2,312 matches
-
Ni-e cupa plină de amar, Va bate ceasul răzbunării). Intenționând să cuprindă întreaga dramă umană, poetul, care nu a cunoscut marile răsuciri interioare, nu a putut evita, în Ancore, nici schematismul alegoric (Excelsior), nici zgomotoasa imprecație vaticinară (Circul vieții, Satira vremii). Firesc însă, figura lui Iisus-răscumpărătorul consună, în Talaz, cu armoniile învierii în natură și în om (Descătușare, Trezire). Este proslăvit, totodată, pe urmele lui Nichifor Crainic, etnosul românesc ca izvor de înnoiri viitoare (Stâna, Mocanul). Mai degrabă bun versificator
BRAN-LEMENY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285858_a_287187]
-
Florile Bosforului (1866), vieți romanțate. Își traduce în franceză o parte din opera poetică. Sub titlul Brises d’Orient, cu o prefață de Philarète Chasles, volumul vede lumina tiparului în 1866, la Paris. Tot în 1866, a scos „Eumenide sau satire politice”, jurnal satiric în versuri, iar în 1869 IeIele, „grame și epigrame politice”. Publică, în 1867, poemul Conrad și, cu titlul schimbat, a doua ediție din jurnalul drumeției la Ierusalim și în Egipt, drame istorice: Mihai Viteazul condamnat la moarte
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
fapt care îi permite lui B. considerații dintre cele mai pertinente. Talentul oratoric, mult prețuit de contemporani, se regăsește în fluiditatea frazei, în suplețea expresiei și în plastica ei. Păstrându-și dominanta memorialistică, multe pagini îmbracă forma literară a schiței. Satira socială, ca și cea politică, sprijinite pe un ascuțit simț al observației și învăluite pe alocuri în umor, individualizează „impresiunile” reunite sub genericul Seghedinul, dar și Sfintele Paști între zăvoare și baionete, Sunt zece ani ș.a. Personajele care populează acest
BRANISTE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285862_a_287191]
-
Furnica”, „Universul”, „Vremea”, „Bilete de papagal”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Viața românească”, „România literară” și la multe altele. Articolele sale, semnate uneori și G. B., Ghiță Toboșarul, R. Porter, sunt expresia unei atitudini morale și civice, un amestec de constatare și satiră, de seriozitate și glumă. Publicistul se arată mereu alarmat de perspectiva sumbră a civilizației, se simte agresat de politicianism. Stilul este cel al unui virtuoz. Aluzii subtile, avalanșe de calambururi, artificii verbale, care sugerează conotații de o insinuantă ambiguitate, îi
BRAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
Prin darul de a prinde contraste și stabili raporturi morale, dar și prin observația amănuntului tipic, prin puterea de a-și însufleți tipurile, dramatizându-le, prin arta compoziției, dar, mai ales, printr-o desăvârșită obiectivitate care-i caracterizează și diferențiază satira, literatura d-lui Brăescu are nu numai caracterele talentului, ci și cele ale clasicității. E. LOVINESCU SCRIERI: Vine doamna și domnul gheneral, Iași, 1918; Maiorul Boțan, București, 1921; Cum sunt ei..., București, 1923; Doi vulpoi, București, 1923; Schițe umoristice, București
BRAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285853_a_287182]
-
Dynastic Communism (New York, 1989), precum și editor al lucrării Historical Dictionary of the Republic of Moldova (Lanham-Londra, 2000). Debutează în 1967, în „Tribuna”, cu două poeme traduse din scriitorul american Wallace Stevens, iar în volum, în 1971, cu Povestea unui poloboc, satire și alte pamflete de Jonathan Swift, la care semnează traducerea, introducerea și aparatul critic. A colaborat cu studii de istorie literară, eseuri, proză, traduceri la revistele „Secolul 20”, „Transilvania”, „Luceafărul”, „Synthesis”, „Revue des études sud-est européennes”, „Agora”, „Meridian” ș.a. Volumul
BREZIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285883_a_287212]
-
1991-1992, la Teatrul „Anton Pann” din Râmnicu Vâlcea. SCRIERI: Odiseu în Atlantic, Cluj-Napoca, 1977; Ieșirea la țărmuri, București, 1978; Castelul Romanului. Etymologicum parvum, București, 1981; Translații, Cluj-Napoca, 1982. Ediții: Războiul Independenței. 1877-1878, București, 1977. Traduceri: Jonathan Swift, Povestea unui poloboc, satire și alte pamflete, introd. trad., București, 1971, Jurnal pentru Stella, introd. trad., București, 1973, Călătoriile lui Gulliver. Povestea unui poloboc și alte satire, București, 1985 (în colaborare cu Leon Levițchi); Erich Segal, Poveste de iubire, introd. trad., București, 1972; Sidney
BREZIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285883_a_287212]
-
București, 1981; Translații, Cluj-Napoca, 1982. Ediții: Războiul Independenței. 1877-1878, București, 1977. Traduceri: Jonathan Swift, Povestea unui poloboc, satire și alte pamflete, introd. trad., București, 1971, Jurnal pentru Stella, introd. trad., București, 1973, Călătoriile lui Gulliver. Povestea unui poloboc și alte satire, București, 1985 (în colaborare cu Leon Levițchi); Erich Segal, Poveste de iubire, introd. trad., București, 1972; Sidney Geist, Brâncuși, București, 1973; Robert Stone, Sala oglinzilor, introd. trad., București, 1974 (în colaborare); Antologia eseului englez, I-II, București, 1975 (în colaborare
BREZIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285883_a_287212]
-
prudență, cu cele 3 062 de versuri ale ei, redactate, se pare, sub înrâurirea scrierii L’Amorosa visione a lui Boccaccio, era socotită de Karl Krumbacher drept o „monstruozitate poetică”. Mai vii și venind cu siguranță din medii nearistocratice sunt satirele și parodiile (precum celebra Poulologos), ca și numeroasele texte populate de păsări, animale ori fructe, toate ascunzând sub învelișul parabolelor țeluri critice și combative. Și epica uzează mult de vers. Sunt la modă romanele și povestirile versificate („sedii” ale „materializărilor
BIZANTINISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285753_a_287082]
-
cea mai importantă dintre ele este Bogița, culeasă din comuna Telciu, prima variantă transilvăneană a tipului universal „Lenore”, prelucrată apoi de G. Coșbuc în Blestem de mamă. Cel de al doilea volum al Muzei someșene, cu subtitlul Doine, hore și satire poporale române din jurul Năsăudului, nesistematizat și lipsit de numele informatorilor și localităților de proveniență, vădind și unele „aranjamente” ale lui B., contribuie totuși la mai buna cunoaștere a liricii populare năsăudene, fiind totodată un remarcabil document al folcloristicii transilvănene de la
BUGNARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285918_a_287247]
-
la mai buna cunoaștere a liricii populare năsăudene, fiind totodată un remarcabil document al folcloristicii transilvănene de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Culegeri: Muza someșană. Poezii poporale române din jurul Năsăudului, vol. I: Balade, Gherla, 1892, vol. II: Doine, hore și satire poporale române din jurul Năsăudului, Arad, 1901. Repere bibliografice: I. Calomfirescu [Aron Densușianu], Iuliu Bugnariu, „Muza someșană”, „Revista critică literară”, 1895, 2; Ilarie Chendi, „Muza someșană” 1901, „Curierul literar”, 1901, 1; Bârlea, Ist. folc., 299-300; Iordan Datcu, Iuliu Bugnariu a tipărit
BUGNARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285918_a_287247]
-
Tipul de notație și, implicit, viziunea de ansamblu sunt acelea ale unui reporter care acumulează materie factologică nestructurată narativ și transparentă moral. O preferință constantă merge către „microsioane”, compuneri de mici dimensiuni, eterogene tematic, cultivând cu precădere mijloacele expresive ale satirei și parabolicului. Romanele lui B. își propun să sondeze, problematizând în sfera „eticului socialist”, diverse medii, începând cu cel rural și terminând cu acela artistic. Deși evident mediocră, această literatură a beneficiat de ecouri critice pozitive, un dosar al receptării
BARAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285618_a_286947]
-
fericită.” Lirismul rece-justificativ reconsideră vechile patetisme, evitând o poezie propriu-zisă a proceselor de conștiință, dar adăugând o anume gravitate, de esență morală, noii etape poetice: „Ei, da, nu-i ușor / să fii călărețul și calul și spada / să fii și satira, să fii și balada / [...] Sub vreme să fii și să-i fii ziditorul”. Tema măștii se instalează solid și va reapărea constant în culegerile următoare, la fel cea a trecerii implacabile a timpului. După parcurgerea câtorva spirale ale regăsirii de
BANUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285613_a_286942]
-
restrânsă a lui B. este legată mai mult de anii de tinerețe. Încă student, colabora din 1843 cu poezii și epigrame la „Foaie pentru minte, inimă și literatură”. În 1848 publica în „Amicul poporului” modeste versuri de critică socială și satire. Și colaborările literare la „Muza română” (1865) aparțin tot anilor studenției. Primele sale încercări poetice au fost criticate cu asprime de Andrei Mureșanu, care, într-un articol din „Foaie pentru minte, inimă și literatură” (1844), i-a reproșat licențe și
BABES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285515_a_286844]
-
reușit, atunci, să o destrame. Octogenar, B. moare sărac, lăsând, între alți moștenitori, un fiu, Demetru, care a scris și el poezii, apărute în „Voința Tulcei” (1897). A debutat în „Curierul românesc” (1844), cu poezia Primăvara, dar, înclinat fiind spre satiră, nu s-a ilustrat niciodată ca poet liric. Dacă simțea uneori nevoia să se tânguie, e din pricină că, spirit cârtitor, avea sentimentul că lumea este altfel de cum ar trebui să fie și că el, poetul, e veșnic prigonit. De aici, unele
BALACESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285560_a_286889]
-
ar fi o figură aproape antipatică, dacă nu ar avea destul spirit să se ia și pe sine peste picior și să dea răutăților o formă cât de cât hazlie. Câteodată se folosește de maniera șansonieră a lui Béranger. Dintre satirele sale, între care câteva sugestive șarje caricaturale, se detașează aceea, în metru popular, intitulată Fă-mă, tată, să-ți seamăn sau Căftănitul de țară la București (scrisă în 1838, apărută în 1860), unde sunt vizate năravuri și instituții ale vremii
BALACESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285560_a_286889]
-
anecdotic, și, de asemenea, epigrame, fiind printre primii la noi care au cultivat această specie. Proza, de colorit satiric (Relația voiajului meu ce am făcut cu tata la deal), constă mai ales în tălmăciri, prelucrări, localizări. Un titlu ciudat are satira filologică, în veșmânt alegoric, Divanul dobitoacelor filantropicoase, filodicoase și filopatricoase. În comedia de moravuri, B. anticipă, într-o măsură, pe V. Alecsandri. S-a jucat cu mult succes, la București, în 1845, piesa O bună educație, care persiflează ridicolul provenind
BALACESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285560_a_286889]
-
antologii de poezie. SCRIERI: Studii și materiale despre Alexandru și Boleslav Hâjdeu (în colaborare), Chișinău, 1984. Ediții: B. P. Hasdeu, Principii de lingvistică, Chișinău, 1974; Alexandru Hâjdeu, Izbrannoe, Chișinău, 1986 (în colaborare); Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, Chișinău, 1988; Antioh Cantemir, Satire și alte poetice compuneri, Chișinău, 1988; Alexandru Donici, Fabule, Chișinău, 1988; Miron Costin, Opere, pref. Vladimir Beșleagă, postfața edit., Chișinău, 1989; Dosoftei, Opere poetice, postfața edit., Chișinău, 1989; Aglaia. Roman anonim din secolul al XIX-lea, introd. Dan Mănucă, pref.
BALMUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285584_a_286913]
-
simbolică, la Lvov, pentru recuperarea manuscriselor lui I. Budai-Deleanu. O conștiință de ctitor animă opera scriitorului, deprins a cultiva și inventaria prolific, și uneori prolix, toate genurile și speciile literare; cele poetice - oda, imnul, elegia, sonetul, meditația, legenda și balada, satira și fabula, alături de proză și dramaturgie. O creație întinsă pe jumătate de veac îl face contemporan cu mai multe faze ale literaturii, de la „dimineața” anacreontică a poeziei române la lirismul clasicității - căruia A., prin formație, temperament și concepție, i-a
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
Fedru, L. Pignotti, Florian și Krâlov, care servesc acțiunea moralistului. Sub vălul alegoriei, sunt atacate vicii general-umane și sociale, „străinomania” ce bântuie epoca. Pervertirea cosmopolită a educației duce la inadaptare (Castorii), iar impostura provoacă răsturnarea valorilor (Momița la bal masché). Satirele, la rândul lor, sunt imitații: epigrama după Marțial, Satiră asupra omului, după Boileau, iar după I. Krasicki, Soția de modă. Această satiră dezvoltă un scenariu dialogat, susținut de tânărul conservator, repede depășit de pretențiile exorbitante ale capricioasei soții și de
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
moralistului. Sub vălul alegoriei, sunt atacate vicii general-umane și sociale, „străinomania” ce bântuie epoca. Pervertirea cosmopolită a educației duce la inadaptare (Castorii), iar impostura provoacă răsturnarea valorilor (Momița la bal masché). Satirele, la rândul lor, sunt imitații: epigrama după Marțial, Satiră asupra omului, după Boileau, iar după I. Krasicki, Soția de modă. Această satiră dezvoltă un scenariu dialogat, susținut de tânărul conservator, repede depășit de pretențiile exorbitante ale capricioasei soții și de ritmul schimbărilor („Iaca-a doua zi începe cu reforma
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
epoca. Pervertirea cosmopolită a educației duce la inadaptare (Castorii), iar impostura provoacă răsturnarea valorilor (Momița la bal masché). Satirele, la rândul lor, sunt imitații: epigrama după Marțial, Satiră asupra omului, după Boileau, iar după I. Krasicki, Soția de modă. Această satiră dezvoltă un scenariu dialogat, susținut de tânărul conservator, repede depășit de pretențiile exorbitante ale capricioasei soții și de ritmul schimbărilor („Iaca-a doua zi începe cu reforma radicală”), impus la conacul de la țară. În fabule și satire, nu lipsesc expresivitatea
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
de modă. Această satiră dezvoltă un scenariu dialogat, susținut de tânărul conservator, repede depășit de pretențiile exorbitante ale capricioasei soții și de ritmul schimbărilor („Iaca-a doua zi începe cu reforma radicală”), impus la conacul de la țară. În fabule și satire, nu lipsesc expresivitatea formală și pitorescul lingvistic. A. intră în istoria teatrului românesc odată cu prima reprezentație scenică, în limba română, în 1816, a pastoralei Mirtil și Hloe, dramatizare de Florian după S. Gessner. Reprezentația, cu o semnificație moral-educativă, s-a
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
13.II.1935, Zaim, j. Tighina), poet, prozator și dramaturg. Este fiul Nadejdei și al lui Profir Cărare. A absolvit Școala Centrală Comsomolistă (1956) și Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova (1969), lucrând apoi ca redactor la revista de satiră și umor „Chipăruș” și la ziarul „Moldova suverană”. A fost o vreme director al Biroului de propagare a literaturii. A avut de suferit de pe urma volumului de poezii satirice Săgeți (1972), care viza sistemul totalitar și care a fost retras din
CARARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286101_a_287430]
-
1980), Rezonanțe (1985), Penița și bărdița (1988), Săgeți (1990), Fulgere basarabene (1997). Debutul și evoluția lui C. s-au așezat sub influența benefică a lui G. Topîrceanu, de la care a asimilat dezinvoltura versificării, simplitatea expresiei și arta poantei. Umorul și satira, uneori de tipul celor din I. Creangă, se sprijină pe folclor. Vorba de spirit și șarja grotescă, agrementată cu proverbe și expresii populare, asociațiile paradoxale și reducerea la absurd constituie arsenalul de modalități preferate. Un accent stăruitor, uneori prea ostentativ
CARARE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286101_a_287430]