizonier. Ticălosul clipi. Trăsăturile se rearanjară în expresia aceea. Nu o mai văzusem de ceva vreme. Războiul se încheiase de șapte ani. Nu eram singurul dornic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
turtite, construite repede și prost la sfârșitul anilor ’50. Locatarii Închiseseră aproape toate balcoanele, care cu ciment, care cu plăci de azbest, care cu sticlă sau cu aluminiu. Ici și colo se zăreau jardiniere goale și ghivece uitate pe balustrade ruginite. Departe, spre sud, dealurile Betleemului se contopeau cu norii cenușii și aveau o Înfățișare sumbră și neispititoare În dimineața asta, semănând mai degrabă cu niște mormane de gunoaie decât cu niște dealuri. Un vecin avea probleme cu mașina, care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
În Spitalul Șaarei Țedek de pe strada Jaffa, o splendidă clădire abandonată, care Începuse să cadă În paragină de când spitalul se mutase Într-o clădire nouă. La lumina lămpilor, Își așeză miniștrii În semicerc, printre bănci rupte și paturi desfăcute și ruginite. Ceru fiecăruia un scurt raport despre situația din departamentul său. Apoi Îi lăsă muți de uimire, informându-i că intenționa să zboare cu avionul până la Tunis, a doua zi În zori, ca să se adreseze Consiliului Național Palestinian. Nu va ezita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Într-o elevă a unui internat religios. Văzută din spate părea foarte tânără, o adolescentă sau o fetiță pioasă, Îmbrăcată Într-o rochie modestă, care Îi acoperea brațele și cobora până la glezne. Mergea de-a lungul unei conducte de irigații ruginite. La intervale fixe se oprea și deschidea câte un robinet. Stropitoarea nu se Învârtea, ci doar elibera un jet subțire de apă maronie. Sarcina lui Fima era să coboare panta În urma ei și să Închidă fiecare robinet pe care Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
cotorul îmbrăcat în pânză cu literele decolorate, „K-A-B-L-U-N-A“, se afla pe raftul cel mai de jos al dulapului de cărți. Supracoperta avea aceeași culoare ca și crucea originară de piatră - cum crezusem la început - care atârna, legată cu două lanțuri ruginite, de tavanul coridorului de la intrarea casei: un gri-bleu ca de cretă. Această cruce cu o gaură în mijloc, în care ardea un bec electric, era de fapt vertebra unei balene; nimeni nu avea habar de unde provenea și cum ajunsese aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
tu ești cel care mi-a spus despre Mark și Tally. — Asta pentru că am crezut că știi. Tu și Mark ați fost mereu foarte apropiați, am presupus că ți-a spus cu ani în urmă. M-am îndreptat spre caruselul ruginit și m-am cocoțat pe unul dintre scaunele sparte. —Ei bine, răul a fost făcut. Iar eu trebuie să decid ce i-ar face cel mai puțin rău Lisei din moment ce ea este victima în acest caz. Kieran se așeză lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Sau încremenesc la fereastra deschisă, privind în afară. În umbrele pliurilor din pietrele de pe caldarâm, văd cum se prelinge tristețea ce mă va ucide. Autocamioanele scrâșnesc din frâne și scârțâitul lor îmi intră în creier, ca un cuțit știrb și ruginit. O curvă chioară se plimbă pe stradă în rochie de bal, cu brațele goale. Ea mătură trotuarul cu trena albă a foilor lungi, ca să nu i se vadă „icsul” picioarelor. Are, desigur, genunchii frecați unul de celălalt. Se vede asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
cei din urmă, în această bijuterie, cea mai scumpă pentru mine, dintre toate localitățile din jurul Vienei, stăruie de mult o trainică bisericuță, cu zidurile cuprinzătoare de taine ferecate. Eram acolo într-o minunată dimineață de august, și priveam printre drugii ruginiți, în groapa de sub clopotniță, movila de cranii omenești, încremenită acolo, de veacuri, în haotică neorânduială. Prietenul meu m-a ajuns din urmă: „Was suchen Sie da?”. Și sublinie cu putere cuvântul „Sie”, ca să-și exprime și mai mult uimirea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
conduce la hotel. Henry nu mai fusese până atunci la Sheffield, pe care Îl cunoștea doar ca pe o marcă imprimată pe tacâmuri, și se arătă surprins să constate cât de mare era, un oraș de piatră cenușie și fier ruginit, Întins peste dealurile din Yorkshire În lumina piezișă a soarelui de după-amiază târzie, cu turle Înnegrite de funingine, coșuri de fabrică fumegânde, străzi aglomerate și zgomotoase - și un teatru. A doua zi de dimineață, așezat pe scenă, pe un scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ușurez cuvânt cu cuvânt pe hârtie și, când, referindu-mă la activitatea din cimitire, activitatea mea de jefuitor de cadavre profesionist a fost încununată de succes. Asta e situația, literatura trăiește din nasturele căzut și găsit peste timp, din potcoava ruginită a unui cal de ulan, din faptul că omul e muritor și, deci, din pietre funerare roase de vreme. Astfel, drumețului ce pornise pe căile lui ocolite spre artă și pe poteca îngustă dintre poezie și adevăr i se va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mă joc de-a prințul salvator? Eram mânat de răzbunare sau de un sâmbure minuscul de speranță? De îndată ce filmul începe să curgă înapoi, iar acum se oprește, mă văd pe înserat - sau era noapte? - în fața porții încuiate a grădinii, atârnând ruginită și strâmbă în balamale. Fier forjat cu brizbrizuri, de care trag și tot trag. Gesticulând, cer să fiu lăsat să intru, înjur în gura mare mamă și soră, fluier cu două degete. Nu vine nimeni să deschidă poarta, măcar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
ping-ul intermitent al sonarului. — „Un nou prag În evoluția speciei umane“? zise Ted. — Desigur. Crezi că va fi? — Ce să fie? — Un nou prag. — De ce nu? — Și dacă atunci când o vom deschide nu vom găsi decât o grămadă de vechituri ruginite și nimic valoros care să ne lumineze? — Bine gândit, admise Ted. — Două sute optzeci și cinci de metri. Aprindem luminile exterioare, spuse pilotul. Prin hublou văzură niște pete albe. Pilotul le spuse că acestea erau particule aflate În suspensie, În apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
venind peste cețuri mi-a sărutat trupul și l-a împachetat peste alt anotimp. Câtă așteptare să dau zorilor iubirea din umbre, să dau tot ce condamnasem inconștient de a se rudimenta în consecvența întâmplării... Peste pleoapele șterse de mireasma ruginită a înserării la o răceală de timp îmi odihnesc venirea prin crăpăturile sacadate ale draperiilor leșinate în așteptări cu toată dulceața vinurilor omorâte în șoapte. Ochii tăi, loviți cu putere de înger, m-au adâncit în vise, să pot aștepta
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
simțeam de parcă eram în iad. Iar faptul că-ți compari propriul iad cu cel al altcuiva nu-ți diminuează durerea. Îmi pare rău că sunt așa de vehementă pe subiectul ăsta, dar atunci când ți se reteză piciorul cu un ferăstrău ruginit, nu te simți deloc consolat de faptul că persoana din celula vecină e crucificată pe-o masă. M-am ridicat în capul oaselor în pat, în întuneric. Kate dormea împăcată în pătuțul roz de lângă mine. Eram ca niște paznici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
șurub, apoi Încă unul, așezi o virgulă, cu penseta, presezi Îndelung o propoziție care se tot ridică, ștergi o alta c-o cîrpă specială pentru verbe prăfuite din piele de căprioară, ungi cu ulei pentru mașini de cusut un lagăr ruginit pe care s-a-nțepenit un personaj secundar, tragi cu cleștele o descriere, smulgi un pom, desparți cu ferăstrăul o enumerare, În trei, renunțînd la un termen, pe urmă la toți, regula spune că mai mult scurtezi decît adaugi, cînd nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Mediu, e Întuneric și răcoare, ca atunci, vedem ce-a mai rămas dintr-un conte, Îmi amintesc sicriul lui Donald, urcăm scări Întortocheate, extrem de Înguste, ne frecăm umerii de ziduri, apoi trecem din sală-n sală, privim documente și săbii ruginite, și, pe măsură ce ne apropiem de apartamentele nobililor stăpîni, se fac auzite tot mai limpede sunetele unei harpe, mă gîndesc că n-au fost tocmai inspirați să ascundă casetofoane aici, Însă nu-i nici un casetofon, Într-o sală rece descoperim, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
loțiune pentru păr. După patru ore nici o pistă serioasă, așa că Înapoi la numele de pe listă. Beach, numărul 9781 - o dărăpănătură acoperită cu carton și izolată cu catran. Un Merc ’48 mov pe pajiște. Mașina rămăsese fără roți, iar o osie ruginită era pe jumătate Îngropată În iarbă. Denton trase mașina pe dreapta. — Așa și-or fi făcînd ăștia alibiul. Poate că au meșterit mașina după ce au fost la Nite Owl, ca să credem noi că n-ar fi putut să meargă nicăieri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]