1,236 matches
-
rămăsese palid ca o frunză scofâlcită, ea singură semeață sub o pală de vânt. Simțise încăperea răcindu-se brusc, ca și când s-ar fi deschis o ușă inexistentă până atunci în interiorul lui, acolo unde frigul își găsea, cu fiecare clipă, un sălaș mai primitor. Prin iarnă, începuse să-și piardă pofta de mâncare. Dor mea pe sponci, adâncit în coșmaruri care-l sleiau până-n zori. Gătea simplu, fără imaginație. Îi dădea lapte cu cacao dimineața lui Alioșa. Mașinal și fără pic de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
odată trebușoara încheiată, cutreieră munții pe cărări șerpuite numai de ei știute, de la cumpăna apelor Sucevei și Moldovei către Șipote și Seletin până hăt spre Cernahora, pentru a reveni apoi la baștina dintre stele de la Măgura, Benea, Bobeica, Lucina și Sălaș cu desagii doldora de bunuri trebuincioase traiului de zi cu zi, încât nedespărțiții noștri cai numiți și ei huțuli abia mai pășesc sub povara lor. Uneori huțanul uită să revină la huțanca lui, care tânjește cu lunile, ici-colo și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
cale după care a pârjolit munții și i-a lăsat numai cremene, încât oamenii nici nu mai cutezau să-i numească cei păduroși, precum erau cunoscuți încă din negura vremii. Odată cu pădurile, nemilosul a spulberat din calea sa și toate sălașurile cu oameni cu tot. Destul că prin acele locuri nu se mai auzea nici țipenie de om. Numai corbii croncănind și vulturii dădeau târcoale plaiurilor de altădată pline de viață. Tu Mălină! Tu să știi că trebușoara cu Balaurul nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
trebuie s-o aveți față de părinții și neamul vostru. Luna, care se oprise în loc să asculte și ea tot ce le istorisea bulibașa alor săi, deși era și ea somnoroasă, așteptă până se stinseră focurile din vetrele șatrei. Apoi plecă în sălașul ei de după dealul Godăeștilor. Focurile potolite afară aprindeau în corturi scenele de dragoste ale tinerilor care topeau dorurile consoartelor doritoare de dezmierdări și îmbrățișări. Copiii șatrei dormeau demult. După un timp toată șatra dormea, punând pe perna odihnei truda zilei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
și mi-am zis: nu cumva o fi șatra lui Iorgu Stănescu!? - Bulibașa zâmbi cu înțeles. Precum vedeți e o șatră, dar nu e a lui Iorgu, ci a lui Graulea. - El are o șatră mare! - Șatra mea numără cincisprezece sălașuri. Ce ziceți, e mare? - Știu și eu? -Îți spun eu, domnule, nu e o șatră mare! Cea despre care vorbiți trebuie să fie a cumnatului meu; e și el bulibașă, și e adevărat, are o șatră mai mare! - Așaaaa!? Înseamnă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
la număr pentru un bulibașă, mult mai multe decât ale unui țigan de rând. Un bulibașă este stăpânul, judecătorul, sfătuitorul, tatăl și bunicul șatrei. El este legea și dreptatea căreia i se supun toți, de la mic la mare, din toate sălașele aflate sub oblăduirea lui. După câțiva pași făcuți pe drumul ce-l ducea spre casă, când avocatul întoarse capul, văzu un fir subțire de fum, ca tors din furca unui caier de lână și care se înălța din fața cortului de unde
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
aflată în căruțe. Ghicitoarele sau fetele ce-și etalau de regulă bidinelele cu câteva fire de păr de porc, muiate din belșug în smoală, nu coborâră din căruțe ca să poată să adune ceva de-ale gurii. Întreaga provizie a fiecărui sălaș se rezuma la câteva străchini de fasole, o traistă de mălai și câteva cepe. Ori, dacă ar fi poposit la marginea unui sat, în ceaunele lor ar fi plutit și ceva carne de pasăre sau de porc, o mâncare mai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
o goană spre tine, bulibașa mo. Cum vei chibzui tu, așa o fi bine. Un timp, acesta nu scoase un cuvânt. Dar câteva clipe mai târziu tună: - Strângeți corturile! Porunca bulibașei străbătu repede de-a lungul poalelor pădurii, împânzite de sălașele abia întocmite, oamenii șatrei neavând timp să-și pună măcar pentru scurt timp capul pe o pernă. Toți, cu mic cu mare, începură desfacerea corturilor, știind că nu au nici o putere de a se împotrivi. Apoi bulibașa, încruntat ca un
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
șatra lui în căutarea acelui ceva de care el aflase în treacăt de la bulibașa Ciontu. Milițienii îi cerură lui Iorgu Stănescu actele de identitate, registrele așa cum erau ele întocmite, în care ar fi trebuit să se afle numele tuturor membrilor sălașelor. Apoi, alinie în fața corturilor toți copiii, întrebându-i, mai ales pe băieți, ce vârstă au, cum îi cheamă. Unii răspunseră dezinvolți, alții ajutați de părinți, dar cei care conduceau ancheta nu aveau certitudinea că se aflau în posesia unor răspunsuri
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
atunci minute în șir o steluță mică ce se afla în oiștea Carului Mare, pe care o botezase cu numele iubitei sale Voica. Privind cu nesaț steluța aceea, respira aerul tare al nopților din preajma luncilor sau pădurilor, unde își făcea sălaș pentru un timp șatra. Acolo era lumea lui! Aici, în casa aceasta cu perdele și draperii grele la ferestre, orizontul îi era limitat. Avea strania impresie că se află într o închisoare. Ina căuta să-l îmbie cu fel de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
îmi usucă mie sufletu’! Hai, nu fi rea, spune-mi ce face Voica, de ce nu mi-a dat nici un semn că vă aflați în luncă? - Cum era să-ți dea ție semne, bengosule, când abia aseară, târziu, ne-am întocmit sălașele? - Așa!? - Dar ea, ea ce face? - Ca fetele la care le-a intrat un spine în inimă. Se uită cât e ziua de lungă, dacă la capătul drumului nu apare vreun drumeț călare pe un băț! - Atunci alerg! - Aleargă tu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Ăsta e chin și mă bucură. Aș vrea cîteodată să-i spun: „-Slăvește-mă și-atunci voi pierde dragostea ta. Și voi fugi prin lume căutănd torționari să măngenunche, să simt și eu că încă iubirea își mai găsește în mine sălaș.” Dar o privesc și nu-i spun nimic. Ar rîde cu poftă. Mă îndîrjesc să gîndesc: „Iubesc durerea. Așa că în durerea morții voi deveni veșnic.” Sînt pasăre, V. din spital și hoinăresc pe cerul care acum nici că se mai
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
Când ajunse la luminiș, își dădu seama că galeria străpungea întreg muntele, ajungând pe versantul opus, unde era o altă intrare în peșteră, mare și însorită, dar care era inaccesibilă, fiind suspendată deasupra unei prăpăstii abrupte. Aici își avea Pimen sălașul. O bisericuță mică și albă, strălucind plină de rouă în soarele dimineții, o chilioară alături, o vatră, o capră de lapte și câteva răsaduri de legume crescute pe puținul pământ adus de vânturi pe stâncă. Părea un cuibar de acvilă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
rămâne mireasmă de brad, mireasmă de sfântă lumină. Intr-o iesle, un Prunc drăgălaș surâde păstorilor, surâde soborului de îngerași, surâde Măicuței Lui Sfinte ! Bine ai venit, Doamne, din nou, în Betleemul din inima noastră, unde ți-am pregătit vrednic sălaș, înmiresmat cu iubire și pace !
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
se sperie de-a binelea. Cu un oaspete care vede prin tine ca prin sită nu e de glumit. În plus, el Îi vorbise despre nu știu ce cochilii. Ea mai degrabă și-l Închipuia ca pe-un păianjen ce-și avea sălaș Într-o gaură neagră a vreunei galaxii Îndepărtate, de unde ieșea noaptea ca să-și potolească foamea ancestrală cu sufletele pierdute ale muritorilor, nu ca pe o făptură gingașă și nevinovată cum e melcul, care-și târăște căsuța dintr-un loc În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
informația pierdută din alte universuri se regăsește tot în ele). Ceea ce, în fond, reprezintă tot o închidere de forma totalității. Uneori avem gânduri care ne înveninează. Este posibil ca acest efect să fie dat de vreun conținut ce își are sălașul în cuvinte care, odată amestecate, dau o "otravă"; nu este vorba de o "chimie" și nici de-o "alchimie" a cuvintelor. Contextul în care ele apar (context ce le dă o parte din sens) ne înveninează; ele vin în întâmpinarea
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
se târî pe furiș, pitindu-se sub scrum. Zadarnic Oliver trase clopotele și bătu toaca, adevărul ultim rămase neclintit la locul lui, intrând În fiecare slovă veche, În fiecare literă, ca Într-o măsea afectată de carii, unde Își făcu sălaș, pregătindu-se să pătrundă până-n carnea și măduva Învățăturii lui Iisus; În schimb, starețul Pahomie și enoriașii ce se rugau În schit, simțind miros de lemn Încins, năvăliră cu mic, cu mare În clopotniță, și, smulgându-i lui Lawrence frânghiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
fusese măsluit de unul din apostolii săi, În aparență cel mai credincios și mai fidel, pe nume Pavel. Ei, bine, profitând de naivitatea celorlalți, acest apostol Pavel, cu de la sine putere sau poate călăuzit de forțele obscure ce-și fac sălaș noaptea În mintea fiecărui om, Își permisese luxul să interpreteze Într-un mod foarte ciudat Învățătura lui Hristos, Îndreptând, astfel, lumea pe un drum greșit... În pildele sale din Evanghelii, Iisus spunea: „Priviți la păsările cerului; ele nu seamănă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
hău. Privindu-le cum se Învârt ca niște mingi de foc În lumina rece a lunii, Oliver simțea cum, În locul spaimei, În sufletul său pătrunde liniștea desăvârșită. În fiecare noapte, sufletul lui Lawrence se curăța de bezna ce Își făcuse sălaș În pieptul său. Golurile erau umplute de adevăr și de lumină... ...Noimann stătea ghemuit pe pat, În „brațele Sfintei Născătoare”, simțindu-se din ce În ce mai mic și mai neputincios. Oare ce ar fi zis Bikinski, care de felul lui era un habotnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
zdravănă și acum simțea că prinde puteri. Ciungul duse și el sticla la gură și bău câteva Înghițituri. „Avem de Îndeplinit o misiune dificilă”, Îl informă el pe Noimann. „Și aceasta fiindcă, deși răul se află acum În pântecele dumneavoastră, sălașul lui se află În alt pântece...” „E vorba de Lilith?” Întrebă fără să vrea stomatologul. „Exact, e vorba de Lilith... Pântecele său a fost Întinat de atâtea alte pântece...” Ciungul era cât pe ce să folosească un cuvânt mai dur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și până acum. Acesta nici nu știu dacă necesită a fi extirpat. Celălalt are alte origini și asupra lui trebuie acționat cu grijă. Unul e de esență masculină, celălalt de esență feminină...” „Și În mine care esență și-a făcut sălaș?” „ Ținând cont că vă plac tăriile”, spuse foarte serios interlocutorul cu brațul metalic, „și că În natură contrariile se atrag, aș tinde să cred că răul dumneavoastră pornește de la ovare...” „Deocamdată, ovarele lipsesc.” Spunând asta, Noimann se strădui să schițeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
paharul de coniac pe gât, stropindu-l cu o halbă de Tuborg. „Unde au mers zece beri, mai merge Încă una”, adăugă el, vărsând restul spumei jos, sub scaunul sub care ședea. „Să bem În cinstea umbrelor ce-și au sălaș În lumea subpământeană”, toastă el, iar ceilalți Îi ținură isonul, intonând un marș mortuar. Încetul cu Încetul, buna dispoziție Îi reveni. Nu-l mai indispunea acum nici mirosul de mici, nici zarva de la mesele din jur. Conversația, nu se știe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mai mult Îi plăceau intrigile cu crime și alcovuri. Casa roșie relata viața chinuită a unui individ misterios care spărgea magazine de jucării și muzee pentru a fura păpuși și marionete, cărora ulterior le scotea ochii, și le ducea În sălașul lui, o fantomatică seră abandonată de pe malurile Senei. Într-o noapte, cînd dădea buzna Într-o clădire somptuoasă de pe bulevardul Foix pentru a decima colecția privată de păpuși a unui magnat Îmbogățit prin tertipuri tulburi pe vremea revoluției industriale, fiica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
este a lui Necula și a soției sale Tudosca, cumpărată la 26 septembrie 1671 (7180) de la Agahia cea Grasă. Te-am întrebat pentru a pricepe mai bine că pe costișa de sub Curtea gospod, dincoace de iaz, până la Chervăsărie, își are sălașele „łigănimea Domnească”. Chiar și locul se cheamă „Mahalaua łigănimea Domnească”. La vale se întinde până la Ulița Broștenilor. În timp ce bătrânul spunea acestea, nu știu de ce gândurile mi-au zburat la o juecată între mănăstirea Barnovschi și fostul stolnic Toader Vârnav. Motivul
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
Elena Marin Alexe Candela încă mai pâlpâie și îndeamnă la ruga de seară. Ochii obosiți trag storurile, chemând liniștea în sălașul adânc, al inimii prinse de tumult. Clocotul se aude până departe, la al treilea cer. Îngerii amuțesc, consternați de tristețea care urcă în valuri, treaptă cu treaptă, implorând bucuria. Tăcerea strigă. Cerul uimit îngenunchează și el în solemnă așteptare. Încetul
Candela inimii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83373_a_84698]