4,125 matches
-
acea zi. Între toți agitații din jur, părea singurul...normal. Singurul care își putea permite masca normalității”. Multe și mărunte sunt paradoxurile („malformațiile”) cotidianului comunist, reținute în egală măsură în cărțile de ficțiune și în eseuri, atât de omogene ca scriitură, încât s-ar putea confunda. Spiritul lui Norman Manea e de regăsit în identificarea absurdului totalitarist în detalii nesemnificative (benigne), de la gustul pierdut al unui biscuit din altă epocă până la publicarea bruscă a unei cărți mult timp interzise. Semn, poate
Carnavalesc și totalitarism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3320_a_4645]
-
în proză tot mai dese, risipite prin „jurnale” și prin interviuri, au început însă să concureze în modul cel mai serios dezvăluirile „lirice”, inițial provocatoare, șocante, descumpănitoare, chiar scandaloase, ale Angelei Marcovici-Marinescu, dezvăluiri, care constituiau vârful de lance al acestei scriituri, care își propune singularizarea cu orice preț. Despre acest „NU” emblematic, de care poeta se ține cu dinții, ne informează și câteva rânduri, bine articulate și departe de „delir”, pe care le găsim în Jurnal scris în a treia parte
Dependența de confesiune by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/3446_a_4771]
-
sa împotriva lui Machiavelli), Croce, Spinoza, Rousseau, Hegel, până la diplomatul britanic Jonathan Powell, care și-a analizat mare parte a carierei politice luându-i ca reper opera. Cartea merită însă a fi citită deoarece, dincolo de stilul cursiv și aerisit al scriiturii (al cărei autor este, în definitiv, de formație jurnalist, știind deci să pună punctul pe i), există câteva bucurii aparte în această lectură, unele efemere, altele de mai lungă durată. Mai întâi, volumul lui Unger ne încântă prin numeroasele și
O biografie a lui Machiavelli by Diana Ivan () [Corola-journal/Journalistic/3452_a_4777]
-
și comparatism, metode pe atunci la modă, laborioase, pretinzând erudiție și subtilitate asociativă, însă cu satisfacții limitate, prima cu aplecare spre analiza de text, încercând să descopere virtuțile artistice, originalitatea proprie unui autor, prin „mijloacele” care conferă armonie și originalitate scriiturii sale; cealaltă intens speculativă, identificând legături sau paralelisme între autori, opere și entități imagistice distanțate în timp și spațiu, care nutresc între ele asemănări, afinități, consonanțe sau influențe. De altfel, în cariera sa, Zoe Dumitrescu-Bușulenga va cultiva amândouă aceste coordonate
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
Franței le e greu să descurce toate ițele familiale care leagă personajele, pentru că în romanele mele putem vorbi despre o concepție de clan despre familie, cu multe încrengături, ceea ce cred că nu se mai întîmplă decît în jurul Mediteranei. La nivelul scriiturii, nu sunt foarte sigur că putem vorbi despre o scriitură mediteraneană. Tipul de scriitură pe care l-am adoptat, din cîte pot să îmi dau seama, este unul bazat pe continuitate. Încerc să leg mereu lucrurile, astfel încît cititorul să
Jérôme Ferrari, Premiul Goncourt 2012: „Premiile sunt o conjuncție fericită a unei multitudini de factori aleatorii.“ by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/3469_a_4794]
-
leagă personajele, pentru că în romanele mele putem vorbi despre o concepție de clan despre familie, cu multe încrengături, ceea ce cred că nu se mai întîmplă decît în jurul Mediteranei. La nivelul scriiturii, nu sunt foarte sigur că putem vorbi despre o scriitură mediteraneană. Tipul de scriitură pe care l-am adoptat, din cîte pot să îmi dau seama, este unul bazat pe continuitate. Încerc să leg mereu lucrurile, astfel încît cititorul să aibă de a face mai degrabă cu un flux. Camus
Jérôme Ferrari, Premiul Goncourt 2012: „Premiile sunt o conjuncție fericită a unei multitudini de factori aleatorii.“ by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/3469_a_4794]
-
romanele mele putem vorbi despre o concepție de clan despre familie, cu multe încrengături, ceea ce cred că nu se mai întîmplă decît în jurul Mediteranei. La nivelul scriiturii, nu sunt foarte sigur că putem vorbi despre o scriitură mediteraneană. Tipul de scriitură pe care l-am adoptat, din cîte pot să îmi dau seama, este unul bazat pe continuitate. Încerc să leg mereu lucrurile, astfel încît cititorul să aibă de a face mai degrabă cu un flux. Camus este un autor foarte
Jérôme Ferrari, Premiul Goncourt 2012: „Premiile sunt o conjuncție fericită a unei multitudini de factori aleatorii.“ by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/3469_a_4794]
-
pe continuitate. Încerc să leg mereu lucrurile, astfel încît cititorul să aibă de a face mai degrabă cu un flux. Camus este un autor foarte important pentru mine, dar asta mai ales prin prisma analizelor morale decît prin cea a scriiturii. Străinul este însă un roman cu o scriitură foarte uscată, cu excepția finalului care, e adevărat, vine ca o explozie și are fraze lungi. E drept că, în privința concepției de clan asupra apartenenței personajelor, mă gîndeam că ceea ce li se opune
Jérôme Ferrari, Premiul Goncourt 2012: „Premiile sunt o conjuncție fericită a unei multitudini de factori aleatorii.“ by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/3469_a_4794]
-
încît cititorul să aibă de a face mai degrabă cu un flux. Camus este un autor foarte important pentru mine, dar asta mai ales prin prisma analizelor morale decît prin cea a scriiturii. Străinul este însă un roman cu o scriitură foarte uscată, cu excepția finalului care, e adevărat, vine ca o explozie și are fraze lungi. E drept că, în privința concepției de clan asupra apartenenței personajelor, mă gîndeam că ceea ce li se opune este singurătatea personajului din romanele publicate la Minuit
Jérôme Ferrari, Premiul Goncourt 2012: „Premiile sunt o conjuncție fericită a unei multitudini de factori aleatorii.“ by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/3469_a_4794]
-
își alege la început niște dispozitive, care țin mai mult de ceea ce poți face decît de ceea ce vrei să faci. Dar mie îmi place foarte mult, de pildă, Laurent Mauvignier, un autor tipic Minuit, care însă întrebuințează acest tip de scriitură în flux, deși scrie altceva decît mine. Cum ați primit Premiul Goncourt - și ce înseamnă acest premiu pentru dumneavoastră? Pînă la cîștigarea lui, toată lumea îl dădea cîștigător pe Patrick Deville. Cred că el ar fi trebuit să-l cîștige, și
Jérôme Ferrari, Premiul Goncourt 2012: „Premiile sunt o conjuncție fericită a unei multitudini de factori aleatorii.“ by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/3469_a_4794]
-
pe care urmează să-i piardă; panoplia lui Abăza, conținând arme nenumărate, dintre care măcar jumătate au calități incredibile: baltagul cu tăiș vidia stă fără probleme lângă „destabilizatorul genetic”. În sfârșit, ceea ce mă face sceptic cu privire la Mortido nu e nici scriitura (Nimigean e un excelent cunoscător al limbii române), nici construcția (care, dificultuoasă fiind, rămâne mereu la latitudinea autorului),nici epicul stagnant (am convenit că e vorba de un roman poetic, deci se cuvine să-i prețuim limbajul), ci senzația greu
Abăza dezlănțuit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3668_a_4993]
-
și tehnici specifice, bazate pe autoreflectare (reflectare autocritică sau autoreflectare critică), autocon- știință și autoreferențialitate. Bazate pe o opțiune estetică de factură avangardistă, care dezavuează realismul referențial în favoarea autonomiei discursului, abordările metaficționale din ultimele decenii au condus la așa-numita scriitură narcisistă. Scriitură autosuficientă, aceasta exclude orice altă realitate în afara celei proprii, fundamentându-se pe un individualism extrem, relaționat cu contextul istoric al ultimelor decenii. Mai înainte de a se practica și comenta scriitura narcisistă ca fenomen literar, unii sociologi americani invocau
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
specifice, bazate pe autoreflectare (reflectare autocritică sau autoreflectare critică), autocon- știință și autoreferențialitate. Bazate pe o opțiune estetică de factură avangardistă, care dezavuează realismul referențial în favoarea autonomiei discursului, abordările metaficționale din ultimele decenii au condus la așa-numita scriitură narcisistă. Scriitură autosuficientă, aceasta exclude orice altă realitate în afara celei proprii, fundamentându-se pe un individualism extrem, relaționat cu contextul istoric al ultimelor decenii. Mai înainte de a se practica și comenta scriitura narcisistă ca fenomen literar, unii sociologi americani invocau, prin anii
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
din ultimele decenii au condus la așa-numita scriitură narcisistă. Scriitură autosuficientă, aceasta exclude orice altă realitate în afara celei proprii, fundamentându-se pe un individualism extrem, relaționat cu contextul istoric al ultimelor decenii. Mai înainte de a se practica și comenta scriitura narcisistă ca fenomen literar, unii sociologi americani invocau, prin anii ’70-’80 ai secolului trecut, mitul lui Narcis pentru a defini noua epocă pe care o trăia omenirea, schimbările survenite în viața societății și în profilul individului din postmodernitate. În
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
ère du vide, essais sur l’individualisme, Gallimard, 1983), ca rezultat al unui evident proces de personalizare, în condițiile unui capitalism definit ca „hedonist și permisiv”. Narcisismul din viața socială a contaminat, inevitabil, cultura și literatura, narațiunea și, în fine, scriitura, în care preocuparea intensă, exclusivă și obsedantă pentru sine (invarianta mitului narcisist) este ficționalizată ca reflectare și contemplare în spațiul reflectant al colii de hârtie /oglindă. Exacerbată de narcisismul epocii actuale, preocuparea pentru sine modelează relația individului cu propriul eu
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
din diversele tradiții filosofice antice, socratico-platonică, epicureică, cinică și stoică -pe care Michel Foucault îl considera nucleul unei etici grecoromane și îl propunea ca punct de pornire pentru o „nouă morală” a lumii noastre. În consonanță cu orientarea epocii actuale, scriitura narcisistă se concentrează asupra propriului material lingvistic și a autocontemplării, dând naștere unei literaturi repliate asupra ei înseși, pe care o găsim ilustrată de importanți scriitori europeni și hispano-americani. Aceștia din urmă, sub influența esteticilor avangardismului european și în căutarea
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
au întreprins explorări în plan estetic, la nivelul limbajului și discursului. O parte din experimentele lor narative se găsesc în romanele - eseu autoreferenț iale, publicate în anii șaizeci și șaptezeci ai secolului trecut, în care se pune în prim-plan scriitura ca discurs. Iată câteva nume și titluri reprezentative: mexicanii Octavio Paz (El mono gramático, 1974), Carlos Fuentes (Terra nostra, 1975), Salvador Elizondo, (Farabeuf o la crónica de un instante, 1965, El hipogeo secreto,1968, El grafógrafo, 1972); cubanezii Guillermo Cabrera
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
Severo Sarduy, Gestos; chilianul Enrique Lihn, La orquesta de cristal, 1976 ș.a. Cei menționați sunt doar câțiva dintre scriitorii la care se referă hispanistul Eduardo Becerra, profesor la Universitatea Autonomă din Madrid, într-o penetrantă analiză a mecanismelor și specificului scriiturii care se scrie în America Latină. Din cartea sa Pensar el lenguaje, escrbir la escritura. Experiencias de la Narrativa Hispanoamericana contemporánea (1996), reproduc parțial unul dintre citatele care ilustrează tentativa lui Carlos Fuentes de a limita discursul narativ din romanul Terra nostra
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
Din cartea sa Pensar el lenguaje, escrbir la escritura. Experiencias de la Narrativa Hispanoamericana contemporánea (1996), reproduc parțial unul dintre citatele care ilustrează tentativa lui Carlos Fuentes de a limita discursul narativ din romanul Terra nostra, la „pura corporeitate verbală” a scriiturii: „Hârtie și peniță pentru a exista cu orice preț, pentru a impune nici mai mult nici mai puțin decât realitatea fabulei. Fabulă incomparabilă și solitară, căci cu nimic nu se aseamănă și cu nimic nu corespunde, decât doar semnelor lăsate
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
semnelor. Gesticulație stupidă, grotescă ceremonie. Abundență care se sfârșește în extincție :semnele înghit semnele. Buruieniș transformat în deșert, gălăgie în liniște; nisipuri de litere.[...] În asemenea romane, în care actul scrierii este frecvent simbolizat de nucleul imagistic drum-călătoriecă utare, iar scriitura ca „subiectivitate scriindă” se reflectă în spațiul textual ca într-o oglindă, cu unicul scop de a marca „urma” traseului parcurs concomitent cu producerea ei, într-o perpetuă revenire la ea însăși, Eduardo Becerra recunoaște confluența miturilor protagonizate de Narcis
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
o formă generică hibridă, care îmbină metaliteratura și autoficțiunea. Nucleul creației vilamatiene îl constituie cele patru romane de maturitate artistică -dintre care două accesibile și în limba română, grație distinsei hispaniste Ileana Scipione -, considerate de critica spaniolă o „tetralogie a scriiturii”: Bartleby y compañía, 2000; El mal de Montano, 2002; París no se acaba nunca, 2003; Doctor Pasavento, 2005. În acestea strategiile metaficționale devin tot mai complexe, de la reflectarea indirectă a unui text invizibil în spațiul textual al romanului care constă
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
2002; París no se acaba nunca, 2003; Doctor Pasavento, 2005. În acestea strategiile metaficționale devin tot mai complexe, de la reflectarea indirectă a unui text invizibil în spațiul textual al romanului care constă doar în notele de subsol (Bartleby & Co), până la scriitura narcisistă din Doctor Pasavento, unde găsim o densă, multiperspectivistă și dinamică reflecție asupra creației literare, care conduce la scriitura narcisistă. Peregrinările și jocurile identitare ale naratorului protagonist (doctorul Pasavento, alteregoul lui Vila-Matas), într-un spațiu ambiguu, la „frontiera” dintre realitate
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
reflectarea indirectă a unui text invizibil în spațiul textual al romanului care constă doar în notele de subsol (Bartleby & Co), până la scriitura narcisistă din Doctor Pasavento, unde găsim o densă, multiperspectivistă și dinamică reflecție asupra creației literare, care conduce la scriitura narcisistă. Peregrinările și jocurile identitare ale naratorului protagonist (doctorul Pasavento, alteregoul lui Vila-Matas), într-un spațiu ambiguu, la „frontiera” dintre realitate și irealitate, transpun metaforic ideea dispariției autorului. Printr-un joc intertextual și imaginativ, doctorul Pasavento creează un spațiu livresc
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
ideea dispariției autorului. Printr-un joc intertextual și imaginativ, doctorul Pasavento creează un spațiu livresc, al operelor altor autori din literatura universală, care reflectă textul pe care îl citim, pe măsură ce îl „ face” un autor dispus să dispară prin și în scriitură. Iată un exemplu: la un moment dat, reflectând eul narant asupra ideii că „se scrie întotdeauna din dorința de aventură”, memoria involuntară îi reactualizează pasajul cu care începe „ciudatul roman” al lui Maurice Blanchot, Thomas l’Obscur (1941). Este vorba
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]
-
are, totuși, senzația de a se afla într-o stare de plenitudine. Singurătate, nebunie, tăcere, libertate.” Tălmăcind secvența din Maurice Blanchot dincolo de sensul ei literal, Vila-Matas dă o cheie de lectură, atât pentru scrierea narcisistă în general, cât și pentru scriitura din propriul său roman Doctor Pasavento. Textul străin, cu imaginea emblematică a mării, ca aluzie la scriitură și la actul scrierii, devine oglinda în care se reflectă scriitura vilamatiană, pentru a-și dezvălui semnificația narcisistă. Vila- Matas inventează alte metafore
Scriitura narcisistă by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3677_a_5002]