1,363 matches
-
să-mi vândă o iluzie de pasiune. 41 Când ne reamintim că Daath e situat În punctul În care Abisul retează Stâlpul din Mijloc și că În vârful Stâlpului din Mijloc se află Cărarea Săgeții... și că până și aici sălășluiește Kundalini, vedem că În Daath este taina generării și regenerării, cheia manifestării tuturor lucrurilor prin diferențierea lor În perechi de contrarii și Uniunea lor Într-un al Treilea. (Dion Fortune, The Mystical Qabalah, London, Fraternity of the Inner Light, 1957
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe manuscris.” T. Arghezi CUVÂNT ÎNAINTE Din minunata lume de basm și de poveste, copiii vă trimit un mesaj luminos, cu sclipiri de metaforă nouă și cadență de vers înfiorat. O lume întreagă de impresii, un univers plin de emoții sălășluiește în aceste pagini pe care, sper că, citindu-le, vă veți împărtăși totodată și din bucuria cu care au fost scrise. Impresionante ni s-au părut: încărcătura lor de puritate, caratele sincerității și temeinicia sentimentului. Fără acestea, ideile ar fi
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
intrase iarăși primăvara, cu valurile albe de lumină, cu îndemnuri de bucurie. Pe masă, pe o tavă așternută cu șervet înflorit, aștepta ceașca lui de odinioară, plină de cafea cu lapte, și o halcă zdravănă de cozonac. În sufletul lui sălășluia o mulțumire mare. Îi era dragă toată lumea. " Dacă aș fi izbutit, acum cine știe unde aș fi", se gândea cu o înfiorare ca un junghi. Dar gândul se stinse ca și cum n-ar fi putut rezista bucuriei de viață ce îi clocotea în
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
dezlegarea tuturor tainelor, Apostole!... De atunci nu mai am nevoie de cărți, ci numai de Dumnezeu. Ș-apoi Dumnezeu e mai aproape de omul simplu, care trăiește afară, în vârtejul vieții... Mult mai aproape!... Credința fuge de cărți și nu poate sălășlui statornic decât în sufletele care o doresc cu înflăcărare! Apostol Bologa îngînă cu obrajii aprinși: ― Părinte, simt cuvintele tale în inima mea... le simt, părinte! Preotul clătină din cap și zise tot zîmbind: ― Dintre toți oameniii, filozofii simt cel mai
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
nenorocire pentru el ar fi despărțirea de Ilona. I se părea că viața lui începe undeva, departe, dar de-abia de la Ilona se luminează, ca o odăiță plină de soare și de bucurie. O fericire simplă, tumultuoasă și copilărească îi sălășluia în suflet... Stătea în cancelarie, lucra cu râvnă de slujbaș conștiincios, și vremea îi trecea repede, pentru că la sfârșit îl aștepta Ilona. Iubindu-se, făceau numai planuri de viitor. Apostol îi zugrăvea cum are s-o învețe carte, cum va îmbrăca
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
și obrajii de o paloare străvezie, în care se desenau vinele albastre șterse. Pe vârful limbii îi stăruia un gust sărat de lacrimi, iar în cerul gurii, o uscăciune necăcioasă, ca după un somn cu coșmare. În suflet însă îi sălășluia liniștea, ca o domniță cu mâinile moi și calde. Se simțea foarte bine și se uita cu mare curiozitate împrejur, ca și cum niciodată n-ar mai fi umblat pe aici, deși odaia era ca și ieri, doar că birourile fuseseră adunate
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
ei se plimbă pe pieptul gol, întârziind asupra prosopului roșu, sentimentele negative s-au acumulat în centrul energetic al trupului, semințele iadului se găsesc pe tălpile picioarelor, acolo se acumulează furia, semințele foametei se găsesc la baza coloanei vertebrale, acolo sălășluiește lăcomia, semințele invidiei se ascund în gât, iar noi vom munci pentru purificarea trupului tău, îl asigură ea, se crede că acesta este un exercițiu pe care îl primești abia după moarte, dar noi vom începe de pe acum, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
1979, ziua în care l-am născut pe Andrei. N-aveam pic de background filosofic să-mi analizez această experiență. Maeștrii mei spirituali n-o avuseseră în vedere fiindcă nu o avuseseră în realitate. Am intuit însă ce forță uriașă sălășluiește în condiția de dătătoare de viață și ce frustrație trebuie să aibă bărbații pentru dependența lor de femei, care i-au făcut posibili și le fac posibilă „nemurirea” genetică. Nu mi-am pus atunci problema ce mecanisme compensatorii de dependență
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
Îl chinuie și pe Paul Noimann pe tot parcursul romanului. Diavolul Îl vizitează de mai multe ori, Însă de fiecare dată sub altă Înfățișare. În romanul lui Danilov, dublul Încarnează toate dorințele ascunse, toate aspirațiile personajului, dar și răul care sălășluiește Înlăuntrul său și care, uneori, se revarsă În afară, luând o formă umană. Și Ivan Karamazov, și Adrian Leverkuhn, și domnul Goliadkin, și Paul Noimann l-au numit pe străinul care i-a vizitat „musafirul“ sau „celălalt“. Locomotiva Noimann, cel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
scumpă doamnă - răspunse Metodiu așezându-se. Indiferent în ce limbă slavă am vorbi, noi tot de la Râm ne tragem. Suntem strănepoții acelui poet care pentru că a slăvit rafinamentele iubirii, a fost trimis să le caute la barbari. în ființa noastră sălășluiește astfel acest paradox: scăldându-ne în Dunăre, înotăm de fapt în Tibru. — Din păcate - oftă doamna Potoțki - râurile noastre nu comunică și au debit mic. Nu poți înota de pești. Tăcură câteva clipe. Pe sofa, pe bibliotecă, pe șemineu, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fi ridicat mîna În semn de scuză că părăsește camera sau poate voia să arunce o privire mînecii chimonoului de doliu. Mi-am umplut paharul cu bere și l-am dat peste cap dintr-o Înghițitură: am simțit vîrtejul ce sălășluia undeva În străfunduri ridicîndu-se la suprafață. Fără să ne dăm prea bine seama, am terminat și a treia sticlă cu bere. Numai eu singur băusem două... Era un pretext bun să-mi las mașina acolo... ca să mă pot Întoarce cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
două specii de zburătoare aciuite pe Someș (am mai vorbit despre acestea cu alt prilej, la rubrica Verba Woland): pescăruși și rațe sălbatice. Dar pescărușii sunt întotdeauna albi, iar rațele sunt bej ori negricioase cu verde închis lucios. Oaspeții aceștia sălășluiți pe Someș de zece ani, respectiv de cinci ani, nu au niciunul vreo pană ciclamen (deși cineva mi-a mai povestit despre o singură rață aparte care se mai strecoară, uneori, între celelalte, rămânând totuși distinctă de restul, și-apoi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
scurt în învelișul material al unei persoane de acolo... Spiritele libere, care au trecut deja de faza de reîncarnare, sunt cele care veghează în nemurirea lor la tot ce se întâmplă în cele două lumi. În universul acesta, în care sălășluiesc sufletele desprinse de materie, nu există noțiunea de timp căci sufletul dobândește veșnicia în care trecutul, prezentul și viitorul sunt suprapuse. Vezi steaua aceea mică de culoare roșu închis cu chip luminos din spatele soarelui ? Acolo sălășluiește spiritul liber al tatălui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
universul acesta, în care sălășluiesc sufletele desprinse de materie, nu există noțiunea de timp căci sufletul dobândește veșnicia în care trecutul, prezentul și viitorul sunt suprapuse. Vezi steaua aceea mică de culoare roșu închis cu chip luminos din spatele soarelui ? Acolo sălășluiește spiritul liber al tatălui nostru. Este de culoare roșu închis, culoare care simbolizează înțelepciunea la care a ajuns." Capacitatea de percepție a Dorei se contractă de parcă s-ar mobiliza să vadă. Și iată că vede palpitând în lumina soarelui un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
trecător oarecare ? întreabă Teodora în timp ce întețește focul și pune pe plită niște oale și ulcele de culoarea pâinii prea coapte, din care încep să se degaje arome de plante și flori. Locul ăsta, la câțiva kilometri de Hliboca, în care sălășluiește doar o bătrână vrăjitoare, nu mai este înscris pe nici o hartă și nu mai are nici un nume, dar a fost cândva un loc în care s-au întâmplat multe, un loc al bucuriei și al iubirii, dar și al ororilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
flori de câmp : maci, albăstrele, margarete. Printre scândurile bătute vai și amar cum în locul fostelor ferestre vântul suflă fără nici o opreliște ridicând în vârtejuri haotice zăpadă amestecată cu frunze. Ai zice că este un dans al spiritelor care continuă să sălășluiască în vechiul conac, spirite care bocesc un trecut care nu va mai reveni. Un trecut în care lectura, muzica, iubirea, erau oaspeții obișnuiți ai locului de care azi se mai interesează doar două femei bătrâne. Nici una din ele nu scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
ocupației rusești. Sub liliacul care răspândea un parfum amețitor recitam versurile lui. Uitam că frontul înaintează și că de acolo vin din ce în ce mai des depeșe purtând în ele moartea. L-am iubit mult și nu știu pe care din cei care sălășluiau în el l-am iubit cel mai mult. Simion avea atâtea identități diferite ! Era pasionat de literatură și mai ales de poezia lui Eminescu. Era ofițerul-patriot care își instruia ostașii cerând disciplină și ascultare. Era tatăl care gândea fără încetare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
rămas doar patru zile până la plecarea ta și mai sunt atâtea... Sunt totuși câteva episoade prin care mărturia mea amară poate lăsa ceva posterității. Se pot povesti săptămâni în șir și scrie mii de pagini despre nebănuita bestialitatea care poate sălășlui în om. Gândesc însă că experiențele personale, precum ale mele, sunt plusul de autenticitate din care oamenii ar trebui să învețe. Pentru noi încercare grea a început odată cu voiajul în trenul groazei, poate de unde pentru că până atunci nu îmi imaginasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
au tulburat cele transmise de tata despre mama și mai cu seamă remarca lui despre relația mea cu Dorina, nepoata lui: "Cam rece, cam sec răspunsul tău..." Întâlnirea cu el mă îndeamnă să scot la suprafață, să limpezesc neliniștea care sălășluiește în adâncurile mele. Relația pe car am avut-o cu mama... Relația mea cu Dorina... Încerc să pun în cuvinte cauza neliniștii mele. Știu că vine de acolo, de la relația delicată părinte-copil, pe care am trăit-o o dată ca fiică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
aduc în gura Dorei o amintire fugară de la masa copilăriei. Dar ea nu poate savura plăcerea ce o credea uitată. Mănâncă ca un automat, gândurile copleșesc simțurile : "Încercările prin care a trecut Minodora în scurta ei viață o îndreptățesc să sălășluiască acum "la dreaptă Tatălui..." Cât sunt de neînsemnate impasurile din viața mea față de tot ce a suferit ea în numai douăzeci și șase de ani, când pleca din nou în necunoscut cu o mașină militară, având alături de ea o nouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
să-și accepte înfrîngerea, să facă acei pași vinovați către ușă, să coboare scările și duhoarea eșecului să-i întunece mintea, ședea pierită, fără gînduri și doar brațele care strîngeau spasmodic marginile fotoliului, tremurînd din pricina efortului, exprimau cumplita încordare ce sălășluia în ea. Parcă trecuseră luni, veacuri de cînd zăcea acolo, sub povara privirii lui, incapabilă să mai lupte, incapabilă să fugă. Îi era imposibil s-o mai ia din nou de la capăt. În mintea ei se așezase pîcla, nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
să-și accepte înfrângerea, să facă acei pași vinovați către ușă, să coboare scările și duhoarea eșecului să-i întunece mintea, ședea pierită, fără gânduri și doar brațele care strângeau spasmodic marginile fotoliului, tremurând din pricina efortului, exprimau cumplita încordare ce sălășluia în ea. Parcă trecuseră luni, veacuri de când zăcea acolo, sub povara privirii lui, incapabilă să mai lupte, incapabilă să fugă. Îi era imposibil s-o mai ia din nou de la capăt. În mintea ei se așezase pâcla, nu se concentra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
musculare, care trebuiau activate ca „elevația biologică“ să aibă loc. Dacă băiatul era al meu, m-ar fi mirat atâta exces de zel. Aparent tânărul acela trist fusese rugat să imite funcțiile testiculelor, având În vedere că „adevărata“ putere masculină sălășluia În scrot. Doar Încordându-și mușchii sexului, bărbatul avea să Îndeplinească cerințele viitorului. Cu un gest larg va Înlătura lanțurile unei societăți decadente și Își va recăpăta din nou potența - „ca Prometeu. Se pare că există și scene cenzurate“, continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
comunitate umană plină de toate darurile risipite pe pământ de Bunul Dumnezeu. Cât despre "mințile înfierbântate ale unor lideri" fluturând lozinca autonomiei, pe vremea aceea (anii 1961-1972), n-am știință! Fapt este că în România e loc pentru toți pământenii sălășluind aici de veacuri. V.P.: Unii politicieni români (mulți dintre ei semidocți) nu dau doi bani pe scriitori, nu-i interesează cultura. Ilogismul, grotescul acestei situații: când ajung la pușcărie, domnii politiceni se apucă de scris, devin scriitori. Cum comentați cinismul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Es. Pop, înainte de '89, a semnat un angajament cu Securitatea? L.V.: Nu mi-e teamă de întrebarea ta și nu mi-e teamă că ea ar putea "trăda/ blama o mare prietenie". Ai dreptate, între mine și Ioan (și viceversa) sălășluiește, într-adevăr, o mare prietenie. Avem câteva calupuri de viață când am cântat la patru mâini, avem și o carte, "confort 2 îmbunătățit" pe care am scris-o tot la patru mâini. Am aflat lucrul despre care mă întrebi de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]