2,974 matches
-
vântului, Râsetele copiilor sunt mai puternice. Decât vorbele tale, memoria nu reține nimic Din ceea ce spui, o spumă galbenă La marginea lacului Sunt vorbele tale. Pleacă-ți ramurile tale, Arbore înalt și mândru, Vorbele pot fi fatale, Binele nu are sâmburi, Pleacă-ți ramurile tale, Arbore înalt și sumbru, Înaintea dumitale Mă înclin și umblu. Pleacă-ți ramurile tale, Poate-aș vrea să spânzur Tot trecutul și o parte Din trecute gânduri. Poate-acoperi o pereche Ce iubesc în noapte, Arborele stă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
prea departe de miezul rubiniu al luminii pânză deșirată cu regrete în așternutul unui neajuns de ajuns ață în acul nevăzătorului de iubiri picătura prelinsă pe bărbia flămândă femeie cu gust de zeiță și zâmbet de cireașă zdrobită până când un sâmbure o să spargă în dinți amar țipătul exercițiu de iubit cuvinte ședeam sub copacul în care universul crește inimi unde zâmbetul și-a pierdut gravitația să rămână în palme diamante purtam încă dumnezeirea ca pe-o haină ușoară în serile de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
am mai sunat de vreo șapte ori pe parcursul a douăzeci de minute dar... În zadar. Același ton de ocupat. Am privit-o, absent, pe femeie. Își rodea, concentrată, unghia de la degetul mare. Unghia dată cu ojă roșie arăta ca un sîmbure de umeboshi. Își mișca buzele cu un aer afectat. Își introdusese vîrful unghiei Între dinți și rodea neîncetat. Dacă a uitat cumva de ea, În mod sigur a uitat, și de mine. Mă simțeam tulburat. Dacă mă uitase complet, oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
înecați într-un văl de suferință, de iertare și de nădejde. Și târziu, în așternut, ghemuindu-se, după ce stânsese lampa, asculta cum trec pe-afară învăluirile, suspinele și glasurile nelămurite ale vântului de început de toamnă; privea un timp la sâmburele de lumină al candelei și la rumeneala de vis și de zori a icoanei; apoi adormea. Iar pe la începutul lui octombrie, într-o sară, Reiza de peste drum auzi țipete sfâșietoare. Cu papucii clămpănind dădu năvală, lungă și osoasă, și deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ajunge să vadă pe copil jucându-se în soare între poienile Preluncilor! Departe-i de la vara trecută; mult mai este până la lumina viitoare! Căci ne-a învăluit o genună de întuneric. Nana Floarea pășește cu hotărârea ei cunoscută și înviorează sâmburele de flacără al candelei de la icoane. Se află, între acele imagini colorate, una ce seamănă cu Ana - cu Ana de acum, care întoarce ochii în sus, parcă ar privi în cer; însă îl caută pe dânsul, pe Culi. I-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
felul. Nu prea știu exact despre ce e vorba. Dar a fost pus pe lista neagră.“ Acu’ știi și tu ce poate să discute o turmă de coaie ca alea adunate la Fancy Rat Dar, de regulă, există și un sâmbure de adevăr... Vrei să arunc o întrebare? Am privit fața aprinsă a lui Terry - părul cârlionțat și rărit, jumătate de ureche mușcată, nasul mic. Dinții strâmbi seamănă cu cioburile de sticlă din zidurile de la mahala. Terry face parte din categoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și strigând: VINO ȘI PRINDE-MĂ, NENOROCITULE! PRINDE-MĂ DACĂ POȚI! Apoi a izbucnit în hohote convulsive, hohote bubuitoare, care-i făceau sprâncenele să-i tremure. în acest timp Vânătorul De-Două-Ori îi rupea păianjenului ultimul picior, lăsând din el un sâmbure rotund, zvâcnitor și muribund. Stop. Elfrida Gribb se gândise întotdeauna că problema lui Flann O’Toole era legată de două lucruri: năravul lui de-a fi un flăcău atât de scandalagiu și faptul că al doilea nume al său era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
prieten care era șantajat în legătură cu niște scrisori? Am ridicat din umeri, cumva jenată. Nu era apropierea la care mă așteptam; mă așteptam la un set complet de complimente despre opera sau frumusețea mea. Sau, de ce nu, amândouă. E probabil un sâmbure de adevăr care plutește pe undeva. Dar eu sunt artistă, am adăugat cu fermitate, fac sculpturi. Instalații. Am făcut una pentru o bancă de investiții. —Da, Mowbray Steiner. Am auzit despre asta. Privirile fixe ale lui Saul nu m-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
se plimba Într-un Studebaker, Îi cînta În strună șoferului, punctînd, din cînd În cînd, portretul liderului sovietic executat de taximetrist cu chestiuni de Îndoielnic interes istoriografic. — Păi, am Înțeles că suferă mult de prostată de cînd a Înghițit un sîmbure de moșmoană, iar acum nu mai poate urina decît dacă i se fredonează Internaționala, zise Fermín. — Propagandă fascistă, lămuri taximetristul, mai devotat ca oricînd. Tovarășul urinează ca un taur. Ar vrea Volga să aibă un debit așa de mare. Dezbaterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
câte i se ntâmplă, mâhnit, dar tot glumeț; beat dar cu minte, vițios, dar cinstit, se supără o clipă de ceea ce, pricepând turbure, simte limpede că se face cu dânsul, apoi recăzând de bunăvoie în amagire tenacitate, suprema lui mângâiere - sâmburele mistificării, rădăcina soartei lui! - caută mereu și fără preget să afle de la măcar cine, până nu se-nchide urna: el!... pentru cine votează?... el! Și în sfârșit - lumea noastră nu-i atât de rea pe cât se spune! - i se dă
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
aibă grețuri, iar Oliver s-a ales și el cu o bolă rușinoasă. Din mădularul lui a curs mai Întâi lapte și miere, apoi puroi amestecat cu sânge. Oliver s-a tratat singur, ungându-și bărbația cu pământ amestecat cu sâmburele luminii scurs din lună plină și urdorile s-au vindecat ca de la sine, fără să lase nici o urmă... Deși masterandul Își achitase obligația În natură, plătindu-le prestația În flori și frunze culese din propriile sale ramuri, răchitele se Înfățișară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ceva? Poate a ieșit la suprafață o bulă? Cine a creat-o decât un spirit cuprins de nebunie!? Sau, dacă n-a creat-o nimeni, ci ea a apărut așa, cu de la sine putere, atunci Înlăuntrul ei se află un sâmbure ce poartă toate Însemnele damnării... Dacă nu a fost nimic, cum ar fi putut să se nască din nimic acest ceva? Asta-i Întrebarea. Să presupunem că totuși a apărut, prin absurd, În vid o picătură... dar de atunci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de ulei de măsline. Își șterse mâinile pe șorțul pus la dispoziție de mama (pe care scria EXISTĂ PACE ÎN ACCEPTARE), În timp ce supraveghea procesul. Păi, m-am gândit să Începem cu o salată de paste cu morcovi prăjiți, castraveți și sâmburi de pin și poate niște zucchini antipasto. Mama ta a spus că vrea ceva obișnuit la antreuri, așa că mă gândeam să Încerc niște sandviciuri cu năut, curry și focaccia și o garnitură de ardei roșii umpluți cu orez și escarole
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
acest pământ din mila lui Dumnezeu, binecuvântarea Bisericii, rugăciune, luptă, pătimire și moarte martirică. Rugăciunea și pătimirea ne-au dezvăluit ceea ce este dincolo de om. Ele au zădărnicit și vor zădarnici de-a pururi veacuri de întuneric și vor păstra viu sâmburele veșniciei sădit de Dumnezeu în sufletul fiecărui pământean. Trupurile noastre, ale legionarilor, au fost schingiuite, desfigurate, zdrobite și arse în crematorii. Victor Dragomirescu și Nicoleta Nicolescu - în stare de semidecedați în urma schingiuirilor - au fost aruncați de vii în cuptor sub
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
facem. Toți purtăm chipul lui Hristos, de aceea tot omul botezat e chemat și învrednicit să slujească adevărul. Să nu negăm obârșia, „să facem om după chipul și asemănarea noastră” a rostit Dumnezeu, să nu ucidem, dar, în noi, acest sâmbure care plămădește veșnicia. Omul e o valoare care se perfectează continuu. Să răspundem cu fapte mărețe și vom fi ceea ce trebuie să fim, fiii lui Dumnezeu. Să nu ne resemnăm. Să nu ne îndoaie nici o grijă. Din lacrimi să plămădim
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Petru și Pavel, Sfinții Mucenici și Sfinții Părinți. Noi am propovăduit cuvântul și învățătura adevăraților creștini. Am primit osânda și moartea cu bucurie și o vom repeta mereu, ori de câte ori neamul și vitregiile vremii vor cere. În tragicul pătimirilor noastre lucrează sâmburele veșniciei și dorința ni-i faptă! Sufletul nostru este creația lui Dumnezeu. Să nu ne înstrăinăm prin fapte reprobabile, nedemne de obârșia noastră. Trăim timpuri întunecate! Să nu ne pierdem credința. Aceasta este replica mea la Criminalitate și Legionarofobie. S
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
clipocind Încet. Ștefănel rămase În continuare nemișcat, așezat pe genunchi, privind spre larg. Portul părea pustiu. Încercă să se concentreze. Nu putea Înlătura suferința. Nu putea prelungi viața, dacă undeva În adâncurile neființei cineva hotărâse altfel. Dar putea răzbuna totul. Sâmburele magic al răului nu era acolo, unde sângele tatălui său acoperise albul curat al zăpezii, ci aici. La două sute de pași, În palatul Ak Sarai, unde se luaseră toate hotărârile aducătoare de moarte, vreme de prea mulți ani. Unde se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
te-am rugat, "Taci! E un descânt..." pe gât o ghirlandă cu garoafe și frunze de nuc și sânii i-am înconjurat cu busuioc. pe tors și pe coapse, flori de portocal, iar genunchii i-am prins în magnolii și sâmburi de rodii. sub tălpi ți-am pus toporași ca mersul tău să se odihnească și liniștea să-ți fie parfumată... La Urania Albastru 2 îmi afișase: hău negru toate le-nfășoară, unele-adânc în moarte sunt ascunse, iar calea înspre ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
de pământul Katal. Un vânt aspru dulceag îmi trece printre perii gâtului lung, prea lung parcă... Cad într-o letargie călduț-rozalie, legănat de niște lațe ușor înțepătoare. Este altfel și bine! Tot la umbră, niște saioloți acrișori crănțăne ca niște sâmburi mari. Deodată, dintr-un tunel empireumatic deschis în stânga pieziș apare o extensie mecanică quadridentică și simt cum cocoașa dorsală îmi este smulsă cu putere! Când m-am trezit, răceala cătușei îmi apăsa gamba... îmi prinseseră urma lăsată de transferul cinetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85064_a_85851]
-
schimbat câteva cuvinte, dar riscul ca Murad să aducă în discuție problema succesiunii, în absența sa, este destul de mare. Cu toate acestea, criza este iminentă și Firoz nu este obișnuit cu disconfortul fizic. Scotocește în adâncul ființei sale după un sâmbure de perseverență care să nu fi fost distrus de anii în care n-a căutat decât plăcerile. Vai, resursele sale sunt aproape epuizate și nici măcar vântul care se insinuează printre crengi, nici cele câteva înghițituri de apă, nu par să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
controlabilului. Mai târziu, răsturna și reorganiza cutiile cu ace de cusut, toți nasturii albaștri într-un compartiment, degetarele în altul. Și mai târziu, au apărut colecțiile de monede, timbre, fluturi și alte lucruri mai neobișnuite, precum cotoarele de bilete, sau sâmburii de cireșe. Ceea ce-i făcea mare plăcere tânărului Henry, nu era ca la alți copii bucuria de a avea un set complet, aspirația spre totalitate. Era ceva legat de acțiune, gestul de a fixa un ax pe spatele unei monede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
sperat să-l folosească la stele sau particule elementare. Nu i-a păsat prea mult, pentru că plăcerea de a așeza formele dezordonate ale vieții în limitele clare ale teoriei, a rămas aceeași, indiferent care-i era obiectul. Dolarul de argint... sâmburele de cireașă... solenoidul... locuitorul insulei Andaman... Aha! A urmat chemarea Oxfordului, mai apoi a Africii, deși Africa a devenit importantă doar când a epuizat Oxfordul. La o minte ca a profesorului Chapel, locurile capătă imediat caracter de harababură. Când un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Lasă-ți îngerii călători la vămi pe căile văzduhului, trecerea mea, în numele tău, va uni cerul cu pământul! Noapte de miere în noaptea cărei piersici voi înflori în rana lunii, distilat în arome, pe invizibile margini? Mai singur ca întrun sâmbure, prin mine urcă cerul, acoperiș peste nori din care vin ploile. Miereaiubind salcâmul înflorit ori firul netopit al vieții... îți aud mersul ușor și ochii tot mai lichizi neprevestind ființarea... Mărinimoase, dincolo de zei, Tu și lumina pe cer! închidere în
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
tremurând genele pe rama fotografiei prăfuite abandonată-n visele șoptite. Mă așez pe banca din scânduri zăcute, îmi pun condurii amintirilor să pot păși poteca depărtată și aruncată în calea anotimpului pustiu. Și gol, captiv în ramă îmi scap un sâmbure de-amar când pașii mă uită la final. Remarc năuc cum preț de o clipită îmi ațipește și amurgul în timpul ce nu-și află ispită. Tu dor neinventat Citește-mi gândurile toate, înalță-mi zborul nerostit și nu-ți feri
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
ale căror chipuri sunt acoperite cu nămol. Le prezintă: — Vrăjitoarele triburilor Shaman. Robele femeilor sunt înțesate cu imagini reprezentând păianjeni negri. Pălăriile le sunt acoperite cu solzi de pește făcuți din cupru. Pe cap, urechi și gât au mărgele din sâmburi de fructe, ce zornăie. Au clopoței legați de membre. De gât și mijloc le atârnă tobe de diferite mărimi. Fiecare are la spate o „coadă“ lungă de trei picioare făcută din fâșii de piele împletite. Când încep să danseze, fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]