1,925 matches
-
Treceau pe șosea mașinile care fac cursa Gară-Hoogli, și aproape toate se opreau lângă mine, căci ]i se părea ciudat sa vadă un european mergând pe jos pe un drum afară din oraș. M-am oprit numai la o baracă sărmană, unde o bătrână vindea limonada, pan și ardei: m-am oprit să beau ceva rece. Parcă m-a mângâiat întîlnirea aceea, căci i-am vorbit bătrânei în bengali, nu în hindusthană, cum s-ar fi cuvenit, și limba aceasta a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
tot învîrteau pe lângă noi. - Nu e adevărat! strigă Vladimir. Inventezi ca să mă sperii. Nu era nici o stafie. Bătea doar vîntul!... Ieronim îl privi absent, visător. - Au fost, frate Iconaru, dar pentru că n-ai vrut să crezi în existența lor de sărmane duhuri, blestemate să cutreiere podul casei Calomfir, au încetat să fie; pur și simplu s-au reîntors în neființă... Antim își scoase nervos ochelarii și, ținîndu-i strâns între degete, ridică mâna, amenințător: - Ieronim! șopti. Te rog, încetează. Ça suffit! Ieronim
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
scăpat de ea ! Așa, tot o să fie silită, până la urmă, să-i dea și și-a irosit și dimineața ! Silită să-i dea ; silită, uite la ce ajungi. Vrei să faci un bine cuiva, unui om care ți se pare sărman, pe care îl știi de-o viață și ajungi să depinzi tu de el. Ajungi să dai oricât, numai să te vezi odată scăpat. Aceasta este soarta generoșilor, susține Niki. — înțelege că aceasta înseamnă filantropia, râde Niki. Tu te laisses
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
lăsate să zboare pe fereastră, nu numai la gândacii care erau eliberați, cu duioșie, în grădină, sau la păianjenii care trebuiau respectați în ungherele lor, dar și la cuțite, furculițe, linguri, cești, farfurii și căni de apă, la pantofi, la sărmanii ciorapi desperecheați, la nasturii care, din lipsă de afecțiune, se pot pierde. Toate acestea aveau o viață și o personalitate a lor, se bucurau de prietenie și de drepturi. Deveniseră o extindere a propriei ei vieți, ca și pentru Adam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cor. Ceata Domnului suntem... Erau cinci heruvimi cu toții și aveau să cânte cântecelul însoțindu-l pe Moș Crăciun prin pădurea de brazi de pe scenă. Se gândi la Michi Bobancu și la Gelu Popa, care aveau să fie cei doi copii sărmani găsiți dormind în pădure. Ei, da ei aveau roluri! Trebuiau să povestească o grămadă de lucruri cum nu mai putuseră să îndure viața grea de acasă, crescuți, vorba vine, de un unchi arțăgos, și de aceea luaseră hotărârea să plece
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
mai câte. Apoi trebuiau să răspundă ce își doresc să capete în dar de la Moș Crăciun în Noaptea cea Sfântă. Lucian se gândi că poate Doamna nu-i alesese întâmplător pe Michi Bobancu și pe Gelu Popa fiindcă amândoi erau sărmani chiar și în viață și locuiau departe, la marginea orașului, prin împrejurimile lacului Gahița, pe o stradă, dacă stradă se putea numi, unde totul era improvizat, pipernicit și rarefiat sub soare casele, acareturile, tufele, firele de pătlăgele roșii din grădini
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
lor încă nu le venise rândul. De partea cealaltă, în sală, spectatorilor trebuie că li se deschidea înaintea ochilor priveliștea pădurii de brazi, deocamdată pustie. Dar îndată aveau să-și facă apariția Michi Bobancu și Gelu Popa, cei doi copii sărmani. Trebuie că încă rătăceau printre brazi, abia trăgându-și picioarele, frânți de oboseală după o zi de peregrinare. Lucian își încordă auzul. I se păru că deslușește ecoul slab al unei voci rostindu-și rolul sus, deasupra tavanului, dar nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
îndărătul său. Era rândul lui Moș Crăciun, înalt și masiv, îmbrăcat într-o manta roșie de satin, tivită cu vată, s-o pornească domol către marginea cealaltă a scenei, unde, la piciorul unui brad de mucava, dormeau cei doi copii sărmani. "Fulg-de-Nea" zburătăcea deja pe tot întinsul scenei. Sala nu-i vedea, dar Lucian, ridicându-și privirea către pasarela înaltă de metal de sub tavanul scenei, zări doi lucrători în salopete cenușii, pe care nu-i văzuse niciodată până atunci, aruncând pumni
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
De acum și până către sfârșitul piesei, pentru tot ce avea să se întâmple pe scenă, Lucian avea să fie ca și spectator. Avea timp destul și se simțea cumva despovărat. Nu mai stătu să asculte istorisirea celor doi băieți sărmani. Privirea îi lunecă de-a lungul primelor rânduri, căutând-o pe mama. Nu întâlni decât fețe necunoscute, ochi zâmbitori, cumva mirați și fascinați, în care străluceau oglindite luminile scenei, de la primele rânduri, unde puteai să deslușești chiar și trăsăturile fețelor
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
de viscol..., fiindcă, oricum, ajungem, suntem / pe marginea genunii. Un vădit atașament față de strămoși, față de pământul natal, față de tot ce constituie zestrea neamului, se remarcă în multe dintre poemele din volum (Sfinte transfuzii, Legenda perfectă, Râu blestemat etc.): De ce, râu sărman, blestemat / (blestemat cu blestem de durere!) / de ce încă te mai iubim..., susținut de un tezaur de credințe folclorice, cu implicații, de fapt, în mai multe direcții - care constituie preocupări ale poetului -, pe care le investighează cu aceeași intensă dorință de
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
strălucitoare decât strălucirea a o mie de sori. Căci cum credeți că v-ați putea uita la lumina orbitoare a Tatălui divin Ceresc, când voi nu puteți să suportați nici măcar strălucirea soarelui arzător? CredețiMă, soarele este întocmai ca flacăra unei sărmane lumânări pe lângă soarele adevărului Tatălui divin Ceresc. Aveți, deci, totdeauna încredere, speranță și dragoste. Adevărat, adevărat vă spun, nu vă așteptați răsplata. Dacă credeți în vorbele Mele, voi credeți de fapt în Cel care m-a trimis pe Mine, căci
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare =. In: Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
a contrazis. Dacă ar fi făcut-o, i-aș fi dovedit numaidecât. Luasem cartea cu mine, pentru că lovitura era premeditată. Citisem dinainte epoca lui Brâncoveanu, pe larg dezvoltată în Istoria Românilor de Xenopol și pândeam momentul să-mi arăt... erudiția. Sărmanul dascăl s-a văzut silit să adauge: ― Trebuie să știi, Petrican, că aici eu nu predau cursuri universitare. Era o punere la punct care îl salva. Cu toate astea, triumful meu rămase în picioare, neștirbit. În recreație, am surâs superior
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
timp am pornit la capelă, eu fiind pe post de dascăl. Slujba-slujbă dar mărită la cererea familiei cu lecturi din evanghelie. Până s-a terminat de citit și pomana de țărână amurgise, vântul trimetea rafale care se rupeau în tremurătura sărmanului preot. Ardea. Unde să mai plece? L-am culcat la mine și toată noaptea l-am frecționat, i-am dat aspirină și chinină uscând la foc mare numeroase schimburi de rufărie. Două săptămâni a zăcut preotul la mine când în urma
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Domnul cu noi. Și au coborât împreună. În birou, după ce a mai pus câteva așchii de traversă în sobă, nenea Jan a construit din scaune și o ladă care era pe acolo un culcuș pentru preotul sau mai degrabă călugărul sărman care se întâmplase să fie. A mai dat o raită prin stație. Ningea bogat și spulberat. Dimineața, în ibric de tinichea, puțin ceai și alături pâine, brânză, ceapă. Luați, părinte, că abia pe după-amiază sunt semne de plecare. Luați din
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
ca un blestem, De-o cruntă urgie vor fi zguduiți: Soldații trec fără milă, din casă în casă, Smulg pruncii, îi taie și-i aruncă-n noroi, Și nici un copil în viață nu lasă, Iar sângele curge pe uliți șuvoi!” Sărmanele mame, zadarnic își întind brațele spre ucigași, implorându-i să nu le omoare pruncii, căci aceștia, nemiloși îi smulg și-i taie cu săbiile, crezând că printre ei se află și Pruncul Iisus. A doua zi dimineață, soarele privește îngrozit
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
pe calea ce duce la mântuire. La vârsta de 30 de ani, Iisus a inceput să meargă prin satele și cetățile Iudeiei, ca să le vorbeasă tuturor despre viața viitoare, să-i învețe să fie milostivi, iubitori de aproapele, de cei sărmani și aflați în suferință. Dar despre acestea toate, o să citim așa cum vam promis, după Sfintele Sărbători care vin. Iar acum, să mergem la culcare, iar de mâine seară, vom începe să repetăm colindele.” “Bunicuțo, dar noi nu suntem chiar atât
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
a avut grijă ca acești bieți orfani să aibă mult doritul brad de Crăciun și să fie salvați de la moarte prin îngheț și foame, ei și măicuța lor. Această minune s-a petrecut deoarece Bunul Dumnezeu are grijă de cei sărmani totdeauna și mai ales în Noaptea Sfântă a Nașterii Domnului Iisus, când Pruncul Sfânt vrea ca toți copiii să fie fericiți! Crăciun fericit! Ninge ca-n povești. Fulgi mari de nea se rotesc în văzduh, într-un joc nesfârșit, așternându
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
părinții lor, care-i zoresc să meargă mai departe, căci se înserează și în noaptea aceasta „Se naște Pruncul Sfânt!” E seara de Crăciun! Lângă o vitrină în care tronează un brad mare, bogat împodobit, s-au oprit trei copilași sărmani, un băiețel și două fetițe. Sunt frați. Băiețelul, un puști de vreo 10 ani, cu ochii mari, albaștri, cu haina peticită și pantalonii cârpiți, își ține mâinile înfipte cu nădejde în buzunare, vrând să pară nepăsător atât la frigul ce
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
Căci ieri noapte am văzut prin geamurile unei căsuțe de la poalele muntelui un copil bolnav la pat și pe mama lui care plângea. Micuțul o rugă săi cumpere un brăduț cât de mic, ca să aibă undei aduce daruri Moș Crăciun. Sărmana lui mamă îi spunea că nu are bani nici pentru hrană, lemne și medicamente pentru el, nicidecum să-i cumpere un brad. Și apoi, cu ce o să-l împodobească? Am văzut-o apoi îngenunchind la icoane și rugânduse la Sfânta
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
vârstă de numai 26 de ani, a trebuit să ia pe umerii ei firavi povara creșterii celor cinci copii, cel mai mare având 9 ani, iar cel mai mic doar 2 ani. În zilele acelea în care începe povestirea noastră, sărmana femeie a trebuit să meragă la Comisariatul Militar Teritorial, pentru a i se întocmi formalitațile de pensie de pe urma soțului său, mort la datorie pentru Patrie. Era în Ajunul Crăciunului. Lumea se pregătea să întâmpine Marea Sărbătoare a Nașterii Domnului. Natura
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
le mărturisi: îmi ești încă drag și atât timp câtă vreme vei fi în sunetul meu nu voi putea avea tăria de a nu-ți scrie. Știu foarte bine cât risc, // simt foarte bine toată umilința pe care o încearcă sărmanele mele scrisori, și prin ele eu, simt și parcă văz râsul batjocoritor cu care întîmpini orice frază, și cu toate acestea, sub chiar povara zdrobitoare a acestor simțiri, uite, îți scriu și-ți spun că mi-ești drag, că te
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
asudate, mușchii întinși, viața brutală și în plin aer. Pe când ceilalți își cheltuiau acolo energiile sau își consumau lenea, Maxențiu trăia ceasurile unui efort tragic pentru ca resorturile 168 lui, toate, să stea la postul lor de funcționare; ca nu cumva sărmanul corp, tot mai deznodat, să se desfacă din toate niturile așa cum avea senzația permanentă. Prințul Maxențiu se plimba pe pistă corect sau sta pe sprint rigid, cu ochii dilatați, cu privirea ștearsă, manechin îmbrăcat în ținuta de sportsman, fără o
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Marcian nu vorbise niciodată limpede cu doctorul lui de boală, nici chiar în faza când Maxențiu făcea cu ostentație pe ofticosul. Se jucase de copii împreună, erau rude de aproape, și lui Mar-cian îi tremura ceva în pieptul sănătos, pentru sărmanul băiat. În accepția lui era și egoism. Nu se temea de ceva consanguin, dar își zicea: dacă, din doi, ar fi fost el bolnavul! Totuși, împreună cu Ada, preaslăvise confortul și poziția frumoasă de la Leysins unde - zicea el - concertase cândva. Maxențiu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Montană spunea că un anume ins ar fi fost îndemnat să împrumute din bănci că va veni la putere PSD cu Geoană și le va anula datoriile către stat, așa cum s-a făcut în trecutele guvernări ale PSD. Oare de ce sărmanul miliardar Patriciu nu-și plătește sutele de milioane de euro ce datorează statului? De ce mie, cetățean de rând mi s-a reținut până la ultimul leu - cu adevărat zel patriotic - pentru că dintr-o greșeală ce nu era a mea, mi se
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
Impotenta conducere a județului a inițiat cursuri în acest scop. De fapt, praf,în ochii, împăenjeniți de durere, ai șomerilor. Cu două specialități: ospătari și menegeri. Golii s-au prins,în ele, tot așa, cum se prind, hamsiii, în undița sărmanului pescar. Le-au absolvit. Au primit și hârtiile doveditoare. Acum, căutau; dar, unde să se găsească, atâtea locuri de ospătari și de menegeri, pe aceste locuri? Cu fiecare zi, care trecea, în sufletele lor, și nu doar în ale lor
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]