1,054 matches
-
ORAȘE: ───────── I. SIBIU (municipiu) ÎI. MEDIAȘ (municipiu) III. AGNITA IV. CISNADIE V. COPSA MICĂ VI. DUMBRĂVENI B. COMUNE: ────────── 1. Alamor │44. Mihaileni 2. Alma │45. Mosna 3. Altina │46. Nocrich 4. Amnas │47. Noistat 5. Apoldu de Jos │48. Noul Săsesc 6. Apoldu de Sus │49. Ocna Sibiului 7. Armeni │50. Orlat 8. Arpasul de Jos │51. Pauca 9. Atel │52. Pelisor 10. Avrig 53. Poiana Sibiului 11. Axente Sever │54. Poplaca 12. Bazna │55. Porumbacu de Jos 13. Biertan 56
EUR-Lex () [Corola-website/Law/152847_a_154176]
-
Rău și Iancu de Hunedoara. Refugiat în Transilvania, Ștefan Olahus respinge la un moment dat sprijinul vărului său Matei Corvin pentru a dobândi tronul Țării Românești, preferând viața liniștită de jude crăiesc în Orăștie. O. își începe învățătura la școlile săsești din Sibiu și Orăștie, pentru a-și continua studiile, între 1505 și 1512, la școala capitulară din Oradea, modelată după profilul umanist apusean, incluzând, în două cicluri, gramatica, retorica, dialectica, aritmetica, geometria, astronomia și muzica. Din 1510 va fi paj
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288517_a_289846]
-
1859). Intervenția statului austriac s-a făcut simțită și În alte privințe; citam mai sus impunerea În anume regiuni a sistemului agricol al celor trei tarlale (Dreifelderwirtschaft). El a fost Însă instalat o dată cu impunerea ,,vecinătăților”, organizații sociale sătești amintind Nachbarschaft-ul săsesc sau cel al multor regiuni germanice. Ele au creeat, În acelaș timp, În lumea egalitară a satelor o distincție majoră ce stăruie insistent până În secolul XX; este vorba despre distincția dintre nemeși, țărani care efectuaseră serviciul militar În armata austriacă
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
preventiv, pentru a dubla demersul comprehensiv-subiectiv de cel obiectivist, al descrierii realităților „din afară”. Pe linie de conținut, cititorul este adus foarte aproape de o lume Închisă a relațiilor de vecinătate din satele Munților Apuseni. Spre deosebire de vecinătățile puternic instituționalizate din satele săsești sau de influență săsească (nachbarschaft-uri), analizate de autori precum H.H. Stahl (la Drăguș) sau Vintilă Mihăilescu (la Cristian), unitățile sociale din satele Apusenilor sunt mult mai puțin structurate. Definirea socială a vecinătății este variabilă funcție de densitatea caselor, de apropierea lor
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
demersul comprehensiv-subiectiv de cel obiectivist, al descrierii realităților „din afară”. Pe linie de conținut, cititorul este adus foarte aproape de o lume Închisă a relațiilor de vecinătate din satele Munților Apuseni. Spre deosebire de vecinătățile puternic instituționalizate din satele săsești sau de influență săsească (nachbarschaft-uri), analizate de autori precum H.H. Stahl (la Drăguș) sau Vintilă Mihăilescu (la Cristian), unitățile sociale din satele Apusenilor sunt mult mai puțin structurate. Definirea socială a vecinătății este variabilă funcție de densitatea caselor, de apropierea lor, de tipurile de relații
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
și a lăsat urme în cele mai diverse domenii de existență” (Mihăilescu, Vintilă, 2002, 10). Această instituție nu poate fi înțeleasă corect fără o cercetare aprofundată din punct de vedere etnologic, antropologic și sociologic a formei de organizare a comunităților săsești numită Nachbarschaft. Numai stabilirea interdependenței dintre modele, în cadrul necontenitei lor transformări și perfecționări, în cadrul unui proces social creator de durată și al unui proces tehnic de receptare poate explica apariția și dezvoltarea acestei instituții în sudul Transilvaniei și în special
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
unui proces social creator de durată și al unui proces tehnic de receptare poate explica apariția și dezvoltarea acestei instituții în sudul Transilvaniei și în special în Mărginimea Sibiului, ca modalitate specifică de organizare socială care să răspundă necesităților administrației săsești, dar și nevoilor social-economice ale românilor. „Vecinătatea” este o categorie de reprezentare spațială care fixează date cu caracter atât material, cât și spiritual sau de istorie socială. La aceste semnificații diferite sunt mereu adăugate, pe de o parte, apropierea spațială
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
ordinii feudale occidentale, instituția „vecinătății” a dominat istoria medievală și modernă a românilor din sudul Transilvaniei. Astfel, comunitățile rurale românești din Mărginimea Sibiului (de exemplu, Rășinari, Gura Râului, Orlat, Săliște și Jina etc.) au format vecinătăți proprii sub influența administrației săsești și adaptând modelul instituției săsești. Satele săsești erau compuse, în general, din patru unități locale, patru „vecinătăți”. Fiecare „vecinătate”, independent de mărimea ei, era împărțită în patru societăți de zece. O societate de zece cuprindea 16-20 de gospodării așezate una
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
a dominat istoria medievală și modernă a românilor din sudul Transilvaniei. Astfel, comunitățile rurale românești din Mărginimea Sibiului (de exemplu, Rășinari, Gura Râului, Orlat, Săliște și Jina etc.) au format vecinătăți proprii sub influența administrației săsești și adaptând modelul instituției săsești. Satele săsești erau compuse, în general, din patru unități locale, patru „vecinătăți”. Fiecare „vecinătate”, independent de mărimea ei, era împărțită în patru societăți de zece. O societate de zece cuprindea 16-20 de gospodării așezate una lângă alta sau, în orașe
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
istoria medievală și modernă a românilor din sudul Transilvaniei. Astfel, comunitățile rurale românești din Mărginimea Sibiului (de exemplu, Rășinari, Gura Râului, Orlat, Săliște și Jina etc.) au format vecinătăți proprii sub influența administrației săsești și adaptând modelul instituției săsești. Satele săsești erau compuse, în general, din patru unități locale, patru „vecinătăți”. Fiecare „vecinătate”, independent de mărimea ei, era împărțită în patru societăți de zece. O societate de zece cuprindea 16-20 de gospodării așezate una lângă alta sau, în orașe, zece familii
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
erau compuse, în general, din patru unități locale, patru „vecinătăți”. Fiecare „vecinătate”, independent de mărimea ei, era împărțită în patru societăți de zece. O societate de zece cuprindea 16-20 de gospodării așezate una lângă alta sau, în orașe, zece familii săsești. Profund originală, instituția românească a preluat din formele specifice de organizare ale sașilor, iar evoluția ei a fost influențată de funcția de punte de comunicație între Occidentul latin și Orientul bizantin pe care, prin transhumanța efectuată sau prin roire, această
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
Occidentul latin și Orientul bizantin pe care, prin transhumanța efectuată sau prin roire, această zonă etnoculturală a deținut-o de-a lungul timpului. Acest fapt este dovedit de diferențele specifice fiecărei comunități din satele din Mărginimea Sibiului care, spre deosebire de Nachbarschaft-ul săsesc, nu aveau o organizare standard, ci deosebiri legate de modalitățile de satisfacere a necesităților. În Cristan: „Câte ulițe erau, atâtea vecinătăți. Se numeau după numele uliței”, iar în Jina „erau 12 vecinătăți, după străzi: Târgul, Hodișul Mic, Hodișul Mare, Ulița
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
a culturii și civilizației populare românești. O altă trăsătură este comunitatea de drept definită în izvoarele medievale prin „obiceiul și legea țării noastre”, ce corespunde formulei consuetudines terrae din sursele germane contemporane de expresie latină. Asemănările dintre „vecinătatea” românească, Nachbarshaft-ul săsesc și „vecinătatea” maghiară din Transilvania sunt rezultatul contactelor dintre aceste comunități învecinate sau care au avut o arie comună de circulație ce a favorizat împrumuturile, interferențele, influențele reciproce. Căile de comunicare, de transmitere a unor tradiții, le-au constituit în
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
a conlucrării dintre aceste influențe și condiții, o codificare în care nu se mai poate decela între împrumuturile ce au acționat și sistemul de înregistrare folosit (condiții). Ea nu a fost un simplu „efect de amprentă” sau „copiere” a Nachbarshaft-ului săsesc, ci un proces complex de elaborare și „construire” a unei instituții specific românești ce a răspuns unor necesități proprii comunităților românești. Pe de o parte, ea constituie obiectul unor conflicte și negocieri interne permanente, legate de cele mai multe ori de drepturile
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
dar și militare etc., guvernările imperiale au fost adesea interesate în menținerea și/sau promovarea unor unități sociale mai largi. În cazul românesc, obștea a fost și a continuat să fie multă vreme un subiect colectiv în relațiile cu administrația săsească din fundus regius. „Vecinătățile” au fost instituții locale foarte sensibile la modificările economice, politice, sociale, precum și la schimbarea de putere. Încă din a doua jumătate a secolului al XX-lea, funcția lor de păstrare a ordinii publice și a comunității
[Corola-publishinghouse/Science/2236_a_3561]
-
a fost mai puternică și mai de timpuriu exercitată, ciorbele și borșurile și-au pierdut treptat din acreală, ajungând supe în toată regula; un bun exemplu în acest sens este Transilvania, unde zemurile de origine austro-ungară sau cele de sorginte săsească ori șvabă, deloc puține în această regiune, coexistă cu acrelile specifice Vechiului Regat. De asemenea, începând din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, supa capătă în Vechiul Regat o funcție culturală, semnificând dorința acerbă de dovedire a apartenenței
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
aromână, compensa puțina instrucție școlară cu bogate cunoștințe folclorice. Viitorul poet a început să vorbească abia la patru ani și n-a reușit niciodată să pronunțe ușor consoana r. Cursul primar îl începe în satul natal (1901), continuând la școala săsească din Sebeș (1902-1905). Urmează apoi Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov (1905-1914). Elev foarte studios, cu atracție precoce pentru filosofie, după ce trece bacalaureatul, ca să nu fie încorporat în armată, odată cu izbucnirea primului război mondial, se înscrie la Seminarul Teologic din Sibiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
de exemplu, „Sistematica-tipologica”, „Arhiva”, „Contribuții de istoria folcloristicii și a etnografiei”, „Centenarul nașterii lui Béla Bartók” ș.a. Spre deosebire de vechiul anuar, în relație, iarăși, cu specializarea cercetătorilor, sunt publicate contribuții de etnomuzicologie și etnocoreologie, referitoare la folclorul maghiar și la cel săsesc din Transilvania, ori (câteva) privind relațiile cu folclorul românesc. Studiile și notele, având un spectru tematic foarte larg, reflectă exact statutul folcloristicii românești actuale, ca și tradiția ei (inclusiv pe plan metodologic). Numele mai des întâlnite printre autorii studiilor sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285398_a_286727]
-
CRISTEA, Miron (18.VII.1868, Toplița - 6.III. 1939, Cannes, Franța), istoric literar. Este fiul Domniței și al lui Gheorghe Cristea, țărani înstăriți. După studii la Gimnaziul săsesc din Bistrița (1879-1883), a urmat Liceul Grăniceresc din Năsăud (1883- 1887), apoi Institutul Teologic-Pedagogic Ortodox din Sibiu (1887-1890) și Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Budapesta (1891-1895), unde a obținut doctoratul cu teza, redactată în limba maghiară, Eminescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286500_a_287829]
-
a lucrării anterioare a lui Iorga despre acest domnitor. Brașovul și românii (București, 1905) se ocupă de contactele românilor cu Brașovul, un oraș occidental situat la marginea Transilvaniei, un punct de legătură între România și Transilvania. Orașul avea un caracter săsesc, cu toate trăsăturile conferite lui de populația românească autohtonă, și era un centru comercial și un sol fertil pentru cultura germană și maghiară. Karl Lamprecht voia să publice o serie de istorii ale națiunilor europene și l-a rugat pe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
oraș secuiesc". Despre Satu Mare spunea că este "un centru străin, o fortăreață străină". Iar despre Brașov, că "Brașovul mi se pare mai străin ca niciodată". Nu ezita să condamne aspectul jalnic pe care îl afișa conducerea românească în acest centru săsesc 77. În județul Trei Scaune, secuii manifestau după părerea lui Iorga o ură "asiatică" față de români. Episcopul Majláth refuza de ani de zile să-și ocupe postul oferit în Senatul României. În anii '30, Iorga comenta: "În Transilvania, evreii rămîn
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga, "drepturi istorice". Iorga li s-a adresat sașilor în 1925 la Sighișoara (un oraș german care arăta de parcă ar fi fost transplantat direct din regiunea Mosel, de unde proveneau sașii). Le-a vorbit despre "reala și adevărata cultură română și săsească din Transilvania" și a luat atitudine împotriva modernismului din literatura română, mai ales a curentelor inițiate de poetul ardelean Lucian Blaga și de cîteva școli literare săsești de ultimă oră. A urmat apoi atacul împotriva "idealului imposibil al pangermanismului", completat
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de unde proveneau sașii). Le-a vorbit despre "reala și adevărata cultură română și săsească din Transilvania" și a luat atitudine împotriva modernismului din literatura română, mai ales a curentelor inițiate de poetul ardelean Lucian Blaga și de cîteva școli literare săsești de ultimă oră. A urmat apoi atacul împotriva "idealului imposibil al pangermanismului", completat de o condamnare a "rasismului și a teoriilor rasiste". Iorga conchidea lăudînd influența mediului natural și literatura populară (Sămănătorism) și spunînd că, dacă intelectualii sași acceptă aceste
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
de la Strasbourg până la Riga8. Dar, odată cu lichidarea evreilor, expulzarea germanilor și sosirea sovieticilor, Europa Centrală și de Est a pierdut contactul cu germana. Orășenii mai În vârstă au continuat să citească și (mai rar) să vorbească nemțește, iar În comunități săsești izolate din Transilvania și din alte părți germana s-a menținut ca limbă marginală, cu o utilitate practică redusă. Toți ceilalți au Învățat - sau cel puțin li s-a predat - limba rusă. Asociată cu ocupația sovietică, rusa Își pierdea tot
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sau dispozițiuni speciale pentru evreii din Transilvania pe de o parte și pentru cei din Basarabia și Bucovina de Nord pe de altă parte. În Transilvania este nevoie de măsuri speciale și o vigilență deosebită, din cauză că populația ungurească și cea săsească caută să speculeze în detrimentul României măsurile ce s'au luat în contra evreilor și profită acaparând în mâini străine activul comercial și industrial al evreilor. O statistică ar putea da aspectul fidel al acestui fenomen. Pentru oprirea acestui proces de înstrăinare
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]