1,346 matches
-
nenorocire pentru el ar fi despărțirea de Ilona. I se părea că viața lui începe undeva, departe, dar de-abia de la Ilona se luminează, ca o odăiță plină de soare și de bucurie. O fericire simplă, tumultuoasă și copilărească îi sălășluia în suflet... Stătea în cancelarie, lucra cu râvnă de slujbaș conștiincios, și vremea îi trecea repede, pentru că la sfârșit îl aștepta Ilona. Iubindu-se, făceau numai planuri de viitor. Apostol îi zugrăvea cum are s-o învețe carte, cum va îmbrăca
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și obrajii de o paloare străvezie, în care se desenau vinele albastre șterse. Pe vârful limbii îi stăruia un gust sărat de lacrimi, iar în cerul gurii, o uscăciune necăcioasă, ca după un somn cu coșmare. În suflet însă îi sălășluia liniștea, ca o domniță cu mâinile moi și calde. Se simțea foarte bine și se uita cu mare curiozitate împrejur, ca și cum niciodată n-ar mai fi umblat pe aici, deși odaia era ca și ieri, doar că birourile fuseseră adunate
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
primesc, iar vraja aceasta ne topea unul în celălalt pană la risipire. Respirația lui se pierdea într-a mea, trupul tot era o așteptare, trăiam din plin și esența întregii noastre ființe murea în fiecare sărut. Un noian de doruri sălășluia în acea amețitoare iubire și el se simțea puternic, căci fiecare secundă era trăită la modul absolut, plenar. Timpul și spațiul își pierdeau orice importanță și niciunul dintre noi nu putea socoti cật trecuse de la întậlnirea noastră, căci miracolul regăsirii
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
de feleșagul său lumeț și vesel la inima lui, de vinul acătării nu îi era silă. Scârbavnica molimă a filoxerei nu trecuse oceanul și cramele Moldovei gemeau de vinuri alese. Acuma, judecă și domnia ta, cetitorule, cam ce soi de vinuri sălășluiau în adâncile hrube ale Mitropoliei, când știut este că avea sfântul lăcaș vie întemeiată la Cotnar și sfinți monahi pricepuți în ticăitul lor meremet. Știau sfinții părinți tocmala Cotnarului mai dihai ca sfintele scripturi și-ți potriveau grasa, feteasca și
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
Îți poate spune de fiecare familie de acolo câte ceva: cât pământ aveau, în ce fel de casă trăiau, câți copii au avut și cum îi chema pe fiecare în parte. Apoi ce au ajuns în viață și pe unde mai sălășluiesc. Cu cine a stat în bancă la școală și ce o întreba învățătorul. Nu mai vorbesc despre dânsa! De când era copil și până în zilele de astăzi, își amintește totul cu lux de amănunte. Poate ar fi interesant pentru cititori să
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93050]
-
o strălucire mai tare decât a soarelui. Cine era în preajmă a căzut. Niște zei străini, sclipitori de argint și de lumină, au scos din foc o casă ca un turn de argint care strălucește mai tare ca argintul, și sălășluiesc în ea. Nimeni nu îndrăznește să se apropie de acești zei. Țăranii au părăsit tot grâul de pe câmp. Nu știu ce va fi. De aceea îți scriu ție, strălucitor fiu al cerului, să cobori de pe piscul tău sfânt ca să vorbești cu zeii
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
că sora regelui îl făcuse cu un sclav, dar cine putea ști!) și cu o privire bleagă. - Iată-l pe viteazul nostru Mener! strigă Marele Preot. Apoi urmă liniștit: Zeul Tot al tainei și al marilor înțelepciuni, zeul Tot care sălășluiește în inima mea, mi-a poruncit să am grijă de tine, pentru că pe tine te-a ales urmaș al regelui nostru, fie el veșnic viu, sănătos și puternic... Și acum du-te, Mener, să te odihnești, căci în curând va
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
prin etapele finale ale alchimiei interne necesare pentru a făuri indestructibile corpuri-spirit. Transformarea spiritului Un vechi adept cunoscut ca „Maestru al Misterului Ceresc” a scris: „Când spiritul cunoașterii încetează să mai existe, atunci se naște marea înțelepciune”. Spiritul uman obișnuit sălășluiește înăuntrul tărâmului limitat al cunoașterii normale și este delimitat de cuvinte, fapte și fantezie. Adevărata înțelepciune cosmică depășește toate cunoștințele umane întâmplătoare cu conștiința directă și copleșitoare a taoismului. Această conștiință și această înțelepciune pot fi dobândite doar transformând spiritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
nu se stingă niciodată peste tot anul crezându-se că casa la care se află asemenea foc are mare noroc..."241. Aici accentul cade pe simbolismul sexual al focului. Acest foc viu aduce în prim-plan focul interior, cel care sălășluiește în adâncurile noastre și se manifestă prin iubire. Plecând de la acest raționament, Gaston Bachelard 242 vede focul, în primul rând, ca pe un "fiu al omului" și mai apoi al lemnului. Dacă Frazer stabilea o legătură între viul vegetal/animalier
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
doar câteva exemple în acest sens. Importanța lor în ansamblul etapelor divinatorii nu mai trebuie dovedită. Cele mai convingătoare abordări ale arhetipului poartă marca gândirii lui Jung. "Acțiunile instinctive sunt ordonate de arhetip, de aceste forțe menționate mai sus care sălășluiesc în sufletul omenesc și stau la baza vieții. Arhetipurile se manifestă pe de o parte în funcționarea instinctului, care poate ajunge până în sfera corpului. Instinctul este, ca să zicem așa, unul dintre aspectele lor. Pe de altă parte, arhetipurile indică mai
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
lakota, pipa sacră este obiectul cel mai sfânt din univers, puterea ei nefiind întrecută de nimic. [...] în timp ce fumam în această liniște religioasă, simțeam această legătură cu toate elementele creației. Vraciul spusese: — Să cuprindem forțele din cele patru zări în care sălășluiesc cele patru vânturi, reunite într-una singură la sânul tatălui lor, vântul de sus, din ceruri. îndrept țeava pipei sacre spre cele patru zări și apoi spre cer. în vreme ce Wallace făcea aceste gesturi, noi spuneam ceea ce el ne învățase: — Fumez
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
desfășurată de mine [care sunt] formă nemanifestată; în mine stau toate ființele, și nu eu stau în ele. Atunci a văzut fiul lui Păndu întreaga lume fărâmițată la nesfârșit, stând la un loc în trupul zeului zeilor.“ Când, dimpotrivă, se sălășluiește „în legătura“ cu multiplul, privirea se întoarce de la Unul și naște, în încercarea de a-l regăsi între cele multe, judecata și scara „valorilor“, dezvoltând auroral „principiul ierarhiei“: „De îndată ce marele Dao e părăsit / apar omenia și dreapta judecată; / când istețimea
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
și adecvată în rândul celor întemeiate. Astfel, identificarea divinului sau a sacrului cu locuri, părți sau trepte ale ierarhiei echivalează cu o cădere în idolatrie, prin împrumutarea neadecvată a unui chip și a unei false identități, de unde imposibilitatea de a sălășlui în legătura vie cu Unul. Acest Unu, prin urmare, nu face parte din ierarhie și nici nu este unul ca valoare numerică, neputând fi înscris într-o serie. El este Unul prin diferență absolută față de multiplul întemeiat de/prin el
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
-i pierdut pentru mine și nici eu nu-s pierdut pentru el. / Cel care năzuiește spre unitate mă adoră în toate ființele; oriunde s ar afla acest yoghin, în mine se află. / [...] Cel care-l vede pe Supremul Stăpân Divin sălășluind la fel în toate ființele, nepieritor când acestea pier, acela este cel care vede. Când descoperă că diversitatea ființelor este Unitate, și că numai aceasta se fărâmițează, atunci se apropie de Brahman.“ 3. Din budismul tibetan: „în acest fel, mantra
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
formă de prezervare a ceea ce a fost, în defavoarea a ceea ce este, i.e. a prezenței pure, fără reziduuri. Frica dezlegării de multiplu - luând, în ultimă instanță, chipul fricii de moarte - este, în același timp, chiar dacă mai puțin explicit, frica de a sălășlui în legătura simplă a Unului. Această legătură presupune reinstituirea multiplului clipă de clipă ca naștere neîncetată a lumii și înnoire continuă (și imprevizibilă) a manifestărilor. Frica va face însă ca între noi și Unu să se interpună, în locul prezenței pure
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
VIII, p. 293-294) „Și când vei vedea voia ta că se încrede cu toată curăția cugetului mai mult în Dumnezeu decât în tine, și că te silești să nădăjduiești în El mai mult decât în sufletul tău, atunci se va sălășlui în tine puterea aceea necunoscută de tine. Și vei simți puterea Celui ce este cu tine, în chip neîndoielnic; puterea aceea pe care mulți simțind o intră în foc și nu se tem și călcând pe apă nu se îndoiesc
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
credem Lui în privința celor viitoare, noi, care nu-L credem în privința celor vremelnice și prezente, și de aceea suntem amestecați cu cele pământești și trăim trupului, oștindu-ne împotriva Duhului? Cei ce au crezut cu adevărat lui Hristos și L-au sălășluit întreg în ei prin porunci, ziceau așa: Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Iar de trăiesc acum în trup, trăiesc prin credința Fiului lui Dumnezeu, al Celui ce m-a iubit pe mine și s-a dat
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Iată, Eu voi pune în temeliile Sionului o piatră aleasă, în capul unghiului, de mare preț (Is. 28, 16). Căci Hristos ne este început și temelie întru sfințenie și dreptate, se înțelege prin credință, și nu altfel. Căci așa Se sălășluiește în noi<footnote Tâlcuirea Pr. Stăniloae: Iarăși Hristos nu ne este arătat ca Acela care satisface onoarea jignită a Tatălui prin păcatul omenesc, cum susține Anselm de Canterbury, ci ca Acela care ne este, prin unirea cu noi prin credință
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
de a-și liniști mișcările cele potrivnice firii, ale iuțimii și poftei; cel blând păzește poruncile; iar cel ce păzește poruncile se curățește; cel ce s-a curățit, se luminează; iar cel ce s-a luminat se învrednicește să se sălășluiască în cămara tainelor cu Mirele Cuvântul”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Capete teologice, suta întâi, cap. 16, în Filocalia..., vol. II, p. 131 132) „Credința celor ce aveau lipsă de vindecare și se rugau pentru ea stârnea, zice, puterea duhului din sfinți
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
din câmpii, din munți și din văi, brăzdat de râuri. În adâncul pământului se află regnul de umbră al lui Hades, Infernul, iar dedesubtul acestuia, Tartarul. Mările, înspumatele și adesea sumbrele mări, sunt pline de insule și în adâncul lor sălășluiesc zeii mării în palatele mării. Deasupra e cerul, cu astrele lui. Cerul astrelor și al luminii este numit aither, eterul, cerul de foc, dar între pământ și eter se află aerul, cerul norilor și al ceții. Într-un loc este
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
măcelul, sfârșindu-l cu Hector, și acolo, cu răzbunarea împlinită, după o clipă de avânt, când vrea să pornească la atacul cetății, se întoarce cu gândul la Patrocles și le spune aheilor că nu-l va uita niciodată, atâta timp cât va sălășlui pe pământul celor vii și va avea încă putere. Apoi se întorc în tabără cu toții, cântând peanul de biruință. Urma să-l înmormânteze pe Patrocles. Împreună cu întreaga armată, îl plânge din nou, în timp ce războinicii înarmați, în care, ocolesc de trei
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
vorbește despre izvoare și despre lunci, oricum bălți și mlaștini alături de petice sterpe de pământ și de stânci, fie ele pe marginea mării sau undeva printre desișuri. Și este, poate tocmai în miezul insulei, o peșteră îndeajuns de încăpătoare ca să sălășluiască în ea, ani după ani, Prospero și Miranda. Iar din text se desfășoară întinderile și reliefurile vag determinate ale unei vegetații luxuriante, uneori doar germinația unor amăgiri. Insula, peste care, lini sau viforoși, trec nori, pare să fie păduroasă, dar
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
neumblat, pământul de culoarea pielii tăbăcite, aerul plin de miasme. Dar numai pentru cei cu suflet negru sau pentru cei ce, ca Gonzalo, și-au pierdut speranța și, prinși între miraje, nu mai înțeleg nimic: „Minunea, chinul, teama și uimirea/Sălășluiesc aici - ne scape cerul/ De acest tărâm cumplit!“ Este cu atât mai vrednic de luat în seamă faptul că numai Caliban, așa cum este el, dihanie și om, născut din duhuri rele și pornit pe rele, dar totuși singurul ei aborigen
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
bucurie le infuzează din marea bucurie divină. Când Beatrice, sí lieta, ajunge, însoțindu-l pe Dante, în al doilea cer, al lui Mercur, planeta însăși, parcă râzând de bucurie, strălucește mai intens (Paradisul, 5, 94-97). Iar toate spiritele fericite ce sălășluiesc în Paradis devin mai luminoase când se însuflețesc de bucurie și de caritate, și le cresc bucuria și lumina pe măsură ce urcă spre Soarele divin. Numai că toate aceste jubilații depind de iradierea supremă și sunt închise în ea, pe când a
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
din câmpii, din munți și din văi, brăzdat de râuri. În adâncul pământului se află regnul de umbră al lui Hades, Infernul, iar dedesubtul acestuia, Tartarul. Mările, înspumatele și adesea sumbrele mări, sunt pline de insule și în adâncul lor sălășluiesc zeii mării în palatele mării. Deasupra e cerul, cu astrele lui. Cerul astrelor și al luminii este numit aither, eterul, cerul de foc, dar între pământ și eter se află aerul, cerul norilor și al ceții. Într-un loc este
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]