7,856 matches
-
vostru să-i ajutăm pe toți aceștia la fel! Asta se va întâmpla doar cu ajutorul vostru, a, donațiilor/sponsorizărilor. Deocamdată ne-am oprit la cazul lui Florin (6 anișori) și a Manuelei Iacob (2 anișori), rămași orfani în urma accidentului de la Scânteia (foto). Tatăl lor este în închisoare (condamnat pentru omor), mama (de numai 26 de ani) este cea care a murit în accident. Sunt crescuți acum de bunici. Pentru a-i cunoaște și a-i ferici măcar puțin va trebui să
Campanie umanitara: "Globuri cu suflet" [Corola-blog/BlogPost/95061_a_96353]
-
crescuți acum de bunici. Pentru a-i cunoaște și a-i ferici măcar puțin va trebui să mergem până în satul Corcodel, din comuna Grajduri, la peste 30 de km de Iași. În tot acest demers ne sprijină și primarul comunei Scânteia, Sacaleanu Fanica, cu care a vorbit azi dimineață Iulia la telefon. Familia Alecsa își crește cei doi nepoți, după moartea fiicei și trăiesc din pensia bunicului și din alocații. Repet: a fost foarte greu să-i alegem, dar în funcție de evoluția
Campanie umanitara: "Globuri cu suflet" [Corola-blog/BlogPost/95061_a_96353]
-
alături în odaie sunt haine fără oameni și te așteaptă veioza unui cosmonaut, lumina improprie pămîntenilor sare ca șarpele la beregată și-i noapte pe toată întinderea pielii, arunci ancora unui crin în insule mîloase, îți răbufnesc în față primele scîntei ale focului împrumutat unghie de la unghie de morții din gropile comune ale războaielor lumii, iar văzduhul îți dă înapoi copilăria prin simpla rotire a unui nor pe cadranul lacului. Cineva privește totuși și îndeamnă orașul să-și odihnească străzile în
Iov In funicular by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/10097_a_11422]
-
briceagul, neblândă neantinevralgică) paveze-n ciuturi de sânge se-nmoaie, vorbele în răspăr iată un ciob de gravat pe o rană: mă întunec și iluminez întru adevăr înscrisuri pe piele în rugul acestei mirifice zile octombrie tu cum gravezi miriade scânteile nu le numeri între cutele stâncilor aurării în fabuloase grămezi de ce ochilor mei ai rămas doar pe ei să îi bucuri anotimpuri s-au scurs în clepsidră - înșiră moartea trupuri suite pe scuturi tu dintre toate rănile mele răspunde-n
Tatiana Rădulescu by Tatiana Radulescu () [Corola-journal/Imaginative/10343_a_11668]
-
destructiv în privința literaturii române clasice și mai ales a celei interbelice: Ion Vitner, Nicolae Moraru, Sorin Toma, Ov. S. Crohmălniceanu, Paul Georgescu, Mihail Novicov ș.a. Autoarea cărții urmărește polemica acerbă dintre "cele două tabere", de o parte, Dreptatea, de alta, Scânteia, dintre Corneliu Coposu și Zaharia Stancu. Pozițiile opuse cunoscute, independența artistului vs. angajarea lui politică sunt ireconciliabile. Din acest moment apare termenul (sintagma) de criză a culturii românești, care va genera o nouă polemică de răsunet. Dezbaterea începe în toamna
Literatura română și comunismul by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10332_a_11657]
-
partid, sunt specifice numai capitalismului". Opiniei lui Virgil Ierunca i se alătură T. Teodorescu-Braniște, în ziarul căruia, Jurnalul de dimineață, s-a desfășurat ofensiva criziștilor (1946-1947). Un alt partizan al conceptului de criza culturii a fost Ion Caraion, publicând în Scânteia tineretului una dintre cele mai importante intervenții din cadrul dezbaterii. El afirma, în consens cu Virgil Ierunca, un adevăr fundamental: "Criza culturii este criza libertății de creație." " Iar pentru a fi salvați oamenii culturii, trebuie salvată libertatea lor." (s.m.) De aceeași
Literatura română și comunismul by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10332_a_11657]
-
de lavă, pe copaci rămânând împietrită, precum suferința pe un chip ostenit. Se aude hoinărind printre ramuri un cântec taciturn, istovit. Lava se va stinge în durerea de gheață, doar singurătatea, în curând, pădurea va umbri. Nu sunt decât o scânteie în ochiul rece-al toamnei, mă tem că mă voi stinge, când toamna va clipi. Razele soarelui de-abia mai pâlpâie, frunzele-s răni sângerii, care dor. Din nou tristețea mai crește cu încă un sunet, aș vrea să evadez
Poezii by Cristian Gava () [Corola-journal/Imaginative/10809_a_12134]
-
de lavă, pe copaci rămânând împietrită, precum suferința pe un chip ostenit. Se aude hoinărind printre ramuri un cântec taciturn, istovit. Lava se va stinge în durerea de gheață, doar singurătatea, în curând, pădurea va umbri. Nu sunt decât o scânteie în ochiul rece-al toamnei, mă tem că mă voi stinge, când toamna va clipi. Razele soarelui de-abia mai pâlpâie, frunzele-s răni sângerii, care dor. Din nou tristețea mai crește cu încă un sunet, aș vrea să evadez
Poezii by Cristian Gava () [Corola-journal/Imaginative/10790_a_12115]
-
mai crape, iar tu să fii aproape mereu de dorul care te-a tot dorit avid. Ofrandă-i totdeauna în tot ce năzuim ca-n măreția lumii ceva să-nfăptuim, iar jertfa prin iubire nu are-asemuire, când poartă-n ea scânteia mărețului sublim. Am pus în mânăstirea pe care o zidesc tot ce-am avut în mine firesc și nefiresc, dar ea stând într-o rână întruna se dărâmă și zidurile-i parcă sub temelii tot cresc. Un înger, astă noapte
ŞI TOTUŞI… de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373666_a_374995]
-
gemete și patimi. Iară cuvintele cândva promise Împrăștie-le ! Dară după datini ! Nici nu mai știu ce-i vreme, anotimp Și ca să aflu este prea târziu. Încerc să mă întorc cumva în timp Dar viitorul este străveziu. Vor lumina acum scântei în noapte Iar pentru noi aprind o lumânare. Acuma să rostim ultime șoapte Chiar înainte de a ta plecare. Iar la final nu pot decât să spun - Tu pune capăt jalei sau risipei ! Și vei vedea ce-nseamnă de pe-acum
NEGLIJENȚA CLIPEI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373704_a_375033]
-
cu toată forța. O dată, de doua ori, de trei ori... Izbucnesc cu putere diferite lichide și gaze care în scurt timp umplu atmosfera și la primul contact între bara de oțel si trupul strungului, tot din oțel, care produce o scânteie, se declanșază infernul. La început o flacără mică, dar care cu putere se mărește și cuprinde totul. Si în infern este așa cum a zis Dante : „Lăsați orice speranță, voi cei care intrați” Eugen LUPU Urmeaza PARTEA a-2-a Referință Bibliografică: FARA
FARA TITLU, PANA LA FINAL...EP. 4 de EUGEN LUPU în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373708_a_375037]
-
întruna vin fiind de fapt fărâme de destin care trecând mă iau sau nu în seamă. În jurul meu e-un splendid curcubeu, care ar vrea să fie brâul meu. De la o vreme De la o vreme dăltuiesc idei și mă încântă-albastrele scântei când pătimaș mă risipesc, mă dărui, dau tot ce au mai bun toți nervii mei, ce-s încordați mai mult ca de-obicei știind că-n acest zbucium lin mă nărui. De la o vreme n-am niciun tipar și uneori
POEME de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1725 din 21 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373782_a_375111]
-
fiind bună și pioasă. Însă tatăl, din nou s-a însurat Iar fetița-n casă-i muncea, Rugându-se cu suflet curat Către Iisus ce-o ocrotea. Ea e micuța Filofteia De toți oamenii iubită. Și-n ochii ei era scânteia, De maica sa dăruită. La muncitori ducea mâncare, Dar tatăl său o urmărea. Când într-o zi din întâmplare Ceasul rău,malefic bătea. În calea fetei i s-au ivit, Doi bieți oameni flămânzi,sărmani Iar buna copilă i-a
LEGENDA SFINTEI FILOFTEIA. de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1776 din 11 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384726_a_386055]
-
DUPĂ ”AMINTIRI STATORNICE” DE CAMELIA ARDELEAN Autor: Nelu Preda Publicat în: Ediția nr. 1941 din 24 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Amintiri statornice de Camelia Ardelean Te-aș alunga din amintirea mea, Cum toamna grea alungă, fără milă, O ultimă scânteie infantilă, Restantă pe un cer de alagea. Tivită e distanța dintre noi Cu lacrimi reci, pierdute prin cuvinte. Se sparg pe caldarâm vechi jurăminte, Răsună sec minutele din ploi. Privesc în gol prin zidul de tăceri Și simt acut blestemul
PARODIE DUPĂ ”AMINTIRI STATORNICE” DE CAMELIA ARDELEAN de NELU PREDA în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384798_a_386127]
-
terminat, născut din nenăscut și gata să irumpă în alt loc, același fără timp, eram golul stors din nimic spre a fi cuvîntul picătura de Yod și Teth și poate că de aceea încă m-a găsit totuși cineva în scînteia inițială, umpleam cu poame verzi mormîntul gol și nu eram acolo pentru nimeni, cînd peste toate așterneam un vis ca o pernă psihică dar cum să denumesc ceea ce n-am aflat în timpuriul trup de frupt și nu pot înțelege
Alb de Qumran by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/13300_a_14625]
-
o vreme, înveselit și părându-i rău că a bruftuluit-o pe Anisia. Mai trase o dată din țigară și o aruncă dându-i un bobârnac și urmărind-o cum cade din pod într-un nor de cenușă și fum și scântei. Hei, tocmai ca o cometă îi păru că ar fi și gândi o vreme la cometă și la cum au dat veste învățații că peste șapte luni o cometă va cădea aidoma unei frunze veștede pe pământ și viața în
Dan Perșa - Ștefan () [Corola-journal/Imaginative/13307_a_14632]
-
că nu mai rămâne nimic din mine, știi cum am început să mă bucur de fiecare frunză și de fiecare cățel zărit în parc? Ohohoo... Care este, din punctul tău de vedere, partea cea mai grea atunci când scrii un text? Scânteia din care se naște, primele sinapse, ideea, cum ar veni. Eu sunt genul care scrie destul de spontan, adică nu îmi fac o schemă, un schelet înainte, pe care să-l umplu (în afara scenariilor, unde chiar e obligatoriu să lucrezi așa
Un interviu din Unica de martie și cum arată revista în haină nouă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19097_a_20422]
-
veni. Eu sunt genul care scrie destul de spontan, adică nu îmi fac o schemă, un schelet înainte, pe care să-l umplu (în afara scenariilor, unde chiar e obligatoriu să lucrezi așa, cu un schelet), însă trebuie să existe mai întâi scânteia care să mă piște la degete. Dar, totuși, nu mi se pare foarte important felul în care scriu eu, căci nu sunt nici Llosa, nici vreo Alice Munro. Cât de dependentă ești de Internet? Câte ore pe zi petreci navigând
Un interviu din Unica de martie și cum arată revista în haină nouă by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19097_a_20422]
-
mi-a răvășit păru-n prag de iarnă, mult mai târziu, am înțeles rostu-ți din lacrimi, dar mi le-ai dăruit ca perle,-n ultima toamnă. Încă, te doare zbuciumul și frământare mea, destinul ne-a ales părți ale aceleași scântei, dar te voi cauta prin cărți, să-ți simt adierea și parfumul de sub teiul cu flori, ca ochii mei. Cărțile din bibliotecă le voi pune-n mulți saci, sunt prea mari, grele să le șterg praful gros, voi păstra și
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
mi-a răvășit păru-n prag de iarnă,mult mai târziu, am înțeles rostu-ți din lacrimi,dar mi le-ai dăruit ca perle,-n ultima toamnă.Încă, te doare zbuciumul și frământare mea,destinul ne-a ales părți ale aceleași scântei,dar te voi cauta prin cărți, să-ți simt adiereași parfumul de sub teiul cu flori, ca ochii mei.Cărțile din bibliotecă le voi pune-n mulți saci,sunt prea mari, grele să le șterg praful gros,voi păstra și citi
MARIA ILEANA TĂNASE [Corola-blog/BlogPost/385103_a_386432]
-
întuneric,Culoare mi-au dat iar stelele,S-au așezat în juru-mi cercDând vieții dincolo vestire...... VI. LA ÎNCEPUT A FOST CUVÂNTUL, de Gabriela Docuță, publicat în Ediția nr. 2317 din 05 mai 2017. Și-a strâns Spiritul alai de Scântei divine, gândindu-se : "Ele sunt eu iar eu sunt ele, Le voi elibera spre Soare"... Suprem ideal le cheamă Să afle Luminii inima, Regăsi-vor originea În al păcii imn, se reunesc... Își simt reverii cosmice În vasta lume a
GABRIELA DOCUȚĂ [Corola-blog/BlogPost/385083_a_386412]
-
de fiecare data.Sfidam autoritatea și săream gardul:) Ca să văd a nu știu câta oară Declarație de Dragoste .Pentru că mă regaseam, mă defineam și pentru că eram îndrăgostită de Alexandru:) Pentru că eram într-adevăr un zbor frânt. Îmi dădeau lacrimile de la scânteile polizorului...încă nu mă dumirisem ce naiba caută un polizor în viața mea când eu mâncăm poezie și literatura ,cănd scriam versuri și-mi distrăm colegele cu mici nuvele. Știam că sunt pe un drum greșit ,într-un fel ciudat ,priveam
EU SUNT UN ZBOR FRANT... de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 233 din 21 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361232_a_362561]
-
de temniță fără judecată. Revizuindu-și greșeala justiția comunistă l-a condamnat cu judecată la 25 de ani de temniță grea. Sub povara durerii moare la închisoarea Jilava în 27 Iunie 1962. În pâlpâirile ultimilor ani ai detenției a aprins scânteia poeziei. Creația sa se reflectă în broboanele de sânge picurate pe tâmpla trecutului. Dorul dunărean i-a împins carul cu osia de lemn spre bisericuța veche a părinților. Chemările Strămoșilor sunt miresme de trandafir, sunt florile de salcâm scuturate pe
PARTEA A II-A de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361196_a_362525]
-
De-a firea apei Te caut așa cum stropul de rouă prin lacrima Ta. De-a firea apei aplec spicul meu... Din tot curcubeul doar roșul Ți-l beu. DIN SCRIPTURILE INIMII „Piatra de râu nu poate fi mai mare decât scânteia ei de amnar” grăitu-a iubirea. Apa și-a-ntrebat șuvoirea sa: „Cum oare niciodată nu am gustat, din cântecul de noapte al ei, măcar un sâmbur de stea?” În cele din urmă, ca un cactus la vremi de soroc, piatra spre
POEME DIN AFARA TURNULUI DE FILDEŞ de DUMITRU ICHIM în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361143_a_362472]
-
din 08 martie 2014 Toate Articolele Autorului Mai femeie ca femeia Doar femeia poate fi, Eu îi cânt și-o-ncânt de-aceea Do Mi Sol Re Fa La Si Mai femeie ca femeia E femeia, mama mamii Vieții veșnicind scânteia Re Do Sol Re Fa La Mi Mai femeie ca femeia E femeia, e sisifa, Raza, zâna, muza, zeia... Mi Do La Sol Do Mi Si Fa Mai femeie ca femeia E femeia, unic pol Al creației și cheia Fa
... MI RE LA... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1163 din 08 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360266_a_361595]