1,391 matches
-
zici cuvântul magic. Te.... —Tembeli! chiui copilul, Întinzând o mână dolofană. Având În vedere că avea În jur de trei ani, lui Ruby și lui Chanel le era perfect clar că spusese asta fără nici cea mai mică urmă de sarcasm sau insolență. Mama lui nu vedea lucrurile din perspectiva asta. Chiar În clipa În care mama era pe cale să izbucnească de nervi, Chanel veni spre ea și o Întrebă dacă ar putea duce copilul În zona de joacă. Zona de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
N-am să te deochi. Cândva, când eram frumoasă, bărbații se Îndrăgosteau de mine ca muștele, iar acum nici asistentul de la clinică nu mai vrea să mă privească. Fima ridică ochii. Dar Îi coborî imediat, pentru că amestecul de suferință și sarcasm de pe chipul ei Îi trezi un fior de dorință. Își vârî nasul În hârtiile lui și spuse: Dar sunteți Încă o femeie foarte frumoasă. Cel puțin În ochii mei. Nu voiați să telefonați? Nu. M-am răzgândit. Mă răzgândesc În privința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
facă, să gândească și să poarte. Și dacă nu face ce zici tu, îl trimiți în camera lui cu un pahar de lapte și un biscuit și-i spui să se gândească bine la ce a făcut. Lisa îmi ignoră sarcasmul. Nu și de data asta. Bănuiesc că te-a sunat Tally? Eu am dat din cap. Ei bine, eu am fost furioasă când am auzit ce planuri are, mai ales după cele văzute ieri. I-am zis că eu și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
criticii. — Și nu ai nici o teorie care să explice acest succes extraordinar? — Nu. Tu ai, Henry? Pari să te fi gândit destul de mult la chestiunea asta. Zâmbi, ca să arate că Întrebarea se voia o tachinerie amicală, nu o dovadă de sarcasm. — Ba am, recunoscu Henry. Este evident că personajul Trilby e crucial. Ai realizat un lucru remarcabil, Kiki. Ai creat o eroină care nu se crede - sau nu s-a crezut, Într-o etapă a vieții sale - cu nimic mai presus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
cu discursurile lui. „Am vizitat o sferă extraterestră“, de Ted Fielding. N-am mai apuca să-i auzim sfârșitul. Și chicoti. „Ted are dreptate“, Își zise Norman. „Este evident exaltat.“ Harry era de acum de-un optimism exagerat și alert, sarcasmul greoi care-l caracteriza fiind Înlocuit de un comportament vioi, deschis și optimist. În plus, manifesta un soi de indiferență zâmbitoare față de toate, un dezechilibru În Înțelegerea a ceea ce era și aceea ce nu era important. Spusese că nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
A, am înțeles, am spus clocotind. Deci acum e vina mea. Eu te-am forțat să mă înșeli. Ciudat, fiindcă nu-mi aduc aminte să-ți fi pus pistolul la tâmplă. Probabil că am uitat. E adevărat ce se spune. Sarcasmul e într-adevăr cea mai joasă, cea mai răutăcioasă formă de inteligență. Dar nu m-am putut abține. James mă critica. Iar eu ardeam, fierbeam de simțul nedreptății. — Nu, Claire, a zis el printre dinți, la propriu. Ceea ce nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
eram în stare să plâng. Trebuia să mă apăr. Să stârpesc răul din fașă. Pentru că dacă nu procedam așa, atunci toată lumea avea să creadă că putea să-și bată joc de mine. Da? i-am răspuns lui George cu un sarcasm evident. Încercam să transmit printr-un singur cuvânt faptul că, deși poate că James mă tratase cu o totală lipsă de respect, asta nu însemna că devenisem un soi de țintă publică. James putea să mă trateze incorect - ei, adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
solitudinea, cravata, puteam În sfîrșit respira, circular, În jurul mesei. Această deschidere siciliană explică destul de bine maniera de joc prin care erau pulverizate textele citite la cenaclu, În special de către tandemul inoxidabil Horia Gârbea / Radu Sergiu Ruba. Chiseliță le făceau. Cu sarcasm, sardonic, cu voluptate, ironie, vervă și puncte finale audibile ce cădeau ca niște obuze mici În capul tot mai coborît Între umeri al vinovaților. Uneori aveau dreptate. De fapt nu asta conta. Conta șahul. În zilele acelea nu făceam Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cartea lui Grass a fost tandrețea, este o lipsă completă, oricît cauți nu găsești nici cea mai palidă urmă de gingășie sau iubire. Fluviul romanului e Înghețat bocnă, totul este acoperit de stratul gros de gheață al unui cinism și sarcasm compacte pe care patinează lumea și gîndurile de bioxid de carbon ale micuțului monstru bolnav de o incurabilă luciditate, luciditate ce lasă volumul fără fior. PÎnă și la unul dintre cei mai duri scriitori ai secolului XX, Cline, dai peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ce le vom spune despre albanezi. Nu am văzut niciodată o satiră atît de rampantă, nici măcar arabii n-ar fi reușit ceva așa de radical, de fundamentalist, nici măcar cu glaspapir, e atacată cu garda jos și upercut-uri de un sarcasm necruțător, aproape invizibil dublat de o amară ironie, toată societatea, sînt făcute knock-out unul cîte unul toate miturile americane: democrație, libertate, istorie, dreptul la opinie, la informare corectă, guvern, servicii secrete, președinte, consilieri, armată, credință, loialitate, populație. Ni se demonstrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
face cu el. Oricum mi l-am întipărit în memorie. Nu faceți teste cu ea, nu căutați o cerneală invizibilă, de pildă? — Ce idei pitorești ai despre arta detectivului! spuse Findlay. În comparație cu ele, metodele mele sunt prozaice. Probabil te dezamăgesc. Sarcasmul lui era mai degrabă poznaș decât glacial, așa că am încercat să fiu în ton cu el. — E adevărat, am spus. Eu am crescut cu Hercule Poirot și Sherlock Holmes. Chiar am scris povestiri polițiste când eram foarte mic. Speram că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și mai enervantă decât toate astea era reputația lui de scriitor cu umor. În mai multe rânduri i se atribuise o ironie jucăușă, o tentă satirică discretă care, după părerea mea, lipseau total din opera lui, caracterizată dimpotrivă de un sarcasm greoi și de câte o încercare abjectă de a da coate cititorului ca să se prindă la niște glume ultrarăsuflate. Acestui aspect al stilului lui îi rezervasem disprețul din final. „A devenit o chestiune de rutină“, scrisesem eu, „să fie lăudat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
foarte pretențioasă și trebuie să ajung aici cu două ore și jumătate Înaintea tuturor celorlalți angajați de la afurisita asta de revistă, ca să fiu pregătită pentru sosirea ei, am zis eu, iar vocea-mi era plină până la refuz de mânie și sarcasm. — Au! Întrebam și eu. Scuză-mă, dar sună foarte rău. Pentru care dintre ele lucrezi? — Lucrez pentru Miranda Priestly, am zis eu și m-am rugat să nu văd vreo reacție. Ideea că există vreun profesionist bine educat, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
pregătită sunt acum pentru viitorul meu În lumea publicisticii! De-acum sunt pe drumul cel bun pentru cariera de redactor, am zis eu cu un zâmbet triumfător. — În cinstea viitorului tău! a zbierat Lily fără a detecta vreo urmă de sarcasm În diatriba mea. S-a abțiguit rău, a zis Alex cu glas domol și a privit-o pe Lily cu aerul cuiva care se uită la o rubedenie care zace bolnavă pe un pat de spital. Eu am ajuns aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
nu e treaba unei bone să se ocupe de educația copiilor aflați În grija ei, am zis eu și am dat solemn din cap. Cara nu s‑a purtat cum se cuvine. Emily nu numai că nu a reacționat la sarcasmul meu, care mai că dădea pe dinafară, dar nici măcar n‑a observat vreun firicel din el. — Exact. Și‑apoi, Mirandei nu i‑a plăcut niciodată faptul că ea nu știe franceza. Cum altfel vor reuși fetele să Învețe franceza fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ta nici măcar nu e În țară la ora asta - și tu nu reușești să o faci decât șase ore mai târziu. Ăsta nu prea e semn de mare Îngrijorare din partea ta, Înțelegi ce vreau să spun? Spusese toate astea fără sarcasm, fără dezaprobare, doar ca pe o simplă relatare a faptelor. Am tot răsucit pe mână firul telefonului până când mi‑a tăiat cu totul circulația, pumnul mi s‑a umflat și degetele mi s‑au albit; după care am simțit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
și pornise spre gât și umeri. Cred, a zis ea Încet, cu regret, că nu ai de ales, trebuie să Îi ceri să se exprime mai clar. — O, nu! Cum va reacționa? Emily, ca de obicei, nu mi‑a apreciat sarcasmul. — Vine pe la prânz. În locul tău, aș pregăti dinainte ce‑i spun, că nu o să fie Încântată dacă nu o să ai articolul ăla. Mai ales că ți l‑a cerut de aseară, a adăugat ea cu un zâmbet abia ascuns. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
din pat de dimineață, În timp ce Îmi târâiam trupul extenuat și Îndurerat spre duș, el Îmi spusese că ar vrea să Închirieze un film diseară, să comande ceva de mâncare și să stăm acasă. Eu mormăisem drept răspuns ceva de un sarcasm care nu‑și avea rostul - cum că nu merită să facă efortul, pentru că oricum n‑o să ajung acasă decât foarte târziu și o să adorm pur și simplu și că măcar unul dintre noi ar trebui să se bucure de viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Da? Ăă, păi spune‑i să urce. Lily s‑a uitat la mine ridicând din sprâncene, și mi‑am dat seamacă, pentru a doua oară, nu aveam să aducem discuția la bun sfârșit. — Pari cam nevricoasă, a zis ea cu sarcasm evident. Nu ești tocmai Încântată că ți‑a venit prietenul pe neașteptate, este? — Ba da, bineînțeles că sunt Încântată, m‑am apărat eu și am știut amândouă că mint. Relațiile dintre mine și Alex erau cam Încordate de câteva săptămâni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
de ce aș face-o? E o chestie Între mine și Kay, iar noi sîntem două femei mature. Facem vreun rău cuiva? Julia o urmări o clipă, apoi mai turnă ceai din sticlă. — Ești adaptată, zise ea cu o tentă de sarcasm. Helen se simți din nou jenată. Se gîndi: Am vorbit prea mult și am plictisit-o. Mă prefera Înainte, cînd tăceam și credea că sînt profundă... Stătură fără să vorbească, apoi Julia Începu să tremure și Își frecă brațele. — Dumnezeule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
găsești cu parașute... La hanul răzeșilor La vârsta când se trec cireșii Și floarea albă cade-n trup, Nu mă mai sperie răzeșii, Ci...ospătara-n minijup! Luciditate De teamă c-am s-o văd căzută (Nici vorbă nu e de sarcasm,) I-am cumpărat o parașută, Deși-s suspect de pleonasm. Uneia Femeia asta-i un satrap Constrâns în minifuste; Eu, în vederile-i nu-ncap, Căci și-astea-s tot înguste.
IOAN ZAHARIA by IOAN ZAHARIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83935_a_85260]
-
din partea lui Julie, care spunea adesea că singurul lucru pe care-l ia în serios sunt diamantele. Producătorul o bătu ușurel pe mână și-i răspunse: Nu așa te îmbogățești, drăguțo. —Ești atât de profund, îi replică Julie cu un sarcasm care lui îi scăpă, pentru că deja se reîntorsese la discuția despre trabucuri cu tipul cu afacerile imobiliare. Bărbații au continuat să ignore pe toată lumea mai puțin pe ei înșiși și avioanele lor cu reacție, așa că Julie, care are un talent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
cu... parcarea, cred. Bobby e mereu pe fugă și uită că nu sîntem În Spania anilor șaizeci. După ce-o să mă mut În casa aia o să pot să-l supraveghez. — Serios? Ai căzut cu totul sub vraja lui. Se reîntorsese sarcasmul combativ.) Charles, tu ești ultima persoană care să aibă vreun control asupra lui. — Nu-i adevărat. Și-n afară de asta, nici nu vreau să-l controlez - se descurcă de minune. El a readus Residencia Costasol la viață. — E un ins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
oricărei probabilități) să aibă intenții rele, tot astfel evaluăm și cea mai mare parte a naturii, sau cel puțin cea care vine În contact cu noi. Inconștientul colectiv e Încă bântuit de un refuz Înrădăcinat de a accepta implicațiile vestitului sarcasm al lui Voltaire despre ferocitatea cu care animalele se apără atunci când sunt atacate; ceea ce nu este În mod clar de partea omenirii este Împotriva ei. Nu putem Înghiți indiferența simplă, ultraumanitatea unei părți atât de mari din natură. Putem deplânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
și a icoanelor tridimensionale! Așa stau lucrurile! Așa stăteau, Într-adevăr. Adevărat am grăit! Nu trebuia să căutăm alt ambalaj, găsisem unul. Canalele noastre erau poate vulgare, Însă trebuia să deșertăm pe ele mai multă și mai multă emoție, furie, sarcasm, mai multă melancolie, durere cât mai multă, până când, nu un juriu oficial ci o inteligență, o sensibilitate Întâmplătoare va fi măcar pasager zguduită. Ori măcar clintită, măcar tușată. Așa stăteau lucrurile! Nu ne credeam niște artiști extraordinari, Însă măcar mizam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]