1,662 matches
-
prințul. Dar... cum i-ai găsit? — Foarte simplu, rogu-vă. I-am găsit sub scaunul pe care atârnasem redingota, așa că probabil portofelul a alunecat din buzunar pe dușumea. — Cum sub scaun? Nu se poate, doar mi-ai spus că ai scotocit prin toate ungherele. Cum de nu te-ai uitat în locul cel mai probabil? — Problema e că m-am uitat! Îmi amintesc prea bine că m-am uitat! M-am târât în patru labe, am pipăit sub scaun cu mâinile, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
nu-i este fiu. L-au ales pe el. Asta înseamnă că e însemnat de soartă. Răscolește un pic im pacientat printre bijuterii și alte documente de familie. Unde sunt? Cu ele poate oricând să-i forțeze mâna lui Augustus. Scotocește mai adânc. Începe să zvârle nervos afară tot ce întâlnește în cale. Tot ele îl vor ajuta să-i dea lovitura de grație și lui Tiberius când va veni momentul. Degetele ating fundul lăzii. Respirația i se precipită. Se apleacă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
încotro îl duce. Observă doar că de o parte și de alta se întinde o mocirlă cleioasă din pricina nămolului gros și înșelătoare din cauza pâraielor ascunse. De jur împrejur e plin de costișe povârnite acoperite cu arbori seculari. Unde se află? Scotocește cu privirea ascunzișurile pădurii. La un moment dat lovește ceva cu piciorul. Se apleacă nedumerit și dă de un stindard. Îl cercetează cu uimire. Dar este chiar acvila legiunii a XIX-a, care luptă în Germa nia sub Quinctilius Varus
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Bietul de dumneata. Auzi, mi-a venit În minte una bună: Urbanistică Țigănească.” „Frumos”, zise Belbo cu admirație. „Eu mă gândeam la Hipism Aztec.” „Sublim. Dar pe-asta o pui la Poțiosecțiune sau al Adynata?” „Vedem noi acum”, zise Belbo. Scotoci În sertar și scoase de-acolo niște foi. „Poțiosecțiunea...” Se uită la mine, observându-mi curiozitatea. „Poțiosecțiunea, nu eu trebuie să ți-o spun, este arta de a tăia fiertura. Dar nu”, Îi zise lui Diotallevi, „Poțiosecțiunea nu-i un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
opun eu.” „Cred că nu. Suntem democrați.” „Suntem democrați.” Își aprinse o țigară. Eu Îmi amintii pentru ce venisem. „Mi-ați vorbit de un manuscris dactilografiat despre Templieri”, am zis. „Adevărat... Ia să vedem. Era Într-o mapă de polivinilin...” Scotocea Într-un teanc de manuscrise și Încerca să scoată unul de pe la jumătatea teancului, fără să le miște pe celelalte. Operație riscantă. Într-adevăr, teancul se răsturnă parțial pe podea. Belbo ținea acum În mână mapa de polivinilin. Mă uitai la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
edificiu gotic, Grange-aux-Dâmes, grânarul zeciuielilor, iar dumneavoastră știți că unul dintre avantajele templierilor era că ei strângeau zeciuielile, fără să datoreze nimic statului. Dedesubt, ca peste tot, o rețea de subterane, azi În cea mai proastă stare. Ei bine, În timp ce scotoceam prin arhivele din Provins, Îmi cade-n mână un jurnal local din 1894. Se povestește acolo că doi dragoni, cavalerii Camille Laforgue din Tours și Edouard Ingolf din Petersburg (chiar așa, din Petersburg)”, pe când vizitau cu câteva zile Înainte Grange
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
zi dacă era necesar, mi-a adus o cafea, mi-a aprins lumina și s-a Întors În grădină, lăsându-mă stăpân pe locul respectiv. Odaia avea pereții netezi și albi, nu prezenta dulăpioare, scrinuri, cotloane În care să poți scotoci, dar nu am neglijat nimic, m-am uitat deasupra, dedesubtul și Înăuntrul puținelor mobile de acolo, Într-un dulap aproape gol cu câteva haine ticsite doar cu naftalină, am Întors cele trei sau patru tablouri cu reproduceri de peisaje. Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
combinație inedită a Torei. Și tot din joacă, din pură distracție, și batjocură, și curiozitate, mă găseam și eu acolo, mai ales după ce Garamond lansase Proiectul Hermes. Pentru Belbo, lucrurile stăteau altfel. Mi-am dat seama foarte clar după ce am scotocit printre multele lui fișiere. FILENAME: Răzbunare teribilă răzbunare Ea sosește așa. Chiar dacă e lume În birou, mă ia de reverul hainei, Își Întinde fața și mă sărută. Ca Anna aceea din cântec, care, când sărută, stă În vârful picioarelor. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Întunecate, să oferi cuiva o credință, o mică fereastră spre supranatural... Editura Garamond a avut și are În permanență o misiune științifică...” Belbo deveni rigid. „Mi s-a părut că dumneavoastră vă gândeați la Manuzio.” „La amândouă. Ascultați-mă. Am scotocit prin librăria aceea și pe urmă m-am dus În alta, foarte serioasă, care, totuși, Își avea raionul ei de științe oculte. Despre subiectele astea există studii la nivel universitar, și stau alături de cărți scrise de unii ca Bramanti ăla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mediile În care ei ar putea să se ascundă mai ușor, unde poate că ei Înșiși inventează rituri și mituri ca să se miște neobservați ca peștele În apă. Ce face poliția atunci când Îl caută pe evadatul sublim, pe geniul răului? Scotocește prin mediile joase, prin barurile rău famate unde se Învârt de obicei găinarii de mică anvergură, care nu vor ajunge niciodată să conceapă crimele În stil mare ale celui căutat. Ce face strategul terorii pentru a-și recruta propriii acoliți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
așa cum face un temnicer. — Ce zici? Le-am luat de la gardianul local. Am intrat și am ieșit din jumătate dintre casele de aici. Marylebone nu mai are secrete pentru mine. Ai crede că oamenii s-au obișnuit să mă vadă scotocind prin jur - dar, nu. Cineva m-a văzut războindu-mă cu un lacăt, și a chemat poliția. A zis că o femeie care „arăta evident a străină“ Încearcă să intre cu forța Într-o casă. Nu știu dacă nu m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
șefului clasei! Trebuia să se miște Într-un fel pentru a-și ascunde sentimentele, să se uite la vasele prăfuite și la formele de budincă aflate pe rafturile din bucătărie, În timp ce Julia Își puse geanta pe masă și Începu să scotocească prin el. Bucătăria era una de modă veche, victoriană, cu blaturi lungi de lemn și chiuvetă ciobită din piatră. La fereastră erau bare metalice, la fel ca la celălalte, și Între acestea se Încolăcea iedera. Era o lumină verzuie, foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
la mașină și Înșfac mînerul portierei. Odată porniți la drum și ajunși la semaforul din Gloucester Place, un vag sentiment de neliniște mă cuprinde, o senzație pe care n-am mai Încercat-o niciodată și care mi-e complet străină. Scotocesc prin geantă după agendă și o frunzăresc cu gesturi furioase, pînă ajung la paginile de acum patru săptămîni. Oi fi eu complet dezorganizată, dar agenda mea conține toate informațiile de care am nevoie. În plus, sînt obsedată să-mi Înregistrez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
alege cu cel mai mic dormitor ia camera de serviciu pentru copil. În cele din urmă, scriem culorile camerelor pe bucăți de hîrtie și le tragem dintr-o scrumieră. Lida, Închizînd ochii, murmură „camera galbenă, camera galbenă, camera galbenă“ și scotocește după bilețelul ei magic. Lisa primește camera albastră, Trish și Gregory pe cea verde, care, după dormitorul principal, este probabil cea mai mare, iar Dan și cu mine o luăm pe cea galbenă, care, o fi ea cea mai mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
să-i cunoască pe ceilalți. Așa, dă-mi-l pe Tom, Îl iau eu. — Ca să pună maică-ta iarăși mîna pe el? Îi arunc eu În față. Nu prea cred. Tom o să stea aici cu mine. Îmi fac de lucru scotocind prin geanta de plajă, după crema Factor 30. — Haide, du-te. Hai, ne descurcăm noi. După douăzeci de minute (timp În care mă calmez considerabil, deși a Început să devină obositor să mă reped după Tom, care tot Încearcă disperat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
împunge cu degetul, sperând că astfel nu va mai simți senzația acută de foame. După o vreme, se ridică și se uită împrejur după monedele care au căzut din vasul cerșetorului, dar nu le mai găsește. Ca o ultimă speranță, scotocește tarabele închise, dar nu mai găsește nimic care să nu fi fost deja mâncat de alți copii flămânzi sau de câinii vagabonzi care-și fac veacul pe acolo, în căutare de hrană. Descurajat, se așază lângă cerșetorul care sforăie tare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
ți spun. Fac apel la tine să fii mai ferm. Dacă te vei lăsa condus de partea albă a sângelui tău, n-ai cum să dai dai greș. Maiorului îi vine o idee. După ce proferează înjurături și bombăne, începe să scotocească în jurul biroului, apoi se îndreaptă de spate și se duce spre un raft cu cărți. Proptindu-se de perete, găsește ce căuta: un volum albastru, subțire. I-l aruncă lui Pran. — Citește cu voce tare. Pagina o sută douăzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
fratele singur cu sir Wyndham. Abia au schimbat câteva cuvinte, dar riscul ca Murad să aducă în discuție problema succesiunii, în absența sa, este destul de mare. Cu toate acestea, criza este iminentă și Firoz nu este obișnuit cu disconfortul fizic. Scotocește în adâncul ființei sale după un sâmbure de perseverență care să nu fi fost distrus de anii în care n-a căutat decât plăcerile. Vai, resursele sale sunt aproape epuizate și nici măcar vântul care se insinuează printre crengi, nici cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
și ardezie, ca și niște cutii mici, unde se află seturi de șubleruri, compase, etriere reglabile și benzi late de alamă. Mai vede și un ecran pliabil pe un suport metalic, ca acelea folosite la proiecțiile cinematografice, dar negru. Macfarlane scotocește după chei în buzunar și deschide una din cutiile mari de lemn, din dulap. Înăuntru, aranjate cu grijă pe raft, sunt câteva rânduri de cranii. Pastorul le privește afectuos. — O, mica mea Golgotă. Te salut. Se apleacă și scoate o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
când există lumina lui Dumnezeu?“ O parte din text este ilizibilă, din cauza unor pete de vopsea roșie și galbenă, amintire a festivalului Holi de anul trecut când niște cheflii Hindu ( sub influența sărbătorii) aproape au dat buzna în Misiune. Robert scotocește în buzunar, de unde scoate un ceas cu o curea de piele, maro. Uitându-se înapoi să vadă dacă nu cumva l-a urmărit vreunul din Macfarlane, și-l pune la mână, suflă peste cadran, apoi îl șterge de pantaloni. Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Mabel le notează în fișierul domnului Dutta. Mama ei încuviințează în tăcere, satisfăcută, scărpinându-se pe piept cu o mână, în timp ce-și îndeasă metodic orez și dal în gură, cu cealaltă mână. După ce-a terminat de mâncat, scotocește într-un buzunar, scoate câteva bancnote unsuroase dintr-un teanc și i le întinde vizitatorului ei. Din nefericire, tocmai când pleacă din chawl-ul în care locuia familia Pereira, dă chiar peste domnul Dutta. Urmează un dans stânjenitor pe scara îngustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
orhidee. Reușește chiar să deranjeze. Nici cu maică-ta nu semeni, zice mătușa privindu-l chiondorâș pe băiatul rămas la ușă. Era plăpândă biata de ea, după cum se vedea din fotografii. — Fotografii? îngaimă Jonathan. — Da. Uite, ești aici. Începe să scotocească prin geanta încăpătoare, scoțând batiste, cutii cu pilule, o pereche de foarfece de croitorie stricate și alte articole personale pe care le depune într-o grămadă de prost gust pe masa doctorului Noble. — A, uite-o. Scoate o fotografie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
privit. În spatele acestui chip, ar putea fi altceva, dar oricum este inaccesibil. Asta durează doar un moment. Chipul care îi apare în față este nepăsător și voios. Cu mâinile în buzunare, cu pipa în colțul gurii, intră în cabina portarului, scotocind prin corespondență. Nimic important. O atenționare despre facturile neplătite și o notă care îl informează despre înființarea societății de montaniarzi. Singura chestiune interesantă este o notă de la Ducele de Oxford Fascisti, care a ascultat discursul de la uniune și ar vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
mai mulți vor fi duși să muncească la drumuri. — Dar se presupune că erau primitivi, se plânge Morgan, învârtindu-se în jurul profesorului, ca un om care a primit un pont legat de bursă, dar care nu-i servește la nimic. Scotocește într-un pachet și scoate de acolo o carte uzată. Aș putea cita din descrierea dumneavoastră: Fotse sunt un popor docil, vesel, aproape neatins de relele lumii moderne, viața lor pastorală... Da, da, încuviințează profesorul. Cum să mă mai descurc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cu mine strângem banii, zice ea. Așa mă gândeam și eu. Faci pe sora medicală cu un handicapat mintal, neglijându-ți Îndatoririle de serviciu. Protejează drepturile legumelor, că doar noi nu Încercăm să rezolvăm decât un caz de crimă. Mă scotocesc prin buzunare și scot o bancnotă mototolită de zece lire pe care i-o Înmânez lui Drummond. Cunosc o gagicuță care ți-ar suge șultimu strop de muie din coaie pentru bancnota aia. — Bruce... ai vorbit cu Bob? Cu Toal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]