2,829 matches
-
zi. În plus, am avut și plăcuta ocazie de a ne întălni cu o familie ce ne era apropiată, accea a medicului Melescu, renumit pentru capacitatea sa profesională. Bucuros și el de revedere, ne-a propus să -i facem o scurta vizită, pentru a încheia seara cu un pahar de tărie străină, care, pe atunci, nu se găsea chiar pe oriunde. Am acceptat cu plăcere și ne-am îndreptat spre locuița sa, situată într-o zonă liniștită și “calmă”, din punct
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
-i cioplesc crucile. El se ocupa de procurarea marmurei, alergând îndeosebi după marmură neagră, mai solicitată de clienți, și finisa ceea ce lucram eu. Și ne înțelegeam destul de bine. El era mulțumit că scăpase în bună măsură de efortul care îi scurta viața, eu eram mulțumit că mă lăsa în pace. Vorbea extrem de rar și de puțin. Nu zicea nimic când trebuia să corecteze ce făcusem. Se consolase să nu ceară de la mine mai mult decât eram în stare să dau. Acolo
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
trăgea ciorapii. Am privit-o lung și i-am zis candid: "Parcă s-a dus un fir". S-a înroșit violent și m-a privit cu ură. "Tîmpitule", a șuierat printre dinți. 23 decembrie Pornind de la dispensar, am vrut să scurtez drumul. Am nimerit pe o stradă unde se demolau niște case. Molozul de la zidurile dărâmate, amestecat cu apa ploilor și zăpezilor, se transformase în noroi. Camioane vechi, cu roțile murdare, lăsau urme adânci în care se strângeau băltoace tulburi pe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
motive ? \ Presupun că nu mă privesc, spune Rambert. Într-un sens, asta nu vă privește, într-adevăr. Dar în altul... În sfârșit, singurul lucru evident este că mă simt mult mai bine aici de când avem ciuma printre noi. Celălalt îi scurtează vorbăria: Cum se poate ajunge la această organizație ? \ A! zise Cottard, nu e ușor, veniți cu mine. Erau orele patru după-amiaza. Sub un cer greu, orașul se cocea încet. Toate magazinele aveau storurile lăsate. Marile artere erau pustii. Cottard și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
fără țintă, de fapt mergeau împiedicat. Ca niște stafii. Văzuseră cele mai groaznice lucruri, cum fuseseră uciși părinții lor, mamele violate. Și erau pur și simplu șocați. După asta, m-am gândit că dacă aș putea face ceva, orice, să scurtez un război chiar și cu o zi, atunci ar merita. Uri nu spuse nimic, se uită doar fix în ochii ei. —De aia nu am suportat să stau departe de asta multă vreme. Încruntă din sprâncene. Nu ți-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
fotolii, jucându-se cu telefoanele lor BlackBerry. Doar câțiva încercau să se concentreze asupra materialului. Stând în partea din spate a camerei, conducătorul echipei, un psiholog pe nume Paul Gode, ridică un deget în aer, făcându-i semn profesorului să scurteze. „Papion“ îl privi surprins, dar încheie rapid. În concluzie, zise profesorul, echipa noastră de la Universitatea Columbia a izolat o genă care promovează armonia socială și coeziunea de grup. Face acest lucru prin activarea cortexului prefrontal al creierului, o zonă cunoscută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
tăcută, ascultând discuția dintre ele, dacă nu cumva Își dezvoltase talentul de a se materializa atunci când voia. Spre deosebire de majoritatea turcoaicelor cărora le plăcuseră fustele scurte și tocurile Înalte În tinerețe, Zeliha nici nu le lungise pe primele, nici nu le scurtase pe cele din urmă pe măsură ce Îmbătrânea. Stilul ei de a se Îmbrăca era la fel de excentric ca Întotdeauna. Anii doar Îi sporiseră frumusețea, În timp ce Își luaseră tributul de la fiecare din surorile ei. Ca și când ar fi știut care era efectul prezenței ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
pasageri, ținând Într-o mână o țigară abia aprinsă, iar În cealaltă, un copac fantastic alcătuit din baloane colorate În nuanțe vii de galben, portocaliu și roșu. Poate că era un vânzător de baloane obosit, tată a numeroși copii, care scurta drumul spre casă trecând de pe o coastă pe cealaltă, fără să știe ce imagine uluitoare oferea trăgând după el ploaia aia de culori și o dâră de fum pe deasupra valurilor albastre. Luate total pe nepregătite de stranietatea acelei scene, Armanoush
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
se produce acolo. Atunci Cipriano Algor spuse, Nu te teme, ajungem la timp, Nu mă tem, răspunse ginerele, ascunzându-și cu greutate neliniștea, Știu, era o vorbă acolo, spuse Cipriano Algor. Viră spre o stradă paralelă, rezervată circulației locale, Vom scurta drumul pe aici, spuse, dacă ne întreabă poliția de ce am ieșit din șosea, amintește-ți ce-am stabilit, avem ceva de rezolvat într-una dintre fabrici înainte să ajungem în oraș. Marçal Gacho respiră adânc, când traficul se complica pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
la care trebuia să bată se afla la colțul cel mai îndepărtat față de locul unde se afla, exact la cealaltă extremitate a unei drepte imaginare care ar traversa oblic clădirea unde intrase Marçal Gacho, În diagonală, preciză mental olarul ca să scurteze explicația. Când va veni peste zece zile să-și ia ginerele, nu va mai exista nici urmă din aceste clădiri, praful distrugerii, care acum plutește în aer, se va fi așezat, și e posibil să fie gata imensa groapă unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
probabil se gândea la casa lui și la dudul negru care-i ținea loc de cer. Așa că mai devreme decât s-ar fi gândit, Cipriano Algor se întoarse la olărie. Sfatul vecinei Isaura Estudiosa sau Isaura, fără adaos, pentru a scurta, era înțelept, rațional, cum nu se poate mai adecvat situației și, dacă ar fi fost aplicat funcționării generale a lumii, cu ușurință s-ar fi încadrat într-o ordine a lucrurilor apropiată de perfecțiune. Mai admirabil era totuși că Isaura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pentru a clincăi la încheieturi, pentru a face și a desface, pentru a coase și a găti, pentru a picta și a șterge, pentru a mări și a micșora, pentru a îngroșa și a subția, pentru a lungi și a scurta, a umple și a goli, și spunând asta n-am spus nimic, de vreme ce n-ar fi suficienți optzeci de ani de viață trândavă pentru a citi și analiza cele cincizeci și cinci de mii de volume de o mie cinci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
-i cioplesc crucile. El se ocupa de procurarea marmurei, alergând îndeosebi după marmură neagră, mai solicitată de clienți, și finisa ceea ce lucram eu. Și ne înțelegeam destul de bine. El era mulțumit că scăpase în bună măsură de efortul care îi scurta viața, eu eram mulțumit că mă lăsa în pace. Vorbea extrem de rar și de puțin. Nu zicea nimic când trebuia să corecteze ce făcusem. Se consolase să nu ceară de la mine mai mult decât eram în stare să dau. Acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
trăgea ciorapii. Am privit-o lung și i-am zis candid: „Parcă s-a dus un fir”. S-a înroșit violent și m-a privit cu ură. „Tâmpitule”, a șuierat printre dinți. 23 decembrie Pornind de la dispensar, am vrut să scurtez drumul. Am nimerit pe o stradă unde se demolau niște case. Molozul de la zidurile dărâmate, amestecat cu apa ploilor și zăpezilor, se transformase în noroi. Camioane vechi, cu roțile murdare, lăsau urme adânci în care se strângeau băltoace tulburi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
lucru fermecat să apară În exact aceeași formă, doar o secundă mai tîrziu? Pe de altă parte - și vorbesc acum din punctul de vedere al copiilor - cum pot lucrurile să nu se repete? Un părinte obosit care face greșeala să scurteze o poveste de noapte bună, sărind peste o repetiție sau două va da de belea. Ce s-a Întîmplat cu repetiția numărul 8, tati? Acei dintre dumneavoastră care repetă anumite experimente iar și iar știu ce vor să spună copiii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
istoria și vechile gîlceve. Wakefield părăsește scena Înainte ca publicul să-și dea seama că Își Încheiase cîntecul de dragoste dulce-amărui. Aude În urma lui un sunet bubuitor, dar dacă sînt aplauze sau huiduieli, asta nu-și poate da seama. Își scurtase discursul dar psihodrama neașteptată compensase cu vîrf și Îndesat. În culise, Doris Îi Înmînează cecul cu onorariul. Îl pune În buzunarul interior al hainei. Agenții de se pun În mișcare În fața și În spatele lui și iată-l În camera de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de niște imense sprîncene negre. El nu este o „tîrfă artistică“, așa cum apare, sub Loplop și lîngă omphalos, Într-un costum negru elegant. Un trabuc neaprins i se ițește dintre buze, perpendicular pe falusul omphalosului. Palmer rîde nervos și Își scurtează discursul. Deci, ăsta-i omul, patronul lui fantomatic. Wakefield se ridică să-i strîngă mîna, dar Redbone Îl Împinge Înapoi pe scaun. — Manîncă, manîncă. Nu am nevoie de un public flămînd, Îi spune lui Wakefield. De obicei și Wakefield simte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
dorit să-i examinez îmbrăcămintea, scramasaxul, barba și părul. M-am amuzat s-o fac, atrăgându-i atenția că părul îi era prea lung, depășind cu trei degete maxilarul. Mi-a mulțumit, spunându-mi că va avea grijă să-și scurteze părul chiar a doua zi. Deși discreți, am ghicit că Michele și Giuliano erau amanți. Încă de la sosire, Flaviano, cel mai vestit actor și scenograf al Bizanțului, mi s-a părut odios. Era un bărbat de circa treizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
murim, și nu există bărbat sau femeie pe pământ care să nu fi cunoscut durerea sufletească sau trupească, ori pe amândouă, căci altfel moartea n-ar fi cu putință. Dar această fatalitate poate deveni mai puțin dureroasă dacă îți împlinești scurta viață cu fapte de iubire. Așa că iubiți-i chiar și pe vrăjmași și pe trădători. Aceasta a fost lecția Gailei. Oricât i-aș fi prețuit aceste cugetări filozofice, a trebuit să recunosc că mintea i-o lua razna, ceea ce m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
BORGHESE. Alunecând printre bariere portocalii, covorașul de metal se mișca sub picioarele lor cu o lentoare extenuantă. Îi târa - dar părea că nu-i duce nicăieri, căci nu se vedea deloc capătul galeriei. Când Emma făcu câțiva pași pentru a scurta parcursul, căci nu mai avea răbdare, Îi părea că nici nu mai atinge pământul - Îi părea că se eliberase, suspendată și ușoară, deasupra acestei zile. Sasha Îi atinse cu vârful degetelor gura. — Te doare? o Întrebă. Acum nu, răspunse Emma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ar putea să trăiască mult și bine după aceea. Deși nu era încă o certitudine. Nu avea decât să aștepte încă patru săptămâni ca să vadă ce se întâmplă cu Augustin. Pe de altă parte, viața lui tihnită s-ar fi scurtat: în loc de 40 de zile ar fi trebuit să stea doar 15, cine știe, chiar mai puțin, ceea ce i se părea torturant, mai ales când se gândea că nu poate să intre în orișicine. Și deodată l-a lovit și alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
intrat în acesta cât a putut de rar și cu timpul și-a dat seama că vizitele scurte aproape că nu-i afectau gazda. Toma a murit pe la 50 de ani și multă vreme s-a învinovățit că el îi scurtase viața, dar au urmat alți bărbați, cu vieți lungi, și atunci a știut că aceea fusese soarta lui Toma. La toate acestea se gândea, legănat de visele lui Gligore Ionașcu. Acesta visa că sare un gard înalt și intră într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pare rău că te-am deranjat. - Dacă tot ai venit, spusese Andrei, sprijinit cu o mână de biroul negru, poate mă aștepți să termin cu băiatul ăsta, care e pentru angajare, și ne repezim undeva, poate la mine, ce zici? Scurtăm relația. - Adică? Giulia își fixase privirea pe cele două bube mici de pe gâtul lui. - Adică poate ne-o și tragem, spusese și-o privise cu buza de jos făcută guler pe lângă dinți, încât Giulia nu știa dacă glumește, și până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
la o terasă prin Cotroceni și i-a povestit despre virus și că urma să apară la televizor. Zogru plutea deasupra lor, fericit că Giulia era veselă, încercând să-l menajeze pe Bobo, i-ar fi părut rău să-i scurteze viața, chiar dacă Giuliei nu i-ar mai fi plăcut, bărbatul acesta merita măcar lăsat în pace. Abia când au ajuns în Gelu Căpitanul a sărit din nou în sângele lui, hotărât ca de data aceasta să nu mai rateze sărutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
pe veci, doar un ecou... Ce fericire după zbuciumul petrecerilor. Recunoștința unui fir de iarbă. În umbra vastă a legendelor, Poetul veghează gânditor în barbă. În umbra legendarului destin, Poetul cast drumul veghează. Sub greutatea visului sublim, Întunericul său lumina scurtează. Ca o piatra pentru urmași, Tu ți-ai schilodit sufletul si chipul, Ți-ai năruit, și ți-ai trădat, Și ți-ai distrus visul. Pământule bun, numai tu Îi iubești pe poeți. Te umpli, cu nenumărate vieți. Câtă iubire le
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]