12,948 matches
-
mezinului. Sandei a apărut proaspătă și frumoasă, mulțumită, probabil că a mai devorat un bărbat, asta se citește în ochii mezinului, Sandei devorează bărbații ca prăjiturile, uneori cu ură, dar întotdeauna cu luciditate, jocul acesta îi creează un fel de satisfacție drăcească, îi dă energie, după fiecare ospăț carnal face un duș fierbinte apoi unul rece ca gheața după care se înfășoară într-un cearceaf umed, mănâncă trei kilograme de mere, dintre cele mai zemoase, le alege cu un fel de
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
și-i va rămâne credincioasă întreaga sa viață celui care i-a fost hărăzită de soție. Alaiul continuă într-o veselie molipsitoare. Avocatul fu prins și el de ritmul dansului. Intră cu întreaga ființă în jocul nuntașilor, spre bucuria și satisfacția acestora, primind frenetice încurajări. Ajunsă la cortul mirelui, mireasa puse mâinile amândouă, rând pe rând, pe nicovală, ciocan și foarfece, semn că jură să fie alături întru totul și de însemnele meseriei viitorului soț. O altă etapă a ceremonialului, îndeplinită
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
dori, ni se pare un lucru firesc, să îmbrățișați profesii cu cât mai puține impedimente. Bineînțeles, acestea să vă fie dragi vouă, să vă umple întreaga ființă, dar care, în același timp, să vă asigure o viață demnă, plină de satisfacții. - Și eu vreau să abordăm această temă, spuse Mihăiță. Știți deja că doresc să-mi desăvârșesc studiile în domeniul muzical. E un vis pe care mi-am clădit întreaga copilărie, tinerețea, viața mea și țin cu tot dinadinsul să mi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
ei de putere și înavuțire, au uitat de soarta vitregă a poporului român și îl asupresc continuu, tăind pensii și salarii, mărind impozitele și taxele, scumpind nejustificat carburanții, închizând spitalele, într-o țară în care se înmulțesc doar cimitirele, spre satisfacția popilor nesătui și a „groparilor” nației, din care unii au ajuns președinți și prim-miniștri. Fiu de chiaburi, cum au fost stigmatizați țăranii harnici și mai avuți, care șiau cumpărat de la evreii bogați terenuri pentru pășunat animale, terenuri forestiere pentru
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
îi trimitea anual câte un schimb de haine militare purtate și o pereche de cizme ofițerești din piele, pe care bunica le recondiționa cu mare grijă și le vindea ca fiind ganț noi sau îmbrăcate o dată sau de două ori. Satisfacția gheșeftului era așa de mare, încât ne dăruia la toți din câștig câte un lucru de trebuință. Pe vremea aceea, nu se inventaseră pamperșii, iar chiloții de damă se găseau mai greu, așa că țărăncile umblau goale pe sub catrința înfășurată de
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
Alexandru Vlahuță, spunea: „... să fii bun, pentru ca să poți fi fericit. Cei răi nu pot fi fericiți, de aceea vezi atât de puțini oameni fericiți. Atâția câți merită!” Se mai spune că fericit e acela care-i face fericiți pe alții, satisfacție care chiar dacă nu o împărtășesc întru totul, am adoptat-o. Poporul român în sărăcie și suferință, răbdător cu alții și cu sine, poate fi fericit când își vede aleșii, aceiași ipochimeni somnambuli, mulțumiți că sunt cocoțați la vârful puterii. Cei
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
o generație de fotbaliști care le-a făcut cinste, căci mulți dintre noi am absolvit studii superioare și medii. Pe lângă dezvoltarea fizică oarecum armonioasă, realizată de un corp afectat printr-o formă severă de rahitism, fotbalul mi-a oferit și satisfacția cunoașterii practice a geografiei județelor din nordul României, Suceava și Botoșani, chiar și atunci când, în calitate de oaspete, eram tratat, pe fondul înjurăturilor, cu lovituri de pumni și picioare de cei care nu știau să piardă. Eram ferm convins, încă de atunci
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
aflu lângă ușă, la o distanță considerabilă de pat. Absolut ud. Mă ridic brusc. Vechea piele zace lângă prag. Așa cum a rămas după desprindere, pare un animal nemaivăzut, ghemuit Într-o cocoașă hidoasă. Scuip peste ea, Îndârjit și plin de satisfacție. Du-te dracului, bolborosesc, erai plină de găuri oricum! Mă apropii de pat. E răvășit ca și cum o târfă s-ar fi hârjonit acolo cu un Întreg pluton de soldați. Aiurea, șoptesc, și mă Îndrept spre cealaltă cameră. Sunt complet gol
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Natură. În asemenea zile, nici oamenii nu par a fi în apele lor, mai ales dacă sunt nevoiți să-și încheie sejurul, niciodată îndestul, și să înceapă zi de zi o muncă de rutină, care nu întotdeauna e plină de satisfacțiile așteptate. Nu era cazul celor două fete; ele abia pășeau în prima lor zi de activitate, după o vacanță scurtă, cu minusurile și plusurile ei. Timpul rezervat acelui binemeritat repaus fusese proiectat pentru fiecare din fete, după tipare diferite. În
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
de specialitate din cadrul primăriilor. Numai dacă părțile implicate în dispută dau dovadă de înverșunare și inflexibilitate în susținerea opiniilor pe care le exprimă, se poate ajunge la instanța de judecată, care este o cale costisitoare și lungă, ce nu aduce satisfacții egale pentru fiecare parte, la nivelul așteptărilor lor. Cititorii care se regăsesc în una din ipostazele prezentate mai jos, în urma unei informări temeinice, legale și a unei înțelepte chibzuințe, pot apela oricând la una din instituțiile menționate pentru a-și
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
nu opune morala dispoziției (a modului de a gândi sau a caracterului) moralei succesului! Luând În seamă cele două coordonate - subiectivă și obiectivă - prezente În orice morală și orice sistem de legi juridice, filosoful dezvăluie impecabil relația dintre bine și satisfacție, dintre rău și suferință urmărindu-le istoric și logic: În iudaism și În creștinism, În filosofia greacă și filosofia modernă. Numai după parcurgerea În detaliu a dimensiunilor pozitive și negative ale acestora, Paulsen propune În partea a IV a a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
supremul-bine Într-o formă oarecum obiectivă a ființei umane și Într-o activitate determinată de ea a capacităților sau a virtuților, În concepția sau, mai bine, În etica hedonistă se observă o tentă mai sentimentală, subiectivă - de plăcere sau de satisfacție. Forma ființei și activitatea vieții apar, aici, ca scop: virtutea, activitatea Își găsesc importanță ca mijloace pentru realizarea scopului - a căuta obținerea plăcerii pentru ea Însăși. Față de aceste concepții, opoziția a fost manifestă Încă de la greci; Epicur și Stoicii, pe
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de a respinge violarea. Desigur, este vorba de o posibilitate juridică. În fapt, reacția va putea chiar să nu se exercite. Filosoful italian mai face precizarea: Evident, „constrângerea e o sancțiune proprie Dreptului”. Morala are alte sancțiuni: astfel, sentimentul de satisfacție, sau de remușcare ce urmează Îndeplinirii sau nesocotirii datoriei morale. Apoi, mai este sancțiunea opiniei publice, care În fond, nu este decât reflexul aceluiași sentiment de satisfacție sau de remușcare a conștiinței individuale. În Drept - ni se spune - „incertitudinile sunt
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
constrângerea e o sancțiune proprie Dreptului”. Morala are alte sancțiuni: astfel, sentimentul de satisfacție, sau de remușcare ce urmează Îndeplinirii sau nesocotirii datoriei morale. Apoi, mai este sancțiunea opiniei publice, care În fond, nu este decât reflexul aceluiași sentiment de satisfacție sau de remușcare a conștiinței individuale. În Drept - ni se spune - „incertitudinile sunt inadmisibile”. El este un „minimum de etică”, adică are numai atâta Etică, cât este indispensabilă vieții sociale - Ubi societas, ibi jus (Ă) Ubi homo, ibi jus. Dreptul
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
copii și cu mari disponibilități privind posibilitatea unui mariaj iminent. Din confidențele sale fără rezerve, reieșea faptul cert că dorea să-și repună ambarcațiunea vieții pe linia de plutire. În căsătoria nu demult trecută la index, nu avusese motive de satisfacție. Își acuza fosta consoartă de infidelitate. Plimbările lor sub clarul de lună împrumutaseră din atributele adolescenților la prima dragoste. Așa se face că, în una din seri, aflându-se pe o alee mai puțin circulată, Victor își îngenunche sufletul în fața
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Era fericită că Alex îl iubea într atât pe fiul lor. Între ei se cimentase o prietenie bărbătească care, în cele mai multe cazuri, era marcată de unele discreții ce se aflau depărtate de preocupările strict feminine. Cu un aer de deplină satisfacție, Ina reintră zorită în bucătărie unde ceapa, în timp ce ea lipsise doar câteva minute, se rumenise puțin cam tare, dar era bucuroasă că asistase la scena de tandrețe a celor doi bărbați ai casei. - Ți-am spus eu că vioara este
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
aceea, devenită acum o curiozitate deosebită pentru Ina. Alex intuia nerăbdarea soției sale, dar cum își propusese ca totul să constituie o surpriză, voia ca la intrarea pe poarta noii locuințe să i ofere cheile și să-i spună cu satisfacție: Iată cuibul visurilor mele! Într-o duminică dimineață, după derularea programului de rutină, Alex o strigă pe Ina din bucătărie: - N-ai vrea să mergem până la casa noastră? - De ce nu, numai să mă îmbrac. Îl luăm cu noi și pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
imposibil ca răsucindu-și perna, cum o făcea de obicei, să nu facă cunoștință cu jurnalul ei. - Îmi pare rău pentru tine, nu ți-ar fi stricat o oră de odihnă. În compătimirea ei era de fapt un însemn al satisfacției sale de a nu fi fost deconspirată. Și, pentru a încheia capitolul, veni cu îndemnul: acum, hai să mâncăm ceva și să ne așezăm în pat mai devreme, poate recuperăm timpul sortit odihnei. Mâine și eu am o zi grea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
pe care un trai tihnit, modest și îmbietor la tot mai bine, făcea, din acest cuplu, o pereche de invidiat, pentru mulți din preajmă. Se iubeau, se respectau, fiecare străduindu-se să facă din viața celuilalt un izvor de permanente satisfacții, de autentice bucurii. Ambii au locuri sigure și stabile de muncă; ambii specaliști în domeniu; ambiirespectându-se reciproc, respectând și pe ceilalți dimprejur; ambii asigurându-și, în felul acesta, dar, nu numai, respectul, stima și dragostea celor cu care se învecinau
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
n-o poți vedea decât desenată pe vechile truse de scris. Trebuie să-mi notez toate acestea ca să mă asigur că n-am fost indus în eroare, trebuie să explic toate acestea umbrei mele proiectate pe perete. Da, o singură satisfacție îmi rămânea, o foarte mică satisfacție: între cei patru pereți ai camerei, desenam pe învelitori pentru truse de scris, îmi petreceam timpul cu o asemenea distracție ridicolă. Dar, după ce am văzut cei doi ochi, după ce am văzut-O pe Ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pe vechile truse de scris. Trebuie să-mi notez toate acestea ca să mă asigur că n-am fost indus în eroare, trebuie să explic toate acestea umbrei mele proiectate pe perete. Da, o singură satisfacție îmi rămânea, o foarte mică satisfacție: între cei patru pereți ai camerei, desenam pe învelitori pentru truse de scris, îmi petreceam timpul cu o asemenea distracție ridicolă. Dar, după ce am văzut cei doi ochi, după ce am văzut-O pe Ea, am încetat cu desăvârșire să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
fie liberă. Într-o seară, în sfârșit, m-am hotărât s-o violez. Dar când am încercat să-mi pun planul în aplicare, îmi opuse o înverșunată rezistență. Izbutind să se elibereze, se ridică și plecă. N-am avut altă satisfacție decât să mă culc în noaptea aceea în patul său și să mă las pătruns de căldura și parfumul trupului ei, să mă lăfăi în voie. A fost singura dată în viața mea când am avut un somn tihnit. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cuțit mare, cu mâner de os, care îmi aparținea. I-am curățat lama cu pulpana caftanului și l-am strecurat sub pernă. Nu știu ce era în gesturile măcelarului, când tranșa ciozvârtele de oaie și cântărea bucățile... Privirea sa exprima atunci o satisfacție, că eu, împotriva voinței mele, mă simțem tentat să-l imit. Aveam nevoie să încerc o astfel de plăcere. Prin lucarna camerei, se vedea o imensă gaură albastră în cer, printre nori; mă gândeam că, pentru a ajunge acolo, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mâinile și figura cu zăpada sa neagră. Când doica intră să-mi aducă fiertura de orz și pilaful de pui, fu atât de înspăimântată, că avu o mișcare de recul, apoi scoase un țipăt și scăpă platoul cu mâncare. Aveam satisfacția că măcar am speriat-o. M-am ridicat să curăț feștila lămpii cu un cleștișor. Apoi m-am dus la oglindă și mi-am întins funinginea pe toată fața: ce cap înfricoșător! Îmi trăgeam pleoapele cu degetele ca să deschid ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
mereu, un LORD al exprimării opiniilor! Un exem plu savuros :„Din actor, interpretul contemporan a devenit un spunător inteligent. Piesa va fi citită În costume, cu machiaj’ - s-ar putea pune pe afișe.” „Spunătorul” de care vorbește regizorul rus nici măcar satisfacția cabotinului n-o poate avea! „Actorul contemporan caută să-și aneantizeze eul, să dea pe scenă iluzia vieții. De ce să se tipărească pe afi șe numele interpreților? Se poate numi interpret cel care se străduie să fie natură?[...]El nu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]