2,019 matches
-
sau ale protagonistului), la Chandler nu există partener privilegiat. Întreaga societate e căzută în ghearele viciului, violenței, minciunii sau asasinatului, chiar și cel mai umil dintre indivizii întâlniți. Agnes, vânzătoarea de la anticariatul lui Geiger, se dovedește complicea unui asasin fără scrupule, Harry Jones, fostul contrabandist cu alcool, devine un „vânzător de ponturi” lipsit de scrupule, până și servitorul familiei Sternwood, Norris, pare să fie depozitarul unor secrete murdare, din care va ști să scoată un câștig consistent („N-ai să mori
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ghearele viciului, violenței, minciunii sau asasinatului, chiar și cel mai umil dintre indivizii întâlniți. Agnes, vânzătoarea de la anticariatul lui Geiger, se dovedește complicea unui asasin fără scrupule, Harry Jones, fostul contrabandist cu alcool, devine un „vânzător de ponturi” lipsit de scrupule, până și servitorul familiei Sternwood, Norris, pare să fie depozitarul unor secrete murdare, din care va ști să scoată un câștig consistent („N-ai să mori sărac”, îi profețește cu cinism Marlowe în momentul în care începe să înțeleagă straniile
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
dinții mici, ascuțiți, ca ai veverițelor, albi cum e pielița proaspătă de portocală și strălucitori ca porțelanul. Și atunci, de ce o refuză - și încă brutal! - Marlowe? Nici acum, nici în alte romane, el nu are comportamentul unui eunuc. Avea, desigur, scrupule, și chiar dacă, într-o altă împrejurare, îi va reaminti, cinic, surorii lui Carmen, Vivian: „Tatăl tău nu m-a angajat ca să mă culc cu tine”, apropierea fizică de aceasta e plină de pasiune. Problema nu era, așadar, Carmen. Problema era
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și atunci mă mulțumesc să-i înapoiez contractul și să tac. Dezamăgirea detectivului, evidentă în finalul romanului, e hrănită de constatarea că, în ciuda încercărilor de a rămâne în spațiul onoarei, lumea îl tratează cu disprețul cuvenit unui ins lipsit de scrupule. Valorile sale sunt privite cu amuzament pentru că ele sunt, într-adevăr, amuzante pentru locuitorii imperiului corupt al gangsterilor, al traficanților de droguri și conștiințe, al milionarilor gata să ucidă cu sânge rece și al femeilor ce-și vând trupul doar
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
al traficanților de droguri și conștiințe, al milionarilor gata să ucidă cu sânge rece și al femeilor ce-și vând trupul doar pentru că li se pare șic: Da. Sunt un tip foarte șmecher. N-am nici un fel de sentimente sau scrupule. N-am decât simțul banului. Și sunt atât de lacom după bani, încât pentru douăzeci și cinci de dolari pe zi plus cheltuielile, mai ales pe benzină și whisky, gândesc de unul singur ce-i de gândit; îmi risc întreg viitorul, îmi
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
recitit cu încântare romanul, nu sunt pe deplin convins că episoadele se înlănțuie după o logică indestructibilă. Articularea secvențelor este, într-adevăr, subtilă - dar ea se datorează mai degrabă strălucirii stilistice decât succesiunii inevitabile a întâmplărilor. Cititorul e manipulat fără scrupule, prin strecurarea unor aluzii și semănarea indiciilor care, ulterior, confirmă niște intuiții, dar nu motivează o evoluție. Acceptând că primul episod al cărții are mai mult un rol de uvertură la un spectacol plin de suspans, nu poți să nu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
prea multă imaginație pentru a bănui că Velma (fosta artistă de cabaret) și Helen sunt una și aceeași persoană. Cu diferențele de rigoare, Helen Grayle este o variantă a Vivianei Sternwood. La fel de voluntară, de dominată de viciu și lipsită de scrupule, ea împinge nerușinarea până la a se săruta cu Marlowe în fața propriului soț. Nu doar diferența de vârstă, ci și cea de experiență socială a căscat între bărbatul în vârstă și femeia debordând de energie sexuală o prăpastie de netrecut. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Frumoasă, inteligentă, bogată, Helen e prototipul femeii de care s-ar putea îndrăgosti orice bărbat. Într-o singură secvență, când îl întâlnește pe Moose, vălul cade cu brutalitate pentru a arăta și partea respingătoare a unui caracter ce nu cunoaște scrupulul. Chiar scena în care-l ucide pe polițistul ce o descoperă cântând în barul din Baltimore pare a se petrece într-un budoar. Sedus de frumusețea femeii, polițistul comite imprudența de a se comporta ca un gentleman. Dar în timp ce o
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
nefericită, interpretată drept poziție antisemită („Dr. Carl Moss era un evreu greoi, cu o mustață ca a lui Hitler, ochi bulbucați și calmul unui sloi de gheață”), i-a atras un val de atacuri, inclusiv din partea unor admiratori. (Din pur scrupul filologic, fără a căuta un sens anume acestei constatări, menționez că în edițiile de după 1976 ale romanului, de la Vintage Books, cuvântul jew, „evreu”, a fost înlocuit cu man, „bărbat”...) Într-o scrisoare din 11 ianuarie 1946, adresată unei anume doamne
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
noua scriere, Chandler a schimbat radical rolul unuia dintre personajele centrale: cel care avea să se numească, în roman, Derace Kingsley, iar în povestire purta numele Melton nu are nici un amestec în crimele comise, pe când „originalul” este un ucigaș fără scrupule. În povestirile menționate, numele detectivului e John Dalmas, dar el posedă aproape toate însușirile eroului pe care-l vom descoperi, la doar câteva luni după publicarea nuvelei „The Lady in the Lake”, sub numele Philip Marlowe, în romanul Somnul de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
nu lipsite de îndreptățire - li s-ar putea răspunde că, în schimb, a mizat pe o savantă tehnică a amânării. Neavând probe, Marlowe își folosește intuiția. Relația cu Eleanor King este, din acest motiv, ambiguă și duplicitară: nu-și face scrupule să răspundă semnalelor ei amoroase, dar în același timp nu cade în eroarea de a deveni complice la debarasarea de cadavrul pe care-l abandonase pe balcon. Aparté-ul detectivului nu lasă nici o umbră de îndoială în acest sens: „M-am
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
înger căzut. Voința de putere cu orice chip îl dusese la nebunie. Devenise o brută degradată și satanizată 2. Alții au remarcat trăsăturile sale de caracter: Era înzestrat cu o voință și cu o inteligență remarcabile, dar lipsit total de scrupule și stăpânit de o grandomanie fără de margini: era în stare să se folosească de orice mijloace pentru a-și atinge scopul. Când era vorba de interesele lui, nu cunoștea nici simțul echității și nici mila3. Conform propriei mărturii, a fost
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
perspective de carieră politică, el s-a trezit cu o condamnare de 7 ani pentru vechi contacte cu tineretul legionar, astfel că aceștia au devenit principala sa țintă, întocmai pe placul autorităților comuniste. În același timp, ambiția, vanitatea, lipsa de scrupule și cruzimea patologică l-au recomandat pentru a conduce torturile. Țurcanu nu era doar inteligent, ci și un bun psiholog, fiindcă știa cum să le vorbească victimelor sale. Pe Aurel Vișovan l-a amenințat că îi pregătește ceva special, astfel
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
și-a surprins în repetate rânduri părinții făcând dragoste în plină zi, ceea ce explică senzualitatea sa trezită înainte de vreme. La școală, în ciuda unui bun nivel intelectual, ea nu obține decât rezultate medii, fiind neîncetat distrasă și tulburată de nevroza de scrupul care s-a dezvoltat ca reacție la tendințele sale erotice primitive. Nu putem vorbi însă de patologie și în cazul următor, prezentat de Marc (1987), care arată că pulsiunile refuzate (aici, agresivitatea) izbucnesc din când în când intempestiv. Autorul redă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
nu au ezitat să spună, cu fiecare prilej: „Da, am avut alternanță, dar ați văzut ce s-a ales de țară În acea perioadă!”. Sunt lucruri care trebuie văzute din ambele puncte de vedere: alternanța e de fapt diabolizată fără scrupul, deși, fariseic, i se recunoaște importanța. Vladimir Tismăneanu: Absolut, și trebuie să o facă, pentru că doresc să câștige alegerile următoare. Trebuie să Înnegrească bilanțul perioadei 1996-2000, el Însuși nu extraordinar de impresionant. Mircea Mihăieș: Li s-au servit la plasă
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
să anticipăm. Vladimir Tismăneanu: Și eu am observat același lucru, dar poate că ține tocmai de chestiunea de a nu accepta complet ieșirea din joc pentru că este președintele României. Mircea Mihăieș: Nu cred că Ion Iliescu are acest gen de scrupule, pentru că la Începutul campaniei a fost extrem de viguros. Cred că și-a dat seama Însă că ceva nu mai funcționează ca În trecut, iar reacțiile lui nu mai iscă acel tip de entuziasm la care se aștepta. Chiar la Timișoara
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
-și treacă în exil ușurătatea epicureică; Alexandru Geblescu, alt mare hedonist, crai și cartofor, un Clark Gable devenit ministru de Interne, fugind din țară în 1947, om cu destin umbros. La fel e cazul lui Titi Ialomițeanu, tipul oportunistului fără scrupule, actor de salon, mercantil cu alură principială, fals conservator, fals insurgent ajuns șef la cenzura brătienistă, apoi filogerman și, ulterior, antonescian, pentru a termina colaborator al Securității comuniste. La plecarea în exil a lui Niki și Geblescu se adaugă Tudor
ADAMESTEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285180_a_286509]
-
Nu voi intra În amănuntele acestui story științifico-negustoresc, În parte reconstituit de Kasser În volumul publicat ulterior și tradus, profesionist sau amator, În mai toate limbile de circulație. Vreau să fac doar câteva remarci. Setea de bani și lipsa de scrupule ale unor negustori incalificabili, combinate cu egoismul carieristic al unor savanți, care n-au suportat ideea că alți confrați ar putea ajunge Înaintea lor cu ochii pe manuscris au fost fatale Codexului Tchacos (numit astfel după numele actualei proprietare, Frieda
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
pentru Stăniloae, Palamas reprezintă adevărul absolut al credinței ortodoxe. Cele nouă capitole ale studiului trasează din nou etapele formării intelectuale și spirituale a lui Palamas; În continuare, personalitatea lui Varlaam ( În ochii lui Stăniloae, un apusean arivist și lipsit de scrupule); mișcarea isihastă; tomos-ul de la Muntele Athos; sinoadele legate de controversa isihastă; disputa cu Akindin; disputa cu Nichifor Gregoras. Capitolul cel mai interesant și mai personal este consacrat „controversei cu Varlaam”. Stăniloae pune aici În discuție cele trei puncte esențiale ale
Glafire. Nouă studii biblice și patristice by Cristian Bădiliță () [Corola-publishinghouse/Science/2307_a_3632]
-
dialogului. În romanul Pelagră, partea a doua a trilogiei Oameni la pândă, ce urmărește a fi o frescă a satului românesc interbelic, tendenționismul subzistă, mai ales în construcția personajului principal, același Simeon Armașu, acum complet metamorfozat într-un arivist fără scrupule. Și inginerul Andrei Moga, din Reptila, este tentat să se cațere în vârful piramidei, dar este dezgustat în cele din urmă de compromisul moral. Alături de romanul intelectualului, există aici un roman de șantier, un roman de dragoste, ai căror eroi
BRATOLOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285868_a_287197]
-
carierei viitoare: interesul pentru opera lui Swift, din care vor rezulta o ediție critică și o teză de doctorat, și afinitatea pentru opera lui James Joyce, în legătură cu care aduce și un element inedit, dacă nu chiar spectaculos. Astfel, mergând cu scrupul detectivistic pe urma unui sumar indiciu literar, eseistul dovedește că Joyce pornea în toate componentele scrisului său de la realitate: cartea scrisă de căpitanul Hozier despre războiul de la 1877, carte ce se afla pe un raft al locuinței lui Leopold Bloom
BREZIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285883_a_287212]
-
de astre / [...] / Singură / Inima mea, / pendulând / între lună și soare”. A tradus, singur sau în colaborare, din Cervantes, Lope de Vega, Federico García Lorca, Miguel Hernández. Antologia de „folclor poetic contemporan” Pe-un picior de plai (1957) e lipsită de scrupulul fidelității și autenticității. SCRIERI: 1907, București, 1957; Poarta soarelui, București, 1964; Poeme, București, 1965; Nord, București, 1970; Pasărea de sunet, București, 1975; Noaptea corridei, București, 1976; ed. bilingvă (Noaptea corridei - The Night of the Corrida), tr. Mihaela Christi, Timișoara, 1997
BALS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285588_a_286917]
-
unui condamnat la cincisprezece ani de închisoare) și procesul maturizării fiicei acesteia, Nadia, sunt conturate uneori cu tușe fine. În contrapartidă față de eroii pozitivi (cele două „femei singure” și Radu, cumnatul Rodicăi), apar personaje fără relief: condamnatul (om lipsit de scrupule și de o senzualitate maladivă) și sora sa, Marieta, femeie frivolă și rapace. Separarea celor două grupuri, survenită în finalul cărții, este soluția etică simplistă spre care „curge”, fără volute dramatice, întreaga scriere. SCRIERI: Bârlogul lupilor, București, 1963; Ceața, București
BARBUCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285629_a_286958]
-
Îi suprimă libertatea. Dacă libertatea semnifică faptul de „a fi tu Însuți”, constrângerea Îți impune cu caracter de obligativitate „a fi conform unei voințe străine și de regulă, nedorită”. Dar constrângerea poate veni și din interiorul persoanei sub formă de scrupule morale, remușcări, regrete, sentimente de culpabilitate etc. Se produce În acest caz un conflict valoric interior Între voință și conștiința morală, Între „ce vreau” și „ce trebuie”. Trebuie stabilit astfel un acord Între voință și conștiință, mai exact un raport
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Fiecare dintre aceștia ilustrează o anumită trăsătură de caracter imoral. Persoana imorală dă de fiecare dată impresia, din cauza frământării sale interioare, că este posedată de propriile sale pulsiuni care nu pot fi cu nimic controlate. Aceste persoane nu pot avea scrupule și nici remușcări Întrucât conștiința lor este o conștiință perversă. Pervertirea morală reunește doi factori: unul de tip constituțional psihologic și altul de ordin moral dobândit prin educația incompletă sau lipsa de educație, influența mediilor și a modelelor negative. Caracterul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]