KorAP: Find »[drukola/base=sânt & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...41 42 43 ...174 >

4,350 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921

cultură și știință, la diversitatea deplină a scopului și la identitatea deplină a cuprinsului lor? Ca spectatorul în fața artei, ca credinciosul cu biserica, astfel e raportul dintre cei culți și știință. Cugetătorii și învățații lucrează, cei culți consumă știința; învățații sânt preoții științei, cei culți sânt obștea credincioșilor; ceea ce nu exclude ca un laic să priceapă adesea mai mult din teologie decât duhovnicul său. Știința este reprezentarea și dezvălirea spiritului național într-o direcțiune, acea a științei; valoarea și ființa ei

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
Știința este reprezentarea și dezvălirea spiritului național într-o direcțiune, acea a științei; valoarea și ființa ei, viața și scopul ei e departe de a se mărgini la un număr breslaș de indivizi, știința nu e pentru învățați, ci învățații sânt pentru știință, ea trăiește-n ei și-i domină totodată; dar și știința nu există pentru sine înseși; ea e numai o parte și un membru în organismul spiritual național - și mai încolo a celui umanitar. Știința și servii ei

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
și protectorii artei. Pe pomul cunoștinței, care crește din pământul spiritului național, știința se poate compara cu acele intime puteri agente cari, sugând și alăptând, scot sucul din adâncimile izvoritoare și-l trimit modificat în toate ramurile; trunchiul și rădăcinile sânt purtătorii consistenți ai științei, învățații; viața frescă, văzută frumoasă și mirositoare în frunze, flori și fructe, este cultura generală care răsare din cele precese. Așadar scopul culturei este individual în fiecare om singuratic, fără vo referință nemijlocită și folositoare la

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
și și aceea într-un mod pervers dacă nu intervine știința. Unde numai cei culți singuri vor să producă și să perpetueze cultura inteligenței, fie-n educațiunea copiilor or în influința literară asupra publicului, acolo semidoctismul și secăciunea (fraza goală) sânt aproape; orce răsad al culturei trebuie să pornească de la știință însăși; nu se poate semăna făină, ci numai grâu pentru a putea căpăta făină. De-a mai vorbi apoi și despre protecțiunea pe care cultura publică o dă științei, cu

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
reacțiunea ei folositoare asupra științei, atât prin faptul că trezește în cercuri din ce în ce mai întinse aplecarea pentru studii științifice și că prin asta mărește întinderea spiritelor științifice cât și, cu deosebire, prin aceea că produce în adepții științei însăși, cari nu sânt (învățați) savanți decât numai într-un ram spețial, o privire generală asupra cunoștințelor și prin asta o privire mai adâncă a științei - această influință îndoită a culturei asupra științei vom putea-o scruta numai după ce vom fi reprezentat deosebirea între

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
a căpătat o așa de mare preponderanță, nu e conștie decât într-un mod foarte imperfect); că fiecare om singular e membru și reprezentant al națiunii sale fără vreo activitate faptică pentru ea; așa încît viața și faptele sale individuale sânt de valoare națională și de preț general. Socrate nu numai prin viața și învățătiirile sale, ci și prin felul morții sale este o podoabă a spiritului național elin și, dacă Iunius Brutus, deși cămătar ca om privat, totuși prin faptă

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-i mărginită la un singur teren, ci o proprietate [a] ei, luată în sens mai nalt, este universalitate ca semn caracteristic distinctiv, cel puțin fiecare grad al ei se măsură după măsura universalității în care ea se mișcă. Deși acestea sânt niște deosebiri de grade simple și foarte schimbăcioase, care se caracterizează prin numirea cu predicatul unei culturi mai [mult] or mai puțin multilaterale, totuși [î]și are [ca] soarele punctele sale de solstițiu; omul de es. Care {EminescuOpXIV 921} nu

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
caracterizează prin numirea cu predicatul unei culturi mai [mult] or mai puțin multilaterale, totuși [î]și are [ca] soarele punctele sale de solstițiu; omul de es. Care {EminescuOpXIV 921} nu pricepe metafora cutare, pentru cari numele de Shakespeare or Humboldt sânt numiri goale, care nu știe când și de cine a fost descoperită America, pe acela-l numim om necult. Când Borne începe scrierea sa Dioptrica prin aceea "că află o răutăcioasă bucurie în împrejurarea ca până și lectrițele cele mai

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
despre toate simțirile unui om încît e în starea de-a lăsa fără frică în sarcina afectului dirigerea voinței, fără de-a cădea în pericolul că va sta în contradicțiune cu deciziunile acestuia. De aceea la un caracter frumos nu sânt morale faptele singuratece, ci caracterul întreg e astfel. Nu poți să-i faci un merit din una din ele, pentru că o îndeplinire a stimulului intern nu poate fi numită merit. Sufletul frumos n-are un alt merit decât acela că

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
de mai nainte de acest instinct, ceea ce presupune cum că totuși moralul este principiul conducător. În faptă există un al treilea, care, în distingere de cele două, poate să fie motiv al înclinațiunii, și adică frumosul. Ideile și legile frumosului sânt deosebite de acelea ale moralității, însă în judecata recunoscătoare sau reprobatoare a unei fapte ele pot să coincidă: sufletul frumos urmează legilor frumuseței; și acuma ni* este [mai] de priceput decât mai înainte de ce ea poartă acest nume și de ce

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ni s-a arătat clar cum că orce șic și amăsurare în purtare, de la purtarea cea mai exterioară până la formațiunea cea mai intimă a sufletului, se-ntemeiază pe legi estetice, își are originea în judecăți estetice neconștie; și numai fiindcă sânt neconștie pretențiunile culturei par a fi curat individuale, pe când, în adevăr, individele toate, deși în diferitele graduri, își samănă în judecățile lor asupra acelor pretențiuni și sânt duse de legi estetice eterne. Reducerea acestor judecăți singlare {EminescuOpXIV 926} și a

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
pe legi estetice, își are originea în judecăți estetice neconștie; și numai fiindcă sânt neconștie pretențiunile culturei par a fi curat individuale, pe când, în adevăr, individele toate, deși în diferitele graduri, își samănă în judecățile lor asupra acelor pretențiuni și sânt duse de legi estetice eterne. Reducerea acestor judecăți singlare {EminescuOpXIV 926} și a regulelor generale a unei vieți convenabile și peste tot frumoase la legile generale ale frumuseței n-a încercat-o încă nimeni până acuma. Știința estetică generală este

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
va să zică în sine și treapta aceea a vieței spirituale, și anume gradul acela de activitate spirituală în puterea căruia un om e capabil de a progresa, cum se zice, cu timpul. Puncte de vedere de-acestea conducătoare, asemenea idei regulative sânt pe orice teren a științei sau a vieții; ele formează sâmburele propriu al inteligenței, exersă o influință oarecum organică, formătoare, asupra masei de particularități, imprimă fiecărei cugetări singulare sigilul unei inteligențe specific ***, adică conștie, și-i dau acea putere vie

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
manifestează în literatura sa națională; ea este izvorul din care are să ia fiecare. Cu acest nume se înseamnă foarte corect toate ramurile acelea ale literaturii cari nu aparțin unei specialități anumite, adică exclusiv numai unei clase de oameni, ci care sânt comune tuturor, națiunii întregi. E vădit cum că elementul moral și estetic al culturei își are izvorul său cel principal în literatura națională. Libertatea și universalitatea scopului, deplina licență a materiei, nelimitarea pe un teren deosebit, după aceea complecta generalitate

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
era atât de deosebită de cea grăită de popor încît literatura familiară clasei de sus era cu totul inaccesibilă claselor de jos. Urmarea naturală a fost lipsa de circulație a caracterului și științei în toate clasele corpului social, cari nu sânt deosebite la cel cult și la cel ignorant decât prin grad, nu prin fel, precum și lipsa circulației și schimbului de impresii prin o limbă și o literatură comună tuturor, singura care face din populație o națiune. ["PĂGÎNUL, ÎNCHINĂTORUL DE IDOLI

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
el va cita vorbe fără idee și 930 {EminescuOpXIV 931} fără însămnătatea pe cari spiritul său le adoră și le erige în idoli; ele se deosebesc de idolii săpați cu dalta în lemn sau în piatră numai prin împrejurarea că sânt tipărite cu cerneală pe hârtie albă. (... ) [" TOATE GENERA ȚIILE... "] 2264 Toate generațiile de oameni câte s-au perindat în cursul secolelor cată a se considera ca un singur om care trăiește pururea și învață pururea. (Pascal) [FRAGMENTE ISTORICE] ["POPORUL TRACIC

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
sau daca ar ținea unul cu altul în concordie, ar fi invincibil și desigur cel mai puternic dintre popoare, după părerea mea. Dar, fiindcă lor nu le este nici într-un chip cu putință de-a ajunge la așa ceva, ei sânt în consecvență slabi (Herodot, V, 3). ["ÎN ZILELE ÎMPĂRAȚILOR ICONOMAHI... "] 2257 În zilele împăraților iconomahi popoarele din părțile de lângă Dunărea, găsind 434 r timpul anarhiei, căci impiii împărați ai romeilor aveau război contra sfintelor icoane, atunci și tocmai atunci așa-

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
le-a suferit munca al căror concurs ea-l cere. La început e omul însuși cel care poartă sarcinele, punând la lucru puterea sa musculară. Tot astfel mai e încă în unele părți ale Indiei, unde brațul și umerele culilor sânt singurele vehicule obicinuite pentru a transporta călători și mărfuri. Dar industria locomoțiunii au progresat. Omul îmblînzește calul, măgarul, catârul, elefantul și-i impune ca să-i poarte sarcini. El inventă încă carul, căruța, corabia. Numaidecât se modifică natura muncii cerute pentru

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
o alimentare mai rafinată, o întreținere mai completă; altfel facultățile ce le pune-n lucrare nu vor întîrzia a se stinge. Inegalitatea între munca musculară și cea intelectuală se adaugă încă prin cheltuielile de reânnoire a lucrătorilor după profesiunile ce sânt chemați a exercita. Cheltuielile de educație și de ucenicie, cari sânt aproape nule pentru lucrătorii întrebuințați la muncă musculară, se ridică din contra foarte sus pentru advocați, medici, preoți, administratori, magistrați, ingineri etc. Astfel, meseria de advocat cere o ucenicie

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
le pune-n lucrare nu vor întîrzia a se stinge. Inegalitatea între munca musculară și cea intelectuală se adaugă încă prin cheltuielile de reânnoire a lucrătorilor după profesiunile ce sânt chemați a exercita. Cheltuielile de educație și de ucenicie, cari sânt aproape nule pentru lucrătorii întrebuințați la muncă musculară, se ridică din contra foarte sus pentru advocați, medici, preoți, administratori, magistrați, ingineri etc. Astfel, meseria de advocat cere o ucenicie lungă și costisitoare. Oricât ar fi înzestrat c-o doză convenabilă

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
medici, preoți, administratori, magistrați, ingineri etc. Astfel, meseria de advocat cere o ucenicie lungă și costisitoare. Oricât ar fi înzestrat c-o doză convenabilă de elocvență firească și cu alte facultăți necesare pentru a reuși la barou, toate acestea nu sânt de ajuns. Aceste dispoziții naturale trebuiesc mai întîi dezvoltate într-un mod general; apoi trebuie să-si asimileze cunoștințele și practicele meșteșugului; trebuie studiată jurisprudența și arta de-a se servi de ea. Aceste cheltuieli de ucenicie vor rămânea pururea

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
944} Căderea orașelor din Irlanda a dus la absentism și prin asta la săcătuirea țării. Mijloacele de trai cari ieșea din țară pentru a plăti veniturile proprietarilor absenți sânt exporturi pentru care nu se primește nici o plată-n schimb și sânt tot atât de pierdute pentru țară ca și tributul ce s-ar plăti periodic unui stat străin sau ca și când s-ar arunca în apă. Tot ce se consumă în mod improductiv se nimicește fără a-și reproduce restituirea. Centralizare și absentism merg

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
de-a se îndrepta spre piețe străine numărul obiectelor de trebuință vitală ce trebuiesc transportate sporesc în masă și scad în valoare. Darea cea mai mare și mai grea pe care o țară și nimica* ei o are de plătit sânt cheltuielile de transport; și aceasta, singura dare în urma căreia cată să rămâie până și dările cătră stat. Ea se urcă în proporție geometrică, când depărtarea pieței se urcă în proporție aritmetică; și de aceea grâul care pe piață se plătește

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
care se ocupă cu producerea obiectelor brute în favorul acelora ce au nevoie de mâncare și haine. 947 {EminescuOpXIV 948} {EminescuOpXIV 949} Fiindcă numai a patra parte a populației engleze se ocupă cu înmulțirea cantității materiilor brute, pe când trei părți sânt sau cu totul neocupate, sau ocupate cu operarea schimbărilor de loc, formă ori posesiune a aceloraș obiecte, urmează cu necesitate că partea cea mai mare a lucrurilor produse e înghițită în calea de la locul producțiunii la locul consumațiunii. Cum că

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ne-o spune o însemnată revistă engleză ("North British Review", November, 1852), care spune cititorilor că numărul negustorilor de detaliu și de precupeți e cu totul afară de orice proporție cu trebuințele societății sau cu numărul claselor producătoare. În multe locuri sânt zece negustorași pentr-o singură afacere pe care unul singur ar putea-o face cu de prisos, cel puțin aceasta e opinia lui John Stuart Mill. Oricât de harnici și energici ar fi acești oameni, ei nu adaugă nimic la

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]