2,482 matches
-
Caitlin, a spus Jenny urmărind privirea lui Susan. Ne-am gândit c-ar fi frumos. —E o idee minunată. Susan a zâmbit cu căldură și s-a dus la pătuțul unde Milly stătea și se juca de zor cu două scoici gigantice. — Ce fetiță norocoasă ești, nu-i așa? — Da. Buni zice că pot să stau aici oricând vreau, a declarat Milly mândră. Jenny s-a uitat la Nick cu o privire puțin spăsită. Sigur că poți, gogonică, a răspuns tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
la fel în circumstanțe similare. Până la urmă, era vorba de natura umană. —Așa! Nick a bătut din palme stânjenit. —Ei, atunci noi o să plecăm. Pa, dulceațo. Să fii cuminte pentru Buni. —O să fiu. Milly a continuat să se joace cu scoicile. Era limpede că plecarea celor doi n-o îngrijora. Nick a dispărut pe ușă, dar Susan a rămas puțin în urmă. Pe față avea o expresie de așteptare. Am vrut doar să-ți spun cât de recunoscătoare îți sunt pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
mai fi, ce e asta, domnule director, pentru că vorbele, dacă nu știți, se mișcă mult, se schimbă de la o zi la alta, sunt instabile ca niște umbre, umbre ele Însele, care și sunt și nu mai sunt, baloane de săpun, scoici din care abia se aude respirația, trunchiuri retezate, v-am informat, e gratis, nu pretind nimic pentru asta, Între timp Îngrijiți-vă să explicați bine cititorilor dumneavoastră cum-urile și de ce-urile vieții și morții, și, acum, revenind la obiectivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
proaspăt bărbierit și, în plus, citeam Muntele vrăjit al lui Thomas Mann. Una dintre fete era mai solidă. Purta o canadiană subțire din fâș, cu glugă, de culoare gri și blugi albi, iar în urechi, cercei mari în formă de scoici. Avea la ea o mapă mare, din vinilin. Cea mică de statură purta ochelari și era îmbrăcată cu o canadiană albastră peste cămașa în carouri. I-am observat inelul cu peruzea pentru că avea obiceiul să-și tot scoată ochelarii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mei. Dar descopăr că îmi place grozav Whitstable. Și casa este grozavă. E un soi de cabană cochetă înconjurată de alte căsuțe drăguțe, chiar lângă strada principală, cu o ușă vopsită în albastru șio grădiniță pătrată decorată cu pietricele și scoici: exact așa cum ar trebui să arate o casă de la malul mării. Ușa de la intrare dă direct într-un fel de sufragerie cu parchet de culoare deschisă, cu canapele colorate în verde și albastru și cu un șemineu împodobit cu dantelării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
marea la tine. Apa nu e deloc adâncă. Trebuie să merg o mulțime ca să ajung la o zonă potrivită pentru înot. Mă simt ca Mica Sirenă, pentru că la fiecare pas ceva te taie la tălpi; pietrișul coastei este amestecat cu scoici sparte și ascuțite; oricum, sub ele este un fel de mâl lipicios care mi se prinde de picioare, făcându-mă să patinez și să scot niște plescăituri nesuferite la fiecare pas. Mă străduiesc să-i par grațioasă lui Jake, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
o să fie reflux, așa că ar trebui să ne târâm douăzeci de minute prin mâlul ăsta să ajungem la apă. Și apoi, n-am putea să facem nimic, fiindcă greutatea mea deasupra lui l-ar înfige literalmente în bucățile tăioase de scoici. Peisajul este splendid. O ceață subțire și albă mângâie stâncile verzi care mărginesc golfulețul. În larg, o insulă tremură în aerul umed ca un miraj în deșert. Apa capătă o strălucire aurie de la lumina soarelui, cerul e de culoarea oului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
vin roșu. Minunată atitudine pentru un alcoolic pocăit! Mă duc să-mi fac bagajul! —Deja? Jake pare trist. — Dar avem o zi întreagă la dispoziție... Credeam că vrei să discutăm, apoi să ieșim, să mergem la o braserie să mâncăm scoici... Am impresia că Jake e rupt de realitate, că nu e în toate mințile. Mă duc acasă, îi spun fără chef. Poți să mă conduci la gară dacă vrei să mai rămâi. Nu, te duc cu mașina, îmi spune, în timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
noroc cu rugăciuni cusute În umplutură, mânuțe de piatră dură care arătau jetoane de joc, fragmente de coral, crucifixe, stele ale lui David, simboluri sexuale din religii preiudaice, hamace, covoare, sacoșe, sfincși, inimi sacre, tolbe de indieni bororo, coliere de scoici. Mistica degenerată a conchistadorilor europeni se contopea cu știința calitativă a sclavilor, așa cum și culoarea pielii fiecăruia dintre cei de acolo nara o istorie a unor genealogii pierdute. „Iată”, zise Agliè, „o imagine a ceea ce manualele de etnologie numesc sincretismul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
undele...” „Da, da, s-o crezi tu. Cea care vine este Yemanjá.” „Fă-mi niște ludibria...” „O, ce mai Tintinnabulum!” „Ești Atalanta fugiens a mea...” „O, iată Turris Babel...” „Vreau Arcana Arcanissima, Lâna de Aur, palidă și roză ca o scoică de mare...” „Ssst... Silentium post clamores”, zise ea. 31 E posibil ca majoritatea celor ce se pretind rosacruceeni, desemnați În mod obișnuit ca atare, să fi fost În realitate numai niște Rozicrucieni... Ba chiar e sigur că nu erau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
e doar o alegere editorială, Însă dacă eu va trebui să mă ocup de asta, pentru mine va fi o căutare a adevărului, o queste du Graal.” Belbo aminti că, așa cum pescarul Își aruncă plasa și poate să prindă și scoici goale și pungi de plastic, la Garamond aveau să ajungă și multe manuscrise de o seriozitate discutabilă, și se căuta un lector sever care să aleagă grâul de neghină, semnalând și istorisirile bizare, pentru că exista o editură Înrudită căreia i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
luminoasă, inundată de un colorit tandru. Am ascultat-o - nici eu nu știam Însă de ce - cu respect. „Pim”, Îmi spusese ea, „nu-mi place felul În care trăiești tu istoria asta cu editura Manuzio. Mai Înainte culegeai date cum culegi scoici. Acum parcă-ți notezi numere la Loto”. „Asta-i numai pentru că mă distrez mai mult În felul ăsta”. „Nu te distrezi, ești pasionat, asta-i altceva. Fii atent, ăia or să te Îmbolnăvească”. „Acum să nu exagerăm. Cel mult, ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Samotrace nu are cap, ea susținea că i s-a descoperit capul; ori ești cult, ori incult - nu, nu, există mai multe tipuri de culturi, poți fi incult din punct de vedere muzical, dar cult din punct de vedere organizațional; scoicile sunt bune pentru potență - nu, scoicile ajută doar în crizele de reumatism. Alături de mine se hlizeau și câteva bibliotecare fără chef de treabă. Ea însă lua totul în serios, nu admitea să dea înapoi un pas, se frământa ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
că i s-a descoperit capul; ori ești cult, ori incult - nu, nu, există mai multe tipuri de culturi, poți fi incult din punct de vedere muzical, dar cult din punct de vedere organizațional; scoicile sunt bune pentru potență - nu, scoicile ajută doar în crizele de reumatism. Alături de mine se hlizeau și câteva bibliotecare fără chef de treabă. Ea însă lua totul în serios, nu admitea să dea înapoi un pas, se frământa ca o cocă, aberațiile și ironia mea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
boxer. Din cauza asta, nu l-am putut aduce cu noi pe Tubu. Părintele ne-a băgat sub patrafir, a cântat puțin, ne-a vorbit despre transformarea lui eros în agape. S-au pus giamparale, pe balcon s-au prăjit hălci, scoici, guvizi. Părintele a avut lipici la viitoarea mamă-soacră, coafeza - probabil datorită asemănării cu un Alain Delon mai dolofan cu vreo patruzeci de kilograme. Coafeza era mai înaltă decât el cu un cap, însă cuscrul nu avea ticul la ochiul drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Uriel, îl prezintă Poetul, scurt, pe Înger. (Serios? Da' de vorbit, le și vorbește, prietenu'? Sau e mut? înțepase Șobolanul). Chemată adineauri atât de gentil, de către iubitul ei soț și partener de afacere, în scenă apare, ca Venus Anadyomene, din scoica botticelliană, în sfârșit, Gladiatoarea. O fostă frumusețe locală, șatenă, înaltă, pistruiată, ochioasă, planturoasă, cu un genus varus poznaș, cărniță roză și pulpoaie apetisante, un piculeț vulgară și cu niște ploscuțe sau balconașe rotunjoare, cambrate, ca niște penași galbeni pretimpurii; o
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
o poartă monumentală la mijloc. În fața casei, o grădiniță îngrijită, cu câteva ronduri de flori, cu poteci prundite. Clădirea însăși, cu etaj, arătoasă și înzorzonată, oprea atenția trecătorilor mai ales prin scara de marmoră roșie apărată sus de o uriașă scoică de sticlă lucitoare. 2 Intrând pe poartă, Grigore Iuga văzu în capul scării pe servitorii lui în conciliabul cu un domn străin. Feciorul, într-o livrea puțin grotescă (fantezia Nadinei), veni să-l întîmpine și-i raportă îndată că tânărul
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dezarmat când întîmplarea îl punea în situații neașteptate. Îl luă de braț ca pe un vechi prieten, zicîndu-i: ― Fiindcă ne-am întîlnit aici, aidem până sus să stăm puțin de vorbă! Titu roși de bucurie. Urcară împreună până pe platforma de sub scoică, unde Grigore se opri să-i lămurească împărțirea casei, să nu-și închi-puiască tânărul cumva că el ar fi putut avea asemenea fantezii arhitecturale. Clădirea cuprindea două case complet deosebite, care însă în loc să aibă intrările laterale separate și numai fațada
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
însă în loc să aibă intrările laterale separate și numai fațada comună, aveau o singură intrare principală. Socrul lui Grigore, când a făcut casa, cu vreo zece ani în urmă, a pretins cu orice preț o scară monumentală de marmoră cu o scoică deasupra, cum avea și Nababul, deși palatul ― așa-i zicea dânsul ― era destinat de zestre celor două odrasle ale sale, când se vor așeza, fiecare cu gospodăria proprie. Nadina, soția lui Grigore, se și tânguia acuma și-i imputa bătrânului
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
zi la Gogu Ionescu. Îi era penibil să fie crainicul nenorocirii, dar își zicea că, după telegrama laconică a lui Grigore, amănuntele pe care le aducea dânsul vor fi totuși o consolare. Casa din strada Argintari cu scara monumentală și scoica deasupra intrării, care cu vreo șase luni în urmă, când venea mișcat și înfricoșat să se intereseze de sosirea boierilor, i s-a părut atât de veselă și de fericită, acuma avea o înfățișare posomorâtă, cu toate că razele asfințitului îi mângâiau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mare, este utilă o grefă din fundul de sac conjunctival de partea opusă. Firele se vor trece și prin țesutul episcleral, pentru a se evita retracția grefei. La nivelul conjuctivei palpebrale, se va executa o grefă de mucoasă bucală pe scoică. Înlocuirea mucoasei cu piele se poate utiliza pentru refacerea unei cavități de enucleație, dacă nu se dispune de mucoasă suficientă. Grefa simplă tarsală Prelevarea se poate executa de la nivelul urechii (pe cale anterioară sau posterioară) sau a nasului. Se va conserva
Tumorile de unghi intern al ochiului Clinică şi tratament by Lucian Nelu POPA () [Corola-publishinghouse/Science/101001_a_102293]
-
pe o turmă nesfârșită de tauri. 6. După moarte mergi pe un drum toarte lung, care urcă mereu. Mergi, mergi și încetul cu încetul trăsăturile ți se schimbă. Nasul și urechile ți se retrag în carnea feței ca piciorușele unei scoici. Degetele ți se retrag în carnea palmii, iar mâinile ți se resorb în umeri. La fel, picioarele ți se retrag în șolduri și nu mai mergi, ci plutești de-a lungul unor pereți de cărămidă roșie, pe care îți lași
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și spune-mi mâine ce ai visat azi-noapte." Se îndepărtă apoi spre capătul străzii, unde cerul se albăstrea și cometa, păianjen extatic, își răsfira cozile printre stele. Am intrat în casă și-am privit obiectul dat de Egor. Era o scoică în formă de evantai japonez, cu sideful trandafiriu, în mai multe age suprapuse. Fața exterioară era striată și mai închisă la culoare, iar interiorul, neted și alunecos, era alb ca o burtă de pește. Acolo, în interiorul concav, cineva zgâriase cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
purcel și n-o încasase numai pentru că eram și eu de față. După masă am luat câte o mențină, disc de ciocolată cu miezul alb, pufos și cu gust de izmă, iar apoi mătușa mi-a făcut patul. Am pus scoica sub pernă și-am adormit. Abia dimineață mi-am adus aminte de biata Zizi, de care uitasem pentru prima oară de când o aveam și care dormise pe parchet, sub masă. Am visat în acea noapte o pădure. O pădure verde-aurie
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
parte îi povestise, tot așa, de prima dată când le văzuse, toată aiureala cu strămoșii lui și cu magazia aia veche în care s-ar afla cine știe ce trăsnaie. "Micul John", cum îi ziceau ele, le dăduse pe rând, la toate, scoica zgîrîată, și fiecare dormise o noapte cu ea sub pernă. Dar nu visaseră ce ar fi trebuit, iar alungitul le privise a doua zi cu dispreț. Niște nebuni, și el și maică-sa." Ascultîndu-le, am început și eu să mă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]