65,853 matches
-
jarului treaz, noapte de noapte, nu ar mai fi putut să îl stingă - se opintea doar în el, și ai fi zis că brațele musculoase ale apei saline odată îl va spăla, trecând prin asprimea întortocheată de gheară înmuiată în sânge și vin... Ca peste o flamură vremelnic abandonată în luptă, sau poate ruptă, cu colții, de-un lup, ori peste-o rană în altă rană, mai mare, suplă, zvâcnind? Doar mâinile tale, mângâind un șarpe de catifea, a uitare... Poem
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/13221_a_14546]
-
asta face, îi rade doar pielea craniului!) e al lui Sv., e, ca să fim mai exacți, strecurat de el tocmai pentru „bîlciul” ce va urma. Dunia, demnă soră a asasinului babei trage de două ori. O dată, prima, Sv. îi arată sîngele lui prea roșu, scurgîndu-i-se pe frunte. El știa că va trage, o și spune: „Știu că ai să tragi, fiară mică și frumoasă!” „A înțepat viespea! Țintește drept în cap...!”, adaugă după prima detunătură. Dunia încă nu-și dă seama
Cred că dînsul știe sigur că acolo-s chiar păianjeni by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13454_a_14779]
-
și dezlocuite de mine.” În marea lor majoritate sunt poeme sincere, mediocre, ca 99% dintre poemele actuale, anonime. Metafore comune, peste sentimente indubitabil profunde, lexicul poetic nutrit din masa vocabularului, iată: “Mai stăruie sfidarea/ poemul se lichefiază/ frigul își ucide sângele/ femeia își așteaptă iubitul/ devenit vânător de iluzii.” Alteori anxietățile parcă ar vrea să capete o expresie ceva mai inedită, distinctă, deși repetiția omoară ideea poetică incipientă. Întregul volum lasă o impresie generală de meditație rece, tristă, zdrențuită, calmă. Adică
Lecturi la zi by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13545_a_14870]
-
cu fața împietrită, mai trăgea câte un scotch, împovărat de gânduri, mireasa râgâia mortal, mai scotea din gură, mai punea pe masă dumicați nemestecați, Arthur socializa cu o prințesă dintr-un comitat îndepărtat, se pare o unguroaică de la Debrecen, cu sânge cald, vienez, care dorea și ea să intre în Europa. La 12 fără un minut noaptea, baba se ridică, își potrivi rochia Coco Chanel, mai râgâi o dată și-i aruncă peste umăr lui Andrew: “Te-aștept în dormitor, puiule...” Andrew
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
subsolul facultăților, în cluburile uzinelor și șantierelor, pe pistele de dans amenajate în parcuri și în sufrageriile mizere ale noilor blocuri construite pe fugă pentru poporul muncitor. Eram noua rasă de intelectuali în slujba țării, în vinele noastre curgea năvalnic sângele dezmoșteniților de altădată, destinul nostru se anunța fastuos! Dacă Lisa n-ar fi luat în serios povestea rocambolescă a refugiului în România, după revoluția bolșevică, a contelui și a contesei Komarovsky (născută Pavlovich) - nobilii mei genitori, cum mi se povestise
O proză de Constantin Stoiciu by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/13439_a_14764]
-
și a simțurilor aprinse, pare canalizată spre alambicuri verbale chemate parcă să le atenueze, cu apeluri la mici insolențe jucate (“Dragul meu semen numărul 1, / azi nu te primesc în pat / pentru că plouă / și vreau să-mi spăl adresa / și sângele / azvârlit în obraz”) ori la grafii ușor prețioase, ce decorativizează încordarea organică (“sunt prea mulți tauri fără drepturi pe lume / și infantele stau în genunchi / pe umerii lor slăbănogi. / În aerul acesta / cu animale obosite / eu nu sunt altarul / cu
Note despre poezia Norei Iuga by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/13548_a_14873]
-
am citit și astăzi, și ca și cum n-ar fi fost de-ajuns iată încă un vers îmi umblă acum prin cap distilat otrăvitor în vene celulozice amețindu-mă amețindu-mă știți voi, starea aceea aproape imponderabilă de după o lectură în sânge care-ți lasă impresia că știi mai mult, ca o simplă vorbă de dragoste a femeii iubite ce crește în tine trufia de a crede că îți poți struni mințile încă o zi...) îmi car amintirile ca pe niște piei
nesfârșite pieile amare by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13837_a_15162]
-
a deznădejdii... cum să te sustragi propriilor corpuri ale durerii și fricii: scumpe fidele identități inalterabile... mă gândesc la y Gasset care gândește că al pensar nos quedamos solos, dar ce versuri să mai citesc carnea mea oricum e tristă sângele s-a tot agitat e doar un luuung scuipat portocaliu puțin acrișor o spumă aproape transparentă abia mai umflând niște vene subțiate gata să se taie oricum de la sine
nesfârșite pieile amare by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13837_a_15162]
-
de așteptare. Încântarea sufletului Adus încet pe buze Precum o sălbăticiune În fața unui preaplin: Lumina, O pradă, Perechea stârnind cercuri Prin aer, Cu fiecare pas. Cântă, sărută Sau pleacă mai departe Cu vântul Și devine de necuprins. Cuminte mă urmează Sângele meu, Ca o hartă, Un instrument înțelept Într-o geografie Atât de schimbătoare. Cu neputință A mă rătăci Prin aceste stepe Cu troițe, Buchete uscate Și înscrisuri tremurătoare.
Truda trupului frumos by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/13842_a_15167]
-
optat pentru a doua soluție și m-am pus pe o lungă așteptare. Era prea frig să rămîn nemișcata multă vreme, așa că am izbit cu piciorul pămîntul înghețat și am început să-mi frec corpul cu brațele, ca să-mi mențin sîngele în mișcare. Timpul deabia se tira. Mi se părea că stau acolo de o veșnicie. Apoi, într-un scurt răstimp în care vîntul s-a oprit, am auzit un tînguit încet, intermitent, de undeva din stînga mea. Împietrita, mi-am
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
pe sub tufiș. Mi-am prins mîinile într-o încîlceala de rădăcini, tulpini și țepușe, peste care se așternuseră frunze uscate. Deodată, degetele mele au apucat ceea ce părea a fi țesătura grosolană a unei haine, acoperită cu o substanță lipicioasa. Era sînge. O clipă mai tîrziu, am zărit conturul unui trup omenesc pe jumătate îngropat în frunze. Cînd l-am atins, rănitul s-a cutremurat, apoi s-a liniștit din nou. - Nu te teme, sînt o prietenă, i-am șoptit la ureche
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
căutau pe bărbatul ăla. Se pare că a evadat, iar ei au tras după el în timp ce încerca să scape. Erau siguri că l-au nimerit, dar nu i-au putut gasi corpul. Fugise în direcția asta, lăsînd o dîra de sînge, care a disparut brusc, pe undeva, prin preajmă... Nu mi-e limpede unde..., așa că s-au gîndit că a fost adăpostit într-una dintre casele de pe aici. Dintr-un motiv sau altul, casa noastră li s-a părut cea mai
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
casele de pe aici. Dintr-un motiv sau altul, casa noastră li s-a părut cea mai suspectă. Erau siguri că noi îl ascundem pe amărîtul ăla... Oricum, au căutat minuțios, din pod pînă-n pivniță, uitîndu-se peste tot după urme de sînge. Sărmanii bătrînei înspăimîntați de la etaj n-au înțeles nimic din ce se petrece. Au fost scoși din pat și tîrîți la parter, desculți, în cămăși de noapte, livizi de frig, ca și noi toți. Tipii își îndreptau pistoalele spre noi
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
roșu din care să ne vegheze melci cu basedow fanfarele se îmbuibă în piețe voința ca un porc de crăciun fac tumbe clovni de ocazie grohăire solemnă scurmă în oasele îmbolnăvite ca un palimpsest obeliscuri se înalță în vocea de sânge răzbat prin difuzoare prin întunericul faraonic al sicrielor noastre străpung corpuri vii și sfâșie inocența strigătelor sub piele se strâng viermii ororii și colcăie în disperare ca niște vulcani gata să erupă trâmbițele ierihonului tulbură aerul cu sfârcuri feciorelnic vătămătoare
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
să combine, să măsluiască, să contruiască, să inventeze, dimpotrivă, merge mult mai departe, într-un tur de forță incredibil în care "scoate untul" dintr-o limbă românească pe care nu numai că o stăpînește dar o provoacă pînă îi țîșnește sîngele și pînă limba respectivă începe să miroasă a mosc. Cele două personaje ale cărți "Capitis Deminutio", Moștenitorul și Dr. Orlov, se întrec în răsfățuri decadente, inventîndu-și o lume paradisiac-putredă și infernal-războinică, într-o luptă sfîșietoare cu instinctele exacerbate datorită unui
Capitis Deminutio by Angela Marinescu () [Corola-journal/Imaginative/13799_a_15124]
-
Dar mie, păcătosului, numele de familie demn de reverență al comandorului aerului mi-a redat întocmai vipia unei veri de demult, a unei vacanțe studențești toride pe țărmul mării, la Costinești, pline de țipete de pescăruși, de salinitatea văzduhului, de sângele fierbinte al celor douăzeci de ani câți număram în 1965. {i deodată am redobândit imaginea de neuitat a Marinei (nume parcă predestinat) Greceanu, încă mai tânără decât mine, înaltă, sveltă, blondă cu păr lung ondulat, pe plaja nudiștilor numită și
Un surâs în plină var by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13874_a_15199]
-
ce-ai bănuit/ că poți/ tăinui (pag. 200) ori are accente morbide pigmentate cu ceva intertextualitate în Goya, în nici un caz...și în Și plantele, și vietățile și zburătoarele scriu: Sapho aruncându-și mașina de scris într-o/ baltă de sânge./ Emily o spală, o demontează./ Sylvia Plath o aruncă într-un foc/ și își bagă mîinile în flăcările bumerangului/ Între picioarele unui rac arzând/ sufletul se zbate ca un ou care naște... (pag. 53). O ultimă remarcă e necesară la adresa
LECTURI LA ZI by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Imaginative/13892_a_15217]
-
trupul meu frumos în februarie prima ninsoare a umplut cosmosul cu surîs și Tu neverosimil dintr-o mănușă ieși trădîndu-i perfecțiunea: "urîtă sunt, vai ce urîtă" strigi și-oglinzile fug de pe pereții strîmbi în stradă. de mintea Ta-s îndrăgostit, sîngelui, trupului nu am ce-i da din sufletul ce sinele-și dizolvă-n sine. da^-n adorație un trup nu-i un fruct viermănos, transfuzia de duh metaforei îi împrumută solemnitatea missei. cine poate înlocui columba însămînțînd mările, pe umărul
Epistole by Constantin Hrehor () [Corola-journal/Imaginative/14016_a_15341]
-
sintetizeze Nimeni. Nici chiar Magister Eminens. Care, între retorte,-n hangarul lui imens, Nu face altceva decît să delireze. Despre o Lume Pură, de biți, despre un Ens Din cipuri, circuite, eventual anexe De carne. În care să pulseze Un sînge nou, electric, o nouă Xistens. O lume de portale, programe, fișiere, În care universul e-n fine ordonat. O lume de Memorii, dar fără amintiri. Fără acea lumină de ambră și de miere Cînd tu, cu sînii mici și coapsele
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/14007_a_15332]
-
o altă destinație!" Am greșit-o? Poate. Sau totul n-a fost decît Reclamă, pentru cei Care se plictisesc în Puritate și Lumină: "Lume unde se-amestecă Lucruri și Idei, În care toți poartă o armură ciudată, Din carne, oase, sînge, piele, gelatină. Aventuri! Exotism! Ofetă limitată." Din volumul La Alex, P.F., în curs de apariție la editura " Aula"
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/14007_a_15332]
-
Nenumire în fereastra amurgului două umbre contopite de o stea nenumită luminate lăuntric negre ninsori ploi și grindini neguri și spaime întretaie lumina târziului poate noi amândoi luminați de nenumire respirăm rugina alunecatului amurg Neliniștea florilor un singur strop de sânge e îndestul pentru a sparge liniștea florilor malvia tresare căutându-și zadarnic în ochiul zorilor de ziuă adierea culorii amiaza trece prin trandafiri sfâșiind îngândurarea o sete de întunecare răsfrânge teama crinului de-a cădea ostatec nopții celei mai negre
poezie by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/14177_a_15502]
-
suflet de argint" sau "fata cu obrajii pali/ cu viață-n ochii umezi/ și cu moarte-n trup uscat". În ambele poeme, martorii sînt păpușile, care bocesc de-a valma creaturile umplute cu tărîțe și pe cele din carne și sînge. PĂpușile cu care s-a jucat ( în realitate sau în poezie) "ființa mică" Eugen Ionescu nu sînt simplă recuzită, ci modelul omului ionescian. Elegie pentru păpușa cu tărîțe conține, in nuce, toată filozofia ionesciană și scenariul tuturor pieselor sale. Este
Păpușile lui Eugen Ionescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14017_a_15342]
-
Acum nu mai mișcă nimic. Și nimeni nu poate face nimic. Nimeni nimic. Gata. Ea are ochiul bleg și plîngăreț, gura strîmbă, și din cot, și din cap și din gît: tărîțe, tărîțe, tărîțe. N-avea numai tărîțe în ea. Sîngele s-a scurs și nu s-a văzut. Dar viața a rămas sugrumată, și vîrîtă aici printre paie, printre sdrențe, printre lemne, sub pupila bleagă de cîrpă. Nu este pentru nimeni un păcat. Păpușa era o păpușe caraghioasă și julită
Păpușile lui Eugen Ionescu by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/14017_a_15342]
-
de n-am bănuit că ceea ce numeam înainte "acasă" este un lăcaș al refugiului în tibetul lăuntric? dansez cu moartea peste crini calcinați șoldurile mi se leagănă atât de grațios atât de manierat de parcă nu eu aș fi scris cu sânge pe geamul dinspre stradă SALVAȚI-MĂ într-o limbă necunoscută de parcă aș mai fi încă viu și visez cum mâna mea așterne poeme pe care nimeni nu le poate memora. Întâia lamentație pentru poporul fisurii I. Sunt singurul locuitor al
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/14196_a_15521]
-
una e mai dă-mi vârsta lumii și sigil spasmul/țipăt de copil prețul beznei între Vămi lângă styx psalmistul grec soare și văzduh și cer îmi despoaie de mister Maica-n octostih s-o trec - finule tot chinul e sângele prin athanor nu sudoarea din folclor timbrul vocii mi-a scăzut ritm retoric să risip? geniul îmi răpi ne/chip maraton la azimut melos bal ludiclumesc? pierdum chei a-l slobozi o dată în veac o zi zeii craniul ni-l
Maica florilor de măr by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/14250_a_15575]