1,766 matches
-
breneche. Cu alea nu-i de joacă. Nu-i, desigur, i se răspunde. Bine. Gata. Ne-am Înțeles. Sună din corn. Gonașii aud. Pornesc. Hărmălaia ar scula și un mort, din raclă, dacă ar fi, pe-aici, dară, mite, pe sărmanul vânat, pe care, cei șase, Îl așteaptă, cu țevile Îndreptate spre el, iar, de pe țevi, cu ditamai cartușoaie, cu breneche, Încât, Îndrăcitul de mistreț, când l-o simți, să nu mai facă nici, măcar, un pas! Pas-nepas, dar, iată, vânătorii
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
fenomen; dar mai erau iubirile bărbat-bărbat, femeie-femeie, iar apropierile bărbat-femeie dovedeau mai mult stricăciune decît dragoste, aproape nimic din iubirile de altădată, din care chiar se murea, deseori; cine Își mai lua zilele din dragoste ca pe vremea lui Werther? - sărmanul, Își pierduse mințile, și ca el atîția, fusese o molimă În vremea aia, și Anna Karenina, mai tîrziu, În fine, tot mai rar așa ceva În Sodoma, cum ajunsese să numească Antonia planeta; Înnebunise de tot bătrîna, draga; Thomas, gîndindu-se la
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
de o frază care să sugereze de la bun început o tragedie lentă. Cînd aflăm că acest tînăr obișnuit își părăsește orașul natal și pleacă în plină vară într-o călătorie în Elveția, primul gînd care ne vine în minte este : „sărmanul, pleacă, dar nu știe ce-l așteaptă...”. După cum constatați, această primă frază aparent banală, conține în ea o teribilă tristețe, o notă de rău augur... Mamele sunt întotdeauna triste cînd nasc un copil pentru că ele știu ceva tulburător : și anume
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
așa? Otilia deschise ochii mari. - Felix, știam eu că tu ești un băiat cuminte. Dar se-nțelege!Ce-ți face bietul Pascalopol? Nu te iubesc eu oare? - Vine mâine la noi, eu zic să-l primim. - Cum? făcu Otilia exaltată. Sărmanul Pascalopol! Ce dormi-era de el! Și zicând acestea, Otilia prinse capul lui Felix și-l sărută apăsat - pentru întîia dată - pe buze. Toată casa răsună timp de două zile de concerte nebune de pianoforte. Când Pascalopol se ivi din nou
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
sub zodia nefastă a Proletcultismului: Veronica Porumbacu. După două ședințe de încălzire, învățăcelul își ridiculizează maestra. La șaptesprezece ani, încasează cel mai teribil cap în gură pe care destinul putea să i-l dea: moartea lui tac-su. Din care sărmanul Cristian nu-și mai revine, până când nu-și pierde, pe rând, și parcă în dușmănie: căminul (fiindcă, între timp, se căsătorește), școala, bietele înclinații muzicale, casa în care locuiau... - Adică nevastă-sa, bășinoasa, îl părăsește? exclamă bucuros taximetristul, vîrîndu-și nasul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pretutindeni vreo bucățică de burtă, vreun colț de stomac, din care să vină și să slăbească fiecare dintre noi sau Costache. Îmi țineam în continuare firea, deși-mi intuiam, cusute pe dedesubt, mormane de peisaje sentimentale aducând cu cele ale sărmanului Costache sau cu ale oricărui alt bărbat. Constatarea 335 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI - Nu face nimic. Despre partea cu banii îți mărturisesc că n-am bani deloc. Admirator nu era. Nu mă prinsesem totuși dacă era de la telefon
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
{EminescuOpVII 93} SĂRMANUL DIONIS NOVELĂ ..... și tot astfel, dacă închid un ochi vad mâna mea mai mică decât cu amândoi. De aș avea trei ochi aș vedea - o și mai mare, și cu cât mai mulți ochi aș avea cu atâta lucrurile toate
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și fața lui se adânci din ce în ce. Ajunse la semnătură. - De la cine ai căpătat tu scrisoarea asta, unde locuiește omul acesta? Lacrimile o inundară și ea se aruncă suspinând la gâtul tătîne-său. - Vezi, zise ea întrerupt, acolo-i sărmanul... în casa cea pustie de peste drum... l-am văzut căzând ca mort pe podele... cine știe dacă n-a și murit. Aleargă, tată,.. poate încă nu-i prea târziu. - Cum arăta el? întreabă bătrânul, preocupat cum se vede de-o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și... ? In starea în care erai? zisei eu. De-ai fi venit, Ioane, azi nu răspundeam de mintea ta și de viața ta, lucruri la care știu că nu prea ții, dar la cari era datoria mea de-a ținea. - Sărman copil! Cât ești de nenorocit! Eu aș fi nebunit de mult! zise ea, plecîndu-se și sărutând fruntea cea curată a lui Ioan. Fruntea lui rămase liniștită, dar se acoperi c-un nour de vise. - O voi urma, zise el încet
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
-n viață... Ochii săi ardeau, buzele lui tremurau, eu stam speriat, uimit și mă uitam nencrezut de realitate la această scenă în care portretul părea viu, real, și Ioan numai o umbră moartă în care trăia doar ochii cei înfocați. - Sărman cadru viu, sărmană opera a imaginațiunei mele! Ce greu a fost să te creez din caosul durerilor și a desperărilor, ce cumplit e să te sparg acum de stânca cea rece a deșteptărei mele! Dar te sparg... căci tu ești
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
mai era el viu...? Puțin era și avea să-și rezime capul, greu de cugetările unui imperiu, pe perina păcei eterne... Eterne? Ah, nu cuteza s-o spere. El îmbla ca-n vis... îmbla pe o generație de oameni... un sărman visător sfărâmat de durere, doritor de moarte... El deschise repede ușa de la o treaptă ce ducea sub piramidă, luă făclia... și adânc departe sub piramidă se vedea sticlind un plan negru și strălucit... Parcă un ocean se mișcă mut sub
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Nu-l lasa! Sfrrr! După el, băieți!... Hahaha... Și copiii desculți, cu pălăriile lor mari, fugeau de le pocneau călcâiele după un cerșitor bătrân și trențăros, cu fața speriată și cu barba zburlită. Azvârleau pietre după el... și el plângea sărmanul și striga din toate puterile: - Cucurigu!... Un franciscan tânăr și palid trecu pe lângă el... el s-aruncă la picioarele lui și-ncepu să-i sărute poalele rasei și-și ridică mînele plângând spre el... - Copii răutăcioși și fără de milă!... strigă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
bine, demonul acesta... " Astfel, obosit de orgia sufletului său, se-mbrăcă, se uită în oglindă... [O] umbră viorie îi colora fața... era vânăt de palid ce era... Dar astfel era și mai frumos de cum fusese vodată... "Sărutarea ta * de dimineață, sărmanul meu Angelo, zise el zâmbind cu tristeță... să sărutăm această gură care nu mai este vergină... " El s-apropie și sărută chipul lui propriu din oglindă... Deși era cald în casă, mînele erau reci și degetele supte, încît aprinse într-
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
care legenda ne spune că au fost astfel părăsiți. Dar nou-născutul condamnat la moarte este din fericire salvat de un om din popor. Și, alăptat de o femeie sărmană sau de un animal femelă (lupoaica, pentru Romulus), supraviețuiește. Bunătatea celor sărmani împiedică o crimă a celor puternici și vine să dea o mînă de ajutor destinului. Crescut în sînul acestei familii de împrumut, copilul crește, devine puternic și curajos. Începe apoi o viață de primejdii, de aventuri pline de pericole în
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
-i pun în lumină caracterul de excepție, aprind imaginația și subliniază natura eroică a omului mare. În textul biblic, contrastul dintre cele două familii există, dar este inversat. Moise se naște într-o familie de sclavi ca fiu al unor sărmani evrei. Neavînd putința de a-l păstra, aceasta face ce au făcut dintotdeauna săracii, îl abandonează. Pruncul este salvat de o prințesă care-l crește ca pe fiul ei. Iată deci în ce moment apare abaterea de la legendă: în loc ca
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
păstorii sarbezi zăresc din depărtare Ivindu-se pe munte o naltă arătare Ce stă În dreptul lunei cu-o bardă groasă-n mînă... Și pînă-n ziuă urlă dulăii de la stînă. Amar de cine intră prin ramurile dese A codrului de moarte! Sărmanul, dacă iese, El pare-un strigoi palid zărit ca printr-un vis, Ce caută cărarea mormîntului deschis... Acolo-i cuibul spaimei și adăpostul urei. Grui-SÎnger, ucigașul, e regele pădurei!” Este imaginea haosului vegetal, cea mai puternică sub raport liric pe
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
știi.“ Totuși Alecos, sclavul (...) nenorocit și sărman, nu renunță la ceremonialul adresării. În disperarea cea mai neagră, el caută comparații de preț și găsește cu ușurință un stil flatant. Ca lebăda, zice el, care cîntă cu plăcere Înainte de moarte, el, sărmanul, exilatul, cîntă și scrie cu mare poftă despre nenorocirile sale. Iată (În traducerea lui N.C.) un fragment din această smerită Închinare: „Fiind Însetat și Îndemnat și dorind, domnul meu, să vă scriu cu nesăturare și să Înregistrez precum În inima
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
astea eu sunt în viață și oaspete al curții Maestății voastre. În cuvintele tale există o umbră de regret; amărăciunea e un cariu nesuferit. Ai crezut cu adevărat că vei putea să sfidezi puterea unui împărat cu o ceată de sărmani? Cum ai putut să fii atât de naiv? N-am fost naiv; înainte de a da pe față intențiile și a le pune în practică, luasem legătura cu flota turcească și trimisesem prin sate și ținuturi oamenii mei de încredere pentru
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
bătrânii se opreau câteva clipe, după care oftau și vorbele lor alunecau spre tineret, spre lipsa locurilor de muncă, spre lipsa de încredere în viitor. Dar, în fine, afla și ceva nou despre ce-l aștepta pe fiul său, și sărmanul cismar simțea cum i se frânge inima. Ar fi vrut să ia la goană haita aceea de javre puturoase, dar munca lui depindea de oamenii din sat și, printre altele, nu-i stătea în caracter mojicia. Își ascundea bine ceea ce
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Naturii, dar dacă încep să studiez, nu mă pot abține. Da, dar nu treci cu vederea nimic: mai ales în ochii confraților noștri mai în vârstă tu ești un fel de enciclopedie fără de sfârșit. Ceea ce nu-i convenabil pentru ei, sărmanii, îi pune față-n față cu propria lor ignoranță. Ei trăiesc într-un fel de hârțoagă cu greu de descifrat, se hrănesc cu negură, cum să-ți spun? Pe când tu știi ce vrei și vezi limpede. Cu ei nici nu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
vina în public. Ar fi vrut să îngenucheze în fața călugărițelor, călugărilor, preoților și novicilor adunați în Catedrală, molipsiți de bigotism și ipocrizie. Făcu o plecăciune cu capul, convins că acum putea să se elibereze numai plănuind o răzmeriță cu acei sărmani de pe dealuri și din sate, pentru a alunga acele lipitori și pentru a face în sfârșit să triumfe dreptatea și egalitatea, Cristos care împarte pâinile și peștii... Oh, cât era de mieros acel Episcop în timp ce depăna parabola fiului risipitor referindu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
caprele, nu se amesteca în treburile altora și-și pierdea serile la lumina candelei răsfoind câteva cărți mari cât o cărămidă. Dar despre conjurația împotriva Împăratului? Împăratul? Cine-o mai fi și ăsta? El i-a ajutat mereu pe cei sărmani, pe cei asemeni lui, fără gânduri rele, ci cu scopul de a-i face să aibă o viață mai bună. Și cine l-a sprijinit în acțiunea asta? Eu, fratele lui, surorile și mama vitregă. Acest om minte, minte cu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
a trădat nici măcar o clipă, cred că e nebun cu adevărat. Să-l lăsăm în vizuina lui. Decizia a fost unanimă, asta și fiindcă Biserica nu avea vreo intenție de a face din el un martir și erou în ochii sărmanilor mereu gata să găsească felul de a i se adresa pentru sfaturi în felurite instanțe judecătorești, pentru fierturi, siropuri, leacuri, profeții, horoscoape. Toate astea sunt inacceptabile și va trebui să luăm măsuri serioase, de-acum pare că orice își poate
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
gardienii, femeile de serviciu, grădinarii, aflară că Cardinalul nu-i suporta pe cei înfumurați, pe vicleni, pe intriganți, cu toate astea era tolerant și, dorind să înțeleagă populația din Napoli, îi primea pe nobili și nu-i ocolea pe cei sărmani, atunci când aceștia mergeau să se căciulească având la ei o paporniță cu pește sau un coș cu ouă. Astea sunt vești vagi, trebuie aflat ce mănâncă, ce vin preferă, dacă-i plac femeile, dacă dedică un anumit timp cărților, dacă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
și a morții”. Romanul Domnișoara Christina este un roman de strigoi și, totodată, un roman oniric, ambele În tradiție eminesciană. Este vorba, de mitul tratat În Luceafărul și În alte poeme eminesciene (mitul hiperionian), dar și de reveria onirică din Sărmanul Dionis. Mitul cunoscut este sugerat În romanul lui Eliade cu mijloacele specifice prozei fantastice. Rolurile sunt, desigur, inversate. Luceafărul este În Domnișoara Christina o femeie tânără de origine pământeană, moartă de mult. Simbolul și-a pierdut solemnitatea astrală și chiar
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]