15,319 matches
-
tematice și vizionare, configurează un ciclu temporal simbolic. Cele patru anotimpuri, din iarnă până-n toamnă, închid un an, drept metonimie a timpului întreg. În Capela cu fluturi urmărim proiecția într-un fantastic alegoric. Biserica pustie apare ca un semn al sacrului abandonat, fără revenire, mai mult decât în tragedia Paracliserul de M. Sorescu. Transvazarea zoomorfică, angoasantă, a oamenilor în fluturi, apelează la un simbol cunoscut, ulterior devenit central și la M. Cărtărescu. O viziune ambiguă, modernă, deopotrivă vitalistă și thanatică, prin
Dincolo de poezie by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/8990_a_10315]
-
în realitate nu sunt decât niște inși recalcitranți, puși pe scandal, care în orice regim ar fi intrat în conflict cu autoritățile. Alții, fără să pretindă că au fost disidenți, se poartă ca și cum Dumnezeu însuși le-ar fi încredințat misiunea sacră de a da note la purtare semenilor lor. Dacă cineva le-ar studia viața particulară ar descoperi că își bat nevestele sau că își neglijează copiii sau că fac combinații financiare veroase sau că își trădează prietenii ca să obțină funcții
Vocea intransigentului naționale by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9020_a_10345]
-
creștinism, preceptele mithraice recomandau, în vederea dobîndirii purității trupului, abluțiunile, lustrațiile și canoanele de penitență. La loc de cinste se afla asceza prin înfrînare (abstinență și continență) și sacrificiile expiatoare, menite a șterge păcatele credincioșilor. Adeptul se numea myst, iar incinta sacră în cadrul căreia se desfășurau ceremoniile, mithreum. Toate aceste trăsături le vom găsi și în cazul creștinismului. De fapt, asemănările dintre mithraism și creștinism sînt atît de izbitoare, încît chiar și numai ele singure pot explica rivalitatea dintre ele. De pildă
Revanșa lui Mithra by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9047_a_10372]
-
memorie, - aceeași obsesie mangaliotă. O procesiune cu mitropolitul în mijloc, unul verde, - un verde grec de păstaie de mazăre încă negătită, cum sunt și unele zmee ridicate de băieții de pe malul Mării Negre. în jur, mulțime de credincioși, foarte civili, nimic sacru, burghezi îmbrăcați fiecare de capul lui, - un grec are șapca trasă pe ochi, șmecherește. în dreapta mitropolitului, cu un potcap grecesc pe cap camilafcă - Elefteriade îmi atrage atenția, în scrisoare, că băiețelul cu ceva ca o icoană în brațe este el
Zmeele Mangaliei înălțate în Brazilia... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9103_a_10428]
-
fără să provoace la altceva decît la o așteptare paralizată de lipsa vigorii și a voinței, al sărbătorilor ei, al timpului care trebuie învins cu greutatea unor puteri în scădere. Cu atît mai în scădere cu cît el e mai sacru. Firește, însemnările dintr-un anotimp care n-a venit și n-o să vină niciodată - femeile vor sta întotdeauna să-și vegheze drobul de sare, pe cînd bărbații vor călători spre marginile lumești ale prostimii - nu se puteau lipsi de o
Drobul de sare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9109_a_10434]
-
o nouă ediție a Întâlnirilor României literare. Tema fusese anticipată și direcționată clar în numărul trecut al revistei, într-un articol al lui Alex. Ștefănescu. Dincolo de orgolii și de vorbe mari, dincolo de latifundiarii de toate felurile și de normele proprietății sacre și inviolabile, întrebarea din titlu rămâne legată de un singur răspuns: literatura este - în chip esențial - un bun public. După cum actul hedonist al lecturii nu poate fi sub nici un pretext interzis, actul pur filologic și pur cultural al accesului cititorilor
A cui este literatura română ? by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/9112_a_10437]
-
lui Jan? Patima lui... iar el a avut intuiția genială de a o plasa printre totemele tatălui spre a dialoga. Operație cu atît mai legitimă, cu cît avem de-a face cu o colecție a artelor primordiale, unde arta și sacrul nu sunt încă despărțite... aici, mai mult decît oriunde altundeva, locul omului este legitim. Nu are importanță că acesta vine de altundeva, că e un străin, el este mesagerul fiului. Fiu care, asemenea lui Jan Lawers în spectacol, stă deoparte
George Banu - Portretul tatălui în chip de colecționar by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/9126_a_10451]
-
o altă discuție. Privite la rece, așa stau lucrurile cu Întâmplările la marginea lumii. Cel puțin în prima sa parte: un război fără prea multe victime, purtat între vrăjitori insinuați printre oameni, dar altminteri destul de indiferenți la umanitate, o lege sacră ce răpește prunci născuți pe lună plină pentru a-i școli zdravăn în tainele magiei, o disipare și o regăsire a unui grup ciudat-hazliu, o serie de probe imposibile trecute ca-n unt. De altfel, dedicația cărții e grăitoare - "copilului
Testul de paternitate by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9135_a_10460]
-
Gherasim părăsește, așadar, simbolismul pentru a recupera simbolicul, părăsește o lume convulsivă, patetică și în permanentă stare de combustie pentru a-și dobîndi echilibrul în proximitatea unor semne plastice deja investite moral și înlăuntrul unei tot mai pronunțate aspirații către sacru. începînd chiar cu ciclul Megalopolis, pictura sa se structurează sever, nucleele compoziționale devin imperative, liniile curbe se îndulcesc sau dispar cu totul în spațiul unei geometrii fără concesii. Topografia devine topos, orașul devine cetate, spațiile mari se preschimbă în incinte
Marin Gherasim și albumul unei generații by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9148_a_10473]
-
șocantă. De aici, exasperarea, mâhnirea fără leac. Dar, tocmai de aceea, Magda Cârneci apare ca o autentică poetă: vocația ei ultragiată nu se lasă reformulată sau transformată, în pofida epuizării induse de acest timp pervers al viețuirii noastre, devenit insensibil la sacru și la fervoarea câte unui neoromantic răzleț. Căci, în pofida datului conjunctural, poeta este o natură optimistă, pentru care nici socialul, nici metafizicul nu ies din cadrul normalității, deci din arealul tematic. Ea își declamă, iar și iar, crezul, același în esență
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
Toate aceste reglementări constituie o îmbunătățire a statutului pe care îl are scriitorul în societatea românească, o punere de acord, și în acest domeniu, cu stilul de viață vest-european. Averea unui scriitor sunt textele sale, iar proprietatea trebuie să fie sacră nu numai în cazul caselor și mașinilor, ci și în acela al combinațiilor de cuvinte, chiar dacă importanța acestora este mai greu sesizabilă. Pe de altă parte, însă, din cauza unor imperfecțiuni ale legilor, ca și din cauza comportamentului abuziv al unor oameni
A cui este literatura română? by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9153_a_10478]
-
s-a părut că se apropie binișor de imaginea mea despre amour fou. Nu că aș fi simțit o mare atracție pentru menajeră - era extrem de înaltă și ciolănoasă și avea doi negi pe genunchiul drept -, dar, pentru a servi cauza sacră, trebuia să fii-n stare să treci peste un lucru atât de banal precum atracția fizică. Mi se părea că tocmai o mezalianță poate fi, în ceea ce mă privea, o bază solidă pentru amour fou. Într-o seară, chiar înainte de
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
fețe de pernă sunt țesute în veșminte preoțești... O delicată cupă de culoarea smaragdului, creație a meșterilor musulmani din Egipt sau Iran, a fost așezată mai târziu într-o montură argintată în Constantinopolul creștin. Adusă la Veneția, este adăugată tezaurului sacru de la San Marco. Încercând să reînvie antichitatea din vremea apostolilor, să construiască imagini cât mai "verosimile", pictorii Renașterii venețiene au folosit cu nonșalanță elemente împrumutate din Orientul contemporan, dominat de musulmani... Caractere îmbrăcate în veșminte islamice apar ca martori la
Civilizații mediteraneene la Muzeul Metropolitan by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9239_a_10564]
-
română și nici chiar în celelalte" (Gustav Weigand). Despre educația în familie: "să le dovedești că româncele prin inteligența și prin silința lor, sunt superioare franceselor. Sunt sigur că vei fi singura româncă în acel liceu și cu atât mai sacră este datoria de a susține bine numele națiunii noastre". Despre cooperarea cu cei din jurul nostru: Căutând adevărul numai pentru adevăr, fără nici un folos egoist și fără nici o tendință șovinistă, sunt fericit de a constata că nu m-am contrazis nici o
Hasdeu la o sută de ani de la moarte by Octavian Onea () [Corola-journal/Journalistic/9235_a_10560]
-
consacră modelul și nu se comunică doar pe sine însăși. Integrat tradiției spirituale a icoanei și format în atmosfera academiilor de artă, pictorul realizează una dintre cele mai surprinzătoare sinteze din istoria artei românești; el ridică umanul la înălțimea tipologiei sacre și aduce austeritatea și hieratismul unor modele absolute la scara confortabilă a umanului. Lumea sa este locul de intersecție a două realități fundamentale: una imediată, figurativă și ușor reductibilă la drama mundană, cealaltă proiectată mistic, vizionară și incoruptibilă. O copleșitoare
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
lumini sacerdotale, iar regii nebuni sînt niște posedați ai zădărniciei. Așezată deopotrivă în tangibil și în metafizic, această pictură se hrănește din lumea nemijlocită, dar își ia și cuvenitele precauții în ceea ce privește aspirațiile spirituale și visul eternității. Ea este eroică și sacră în același timp, plină de energii telurice și de un inefabil de esență mistică. Așa după cum geneza însăși este acromatică - în zilele creației Dumnezeu lucrează cu valori și nu cu tonuri - și creația la scară umană a lui Corneliu Baba
Chipurile lui Corneliu Baba by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9259_a_10584]
-
autoritatatea necondiționată a conducătorilor - prin necesitatea de a instrui masele. Frânează știința, dar în numele științei. Răstoarnă sensul raționalismului occidental, dar continuă să se revendice de la el. Care e secretul succesului? Profetismul marxist transformă o schemă de evoluție într-o istorie sacră, al cărei final va fi reprezentat de societatea fără clase" (p. 320). Mereu lucid, Raymond Aron combate fără patimă toate tezele materialismului istoric. În mod firesc, pentru el comunismul nu este apogeul evoluției istorice, o fatalitate pentru toate țările ajunse
A, de la Aron by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9274_a_10599]
-
cele mai atractive "locații", dar evitând "super" și "hiper"-"market"-urile, întrucât acolo nu poți plăti pentru că ele oferă fie "cele mai mici prețuri", fie "cele mai bune oferte". Așa stând, dar, lucrurile, am optat pentru un extra-market căruia - respectând sacrele legi ale concurenței - nu-i pot da numele spre a nu-l avantaja sau dezavantaja în raport cu altele. Cei care vor citi aceste rânduri îl vor recunoaște, totuși, dacă voi adăuga că el distribuie perlele, în cele mai diferite formate și
Topîrceanu - pescuitor de perle by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9300_a_10625]
-
ca profesor la Școala Ionascului din Slatina a raportat Departamentului Instrucțiunii Publice că nu a putut aduna învățătorii la școala normală din oraș, din cauza holerei, dar ca prin subrevizorii de plasa le-a comunicat acestora o intensă deslușire asupra cauzei sacre a patriei și a Proclamației liberatoare dar a mers și prin satele județului pentru aceleași sfătuiri și deslușiri necesare propagării revoluției.Programul revoluționar se deslușea de către învățători în fața poporului, înaintea bisericii și în prezența exemplarelor de ordine, instrucțiuni și legi
Învăţământul în Gorj 1848-1918 Fondatori şi oameni de şcoală by Băluţoiu Daniel Sorin () [Corola-publishinghouse/Administrative/1289_a_1875]
-
Mohács (1526);Provincia Temesvar (Timișoara), regiunea cucerită și organizată de Soliman Magnificul între anii 1541 1552; Provincia Egipt, cucerită în 1517, cuprinzând Africa de nord-est și care se va consolida într-un sultanat. Un statut deosebit aveau cele două orașe sacre ale arabilor, Mecca și Medina. Acestea erau scutite de plata impozitelor, trimițând numai ocazional sume de bani, pentru protejarea locurilor sacre. Expansiunea otomană se va accentua după 1520, când va veni în fruntea Imperiului, sultanul Soliman Magnificul (1520-1566). Cucerirea Vienei
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
cuprinzând Africa de nord-est și care se va consolida într-un sultanat. Un statut deosebit aveau cele două orașe sacre ale arabilor, Mecca și Medina. Acestea erau scutite de plata impozitelor, trimițând numai ocazional sume de bani, pentru protejarea locurilor sacre. Expansiunea otomană se va accentua după 1520, când va veni în fruntea Imperiului, sultanul Soliman Magnificul (1520-1566). Cucerirea Vienei, în 1521, ar fi deschis turcilor calea pătrunderii în Europa Occidentală. Din fericire, creștinătatea europeană va fi salvată prin creșterea puterii
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
fragile ca o pânză de păianjen, n-aș vrea să te închizi înainte de a-mi dezvălui ce cuțit te-a sfâșiat. suflete al meu, zdrobit în bătăliile mărunte, n-aș vrea să treci în neființă, până când nu înțelegi, cât de sacră e lumina ce destramă umbra din cuvânt. floarea soarelui ce iubire mută și oarbă dinspre tine spre mine venea? fără vorbe, fără priviri, în neliniștea sticloasă din sânge, ca un năvod se întindea. la început, am crezut că e o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
în plex mi se zbate un greier ce-și prefiră subțirele-i glas până-n steaua polară ce stă fixă, luminând cu recele-i sclipăt un colț de lume vrăjită. o, ce cântec fierbinte, mustos, gâlgâie în carne, între osul meu sacru și polul cel mai de jos al planetei naufragiate în mine. îngerul armoniei, cu fața lui netedă, înflorită acum în surâs, la tăcere mă-mbie. fulg de zăpadă să dispari absorbit în umbra unei ore a după-amiezii de iarnă. iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
pe care, dacă o scuturi, dai de omizi și de fluturi colorați și vii și plini de mișcare, invadând cerul cu a lor migrare. o nouă frumusețe mă ia în primire, nu am timp de regrete, locul cel nou e sacru și agrest ca-n începutul de lume, ca infinitul într-un strop de ploaie. hrană să mănânci o caisă ca și cum ai mesteca soare, să ți se lumineze gura de razele ei dulci și arzătoare. să mănânci un pepene verde ca și cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
în care am sperat ca într-o izbăvire. lucrurile se fisurează, în timp ce, nevăzut, se primenesc, cască în noi buzele rănilor ca pe niște răsărituri prea timpurii, prea verzi pentru a putea fi tămăduitoare. osmoză când vei auzi tânguirea osului meu sacru, cum o pasăre ce-și pregătește înnoptarea, să știi că-n mine asfințitul e-o baltă fără fund, cu nuferi albi abia deschiși ce-și caută suflarea. se lasă ceața mult prea iute, ca o vorbă strigată și spartă-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]