5,426 matches
-
editorială cu a cincea carte consacrată marelui nostru poet: Mitul Eminescu. "Avertismentul" arată (celor care nu știu sau nu și-au dat seama imediat) că prezenta scriere are ca punct de plecare prima parte a cărții sale, din 1997, Dubla sacrificare a lui Eminescu, cu precizarea că a "preluat" numai nucleul prim, revizuit și completat. Să reamintim că această parte originară se referă la "prima sacrificare" (cea de la "moartea civilă" la moartea fizică, 1883-1889), a doua sacrificare, postumă, intrând în atenție
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
prezenta scriere are ca punct de plecare prima parte a cărții sale, din 1997, Dubla sacrificare a lui Eminescu, cu precizarea că a "preluat" numai nucleul prim, revizuit și completat. Să reamintim că această parte originară se referă la "prima sacrificare" (cea de la "moartea civilă" la moartea fizică, 1883-1889), a doua sacrificare, postumă, intrând în atenție doar prin forța paralelismului. Focalizarea privirii în cartea recentă se îndreaptă spre temeiurile ontologice ale mitului Eminescu, care, necesarmente, aduce în ecuație "criza sacrificială", cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
sale, din 1997, Dubla sacrificare a lui Eminescu, cu precizarea că a "preluat" numai nucleul prim, revizuit și completat. Să reamintim că această parte originară se referă la "prima sacrificare" (cea de la "moartea civilă" la moartea fizică, 1883-1889), a doua sacrificare, postumă, intrând în atenție doar prin forța paralelismului. Focalizarea privirii în cartea recentă se îndreaptă spre temeiurile ontologice ale mitului Eminescu, care, necesarmente, aduce în ecuație "criza sacrificială", cu sintagma lui René Girard. S-ar putea spune că această "criză
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Discutând despre mitul Eminescu, automat exegetul intră în dispută cu demitizanții de diverse categorii și vârste, dar are în vedere și cultul fanatic, exaltarea fără discernământ, idolatria nătângă, precum și cultul "oficial", contrafăcut și interesat anexionist. Mitul este viu, reformator, iar sacrificarea are cel puțin o dublă conotație: de autosacrificiu, cu diverse nuanțe, și de victimizare, sacrificarea de către ceilalți, tot în diferite ipostaze, de la obsedata respingere a mitizării, până la cea mai joasă demolare. Evident, nu orice reacție critică echivalează cu o denigrare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
vârste, dar are în vedere și cultul fanatic, exaltarea fără discernământ, idolatria nătângă, precum și cultul "oficial", contrafăcut și interesat anexionist. Mitul este viu, reformator, iar sacrificarea are cel puțin o dublă conotație: de autosacrificiu, cu diverse nuanțe, și de victimizare, sacrificarea de către ceilalți, tot în diferite ipostaze, de la obsedata respingere a mitizării, până la cea mai joasă demolare. Evident, nu orice reacție critică echivalează cu o denigrare. Hagiografia stă față în față cu blasfemia și mitul se află dincolo de ele. Unii defăimători
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
potențialitățile sale de prototip care se rotunjește prin contribuția tuturor marilor urmași "eminescieni" declarați, cu toată identitatea lor inconfundabilă. Cartea de fața discerne cum geneza acestui mit implică și maleficul, anume se instituie modelul arhetipal prin sacrificiu ispășitor, sacralizarea prin sacrificare, acea asumare a "vieții de jertfă", conștiința martiriului și condiția de "om sacrificat". Mai mult sau mai puțin surprinzător, martor și regizor al sacrificiului eminescian a fost chiar cel care a pus piatra de temelie a cultului eminescian: Titu Maiorescu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
surprinzător, martor și regizor al sacrificiului eminescian a fost chiar cel care a pus piatra de temelie a cultului eminescian: Titu Maiorescu. Această bipolaritate neverosimilă i se consacră cea mai mare parte a cărții lui Theodor Codreanu, de la manipularea primei sacrificări a ziaristului incomod până la cunoscuta consfințire a genialității poetului. În mod bizar, repet, debutul "Galaxiei Grama" îndreptățește mitul Eminescu, cimentat în timp cu apariția altor dărâmători de soclu. Mitul paradigmatic e refăcut de opera eponimă, odată cu tipărirea volumului de poezii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
încât cartea se citește cu sufletul la gură, chiar dacă sunt dezvoltări "tehnice" nu pentru toată lumea agreabile și lipsește orice urmă de romanțare. E, totuși, vorba de Eminescu și de o perioadă tragică din existența sa lumească. Toată demonstrația converge consecuția sacrificării și mitizării. Nu intru în amănunte. Potrivit mecanismului numit de Ralea "deviere logică", efect de precaritate a inteligenței, care duce la confuzia punctelor de vedere, excepția Eminescu e pusă de adversari pe seama nebuniei. Theodor Codreanu, în ton cu numeroase minți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un atac antimaiorescian, ci de putința de a primi un adevăr inconfortabil. Probabil, în timp, ne vom împăca cu ideea. E limpede că avem de-a face și cu un caz Maiorescu. Profeticul său studiu (1889) ridică soclul eminescianismului; la sacrificarea asumată liber de poet se adaugă sacralizarea pe care vocea maioresciană o anunță. Dar relațiile celor doi, deseori tensionate, merită un examen amănunțit și, negreșit, tot dl. Codreanu, în primul rând, ar fi cel îndreptățit sa scotocească toate cotloanele, luminând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
că testul Eminescu rămâne o piatră de încercare. Iar cartea Domniei sale consacrată Mitului Eminescu se va dovedi o carte fundamentală. "Paralela 45", supl. de cultură, literatură și artă pentru "Renașterea bănățeană", nr. 4546, 4 ianuarie 2005 Rodica MUREȘAN A doua sacrificare a lui Eminescu Când Blaga vorbea despre infailibilul simț al măsurii și despre inapetența românilor pentru excese (în Trilogia culturii), categoric nu avea premoniția elanului contestatar al veacului următor sau a sinistrei "emulații" cu finalități demolatoare susținute de mereu reactivata
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
neapărat în eminescologie, dar măcar în lectura școlară! Pentru ca volumele lui Nicolae Georgescu (A doua viață a lui Eminescu și Cercul strâmt. Arta de a trăi pe vremea lui Eminescu), ale lui Theodor Codreanu (mă refer aici inclusiv la Dubla sacrificare a lui Eminescu), ale lui Ovidiu Vuia ( Misterul morții lui Eminescu și Despre boala și moartea lui Eminescu. Studiu patografic) și al lui Călin L. Cernăianu (Conjurația anti-Eminescu) răstoarnă definitiv prezentările cvasi-romanțate de dinainte de '89 și restabilesc adevărul prin accesul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
lucrări proprii, deopotrivă romane (Marele zid, Varvarienii) cugetări, dar mai ales istorie literară. De peste două decenii, Theodor Codreanu a devenit unul dintre cei mai de seamă eminescologi, cu câteva lucrări definitorii: Eminescu Dialectica stilului (1984), Modelul ontologic eminescian (1992), Dubla sacrificare a lui Eminescu (1997), Mitul Eminescu (2004), Eminescu martor al adevărului (2004). Și alți autori i-au reținut atenția, precum I.L. Caragiale, George Bacovia, Cezar Ivănescu sau Grigore Vieru, dar și istoria românilor de dincolo de Prut căreia i-a dedicat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
istorie literară, una inevitabil pieritoare). Prin urmare, ideologia: în cazul lui Theodor Codreanu (autor, din 1981 încoace, de romane Marele zid și, în sertar o vreme, Varvarienii -, autor apoi de eseuri ample 91 consistente, uneori răzvrătite Modelul ontologic eminescian, Dubla sacrificare a lui Eminescu, Controverse eminesciene, Eminescu Dialectica stilului, Transmodernismul, aforist, în sfârșit, cu Fragmentele lui Lamparia etc.) aceasta înseamnă desigur: tradiția, protocronismul, transmodernismul. Apropiindu-și deja comentându-le marile romane ale lui Mihail Diaconescu temele, în acestea, sunt, se știe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
debutat la editura "Junimea", în anul 1981, cu un roman, Marele zid. Au urmat nenumărate cărți dedicate lui Eminescu, apărute la edituri prestigioase (de la "Cartea Românească" la "Litera Internațional" din Chișinău). Între ele, Eminescu Dialectica stilului, Modelul ontologic eminescian, Dubla sacrificare a lui Eminescu, Eminescu martor al adevărului... Opera lui Theodor Codreanu a explodat, impresionant, după 1989, într-o cursivitate de tip enciclopedic, cuprinzătoare și convingătoare, de la volumul Basarabia sau drumul sfâșierii la Duminica Mare a lui Grigore Vieru, de la Complexul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
adolescență sau prima tinerețe? Aici, în aceste vârste, s-au copt conceptele, s-a născut flacăra și s-a înălțat focul mistuitor de dragoste întru Eminescu, așa cum ne vor demonstra-o cărțile de mai târziu, precum Eminescu Dialectica stilului, Dubla sacrificare a lui Eminescu sau Mitul Eminescu. Heraclit a zis fiind vizitat de câțiva curioși să cunoască pe marele filozof căruia i se dusese vestea și care fusese găsit acasă încălzindu-se aproape de cuptorul de pâine, lucru ce îi dezarmează pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
excepțiile mai sus arătate, ia o decizie irevocabilă: Într-o zi va trebui să scriu o carte despre Eminescu" (februarie 1975). S-a ținut de cuvânt. A scris chiar mai multe: Eminescu Dialectica stilului (1984), Modelul ontologic eminescian (1992), Dubla sacrificare a lui Eminescu (1997), Controverse eminesciene (2000), Mitul Eminescu și Eminescu, martor al adevărului (2004). Îți trebuie multă rea-credință să ignori activitatea de excepție a unui eminescolog care, e adevărat, oferă și destule puncte de controversă. Cu atât mai bine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Codreanu, care s-a lansat în critica literară în 1984, continuând până la zi, cu o serie de sinteze și studii excepționale, dedicate lui Eminescu: 1984: Eminescu Dialectica stilului, Editura Cartea Românească; 1992: Modelul ontologic eminescian, Editura Porto-Franco, Galați; 1997: Dubla sacrificare a lui Eminescu, Editura Macarie, Târgoviște cu ediții succesive, 1999, Editura Serafimus, Brașov, prefață de Zoe Dumitrescu-Bușulenga; același an 1999, ediția a treia revăzută și adăugită, Editura Civitas, Chișinău, cu o scrisoare-postfață de George Munteanu; și din nou, 2004: Mitul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a atras numeroase adversități și atacuri. Revoluționarii și reacționarii. Din nou Eminescu A doua schimbare la față este o carte profund eminesciană, construită pe idei impuse deja de Theodor Codreanu în gândirea postdecembristă: transmodernitate, arheu românesc, dizidenți și rezistenți, dubla sacrificare etc. O pledoarie pentru reconsiderarea raportului național-internațional, pe care încearcă să-l reechilibreze în contextul interogațiilor tot mai pertinente vizând eșecul globalizării și al multiculturalismului. Problemele abordate în acest volum se dovedesc astfel extrem de actuale, depășind cadrele societății românești. Naționalismul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
și spiritual, în cazul dat fiind vorba de societatea rusă, lansând ideea de a zidi pe proaspetele ruine o lume nouă, de a modela un om nou, sovietic, de a implementa în ultima instanță o concepție utopică despre lume prin sacrificarea unor destine umane concrete, a milioane și milioane de oameni vii. În acest sens, pornind de la experiența statului sovietic, iese în evidență concluzia că nu orice revoluție finalizează în evoluție, iar orgoliul "demiurgic" poate lesne degenera în unul luciferic. "Halucinanta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nu a trecut pe lângă poetul național fără a încerca să-i adauge "tușa" personală din catranul înveninat al noii (vechi) ideologii planetare, contribuind, într-o competiție acerbă, la ceea ce "incorectul" polemist a calificat cu un titlu de carte, "a doua sacrificare a lui Eminescu". Că aruncările de pietre nu au fost un simplu joc "deconstructiv" sau o tentativă de a reîmprospăta și a revitaliza percepția operei eminesciene, precum se pretinde, ci o campanie "resentimentară" pe tot frontal, cum s-ar spune
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a impus în ultimele trei decenii drept unul dintre cei mai valoroși eseiști, teoreticieni (ai transmodernismului) și istorici / critici literari din literatura valahă, corola operei sale reunind lucrările: Eminescu Dialectica stilului (1984), Modelul cosmologic eminescian (1992), Provocarea valorilor (1997), Dubla sacrificare a lui Eminescu (1997; cu ediții augmentate în 1999, la Chișinău și în Brașov), Eseu despre Cezar Ivănescu (1998), Controverse eminesciene (2000), Fragmentele lui Lamparia (2000), Complexul Bacovia (o "dezvoltare" a tezei de doctorat, 2002, Iași; 2003, Chișinău), Basarabia sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Ai revărsat, părinte!". Volumul în discuție, după cum ține să ne informeze autorul, se află la a șaptea ediție, însumându-le și pe cele două care au circulat pirateresc. De asemenea, cartea ar fi trebuit să poarte mai multe titluri: Dubla sacrificare a lui Eminescu, De ce a fost sacrificat Eminescu, Mitul Eminescu, Eminescu martor al adevărului, Eminescu și mistica nebuniei. La toate acestea, lecturând paginile opului de față, vom găsi răspunsuri pertinente în consonanță cu valențele scriitorului de fin și ingenios interpret
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
trecând printr-o enormă cantitate de informații, domnia sa și-a dedicat viața cu onestitate autorului poemei Luceafărul. Sunt câteva cărți de referință în eminescologie, începând cu Eminescu Dialectica stilului din 1984, până la această ediție definitivă, care valorizează documentație din Dubla sacrificare a lui Eminescu, în două ediții, și a celor următoare: De ce a fost sacrificat Eminescu?, Mitul Eminescu, Eminescu martor al adevărului, Eminescu și mistica nebuniei, o constanță ce merită aplauze la scenă deschisă. Th. Codreanu, sunt convins, a știut de la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
la autorul căruia îi consacrase câteva volume consistente cu o lucrare legată de împlinirea, în 2012, a două sute de ani de la anexarea Basarabiei de către Rusia. După Eminescu Dialectica stilului, Modelul ontologic eminescian, Controverse eminesciene, De ce a fost sacrificat Eminescu?, Dubla sacrificare a lui Eminescu, Mitul Eminescu, Eminescu martor al adevărului sau Eminescu în captivitatea "nebuniei", în care formulase ipoteze curajoase, menite să detoneze unele dintre prejudecățile anterioare, criticul se oprește asupra uneia dintre temele centrale din gazetăria eminesciană, problema Basarabiei. Ce
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
presei din România era Timpul mai precis pana devastatoare a lui Eminescu. Rusia își găsea un adversar pe măsură." (p. 63) Totuși, senzația mea este că eminescologul se lasă furat de propria-i teză, supralicitând rolul Basarabiei, când, de fapt, "sacrificarea" lui Eminescu s-a produs din cauza atitudinii față de Transilvania, așa cum Theodor Codreanu însuși susține referindu-se la arestarea gazetarului și la desființarea societății "Carpații". Ceea ce nu înseamnă însă că Basarabia nu e importantă. Ba chiar foarte importantă, dar o asemenea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]