1,649 matches
-
star rock de mîna a doua! -, dînd interviuri pe aeroporturi, plictisindu-se În apartamente de hotel de lux, unde comanda șampanie și somon afumat În plină noapte spre a se consola că era singur. La cinci dimineața, se ducea să scotocească În minibar și după ce se Îmbăta, dădea telefoane unor cunoscuți din Vancouver sau Tokio. Totodată, Își lua notițe, pregătind ceea ce avea să devină Într-o bună zi viitoarea carte. Pentru a putea lucra, Îi fuseseră puse la dispoziție case cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ar ști unde să le rostuiască, dar și azvîrlit În plină depresie psihogenă, ceea ce este totuși preferabil unei depresii endogene: temele depresive pe care le rumegă deprimatul psihogen sînt mai de Înțeles decît delirul deprimatului endogen. Petrecîndu-mi ore Întregi tot scotocind prin hîrtii, ajung să semăn cu un Îmblînzitor devorat de tigri. Cu ceva timp În urmă, m-aș fi comparat cu capra domnului Seguin, care se luptă toată noaptea cu lupul care o va mînca În zori. De atunci, după cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
aș fi comparat cu capra domnului Seguin, care se luptă toată noaptea cu lupul care o va mînca În zori. De atunci, după cum se vede, situația s-a Înrăutățit. Ar trebui să mă descotorosesc de toată hîrțogăraia asta. Tocmai am scotocit Într-o cutie În care țin facturi și vechi scrisori recomandate: „Cabinetul Godillon Frères. Recuperări judiciare. Urmăriri În justiție. Ultimul avertisment Înainte de Începerea urmăririi. Vom trece la sechestru și vînzarea mobilelor și bunurilor dvs.“, „Banca Națională din Paris. În urma unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
nu-l interesa. Citisem că băieții mici vor să taie În bucăți corpul mamei, sa-l mănînce, să-l devoreze, și că aceste dorințe traumatizează. Frica de mama devine intolerabilă. Avusesem cumva și eu dorințe de soiul ăsta, de a scotoci prin burta mamei pentru a extrage un penis patern sîngerînd? În poza În care, stînd În brațele mamei, am privirea vioaie și expresia afectuoasă a unui teckel, meditam cumva să-i scot mațele? La urma urmei, de ce nu? Tendințele mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Joyce Cary, pe care Îl analiza de altfel cu multă finețe. Trebuia oare să-i port pică din acest motiv? Nu pentru mine scria el genul ăsta de articole și nici nu mi le trimitea: nimeream peste ele din Întîmplare, scotocind printre lucrurile lui cînd mă duceam să-l văd. Eu nu constituiam publicul lui. Se adresa creștinilor, frații săi. Eu nu eram fratele lui! Dar eram fiul lui și mi-ar fi plăcut să am o altă imagine despre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
scăpat oare În ultima clipă de acel profesor de religie scos la pensie, căruia i se dăduse desigur ordin să rămînă la etaj și să nu se mai amestece printre elevi? Acesta e genul de anecdote pe care le culeg scotocind prin mîlul abisurilor mele personale. Au fost mană cerească pentru Zscharnack! Aur curat! Le-am consacrat trei ședințe, ca să ajungem În cele din urmă la această importantă Întrebare: e mai bine să seduci sau să fii sedus? To be or
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Întorcea tîrziu? Îmi povestea cum se desfășurase seara În timp ce Își pregătea frigănele, iar eu adăugam zahărul. Toate astea erau pur și simplu măturate acum de o carte de care Îi era rușine În fața prietenilor și cunoștințelor! După moartea lui, am scotocit sistematic peste tot: n-am regăsit niciodată exemplarul romanului Un tip oarecare pe care Îl trimisesem părinților. Astăzi, la mai bine de douăzeci de ani de la moartea tatei, tot nu știu care e adevărata explicație și, deși am avut de sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cu femeia asta! — De parcă nu toți ar vrea asta, pentru vreo șaizeci de secunde, cel puțin, spuse Desert Rose amuzată. Tu și toți ceilalți bărbați. — Dar fii liniștit, ești singurul care m-a cerut pe ziua de azi. Pedro se scotoci În buzunare, prefăcându-se mirat: — Unde naiba e inelul ăla? glumi el. — Pedro are o colecție de inele, spuse Desert Rose. Mereu se trezește că are nevoie de ele. Nu-l găsesc, zise Pedro, Întorcându-și buzunarele pe dos. — Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Desigur, Îmi ziceam Întorcându-mă spre casă, nu e vorba de a descoperi secretul templierilor, ci de a-l construi. Belbo părea contrariat la ideea de a ne Întoarce la documentul ce-i fusese lăsat de colonel, și Îl regăsi scotocind cam În silă Într-un sertar de jos al biroului. Totuși, am remarcat, Îl păstrase. Am recitit Împreună mesajul din Provins. După atâția ani. Începea cu faza cifrată după Trithemius: Les XXXVI inuisibles separez en six bandes. Și apoi: a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
va fi una dintre fațadele noastre. Și m-a pus la curent - oh, numai În parte - cu Complotul Cosmic. Secretul Templierilor! — Miza? am Întrebat - Ye Globe. Mult timp m-am culcat devreme, dar Într-o seară, pe la miezul nopții, am scotocit În cufărașul personal al lui Dee, am descoperit niște formule, am vrut să invoc Îngerii, așa cum face el În nopțile cu lună plină. Dee m-a găsit răsturnat pe jos, În centrul cercului Macrocosmosului, ca sub o lovitură de bici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
nisip izbit de o rafală de vânt, am fost aproape orbiți de particulele corpului lui de cretă ce se fărâmițau ca niște atomi În aer, iar până la urmă ne rămase la picioare o grămăjoară de cenușă arsă. Dee se aplecă, scotoci În pulberea aceea cu degetele lui descărnate și scoase din ea un petic de hârtie pe care-l ascunse În sân. În clipa aceea ieși din umbră un rabin bătrân, cu o tichie unsuroasă ce semăna mult cu gluga mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
deja și În altă parte. Dar o aluzie mă frapă: aceea că Bacon ar fi vicontele de Saint-Albans. Ceva Îmi tot zumzăia prin cap, ceva care avea de-a face cu teza mea mai veche. Mi-am petrecut noaptea următoare scotocind printre fișele mele. „Domnilor“, le-am spus eu În dimineața următoare, cu o anume solemnitate, complicilor mei, „nu putem inventa conexiuni. Ele există. Când, În 1164, Sfântul Bernard lansează ideea unui conciliu la Troyes ca să le dea legitimitate Templierilor, printre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
237-238) Reconstituirea ne luă zile Întregi, ne Întrerupeam lucrările pentru a ne comunica unii altora ultima conexiune, citeam tot ce ne cădea În mână, enciclopedii, ziare, istorii ilustrate, cataloage editoriale, pe diagonală, În căutarea unor scurtcircuite posibile, ne opream să scotocim pe la toate tarabele, adulmecam pe la chioșcuri, furam zdravăn din dactilogramele diabolicilor noștri, ne repezeam triumfători În birou, trântind pe masă ultima găselniță. În timp ce evoc iarăși săptămânile acelea, toată afacerea mi se pare fulminantă, frenetică, ca Într-un film de Larry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
transilvană și se numea Ragozki. Mai trebuia adăugat că și Comenius Își dedicase Pansofia sa (operă cu iz sigur de rozicrucianism) unui landgraf (ce de landgrafi În povestea asta a noastră) care se numea Ragovsky. Ca ultim tușeu dat mozaicului, scotocind pe la o tarabă cărți din Piața Castello, eu găsisem o operă nemțească despre masonerie, anonimă, unde o mână necunoscută adăugase ca subtitlu o notă potrivit căreia textul se datora numitului Karl Aug. Ragotgky. Luînd În considerare că Rakosky era numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
o vizită la „Casa Viitorului“, un proiect aproape gata de lansarea publică. Avionul lui Wakefield pleacă de abia la unsprezece și Compania vrea să se asigure că pînă atunci nu se va plictisi. — Vin imediat, țipă Wakefield către ușă. Maggie scotocește după haine, părînd nefericită. Desigur, este o femeie singură, dar faptul că se culca cu conferențiarii s-ar putea să nu le pice prea bine șefilor ei. Ce ne facem, Întreabă Wakefield, dîndu-și seama În ce belea intrase femeia. — O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să călătorească gratuit. Uită tot căcatul ăsta etnic. Evident, se prea poate să te și omoare. Zamyatin rîde cu rîsul lui plin de fum, care sună ca niște biluțe Într-o cutie de metal. Wakefield a ajuns În cameră și scotocește prin geantă În căutarea puloverului. Se Întreabă cît o să-l mai țină chestia asta cu Încropitul de discursuri din nimic, lăsîndu-se În seama inspirației și a norocului. Ce-ar fi dacă Într-o zi s-ar trezi pe o scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
cocoloașe Într-un dormitor Întunecos. — Știu, bîguie, am văzut la televizor, este o situație Îngrozitoare. Mariana Îl țintuiește cu privirea ei Încremenită, cu ochii ei căprui, cîndva frumoși, reci În spatele ochelarilor. — Asta e tot ce ai de spus? Wakefield Își scotocește memoria și conștiința. — E Îngrozitor, da, dar ce pot face eu, Mariana? — Okay, acum mai vii de-acasă. Poți face trei lucruri. Prima la mînă, ai putea să donezi cecul pe care tocmai l-ai primit. A doua la mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
reclamă pentru Golden Eagle Casino, reprezentînd un luptător cu o parură de pene de vultur țînÎnd În mînă niște cărți de joc, flancat de două reprezentante sexy ale raselor asiatică și caucaziană. E doar la cîteva mile distanță. Never Stop scotocește Într-unul din orificiile lui și scoate un cristal de quartz cam murdar. — Mulțam, omule. Wakefield Îl pune pe bord. Diavolului s-ar putea să-i placă ceva din Gatobilis. — Fii binecuvîntat, omule. CÎteva ore mai tîrziu, Wakefield frînează În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
un loc În care stai un timp. Am aflat unde ai fost, unde o să fii. Simte o lingoare Înceată, tentaculară, ridicîndu-se leneș ca o viță din piciorul lui, peste gleznă, pînă În șolduri. Își trage piciorul din mîna femeii și scotocește după șosete și pantofi. — Am auzit destule, mulțumesc. — Okay, spune Reverendul. Oricum trebuie să mă duc la muncă. — La muncă? Brusc lui Wakefield Îi pare rău că a pus capăt cititului În talpă atît de brusc; simte lipsa atingerii femeii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
care detectează aurele - participă. În Întuneric, Wakefield nu mai este invizibil. Zorii se strecoară furiș prin ceață și la ușă se aude un ciocănit ușor. Paznicul s-a Întors de la treburile lui. — S-a comis. Wakefield Își caută pantalonii și scotocește prin buzunare, scoțînd moneda de aur pe care i-a dat-o Redbone În buncăr și punînd-o În palma paznicului. — Poți s-o verifici la e-Bay, nu e falsă. — Ești sigur de asta? Întreabă paznicul, examinînd micul disc de aur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
nu te căsători niciodată cu un ziarist. — Ce ai spus adineauri despre Jack Allen? — M-ai auzit, mormăi Stevie, întinzându-i geanta și împingând-o spre ușă. Acum, pentru numele lui Dumnezeu, grăbește-te sau o să te duci degeaba. Apropo, scotoci ea în fundul buzunarului, uite niște ulei de Olbas pentru tine. Fran inspiră mirosul puternic și simți că o ia cu amețeală. — Ce-i asta, un fel de afrodisiac? — E pentru guturai, de fapt, ca să nu strănuți pe el în momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
căută în geantă, dornică să demonstreze că era mai stăpână pe ea decât credea el. Chiar și în starea ei de amețeală știa că locul cheilor era într-un buzunar special de sub fermoar. Dar acesta era, în mod șocant, gol. Scotoci din nou. Nimic. Și apoi i se ivi dinaintea ochilor, atât de vie încât părea învăluită într-o lumină orbitoare, ca o viziune, imaginea cheilor ei lăsate pe masa de lucru a lui Stevie după ce-și încuiase biroul. — Știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
pentru care a venit în Japonia. — L-am întrebat, dar se sfiește să-mi spună. Sunt sigur că are un scop precis. Are vreo misiune de îndeplinit, probabil. Dar nu cred că face contrabandă, nu?... Și nici spion trimis să scotocească prin secretele Ministerului Apărării Naționale. Nu cred așa ceva. Se scrie deseori despre fapte ale unor străini arestați pentru contrabandă. Atrași de mirajul orașului Tokyo, ei vin în Japonia prin Hong Kong sau Singapore. S-a vorbit despre astfel de oameni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pământ care dădeau târcoale regiunii Tōhoku, gata să cumpere și munți întregi dacă afacerea se dovedea rentabilă. Endō îl asemuia pe Kobayashi, în chimonoul său bej uzat, alergând pe la instituții guvernamentale, secții financiare și agenții imobiliare, cu un șobolan care scotocea după mâncare. Vecinii îl tratau cu milă și dispreț. „Rău a mai ajuns marele general-locotenent din armata terestră“, gândi Endō, urmărindu-l cu privirea. După două zile de urmărire, pas cu pas, până și lui Endō i se făcu milă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
la mașină și Înșfac mînerul portierei. Odată porniți la drum și ajunși la semaforul din Gloucester Place, un vag sentiment de neliniște mă cuprinde, o senzație pe care n-am mai Încercat-o niciodată și care mi-e complet străină. Scotocesc prin geantă după agendă și o frunzăresc cu gesturi furioase, pînă ajung la paginile de acum patru săptămîni. Oi fi eu complet dezorganizată, dar agenda mea conține toate informațiile de care am nevoie. În plus, sînt obsedată să-mi Înregistrez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]