1,976 matches
-
și se strâmba la ei, abțiguit. Intrase fără probleme, pe ușa lăsată descuiată, câtă vreme cei trei fuseseră invitați în vizită, la proprietăreasă. Spre lauda lui, de dată aceasta nu mai apăruse, însă, ca milogul, cu mâna goală. Dintr-o sacoșă măricică de rafie, cu inscripția "Orașul nu e tomberonul tău!" se ițeau provocatoare, gâturile unei perechi de sticloanțe redutabile, din plastic, de câte doi litri fiecare. Prima, plină până la dop cu un produs incolor, inodor, dar nici pe departe insipid
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
dar din partea statului. Cornul îl joacă prin clasă ca pe o minge, iar laptele îl varsă pe la toaletă sau prin curtea școlii. Mulți lasă aceste produse prin bănci și personalul de îngrijire al școlii care face curățenie prin clase adună sacoșe cu cornuri și lapte. De ce? Fiindcă părinții, în majoritate, le dau odraslelor pachete cu mâncare de acasă. Ceea ce-ți spun, o spun din experiența mea de dascăl care a muncit la catedră până în anul 2009. Recunosc, totuși, că sunt
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
în urmă, mi-am fracturat un os din talpa piciorului stâng. Trei luni am fost șchioapă. Apoi m-am îmbolnăvit la ochiul stâng. Întâi mi s-a pus o perdea neagră pe toată vederea ochiului stâng, când am ridicat o sacoșă de 15 kg. Mi-am spălat ochiul cu suc de castraveți proaspeți. Perdeaua neagră s-a sfărâmat în cercuri, cerculețe, punctișoare și s-a retras treptat, astfel încât vederea mi-a revenit aproape pe tot ochiul. A rămas o pată neagră
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
se scurgă lichidul din ea. Operațiunile de scoatere și scurgere le-am făcut rapid, pentru a nu se răci și a nu se pierde aburii. Castronul de plastic fierbinte, cu punguța cu plante în el, l-am introdus într-o sacoșă de plastic, pe care am înfășurat-o într-un prosop gros. Rapid, m-am retras la pat și am băgat capul în sacoșă. Am ținut ochiul stâng deschis deasupra aburului. Am reglat distanța între ochi și plantă, astfel încât să nu
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
pierde aburii. Castronul de plastic fierbinte, cu punguța cu plante în el, l-am introdus într-o sacoșă de plastic, pe care am înfășurat-o într-un prosop gros. Rapid, m-am retras la pat și am băgat capul în sacoșă. Am ținut ochiul stâng deschis deasupra aburului. Am reglat distanța între ochi și plantă, astfel încât să nu mă frigă aburii. În același timp, am inhalat aburi pe nas, prin respirație. Ochiul drept, cel sănătos, l-am ținut închis, uneori chiar
Războiul cu întunericul by Ivone Narih () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91642_a_93256]
-
clape, subțiată de atîta purtat. O clapă atîrna, bleagă, pînă pe gît, cealaltă stătea, nu știu cum, pe jumătate ridicată, precum urechile acelor cîini-lupi care nu sînt încă maturi și nu vor fi niciodată chiar lupi. La picioare, în stînga, avea o sacoșă din acelea de rafie, roșu cu albastru și cu alb, burdușită cu lucruri. Probabil toată averea sa. Deschis pe picioare se afla un caiet studențesc, din care (sau peste care, nu prea puteam să-mi dau seama) ieșeau niște ziare
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
riență. Un nebun în plus pe străzile orașului. Și probabil că totul s-ar fi oprit aici, că aș fi uitat în scurt timp, dacă acum două zile nu m-ar fi abordat el, în picioare de data aceasta, lîngă sacoșa sa din rafie. Era ușor agitat, ca și cum ar fi avut să-mi spună ceva important : — O să fie o epidemie, știți, nu i așa ? Astea sînt vremurile... a mai adăugat el și a zîmbit vag. De data aceasta nu am mai
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Zizi trei) la tanti Aura. De data asta mătușa ne aștepta, fusese la spital unde mama, încă între viață și moarte după operație, apucase totuși s-o roage să mă țină o vreme la dumneaei. Așa că tata ducea într-o sacoșă tot felul de schimburi de-ale mele, împăturite în grabă, ca vai de lume. La Rond am schimbat tramvaiul luând între timp o cutie plată de menține și încă una de bomboane Vinga, pentru văru-meu, și pe la zece am ajuns
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
acord, așa că, după ce-am mai sporovăit o vreme împreună, în aerul răcoros, m-am îmbrăcat de plecare și mi-am făcut "bagajul". Eram atât de tristă, încît n-am băgat de seamă că tanti Aura îmi pusese într-o sacoșă mare toate schimburile. Mi-am luat și eu lucrurile la care țineam acum cel mai mult: oul l-am înfășurat în petice de stofă și l-am pus în cutia de pantofi, împreună cu scoica și fila de calendar. Mătușa ne-
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
el și-l așteaptă să înghită, să pună ea paharul la loc, pe masă. — Ce ziseși ? întreabă el, și se întinde înapoi în pat căscând. Ce tot ziceai adineaori ?... Tot bombăni și bombăni... — Haidi !... Gura !... strigă ea. Și-și înșfacă sacoșa și iese, zăngănind geamurile de la sală. Pășește încet printre pietrele strâmbe din curte, peste care s-a așternut poleiul de dimineață. Picioarele umflate o înjunghie, cu toate că aseară s-a dat cu gaz și azi și-a pus ciorapii de lână
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
și încălțămintea, telefon lângă aprozar, unde se duce cu fisele-n mână, dacă nu-i vecina Reli acasă, grătarul de unde-și cumpără totdeauna mici când se-ntoarce acasă. Pune tăvița de carton pe una din tarabele goale din piață, pune sacoșa alături, întinge micu-n muștar și-l înfulecă. De fiecare dată, se tot socotește dacă să păstreze unul, să-l ducă la omu ei, lasă, își zice la urmă, și se șterge cu batista la gură, lasă, își zice, că-i
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la coadă. O jumătate de pîine de persoană pe zi? Poți să nu o prinzi nici pe aia. Cozile fac parte din peisaj și găsești astfel de realizări mărețe În fața oricărei alimentare, aproape la orice oră... oamenii au la ei sacoșa aia greu Încercată, o pipăie neliniștiți În buzunar, de parcă i-ar fi făcut farmece. Nu e lampa lui Aladin, nu iese nimic din ea dacă o mîngîie. Uneori poate să treacă și o săptămînă fără să o folosească. Întoarce-te
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
steagul patriei. Va fi o ceremonie la care vor participa răcanii tuturor unităților aflate În cazarmă. Duminică dimineață, o coloană de părinți se scurge dinspre poartă pe una din aleile principale spre locul unde se consumă evenimentul. Trag după ei sacoșe Încărcate cu diverse feluri de mîncare - obținute prin sacrificii grele. Cei mai mulți au venit cu Întreaga familie. O văd pe maică-mea prinsă undeva Între cîteva cucoane Îmbujorate, zîmbind emoționată, și Încep să simt enervarea. Sentimentalismul ei mă irită (de ce dracu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
general al poveștilor ei e Îngrozitor de trist, răzbate ideea că toată lumea se chinuiește să supraviețuiască. Pur și simplu nu se mai găsește nimic de mîncare În magazine, sistemul subteran de relații și pile abia dacă mai funcționează. Îmi arată În sacoșă, sub conservele chinezești de carne de porc și borcanele cu zacuscă și dulceață, un cartuș de țigări bulgărești. O marfă de contrabandă cu care aș putea să-mi cumpăr loc pe prima listă de permisii. Nu-i mai spun că
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
e momentul să părăsească zona, armata le asigură autobuze care Îi vor lăsa În gara de la șosea. Din piepturile părinților se ridică un cor de suspine. Mă Înghesui cu mirele, vecinul din patul de la etaj, pe poartă; trage de două sacoșe cît el de mari, În timp ce tot neamul lui de țărani rumeni În obraz și peste măsură de veseli Îi urează armată ușoară de undeva din spate. Trăznește a țuică de zici că au vrut să-l omoare. Îi văd și
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
care au ceva strident, tăios... Niște liceeni trec Încovrigați, trei siluete negre animate timid de o minge de baschet, o mercerie În a cărei vitrină un manechin de plastic e drapat Într-o pînză ieftină albastră, o bătrînă cu o sacoșă flască se zgîiește aiurea, cineva plimbă un cîine, cîinele arată ca dracu’, parcă a pățit ceva Îngrozitor. Unde naiba e toată lumea? Ceva nu e În regulă, Îmi amintesc de aerul speriat al lui taică-meu, văzînd orașul din cîmpia Bărăganului
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
căsuțe numerotate, iar în al patrulea sector beneficiai și de un duș, înainte de a te duce la bazin. Alex nu avea nici o încredere în securitatea sistemului și prefera să se dezbrace în cabină și să-și pună hainele într-o sacoșă pe care i-o încredința lui Ruby. Așa procedă și acum, și apăru din cabină, zveltă, frumoasă, în costumul ei de baie cu fustiță verde (detesta bikini) și fără bonetă (la Institut nu se foloseau bonete de baie). Aerul rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
frumoasă în costumul ei cu fustiță verde, Alex nu dorea ca Rozanov s-o vadă cu părul ud leoarcă și cu fardul spălat. Porni grăbită pe marginea caldă a bazinului, spre locul unde o aștepta Ruby, în fața cabinei, ținându-i sacoșa cu hainele. Îi smulse sacoșa din mână și intră în cabină, scuturându-se de stropi și țopăind pe podeaua de scânduri ude, care degaja un vechi miros melancolic, ațâțător. Se așeză pe banchetă, își scoase costumul de pe ea și rămase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
fustiță verde, Alex nu dorea ca Rozanov s-o vadă cu părul ud leoarcă și cu fardul spălat. Porni grăbită pe marginea caldă a bazinului, spre locul unde o aștepta Ruby, în fața cabinei, ținându-i sacoșa cu hainele. Îi smulse sacoșa din mână și intră în cabină, scuturându-se de stropi și țopăind pe podeaua de scânduri ude, care degaja un vechi miros melancolic, ațâțător. Se așeză pe banchetă, își scoase costumul de pe ea și rămase acolo gâfâind și ținându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Ruby, fără știrea lui Alex, dusese pe vremuri bilețelele de dragoste dintre John Robert și Linda Brent. — Unde-ai dispărut? o întrebă Alex când ieșiră din Institut. Belmont nu era departe, așa încât întotdeauna făceau drumul pe jos. Ruby purta acum sacoșa cu lucrurile de baie, ude și grele. Nu-i răspunse la cuvintele care nu erau propriu-zis o întrebare. Cele două femei mergeau alături în lumina anemică de primăvară, îmbrăcate în paltoane de iarnă. Nu se grăbeau. Ruby atinse în buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
George să simtă că suntem alături de el.“ — N-am văzut în viața mea un câine mai jucăuș ca ăsta. Da, adu-ți aminte cum se juca de unul singur când l-am urmărit pe fereastra bucătăriei. Zet, înfoiat tot peste sacoșa de cumpărături a lui Gabriel, avea expresia lui de pasăre cocoțată sau ceea ce Gabriel numea expresia lui de „cuceritor“, cu botul negru întredeschis, lăsând să se vadă o fulgerare a dinților albi, și cu ochii negri-albăstrui, ca mătasea șanjantă, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sau ceea ce Gabriel numea expresia lui de „cuceritor“, cu botul negru întredeschis, lăsând să se vadă o fulgerare a dinților albi, și cu ochii negri-albăstrui, ca mătasea șanjantă, privind cu cochetărie la admiratorii săi. Atinse cu o lăbuță albă mânerul sacoșei, se uită cu un aer provocator la Gabriel, apoi o atinse din nou de două ori, ca și cum ar fi ademenit-o la un joc sau la un ritual. Zet! Unde-i mingea? Nu-l ațâța, Gabriel. Zet, scumpule, sărută mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
îndreptându-se spre ieșire. Temperatura, care mai scăzuse cu un grad, avea efecte diferite asupra înfățișării lor, făcând-o pe Pearl să arate ca de patruzeci de ani, iar pe Hattie ca de paisprezece. „Uhuu! Uhuu!“ Ruby se ivi, purtând sacoșa lui Alex. Bună Ruby, spuse Tom, cine sunt cele două fete care tocmai au trecut pe aici? E mica domnișoară Harriet Meynell, cu camerista dumneaei. Trebuie să fug! Emma începu să râdă. „Oh, Dumnezeule!“ Își vârî mâna în buzunar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
grup îl înconjură, bătându-l pe umăr, mângâindu-l de parc-ar fi fost într-adevăr un monstru benefic. Tom își scoase cămașa și pantalonii, dându-i-le lui George. Alex îi întinse puloverul lui Brian. Brian mai găsi în sacoșa lui Gabriel o pereche de ciorapi de rezervă. Ruby îi turnă o cană cu whisky. George le istorisi peripețiile salvării, iar ei ascultară povestea cu exclamații de mirare și de admirație. Pe urmă, toată lumea primi căni cu ceai fierbinte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
o așteptaseră pe Alex, care se plângea că nimeni nu o ajută să-și găsească ceasul. Când Brian ajunse la capătul câmpului, auzi o mașină demarând. Ceilalți îl ajunseră din urmă și o văzură pe Ruby așteptându-i înconjurată de sacoșe. Rover-ul mare al lui Bill Șopârla tocmai se îndepărta; coti pe drumul asfaltat, sforăi puternic când dădu colțul și dispăru cu totul. — Dumnezeule mare! Ni s-a luat Rover-ul. Unde-i George? Ruby arătă cu degetul spre șoseaua acum pustie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]