2,483 matches
-
fost executată doar cu un hîrb de scoică sau cu un colț de rechin și i-a cerut artistului ani mulți de muncă migăloasă. Ceea ce se întîmplă cu sălbaticul din Hawai se întîmplă și cu un astfel marinar. El îți sculptează cu aceeași sfîntă răbdare și cu același colț de rechin - căci ce altceva e sărmanul său briceag? - o statuetă de os, poate nu chiar atît de bine meșteșugită, dar cu un desen la fel de complicat ca acela de pe pavăza grecului sălbatic
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
din forța ei teribila lor frumusețe. Adevărata putere nu știrbește niciodată frumusețea sau armonia, ci adesea le stîrnește; în orice lucru de o frumusețe impunătoare, forța are ceva magic. îndepărtați mușchii noduroși ce par să spargă marmura în care e sculptat Hercule și farmecul acestuia s-a dus! Cînd Ekermann prea devotatul a ridicat giulgiul ce acoperea cadavrul lui Goethe, el a rămas uluit de pieptul masiv al idolului său, care-i evoca un arc de triumf roman. Cînd Michelangelo îl
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
începea iar să adie vîntul. Ieșind din cabină, Stubb își chemă oamenii și porni cu ambarcațiunea lui spre corabia franceză. Trecînd pe sub prova acesteia, observă că - potrivit gustului fantezist al francezilor - partea superioară a etravei era vopsită în verde și sculptată în forma unei enorme tulpini aplecate, care în loc de țepi, avea niște cuie de aramă, bătute ici și colo; la capătul ei, se vedea un bulb cu foile simetrice, de un roșu strălucitor. Iar pe bordaj, Stubb citi: Bouton de Rose
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ale velelor. GABIER îsau vela-gabier) - vela pătrată susținută de o a doua vergă, începînd de jos, a unui velier cu greement pătrat. GABIE - platformă orizontală de lemn sau metal fixată pe traversele și furcile coloanei unui arbore. GALION - bust ornamental sculptat în lemn și fixat pe etrava unor veliere, sub bompres. GALIOT - velier cu etrava verticală, prevăzut cu doi arbori. GREEMENT - totalitatea arborilor, cu vergi, manevre și vele, de pe o corabie cu pînze. GRIJEA - treaptă de frînghie, lemn sau fier, între
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
băut câteva whisky-uri. Nu m-au ajutat deloc. M-au făcut doar să mă gândesc la Perucă Argintie, pe care n-am mai văzut-o niciodată. A vedea, a întâlni: Raymond Chandler e un scriitor prea inteligent pentru a sculpta textul în marmura dură a logicii implacabile. Multe dintre întâmplările cărții stau sub zodia purei întâmplări. Lucrurile nu sunt poiectate de un arhitect maniac pe o planșetă atotcuprinzătoare - așa cum se întâmplă în multe romane polițiste clasice. Inevitabilul nu e, în
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Obreja și Mihai Nour, care au motivat că oricum vor fi întorși, însă directorul avea ordin să îi scoată pe toți deținuții din izolare, astfel că a negociat cu Obreja și i-a acordat acestuia o cameră unde să poată sculpta 2. Stoian și grupul lui aveau destul de des conflicte cu alți elevi, din cauza atitudinii lor provocatoare. După o astfel de înfruntare, ei i-au raportat lui Burada că au fost agresați și i-au prezentat o listă cu cei care
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
și să agreseze pe alții. În momentul declanșării bătăilor, în cameră au sosit și Țurcanu, și Leonida. A devenit planton, iar de Paștele anului 1951 a asistat la batjocorirea liturghiei, când deținuții au fost obligați să se închine unui falus sculptat în săpun. La Gherla, unde a ajuns prin august 1951, Țurcanu i-a repartizat un rol de „agent descoperit”, obligându-l să acționeze deschis împotriva celor care nu acceptau „reeducarea”. Muntean a lucrat o perioadă la cabinetul medical, iar în
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
spun totul. În fiecare semn, dincolo de ceea ce stă În definiția lui strictă, pulsează și o parte de imponderabil, capabilă să genereze ori să adăpostească În ea nesfârșite virtualități și deschideri. [...] Punctuația, În fond, nu constrânge. Dimpotrivă, ea dă relief ideilor, sculptează Înțelesuri, intră Într-o fiziologie necesară a spiritului, asigură o disciplină de substanță În funcționarea liberă și exprimarea ordonată a gândirii (p. 2). CITAT RETRAS!!! 2. Definirea punctuației În opinia lui G. Beldescu (1995), punctuația este o componentă a scrierii
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
băutor de sânge. Nu era ușor. Dintre țărani, doar cei mai bătrâni trăiseră iobăgia. Satul era bogat. Dolșanski, de multă vreme ruinat, trăia într-o sărăcie mai mare decât unii mujici și avea doar o singură manie: își petrecea timpul sculptându-și lemnul sicriului... Nu, mai bine și-i închipuia pe băutorii de sânge în general, atunci se-ntețea mânia, iar masacrul, împușcarea, uciderea deveneau o treabă mai ușoară. Calul înclină capul. Încetini pasul, iar Nikolai simți o ușoară zdruncinătură: iapa
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
și la ea, dacă doarme întradevăr. Somnul o cuprinsese din nou. Areea visa, apoi se trezi brusc. O pupă pe mătușa și ieși în grădina fermecătoare, unde cântau într-o ritmicitate imperturbabilă turturelele. În mijlocul grădinii se înălța o vază uriașă, sculptată din piatră, cuprinsă în brațele sălbatice ale unui trandafir alb. Poezia locului era imortalizată și în fotografii, ea așezată în vaza aceea specială, când emana luminozitatea unei prințese. Grădina se scufundă în culori, cântec și mișcare. Toamna își lăsase urmele
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
când se opresc, stă pe măsuța de cafea. Myron e un vânzător de piese de schimb ieșit la pensie, iar Sylvia a fost asistent social. Din profil, femeia seamănă cu un clovn drăgălaș, cu obrajii expresivi, fardați, și cu nasul sculptat pentru cine știe ce efect comic. Myron Își plimbă buzele În jurul trabucului, mânjindu-se de intimitatea propriilor lichide. În timp ce Myron conduce, Sylvia Îmi prezintă paturile, dușul, camera de zi. La ce școală sunt? Ce vreau să mă fac? Mă asaltează cu Întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
tablourile de lângă el. Nu mai era nimeni în cameră. Ia un loc, zise din nou vocea. De data aceasta mi-am dat seama cine vorbea. În celălalt capăt al încăperii se afla un birou masiv, negru, ce părea să fie sculptat în piatră, întrucât se vedeau câteva vinișoare albe și albastre care se strecurau asemenea unui izvor de munte pe suprafața mată. În spatele său, cufundat pe jumătate în întuneric, stătea un om înalt, îmbrăcat cu o mantie prăfuită și uzată. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
va năvăli înăuntru redându-mi timp. Îmi puteam elibera timpul propriu și puteam să-mi însușesc altul la nevoie. Eram... nemuritor! Și nu numai atât! Aveam de partea mea acea imensă putere a vremii, acea forță care macină munții și sculptează văi în masive, care îmbătrânește oasele și dă uitării totul! Urletul victoriei mele părea să cutremure spațiul abstract în care devenisem permanent observator și rezident: Eu sunt Corvium! Mi-am îngăduit să mă minunez de locul în care mă aflam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
această îndeletnicire nu e privită cu ochi buni, nu-i așa? face bătăioasă Agrippina. Vipsania o trage de fustă să tacă. Și pe Antonia o deranjează reproșul nerostit și atitudinea Cal purniilor. Cu ochi scăpărători, sare în apărarea fiicei: — Pictează, sculptează, și va prezenta astăzi panegiricul ta tălui ei. — Al lui Drusus? se înfricoșează într-un glas cei trei. Plancina șoptește precipitat: — Da’ au trecut atâția ani de când a murit... — Optsprezece, răspunde sec Antonia. Vipsania se întinde și ia mâna Planciniei
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pentru poze. Stau și studiez fiecare fotografie lucioasă pentru câteva minute, sorbind din priviri membrele lungi și mlădioase ale modelelor, taliile lor subțiri, pielea aurie și strălucitoare. A ajuns o rutină: încep cu figurile lor, privindu-le îndeaproape fiecare pomete sculptat în parte, bărbia în formă de inimă și îmi clătesc încet ochii cu trupurile lor, având grijă să nu ratez nici un mușchi. Am câteva favorite. În sertarul de sus al dulapului din camera mea există un teanc de poze decupate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
când în când pești zburători. Samuraiul se odihnea la umbra unui catarg când băgă de seamă că fără să-și dea seama luase cu el rozariul. De un capăt al rozariului făcut din ghindă atârna o cruce pe care era sculptat trupul gol al unui bărbat sfrijit. Samuraiul se uită la omul acela cu brațele întinse și cu capul căzut fără vlagă, dar nu înțelese de ce toți străinii în frunte cu Velasco îl numeau „Domnul”. Pentru samurai, numai Stăpânul putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Compie și pălăria sa de fetru. Și apoi trecură peste primele dealuri pe care urcau antilopele, pe urmă peste munții cu văi adânci, acoperite de păduri verzi și povârnișuri pe care creșteau păduri de bambus, și apoi iar păduri dese, sculptate pe creste și În prăpăstii, până trecură de munți și se ivi altă câmpie, fierbinte, cafeniu-purpurie, vălurită din cauza căldurii, și Compie se uita Înapoi, să vadă cum zboară. Apoi, În față se Înălțau alți munți Întunecați. Și după aia, În loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
rezistent decât multe tipuri de lemn de esență mai tare. Exteriorul era dat cu mai mult de cincizeci de straturi de lac negru, la fel și suportul scund cu patru picioare. Sub praful gros, se vedea că În lac fuseseră sculptați tot felul de spiriduși și zeități și animale mitologice, precum și alte motive magice care se continuau și pe interiorul capacului. Detaliul meu preferat era un spaniel tibetan foarte jucăuș de pe partea din capac care ar fi venit exact În dreptul ochilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
au pus pe fund polistiren expandat În formă de păstăi, iar pe deasupra venea o bucată de catifea - poliester bej, oribil! Și așa am ajuns eu să fiu expusă În amfiteatrul muzeului, Într-un imens coșciug negru lăcuit, pe care erau sculptate animale imaginare și numele ocupantului său de drept care mă va căuta negreșit, cu o notificare de evacuare tremurându-i În mână. Dacă m-aș fi pregătit cu adevărat pentru o moarte prematură, atunci aș fi cerut să fiu incinerată precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Scumpă mi-a arătat o agrafă, ținând-o Însă departe de mine. Ți-a pus numele Bifang pentru că tatăl tău i-a dat urâțenia asta ca să sărbătorească nașterea ta Încununată de succes. Era o agrafă cu o sută de frunzulițe sculptate În jad imperial verde deschis. Pe crenguțe erau flori de bujor făcute din diamante micuțe. Agrafa lucitoare, prinsă În păr, inspira ideea de primăvară Înfloritoare. De când am văzut pentru prima dată acea agrafă am știut de ce mă numise Bifang: eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
aici, un foarte mare respect pentru peșteri. Această peșteră nu e spectaculoasă, dar este totuși Încântătoare, adăpostind un altar mai degrabă mic și simplu, cam de jumătate de metru lățime și un pic mai mult de jumătate de metru Înălțime, sculptat În forma unei vulve, de-o parte și de alta găsindu-se labiile În care timp de secole au fost cioplite omagii aduse fertilității. Peștera reprezintă fertilitatea, aceasta fiind venerată cu ardoare În China deoarece lipsa de fertilitate Înseamnă stingerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
amestecată cu ofrande sub formă de bețișoare de tămâie.) Pereții erau ușor văluriți, dar netezi, ceea ce l-a făcut pe Harry să creadă că secole de-a rândul bărbați ca el Își căutaseră ușurarea În același mod. (Greșit. Piatra fusese sculptată și șlefuită ca să semene cu o vulvă.) Iar anumite părți ale pisoarului erau decorate cu un fel de graffiti. (Caracterele chinezești respective gravate În piatră erau de fapt atribuite Zeiței Organelor Genitale Femeiești, sursa tuturor viețuitoarelor, aducătoarea de vești bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu mâncăruri făcute din ingrediente ieftine, udate cu bere chinezească din abundență. Mâzgăli prețul pe o bucată de hârtie pe care i-o vârî lui Bennie sub nas. M-am uitat și eu, desigur. Mâncarea era cumva din aur sau sculptată În jad? Bennie execută din nou plecăciunea ciudată care cerea Îndurare. —Minunat, minunat. Uitându-se afară, spre câmpul care dispărea treptat În Întuneric, Wendy văzu niște forme mișcând. — Ce e acolo? —Brr, spuse proprietarul, aceasta fiind cea mai bună aproximație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Locul Fără Nume au stat la coadă În spatele lor. Câteva fete Începură să chicotească văzându-l pe Rupert, Întorcându-și privirea când se uită spre ele. O bătrână Îl apucă de cot și Încercă să-l ducă spre un jilț sculptat pentru el dintr-un buștean. Rupert scutură din cap și se smulse din strânsoare, spunând printre dinți: — Chestia asta Începe să mă calce pe nervi. De fapt, era Încântat și jenat din cauza atenției care i se oferea. Bennie Își asumă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de foi fumate de călugărițe, călugări sau copii. Se uită În jur după ceva cu care să-și șteargă transpirația și se hotărî asupra mânecii propriei cămăși. La naiba, filmau În continuare. Ce să facă? Ținu statueta drept În fața camerei. —Sculptată Într-un mod inteligent, În maniera primitivă atât de apreciată de colecționarii de artă contemporani. O Întrebă pe femeie cât cere și nu Încercă să se târguiască vreun pic, dornic să facă dovada generozității americane. Numără bancnotele, echivalentul a trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]