13,967 matches
-
are asupra mea. Copiii, întorși de la Tescani, s-au instalat din nou în vechea bojdeucă din Buna Vestire, ca urmare a unei noi înțelegeri cu proprietarul care îi dăduse afară, în vara aceasta. La ieșirea din spital, am găsit în salonul cel mare cele două porumbițe ale Alicei, uguind și ciugulindu-se drăgăstos, pe pervazul din cărămidă al ferestrei. Și pe Baby, întins pe burtă pe covor, într-o pată de lumină a soarelui de apus, răsfoind cu seriozitate un catalog
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
toți sînt interșanjabili pentru inima ei largă: n-a dispărut bine unul dintre ei, chemat de Dumnezeu sau de alte obligații, pe meleaguri străine, că-și declară aceeași dragoste veșnică celui menit să-i ia locul. Inspirîndu-se din experiența faimoaselor saloane ale secolului 18 francez, idealul ei în viața, steaua ei polară, mobilul ei major rămîne de a deveni o Madame Récamier sau o marchiză du Deffand a Askelonului. De fapt este o internaționalistă care se ignoră: dacă la ultima ei
Elogiul ipocriziei by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15872_a_17197]
-
care frumosul era un viciu. Domnița va fi doborâtă de tuberculoză în 1969. Boala nu a împiedicat-o însă, în răstimpul dintre internări, să fie animatoarea vieții culturale a Brașovului, și Simona Cioculescu, prefațatoarea volumului enumeră personalitățile importante ce frecventau salonul "răspânditoarei de farmec": Blaga, Arghezi, Enescu, Nae Ionescu, Corneliu Baba, Vladimir Streinu, Șerban Cioculescu, Ion Vlasiu, M.R. Paraschivescu, Victor Papilian, Petru Comarnescu, toți aceștia atrași de "magnetismul" acestei aristocrate "prietene a poeziei". În corespondență Domnița pastișează mai mult sau mai
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
pe autor, de altfel nici pentru rejucarea spectacolului. În același an 1879 citește, la Junimea, Conu Leonida față cu reacțiunea. În octombrie 1884, citește la Iași, într-o festivitate pentru aniversarea Junimii, capodopera sa O scrisoare pierdută. Reia lectura în salonul regal al Carmen Sylvei. La 13 noiembrie are loc spectacolul inaugural, firește, pe scena Naționalului bucureștean, înregistrînd un succes ieșit cu totul din comun. Cîteva luni mai tîrziu i se premiază de către un juriu din care făceau parte Maiorescu, Alecsandri
Receptarea dramaturgiei lui Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15966_a_17291]
-
de Coroană din august. Pînă la acea dezlegare fericită a lucrurilor, Ion Brătianu ducea o politică de efectivă echilibristică între cele două tabere rivale, întreținînd iluzia fiecăruia dintre ele că, finalmente, România va fi de partea ei. În acest scop salonul Marthei Bibescu era un loc ideal pentru conversație și contact. Era frecventat chiar și de primul ministru. A treia zi după întrevederea cu ambasadorul Czernin, notează, la 18 aprilie, "Ion Brătianu și Eliza (soția premierului, n.m.) la prînz". Și în
Martha Bibescu în 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15983_a_17308]
-
și după revoluția bolșevică din 1917, în deceniile interbelice, locuind destulă vreme în clădirea fostei sale ambasade (actualul cazino de pe Calea Victoriei, colț cu Calea Griviței), fiind o figură pitorească a Capitalei noastre. Iată o însemnare din 9 mai 1915, semn că saloanele Marthei Bibescu erau un efectiv loc în care se încrucișau știrile de pe front: "Telegramă de la Birdwood, Marele Cartier rus, Moghilev. Un rus mi-a scris de la Marele Cartier General francez. Un englez mi-a scris de la Marele Cartier General rus
Martha Bibescu în 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15983_a_17308]
-
din complexul Romexpo, lumea artistică românească sau, în particular, instituția care o reprezintă, adică UAP, transmite un nou tip de mesaj care mută accentul de pe manifestarea individuală, mai mult sau mai puțin spontană, și de pe aceea conceptuală și analitică a Salonului municipal din ultimii ani, pe valoarea globală a fenomenului, pe sectorul artistic înțeles ca un segment social și uman bine definit. Dacă o asemenea manifestare ar fi avut loc cu cinci, șase ani în urmă, reacțiile ar fi fost vehement
Salonul național de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15699_a_17024]
-
abstracțiune. Chiar și artiștii liberi în interior și neconcesivi în manifetarea lor publică erau absorbiți de context într-o asemenea măsură încît păreau ei înșiși exponenți ai regimului, chiar dacă pe un alt palier. Simpla participare la o expoziție-mamut, la un Salon național sau municipal, așezat invariabil sub același generic al înaltului devotament patriotic, inducea sentimentul unei inevitabile eroziuni genetice, similare aceleia de la capătul unor multiple căsătorii endogene. Aerul de bilanț, de raport contabil, obligatoriu la sfîrșit de an în chip de
Salonul național de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15699_a_17024]
-
vicia implicit manifestările artistice și le transforma într-un fel de examen obligatoriu la capitolul ,,eficienței muncii" și de mărturie publică la acela care privește ,,buna purtare"și înscrierea corectă în ,,codul echității și al eticii socialiste". Orice apel la Saloanele oficiale din Franța sau la celebrele noastre Saloane interbelice nu avea nici o relevanță pentru că, oricît de mult s-ar fi asemănat ele superficial, în esență, adică prin premise și prin consecințe, distanța era incomensurabilă. întrebarea care se pune acum, după
Salonul național de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15699_a_17024]
-
un fel de examen obligatoriu la capitolul ,,eficienței muncii" și de mărturie publică la acela care privește ,,buna purtare"și înscrierea corectă în ,,codul echității și al eticii socialiste". Orice apel la Saloanele oficiale din Franța sau la celebrele noastre Saloane interbelice nu avea nici o relevanță pentru că, oricît de mult s-ar fi asemănat ele superficial, în esență, adică prin premise și prin consecințe, distanța era incomensurabilă. întrebarea care se pune acum, după cea dintîi ediție a acestui fenomen recuperat, este
Salonul național de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15699_a_17024]
-
și la fel de banală: avem astăzi alte condiții pentru astfel de manifestări, sunt ele în măsură să trăiască prin propriul proiect și să se sustragă acelei memorii împovărătoare pe care tocmai am invocat-o? Răspunsul este, în mod categoric, unul afirmativ. Salonul național de astăzi nu mai are nici o legătură cu intențiile și cu spiritul Cîntării României și motivațiile lui adînci trebuie căutate în cu totul altă parte decît în spațiul tezelor politice și al propagandei rudimentare. Dacă ar fi să invocăm
Salonul național de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15699_a_17024]
-
are nici o legătură cu intențiile și cu spiritul Cîntării României și motivațiile lui adînci trebuie căutate în cu totul altă parte decît în spațiul tezelor politice și al propagandei rudimentare. Dacă ar fi să invocăm o anumită memorie a acestui Salon - și, pînă la un punct, chiar trebuie invocată -, ea este aceea a Saloanelor interbelice, a exemplarei capacități de organizare și de manifestare a tuturor artiștilor activi la un moment dat. însă dincolo de efortul recuperator și de un anumit romantism al
Salonul național de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15699_a_17024]
-
adînci trebuie căutate în cu totul altă parte decît în spațiul tezelor politice și al propagandei rudimentare. Dacă ar fi să invocăm o anumită memorie a acestui Salon - și, pînă la un punct, chiar trebuie invocată -, ea este aceea a Saloanelor interbelice, a exemplarei capacități de organizare și de manifestare a tuturor artiștilor activi la un moment dat. însă dincolo de efortul recuperator și de un anumit romantism al continuității, rațiunea actualei variane a Salonului național trebuie căutată în altă parte, adică
Salonul național de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15699_a_17024]
-
chiar trebuie invocată -, ea este aceea a Saloanelor interbelice, a exemplarei capacități de organizare și de manifestare a tuturor artiștilor activi la un moment dat. însă dincolo de efortul recuperator și de un anumit romantism al continuității, rațiunea actualei variane a Salonului național trebuie căutată în altă parte, adică în realitatea noastră imediată, iar aspirațiile acestuia, pentru că prezentul său strict nu este decît o componentă, trebuie și ele evaluate în funcție de starea artei noastre de astăzi. în plan nemijlocit, Salonul național de artă
Salonul național de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15699_a_17024]
-
actualei variane a Salonului național trebuie căutată în altă parte, adică în realitatea noastră imediată, iar aspirațiile acestuia, pentru că prezentul său strict nu este decît o componentă, trebuie și ele evaluate în funcție de starea artei noastre de astăzi. în plan nemijlocit, Salonul național de artă se naște ca o reacție față de tendințele centrifuge, de individualismul excesiv, de pericolul atomizării fenomenului și, în același timp, față de riscul asocierii artiștilor în mici grupuri ideologico-pragmatice, impenetrabile uneori pînă în pragul autismului, din ultimii 7-8 ani
Salonul național de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15699_a_17024]
-
copertina unor justificări teoretice, deși extrem de interesante în sine și de fertile în spațiul public, nu s-au putut substitui aspirației profunde și atîția ani reprimate a manifestării solidare și a precizării identității în planul larg al ansamblului social. Renașterea Salonului național marchează tocmai această revigorare a conștiinței de sine a artei românești, intrarea ei într-o altă vîrstă și într-un alt tip de relație cu spațiul public și cu mediul social, dar mai semnifică și altceva: o clarificare a
Salonul național de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15699_a_17024]
-
intrarea ei într-o altă vîrstă și într-un alt tip de relație cu spațiul public și cu mediul social, dar mai semnifică și altceva: o clarificare a structurilor de reprezentare, în speță a Uniunii Artiștilor Plastici, pentru că perioada absenței Salonului... ca instituție națională, fie înainte, fie după '90, coincide - și chiar se suprapune - cu erodarea pînă la disoluție a autorității morale și administrative a singurului organism profesional în funcțiune. Deși primul pas a fost acum făcut, și el chiar este
Salonul național de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15699_a_17024]
-
generațiilor mai în vîrstă, participă la expoziție într-un număr destul de mare, deși reprezentarea geografică are o anumită substanță și varietatea genurilor și a stilurilor este cea obișnuită pentru acet tip de manifestări, mai este încă mult pînă la reprezentativitatea Salonului... pentru întregul fenomen artistic. Artiști importanți lipsesc nejustificat, iar genurile artistice prezente în expoziție sunt doar cele tradiționale, fapt care nu numai că sugerează o anumită inflexibilitate de concepție, dar și mutilează, prin omisiune, configurația de ansamblu a fenomenului, ignorînd
Salonul național de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15699_a_17024]
-
iar genurile artistice prezente în expoziție sunt doar cele tradiționale, fapt care nu numai că sugerează o anumită inflexibilitate de concepție, dar și mutilează, prin omisiune, configurația de ansamblu a fenomenului, ignorînd o importantă componentă a realității noastre artistice. Dacă Salonul... ar fi fost conceput pe genuri, așa cum era cel interbelic, și secvențele sale s-ar manifesta în succesiune, atunci omisiunea ar putea fi justificată, dar cînd pictura, sculptura, artele decorative etc. sunt împreună în același moment și în același spațiu
Salonul național de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15699_a_17024]
-
romantice și democratice, egalitariste, ale generației pașoptiste. în planul practic, oralitatea e coerentă (cum a arătat, de mult, Vianu) cu activitatea politică și pragmatică a primilor scriitori moderni din Moldova și Muntenia, dar și cu stilul aristocratic al conversației de salon al acelorași (purtată totuși mai înainte în greacă, apoi în franceză). într-un studiu mai vechi, Al. Duțu atribuia tradiției retorice culte, implantate pe o bogată tradiție orală și populară, răspîndirea "stilului colocvial" în scrierile românești din secolele al XVIII
Prestigiul oralității by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15713_a_17038]
-
sa falangă de coriști. În general, spectacolul are un ritm alert și o atentă veghe asupra păstrării limitelor bunului gust (regia Marina Emandi-Tiron). Scenografia ne plasează într-un orient stilizat cu câteva costume frumos colorate și multe perdele ca de salon provincial (obsesia perdelelor a cuprins și costumul de amazoană al Isabellei, cu nefericita fustă din dantelă dar mai compactă ca perdelele de la ușa de intrare a unor case vechi). Pe scurt, cum am putea defini spectacolul ,,Italianca în Alger" - un
Politica pașilor mici by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/15755_a_17080]
-
A debutat, în 1908, firește la Paris, cu proza Les nuits paradis, premiată de Academia Franceză. Și așa a apărut scriitoarea, autoare a mai multor scrieri romanești îndoielnice ca valoare estetică. Dar era o femeie de lume, făcîndu-și veacul prin saloanele simandicoase ale vremii, cucerindu-și, prin frumusețea tulburătoare și manierele distinse, conlocutorii. A avut amoruri, prin lumea înaltă, de tot felul, în 1909 întreținînd o prietenie amoroasă cu chiar Kronprințul Germaniei, cu care a păstrat relațiile, devenite amicale, pînă tîrziu
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
întreținînd o prietenie amoroasă cu chiar Kronprințul Germaniei, cu care a păstrat relațiile, devenite amicale, pînă tîrziu, cînd, în Germania, s-a instalat hitlerismul și fostul Kronprinz era un abia îngăduit, mereu amenințat să fie arestat. Tot peregrinînd prin atîtea saloane distinse, văzîndu-se cu atîta lume suspusă și tot colportînd - și la cerere - informații, de fapt Martha Bibescu a fost, direct spus, și o spioană. O spioană de rang înalt. Dar o spioană, slujind - ce-i drept - mereu cauzele bune. Firește
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
și prezența ei era o onoare pentru amfitrion. Cele două războaie mondiale le-a petrecut la București, împărțindu-și timpul între cele două castele și vizite suspuse din mediul diplomatic. Dar izbutea, chiar atunci, să călătorească și să strălucească prin saloane. Ultimul război a fost mai greu. Parisul era ocupat de nemți, Anglia mereu bombardată, încît a fost nevoită să stea, cam desțărată, în România, și ea bine angrenată, de Antonescu, în conflagrație alături de Germania hitleristă. Ar trebui depuse stăruințe pentru
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
Pavel Șușară Ajuns acum la cea de-a treia sa ediție, Salonul Internațional de Gravură Mică de la Baia Mare, inițiat și coordonat profesional de artistul plastic Mircea Bochiș și patronat de Muzeul Florean, al cărui proprietar și finanțator este cunosacutul om de afaceri Victor Florean, s-a înscris indiscutabil în calendarul artistic al
Din nou despre gravura mică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15772_a_17097]