1,572 matches
-
pe coarnele plugului. Când greșea, mai primea câte una după cap, ca să-i fie de Învățătură. Vara Luna iunie era luna prășitului care se făcea numai manual. Se prășeau porumbul și cartofii. Toți ai casei trebuia să aibă câte o sapă. De obicei bunicul era cel care punea cozile la sape și le ascuțea bine. Acum ieșeau cu mic cu mare la prășit, fiindcă dădea buruiana. Femeile trebuia să fi terminat lucrul din casă sau dacă nu, să-l Întrerupă. Vitele
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
cap, ca să-i fie de Învățătură. Vara Luna iunie era luna prășitului care se făcea numai manual. Se prășeau porumbul și cartofii. Toți ai casei trebuia să aibă câte o sapă. De obicei bunicul era cel care punea cozile la sape și le ascuțea bine. Acum ieșeau cu mic cu mare la prășit, fiindcă dădea buruiana. Femeile trebuia să fi terminat lucrul din casă sau dacă nu, să-l Întrerupă. Vitele și oile erau ieșite la pășune, deci copiii nu mai
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
strigat și „mi ai despărțit numele în silabe / așa cum mi-ai desface trupul / în Sărțile din care a fost făcut...” (Mi-a fost frică) (ști lucidă și resimți vămile infinitului ce se prefigurează la orizont: „Mâinile tale ireal de fine / sapă în taină grote cenușii / toți paznicii lumii te Săzesc să nu evadeze / dar cine te mai poate opri?” (Nu te-ai dus de tot) Sora mea „e-mpărăteasa”. Intuiția-i stăpâna lumii și ne spunem, neîncetat, Fă orice jertfă e
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
-l răscumpăra pe slujitor! Fără a renunța la darurile milostivirii sale și păstrând cu o permanentă grijă via plantată cu dreapta sa, trimite lucrători în ea chiar și în al unsprezecelea ceas, pe care o cultivă cu folos, prășind cu sapa și cu plugul - cu care Samgar a doborât șase sute de filisteni (Jud 3,31)- spinii și buruienile, pentru ca, fiind tăiate corzile de viță nefolositoare și mlădițele neesențiale ce nu fac rădăcini, după ce au fost scoși mărăcinii, via să producă ciorchini
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
dragostei și ale vieții așa cum e. O simplă mențiune merită și Povestea lui Coco (fragment), schiță de moravuri în genul lui Caragiale în care prozatorul încearcă să aproximeze portretul unui băiat de bani gata (din familia lui Goe) ajuns la sapă de lemn din cauza pretențiilor de a trăi mereu pe picior mare. Lovinescu trasează sumar evoluția psihologică a personajului, devenit un escroc cinic și nerecunoscător, fără a relua mai apoi "subiectul" (ca un Thomas Mann, bunăoară), cel mai probabil din lipsă
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
câțiva litri de oxigen pentru a putea respira. Dar uite că m-am luat cu vorba și o iau razna. Ce, mitologie îmi trebuie mie? Ce mă interesează pe mine zeii de azi, care o să ne aducă în curând la sapă de lemn, dacă nu vă interesează pe voi, oameni? E bine că, deocamdată, avem ce băga sub nas, pâine este, căldură în casă avem, apă tot în casă, mașini (chiar de lux), de bine de rău suntem îmbrăcați, deci, cu
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
verii prin alianță, cu regret încheie: — Păcat, mare păcat! Cantemireștii sunt tare săraci, neînchipuit de săraci. Pe Dimitrie l-am mai ajutat noi, trimițându-i zestrea ce se cuvenea soției sale, ruda noastră, dar Antioh aud că a ajuns la sapă de lemn. Dacă haznaua împărăției se lipsește de haraci, de mucareruri și de toare birurile ce i se cuvin, cred că ar fi pentru Moldova cel mai potrivit om din lume. Vizirul nu mai asculta, turbanele nu mai aprobau. Cum
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
arama-i țin cununa spre Apus Recitator 10: Și din brazdele mănoase se ridică sfânt belșugul Pe vâlcele arcuite de la margini de izvoare Pasc În iarba de mătase mii de turme de mioare; Recitator 11: La cosit, la plug, la sapă sau la seceriș de grâu Vezi flăcăi cu spete late, cu mijlocul strâns În brâu Recitator 12: Sărbătorile de-a rândul pretutindeni joacă hora Și-o blândețe fără margini vezi În ochii tuturora! Cor vorbit: Astfel, de-ai veni pe-
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
ce bă?! Cu degajări nu o dată spectaculoase de furie, că i s-a zis prostule, sau pe mă-ta, cârnule, cu muierea și copiii tăi cu tot... Numai ceea ce intra în aria cuvântului rostit; măciucile care se ridicau în aer, sapele care se încrucișau pe o pârloagă, tăierile (l-a tăiat!) nu încîntau pe tatăl meu, pe prietenii lui și pe mine, erau altceva, străin, fără înțeles, nedemne de cuvânt. Și vitele se repezeau cu coarnele unele în altele și câinii
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de aia au cheltuit toți și au muncit pentru mine, și el, și mama Mița și Ilinca și până și băiatu-ăla mai mic, Sae, a avut săracu grijă de vite, ba chiar a dat și la secere și la sapă, ca să pot eu să învăț, să nu trebuiască să mă întorc după ce toți au răbdat de pe urma mea, și să umblu prin noroi în opinci. Ce adică, a izbutit bietul Nilă, care abia știe să se iscălească, și n-o să izbutesc
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mea de spirit: nimic nu mai zbura, iluziile se retrăgeau.... M-am ridicat de la masă și m-am culcat. Conflict mai larg? îmi spuneam, care conflict? Nu există nici un conflict. Ce poate să facă un țăran? Să dea unuia cu sapa în cap că i-a călcat răzorul sau i-a jefuit ovăzul. În Ion, de Liviu Rebreanu, unul îi dă altuia cu sapa în cap că a venit la muierea lui, pe care o iubea mai dinainte. S-a scris
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
spuneam, care conflict? Nu există nici un conflict. Ce poate să facă un țăran? Să dea unuia cu sapa în cap că i-a călcat răzorul sau i-a jefuit ovăzul. În Ion, de Liviu Rebreanu, unul îi dă altuia cu sapa în cap că a venit la muierea lui, pe care o iubea mai dinainte. S-a scris! În Țăranii, de Reymont, o muiere e pusă goală pe o grămadă infectă de bălegar de porci fiindcă nu avusese purtări frumoase. Ei
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de paie pe care îl vâra mereu sub căldare, de săpunul cu sodă puternică cu care ne spăla cămășile... Era senină și resemnată văzând diferența dintre mâinile noastre, ale mele tinere, albe și îngrijite (fiindcă după ce intrasem la școală, furca, sapa, secerea, băligarul, țesala nu le mai atingeam), ale ei bătătorite și având culoarea pământului, cu noduri tari ca lemnul în podul palmei și cu pielea încrețită. "Uite, maică, zicea, nici nu pot să le mai întind bine"... Și încerca să
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
mine patru ani... Cum aveam să-i răscumpăr acei ani și ce să fac acolo în mijlocul unei lumi care ar fi rînjit: "Uite-l pe-ăsta, cheltui alde tat-său cu el degeaba atâția bani, ca să se întoarcă tot la sapă". Am revenit în odăița mea și i-am scris o scrisoare de. patru pagini. Am pus-o într-un plic și a doua zi m-am dus cu ea pe strada Popa Nan. Vederea acelei clădiri, cu tipografie la subsol
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
a pus și porecla de Nae! Apeleză-mă la persoana a doua singular, te rog! - Ei, peste mine au trecut vânturile, ploile, am riduri, arăt mai bătrână decât tine! Eu nu am Învățat carte să plec la oraș, am rămas la sapă. Te știu de la școală, chiar dacă erai mai mare, de la toate serbările, când recitai, cântai, jucai În piese de teatru, când luai premii... Și acum, așa cum mă vezi, fac numai prostii: acum doi ani m-am urcat Într-un tei să
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
ăsta, am tăcut și am executat tot ce au zis ei; de fapt, nu mai aveam cuvinte. Când m-am uitat În oglindă nu m- am mai recunoscut; eram și un pic bronzată- mă arsese soarele cât am dat la sapă În grădina de legume și la vie- așa, că, toate Îmi stăteau bine, părea că venisem de la mare! - Bravo, Nae, Îmi pare bine pentru voi! Mă bucur că ați avut noroc! - Suntem fericiți cu toții! Fetițele au crescut mari și acum
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
stâlpul casei, uitându-se după copil. Ar fi vrut să-l strige, dar vorbele ei au luat o altă întorsătură. - Vasile, Vasile, măi Vasile. I-auzi tu, nepotu- tău ți-o aruncat dinții în WC, măi n-auzi-tu-măi. Mergi cu o sapă de-i scoate de acolo. Zâmbi ușor, se întoarse pe un picior și aștepta să vadă mișcările lui badea Vasile. Bădia, om de statură înaltă, voinic, cu părul ușor caier de lână, ar fi vrut să-i zică vreo’ două
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
ar fi vrut să-i zică vreo’ două. Tăcu însă, nu avea proteza și ar fi stricat vorba în zadar. Plecă ușor capul și mormăi ceva pentru el. S-a urnit spre magazie, de unde s-a întors liniștit cu o sapă. și-a scos proteza. A spălat-o bine și așa o poartă săracu și pe lumea aialaltă, unde s-a dus împăcat, cu gândul la sfințișorul lui. Andrei fugise spre casă. Era vineri, iar cei din credința lui după ora
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Polixenia s-a uitat în jur și era singură. Nu înțelegea de ce, și nu avea să înțeleagă vreodată. Singură. Așa a petrecut nopțile una după alta, cu foc în sobă, cu ușa închisă, apoi deschisă. Zilele au trecut cu sapa prin grădină, cu vita la păscut, cu pașii prin ogradă. Așteptarea e lungă. Soarele se stinse asemeni unui chibrit lăsând stelele ca un candelabru să se aprindă una câte una. Greierii cântau muzica lor liniștitoare. Acompaniau câte o pasăre care
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
în pace! Înainte de ivirea zorilor, drumurile erau bătătorite de oameni cu coase-n spinare, mergậnd către cậmp. Femeile vorbeau despre moarte, făcậndu-și smerit semnul crucii, iar țințirimul pustiu le îngrozea. - Dumnezeu să o ierte, spuse o bătrậnă sprijinită într-o sapă, ajungậnd în dreptul casei lui Yon. A iubit-o mult! La mormậntul ei și-a petrecut mult timp, povestindu-i poate cật i-a fost de dragă! - Iubirea mea, unde ai plecat? Vino înapoi! Zilele sunt pustii fără tine, iar nopțile
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
din priviri, hai de ia un bochet pentru cocoană, ca să ți cadă la așternut diseară. Hai, că ți-i Învelesc cu artă și precizie, În ceolofan, ca să nu te Înțepi la degete, că văd că ești intelectual, nu dai cu sapa, scrii de-alea neînțelese pentru mine. Hai, conașule, că ești fercheș și cu portofelul doldora, fă-i safteaua lu’ Carolina, producătoarea primantâi la trandafiri cu miros mirositor. Tot cartieru’ ia de la mine, mă știe directorii și patronii, toți e clienții
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
chaos - tu, lipsă de viață, 70Tu, ce pân și la geniu spui numai ce-i în cărți; O, slabă fulgerare... cea, cărui nu te teme, Îngheți nervul vieții din fugătoarea vreme, Când alții cu-a lor gânduri mereu în lume sapă, - Istorie e viața ce scrisă e pe apă -; 75Pe tine, dulce-amică, pe tine întuneric, Tu, care c-o suflare stingi jocul cel feeric Al lumei sclipitoare - pe tine, gând de noapte, Te stinge o femee cu tainicele-i șoapte. Nimic
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
catarg. Retroactiv, orice tragedie amoroasă devine vodevil. La senectute, unele visuri capătă irizări rupestre. Fiecare oră e cu nitroglicerina ei. Cândva, pe înțelegerea dintre oameni se puteau ridica biserici. În zorii vieții, mă împiedecam de plug, de seceră și de sapă. Acum, copiii mei se lovesc de pian. Scara obsesiilor umane rămâne neschimbată : ludice, erotice, faustice, și morbide. Spiritele alese îmbătrânesc cu încetineala maestuasă cu care se stinge focul. O, tempora ! Pe bustul lui Stalin, adolescenții ruși exersau cândva sărutul. Apoi
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cât se poate de hamangiană. Marea artă trebuie să aibă ceva din tensiunea arcului lui Ulise. În unele concursuri literare, valorile sunt selectate după principiile prohabului. Arta împletește realitatea cu visul : doi ochi pe față, unul pe dos. Și arta sapă. Dar în sus. Surtucarii scrisului frăgezesc solul marilor scriitori. Arta surprinde cel mai bine raportul dintre Om și Absolut. Dacă arta este intelectualizată excesiv, fanii ei fug în brațele divertismentului. Trivialitatea în artă poate contura un singur stil. Cel al
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
cărarea. Ochiul vulturului n-a zărit-o, 8. cele mai trufașe dobitoace n-au călcat pe ea și leul n-a trecut niciodată pe ea. 9. Omul își pune mîna pe stînca de cremene și răstoarnă munții din rădăcină. 10. Sapă șanțuri în stînci, și ochiul lui privește tot ce este de preț în ele. 11. Oprește curgerea apelor, și scoate la lumină ce este ascuns. 12. Dar înțelepciunea unde se găsește? Unde este locuința priceperii? 13. Omul nu-i cunoaște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85105_a_85892]