1,948 matches
-
baza plusvalorii" etc.). Pedagogii insistau și ei, subliniind importanța "Cabinetului de istorie" și a "Mijloacelor de învățământ"303 corespunzătoare. În majoritatea școlilor s-a găsit, într-adevăr, câte un spațiu care să definească istoria vizual, prin inscripționări adecvate, dublate de scenografii minimale, care se puteau la fel de bine întâlni într-o sală de clasă, într-o bibliotecă, într-un muzeu sau depozit; ele au funcționat și după 1989, în ciuda uzurii lor fizice și morale. Autorii noilor didactici au păstrat în continuare obiceiul
Didactica apartenenţei: istorii de uz şcolar în România secolului XX by Cătălina Mihalache () [Corola-publishinghouse/Science/1404_a_2646]
-
dramatic), paratextul reprezentat de didascalii (cuprinzând lista de personaje și precizările care însoțesc numele acestora, indicațiile scenice propriuzise și notațiile privind unitățile compoziționale - acte, scene, tablouri) și metatextul alcătuit din elementele spectacolului dramatic (ansamblul mărcilor particulare ale artei dramatice: regie, scenografie - decor, cos tume, recuzită, coloană sonoră, lumini etc. - și jocul scenic al actorilor). Discursul dramatic este format din dialogul și monologul dramatic - moduri de expunere specifice teatrului - însumând toate replicile rostite pe scenă. Are ca referent ficțio nal universul „povestit
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
și rutină. Figură focalizantă în Imnele Țării Românești (1981) e Constantin Brâncoveanu: "Dimpreună cu pruncuții tăi / Nu-s pe lume umbre mai frumoase". Vreo douăzeci și cinci (din cele trei sute nouăsprezece imne) întemeiază o patetică psalmodie brâncovenească în care drama, memoria și scenografia în totul transgresează într-o crispantă poveste. Imnul devine suspin, elegie, jelire. De la Nicodim de la Tismana până la Tudor și Popa Șapcă, Țara e tărâm de ziditori; Brâncuși dialoghează cu frescele voronețiene iar Ioan Valahul cu Rotonda de la Alba-Iulia. Analogic, pământul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
măsură / ori în greșală și desfrâu, / atunci despre ce naiba să ne zică?" (Împotrivire). Trăsătură particularizantă: poemele sale reprezentative invită prompt la lectură, după cum se și lasă ascultate; concomitent, acționează la el (ca la alți moldoveni) dedemultul și departele, de unde o scenografie plasticizantă (turnuri, cavaleri, castelane), reverberații, ceremonii și simbolisme, invariante și ecouri cu tente patetice înlesnind înscrierea în trans-temporal. Frapează indicatori ai misterului, vibrații introducând în hinduism, în apocalipsă ori în diverse medievalități; un extatism de tip bizantin coexistă cu tumultul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
a acestei răsturnări de situații prin aceea că mijloacele de informare de masă nu contenesc să facă public cu nerușinare și pe scară largă tot ce poate stârni invidia în lumea noastră. Și asta începând cu publicitatea, gândită ca o scenografie luxuriantă a fericirii și voluptăților. Anumite anunțuri proslăvesc de-a dreptul produsele, promițând cumpărătorilor că, prin ele, vor reuși să provoace invidia celorlalți. John Berger recunoaște aici resortul publicității, care ar fi chiar acest medium ce le garantează consumatorilor că
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
magistru care vorbește, plecând de la texte; dar și pe stradă, în agora, privindu-l pe un filosof care, din motive de eficacitate concentrată, redusă la chintesența ei, se exprimă nu atât prin vorbire și cuvânt, cât prin gesturi ori alte scenografii, gândite astfel încât să producă efecte pedagogice. Ce semnificație are așadar această anecdotă despre un Aristip care vine parfumat în agora? Mai mult decât aparenta provocare a deturnării unui artificiu feminin de către un filosof bărbat. Bineînțeles, acest comportament semnifică și desconsiderarea
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
Philebos pare un pamflet îmbrăcat în costum de scenă. Nimic altceva. Pentru că tezele cirenaice merită o analiză, o critică, o examinare demnă de acest nume. Corpusul aristipian permite, într-adevăr, unele confruntări în ceea ce privește definițiile plăcerii, desigur, dar și în ceea ce privește metoda - scenografia gestului sau cea a verbului -, cunoașterea - senzuală sau intelectuală -, natura realului - material sau imaterial -, scopurile înțelepciunii - practică sau teoretică, ori chiar mistică -, trupul - prieten sau dușman -, dualismul - adevăr sau eroare -, intersubiectivitatea - celibatar sau comunitar -, politica - a refuza sau a susține
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
blănuri, învelit în niște pături... Asemenea simulacre de lux, de moliciune - un păcat grecesc -, de abandon, de delăsare te fac să te gândești nu atât la cursul unui atenian auster, care proslăvește virtuțile ascetice, rigoarea și virtutea virtuoasă, cât la scenografia unui artist care, de altfel, nu și-a ascuns niciodată gustul pentru bani și pentru facilitățile pe care aceștia le procură. Sub piei de animale, în căldura jilavă a culcușului în care lâncezește, Prodicos nu aduce câtuși de puțin cu
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
a terminat cu chestia aia că doar cu anasâna poți obliga camera foto să mintă. Azi, toate fotografiile unde apar persoane mint ori sunt Îndoielnice, cu sau fără legendă. Au Încetat să mai fie o mărturie și au intrat În scenografia ce ne Înconjoară. Oricine poate să aleagă comod fragmentul de oroare cu care să-și Împodobească viața, emoționându-se. Nu crezi? Ce departe suntem, te-ai prins, de vechile portrete pictate, unde chipul omenesc era Înconjurat de o tăcerea care
[Corola-publishinghouse/Science/2117_a_3442]
-
Tekla, el se ascunde în camera vecină, de unde supraveghează situația și, ca un stăpân absent, dirijează conflictul. Strindberg concepe un spațiu care interzice singurătatea cuplului și îl lasă expus pândei, trasului cu urechea, spionajului domestic. Aici intervine o problemă de scenografie esențială: supraveghetorul trebuie să se vadă sau nu? Scenografia trebuie să arate concret actul supravegherii? Conceperea acestui spațiu, scenografic vorbind, ca un spațiu-capcană, poate fi, într-adevăr, esențială, căci i-ar accentua natura, făcându-i vizibili, simultan, atât pe partenerii
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
situația și, ca un stăpân absent, dirijează conflictul. Strindberg concepe un spațiu care interzice singurătatea cuplului și îl lasă expus pândei, trasului cu urechea, spionajului domestic. Aici intervine o problemă de scenografie esențială: supraveghetorul trebuie să se vadă sau nu? Scenografia trebuie să arate concret actul supravegherii? Conceperea acestui spațiu, scenografic vorbind, ca un spațiu-capcană, poate fi, într-adevăr, esențială, căci i-ar accentua natura, făcându-i vizibili, simultan, atât pe partenerii ce dialoghează, cât și pe individul din afară, sub
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
purtând lozinci ale biruinței, steaguri și portrete ale conducătorilor. Pentru toată lumea, singurele bucurii reale prilejuite de asemenea demonstrații erau efectele lor „colaterale”: se dădea liber de la serviciu și se găseau, brusc, crenvurști și bere. În rest, isteria colectivistă, retorica propagandistică, scenografia triumfalistă nu făceau decât să intensifice marasmul general. În comunism, bucuriile comunitare erau abominabile, pentru că erau impuse și mincinoase. Prin contrast, viața interioară, valorile individuale, convivialitatea micului grup de prieteni căpătau o importanță specială. Universul privat era singurul capabil să
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
Uniunii scriitorilor în lectura autorului: montat pe scena Teatrului Național Iași, regia Dan Nasta, 1991 • Mașina de vânt Teatrul Național Iași 1999 regia Constantin Popa • Gheorghe Popescu 2007 în curs de montare pe scena Teatrului Național Iași, regia Ovidiu lazăr, scenografia Rodica Porumbel; în distribuție: Petru Ciubotaru, Emil Coșeriu, Constantin Popa * Din această selecție lipsesc următoarele piese : 1. Hora întreruptă, piesă după care s-a realizat un film de televiziune în regia regizoarei Letiția Popa, cu o distribuție în exclusivitate formată
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de gradul doi", populată de fantome absurde (cum este și calul verde), inventată din nevoia disperată de a umple cu ceva vidul sufletesc în care se mișcă și acționează. Montarea lui Dan Nasta (semnatar atât al regiei cît și al scenografiei) a accentuat caracterul "derizoriu" al tragediei din Calul verde, astfel încît micimea ambiției morale a personajelor se degajă insidios de pretutindeni, într-o senzație de stagnare exasperantă. Interpreții sînt foarte bine aleși, cu o excepție paradoxală! autorul Constantin Popa, care
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
într-un grotesc dans al morții (înțeleasă ac o totală depersonalizare). Frisonul posibilei identificări este principalul argument în favoarea afirmației că piesa "Regulamentul de bloc" nu dorește a fi doar "o paradă de trupuri vorbitoare". (Regia artistică Dan Nasta, artist emerit; Scenografia Axenti Marfa; Producția Florin Năstase; Regia tehnică Claudiu Aghiculesei; În distribuție Cosntantin Popa, Ada Gârțoman-Suhar, Cornelia Gheorghiu, Ruxandra Bucescu, Emil Coșeru, Adi Carauleanu ș.a.). Cristina Popescu ("24 ore", 15 octombrie 1991) Metafora Agresiunii ("Regulamentul de bloc" de Constantin Popa) Stagiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
această lume a derutei, compromisului și violenței. În rolul principal, Const. Popa, sfîșiat evident de dihotomia autor-interpret, conferă personajului un puternic dramatism interior; el parcurge cu bună știință actoricească stările complexe ale personajului, oscilațiile lui între gravitate și situațiile tragi-comice. Scenografia semnată Axenti Marfa propune un cadru întunecat, cu pereți transparenți, cu un mobilier liniar și monocolor, metaforă adecvată ideilor textului. Cineva a calificat acest decor ca fiind urît. Este însă o încercare de urît înțeles estetic. Nouă ni s-a
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
acum actuală prin tematica sa: cuplul, dragostea în raport cu intervenția politicului și moralei. Într-un context politic anacronic, dar care nu trebuie uitat. Partenerii de echipă ai lui Constantin Popa sînt actorii Constantin Pușcașu, Livia Iorga, Doina Deleanu și Călin Chirilă. Scenografia îi aparține Rodicăi Arghir. Oltița Cîntec ("Evenimentul", 17 iunie 2000) " Mașina de vînt" de Constantin Popa la Naționalul ieșean Scrie teatru așa cum joacă teatru: cu bucurie, cu dăruire. În fiecare dintre piesele aduse pe scenă pînă acum de la spectacolele cu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
de Artă Teatrală și Cinematografică I.L. Caragiale, București, în 2014. A urmat stagii de perfecționare în Italia, Rusia, SUA, Franța. A pus în scenă, în România, peste 100 de spectacole. A realizat numeroase montări radiofonice la Cluj și București, precum și scenografia la cincisprezece dintre spectacolele montate. Printre ele: Noaptea Bufonilor, Steaua fără nume, Nocturnele lu' Leonida, Livada de vișini, Astă seară se joacă fără piesă, Pescărușul, Nopțile regilor, Trei surori, D-ale carnavalului, Woyzeck, O noapte furtunoasă, Barbarii, Năpasta, Meșterul Manole
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a rămas vie în mintea mea cu detalii foarte clare și mai ales cu foarte multe subtilități, inițiere, iubire și prietenie, familiile noastre s-au legat pentru totdeauna. Peste un timp am fost invitată de regizorul Alexa Visarion să realizez scenografia pentru spectacolul Steaua fără nume de Mihail Sebastian, o piesa importantă în literatura dramatică românească. Am fost foarte emoționată deoarece faptul că îl cunoșteam dintr-un context diferit de cel profesional imi dădea multe emoții. Inițial nu știam cum să
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
săbii și multe multe altele. Un alt moment în care ne-am intersectat a fost într-o conjunctură total diferită de cea a spectacolului, în lumea școlilor de arte teatrale și de arte plastice. La UNATC se construia secția de scenografie unde funcționam ca profesor invitat. Pentru a putea să îmi continui activitatea acolo, trebuia să obțin titlul de doctor. Maestrul a fost cel care mi-a fost îndrumător și mai ales cel căruia îi datorez titlul lucrarii mele. Vizualitatea spectacolului
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de-o frumusețe și-o eleganță desăvârșită te cuceresc prin seriozitate, profunzime și candoare. E un înțelept al teatrului, al artei în general. Autor de filme, de scenarii, de spectacole radiofonice. A montat peste o sută de spectacole. A făcut scenografie. A scris cărți de o valoare inestimabilă. Dar, ceea ce m-a uimit la el îndeosebi, sunt stagiile de perfecționare. E uluitoare această sete de a cunoaște, de a explora, de a fi prezent... Are ceva din spiritul german temeinicie în
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ci în domeniul pedagogic. S-a întâmplat în vara anului 2005 când,în continuare tânărul Alexa Visarion ne face o vizită, mie și soției mele, Viorica Petrovici, și ne invită să participăm la o tentativă de revigorare a Secției de Scenografie de la Universitatea de Arte Plastice. Întâmpinată cu reticență din partea mea, această invitație de a oficia actul pedagogic va dovedi valoarea intuiției Maestrului, care a depistat în mine nu neapărat un potențial bun profesor, cât, mai ales, un om care are
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
ca în cazul domniei sale care are realizări remarcabile atât pe scenă, cât și pe ecran, în calitate de regizor de teatru și film. Am susținut teza de doctorat acum câțiva ani, continui să semnez scenografii de film și să fiu profesor de scenografie, dar, de fapt, aștept cu o neliniștită bucurie următorul episod din seria întâmplărilor miraculoase începută acum mai bine de 25 de ani de acest Maestru care pentru mine rămâne omul providențial. Mulțumesc, Maestre! Cristian NICULESCU Alexa Visarion Omul de teatru
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
om de teatru, cineast și profesor, el a rămas și rămâne fidel unei credințe nobile, încăpățânate în valorile spiritului. Nici un dialog cu el nu e amenințat de mondenitate. Nici un răspuns nu glisează spre cotidian. Totul e legat de regie, de scenografie, de piese, de actori, de muzică sau pictură, de cinematografie, de întâlnirile care l-au marcat cu marile opere și cu marii făuritori de limbaj teatral, de propriile sale căutari prin adâncimile unui text, de imaginile care îl bântuie, de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
dăruire, cu voluptate, cu exigență, fără concesii și compromisuri. Sunt stagiuni când regizează trei-patru spectacole. În felul acesta reușește repede să-și consolideze un stil, un limbaj teatral performant, o estetică etalon, prezentă în toate compartimentele artei spectacolului: repertoriu, distribuție, scenografie, în caligrafierea și tensionarea acțiunii, în structura imaginilor, personajelor, relațiilor. Din clipa când l-am cunoscut mi-a fost limpede că e un ins special, un copil teribil al teatrului românesc, că are în sânge destin de lider. Spre deosebire de Manea
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]