2,270 matches
-
Pseudo-cynegeticos, și imaginația specifică poveștii într-o compoziție stilizată, ușor convențională, apropiată de luxurianța barocă. O. este un spirit cultivat, erudit fără trufie, un hermeneut mobil și carismatic, om de gust și rafinament, care se delectează întreținând un dialog, mereu seducător, cu cititorul; pe acesta îl măgulește inducându-i ideea că jocul este deschis, că perspectivele și ipotezele pot fi multiplicate la infinit. Văzut și ca „un avar în domeniul artistic, care se desparte de ceea ce posedă în imaginație la fel de greu
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
disperat deoarece simt ca am erecție... Terapeutul - Simțiți că v-ați afirmat în alte domenii după ce ați început terapia? Hubert - Da, în alegerea hainelor mele, am „întinerit”, mi-am schimbat look-ul spre marea mea plăcere. Cred că sunt mai seducător. Fără a o copleși pe Carolyn, doresc să-mi reiau locul... Sedința 12: rezultat și comentariu privind rezolvarea comportamentului problemă Terapautul - Cum s-au desfășurat aceste două săptămâni? Hubert - In timpul ultimei ședințe, m-am temut că m-am grăbit
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
incitantă ambiguitate, îl fascinează pe hermeneut, care, între incertitudini și revelații, năzuiește a se apropia de „inima misterului”. Pendulând „între gândul neînfăptuit și fapta negândită”, șovăitorul (pseudo) danez își amână împlinirea proiectului „din deznădejde în fața posibilului”. Comentariul, deopotrivă elevat și seducător, atingând o întreagă claviatură (în gamă simbolică, filosofică, psihanalitică, politică), șerpuiește în modulații fine. Într-o sintaxă economicoasă sunt alăturate opiniile neconvergente (care „se ucid una pe alta ca scorpionii strânși sub un clopot de sticlă”) ale celor care, cu
OMESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288533_a_289862]
-
universale și românești evoluția și filiația unor motive specifice, bunăoară tema istorică în romantism, care capătă cu totul alte semnificații decât în epocile anterioare ori decât în perioada postromantică, precum și destinul unor motive literare privilegiate, cum ar fi avariția sau seducătorul, ori al miturilor moderne despre viteză și mașinăriile inventate de tehnica deplasării. Fără intenția unor exemplificări exhaustive, dar cu o erudiție susținută agreabil, eseurile din cartea Despre timp și spațiu în literatură (1994) își propun „o seamă de reflecții asupra
PACURARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288605_a_289934]
-
La Cluj-Napoca a fost distinsă cu Premiul pentru debut la Salonul Național de Carte (1997), Premiul „Henri Jacquier” al Centrului Cultural Francez și cu Premiul Universității „Babeș-Bolyai” (2003). Eseul Antimemoriile lui Grobei înfățișează o lectură critică fluentă și coerentă, expusă seducător, a operei romanești a lui Nicolae Breban. Firește, P. examinează - într-o formulare personală, deseori originală - diferite chestiuni care au preocupat și anterior exegeza, îl consideră pe romancier un postflaubertian, revelează asumarea de către acesta, în spațiul ficțiunii (și în alt
PAVEL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288733_a_290062]
-
O ereditate blestemată, ca și energia funestă a unei ambiții diabolice antrenează spre glorie și spre pieire eroina, principesa Nocturna, care sub diferite întruchipări se întâlnește mereu, prin timp și spațiu, cu Satan, cavalerul Întunericului înfățișându-se ca un irezistibil seducător. În povestea ei de superstiții și mistere oculte, K. întrețese, pornind de la Drăculești, și un fir istoric, mizând pe interferarea de real și suprareal. Formula care ar putea sugera impulsurile acestei narațiuni este „febră și viziuni”. Dyonisia (1926), „roman de
KARNABATT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287703_a_289032]
-
de cele religioase, cultura s-a aruncat asupra laturilor demonice nu doar pentru a le explora, ci și pentru a le experimenta. Stilurile de viață s-ar fi multiplicat, deși direcția lor ar fi fost unică: celebrarea sinelui în numele modernității seducătoare, practicarea hedonismului nelimitat și pierderea oricărei transcendențe etice. „Justificarea culturală, dacă nu morală, a capitalismului a devenit hedonismul, adică ideea de plăcere a devenit o cale a vieții”. O astfel de viziune se repercutează inevitabil și asupra economiei sau a
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
aflată în prelungirea lirismului gândirist. Ortodoxie păgână e cartea unui poet trecut prin școala lui Blaga, Barbu și Arghezi. Un prim strat al poemelor este furnizat de o arhaitate frapantă, creștină și latină totodată, înveșmântată în armonii clasice, de o seducătoare solemnitate: „Străbunii mei dintâi sunt Tamaris și Orfeu/ Și Dionisos, zeul impetuos și trist,/ Ce port pecetea ca pe-un inel cu ametist/ Pe mâna lin depusă în arhetipul meu./ Oroles tenebrosul, leit haiduc de Pind/ Și Pirus taciturnul, întunecat
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
cei doi mari critici. Protagonistul, Sava Manaru, se descoperă soț încornorat (soția îl înșală cu bunul lui prieten, Ramură) și decide, compensator și răzbunător, să demonstreze că nici soțiile prietenilor săi nu ezită prea mult să calce greșit. Când demonstrația seducătorului programat pare a se încheia conform ipotezei, o singură „rezistentă”, în fapt ultima lui cucerire, îi dă peste cap tot planul. Femeia se sinucide, iar Manaru, în degringoladă și fără repere interioare, îl va omorî, inutil, pe Ramură, amantul soției
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
București, 1984; P. Petria, Gib I. Mihăescu. Bibliografie selectivă, Râmnicu Vâlcea, 1985; Craia, Fețele, 96-104; Negoițescu, Ist. lit., I, 250-254; Dicț. analitic, I, 324-325, II, 331-334, IV, 63-67, 253-255, 354-356; Dicț. esențial, 519-521; Doina Modola, Dramaturgia prozatorilor. Gib I. Mihăescu. Seducătorul și umbrele, Cluj-Napoca, 2003. V.F.M.
MIHAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288116_a_289445]
-
la care se raportează dramele lui Lucian Blaga (misterul antic, renascentist, medieval, apologul, drama simbolistă etc.) include sugestii fertile pentru punerea în scenă. Preocuparea de a restitui valori dramaturgice ignorate sau neglijate ghidează și studiul Dramaturgia prozatorilor. Gib I. Mihăescu. Seducătorul și umbrele, care are în vedere o fațetă puțin cunoscută a scriitorului, proiectele sale dramatice, fragmentele și piesele finite, reprezentabile și astăzi: Pavilionul cu umbre (singura jucată), Confrații și Sfârșitul. Sunt puse în evidență particularitățile discursului teatral de tip comportamentist
MODOLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
afinități cu teatrul expresionist și cu teatrul absurdului. SCRIERI: Dramaturgia românească între 1900-1918, Cluj-Napoca, 1983; Actori pe scena lumii, Cluj-Napoca, 1990; Lucian Blaga și teatrul, I-II, București, 2000-2003; Chipurile Traviatei. Reprezentația lirică, Cluj-Napoca, 2002; Dramaturgia prozatorilor. Gib I. Mihăescu. Seducătorul și umbrele, Cluj-Napoca, 2003. Ediții: Adrian Maniu, Lupii de aramă, introd. edit., București, 1975. Repere bibliografice: Valentin Dumitrescu, „Dramaturgia românească între 1900-1918”, LCF, 1984, 8; Eugen Onu, Argumentele dramaturgiei, T, 1984, 3; Constantin Cubleșan, „Dramaturgia românească între 1900-1918”, TR, 1984
MODOLA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288201_a_289530]
-
fișă clinică la zi sau un portret-robot al subiectului postmodern - după modelul unor autori anglo-saxoni precum Allan Bloom 1, Roger Kimball 2, Theodore Dalrymple 3 - nu va găsi în paginile lui H.-R. Patapievici decât o generoasă promisiune. Titlul, deși seducător, nu acoperă integral conținutul cărții. Privit în linii mari, volumul lui H.-R. Patapievici este deopotrivă exigent și accesibil. Exigent, întrucât nu se rezumă la importul de clișee negativiste, ci reia pe cont propriu gândirea temeiurilor modernității. Accesibil, întrucât renunță
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
farmec și seducție, ca și în cazul aisbergurilor, avem senzația că cea mai mare parte rămâne întotdeauna ascunsă. Să fie oare adevărat că în actul seducției totul se petrece ca și cum lucrurile fundamentale n-ar fi vizibile, ca și cum farmecul celor mai seducătoare persoane ar acționa pe neștiute? De fapt, nu înțelegem cum acționează farmecul celor mai atrăgători oameni pentru că pur și simplu nu știm să privim. Și nu știm să privim pentru că nu știm la ce să ne uităm și unde. Așadar
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
trei părți. În prima vom vedea cum capacitatea de a seduce nu este un dar picat din cer. Când oamenii comunică între ei, o fac conform unor anumite reguli, a căror aplicare inconștientă îi face pe unii dintre ei mai seducători decât ceilalți. Primul nostru obiectiv este cunoașterea acestor reguli și dezvoltarea dorinței de a le aplica. Poate că veți fi tentați să mergeți direct la celelalte părți ale cărții, al căror conținut pare mai concret. Dar ar fi păcat! Deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
fi dovada că, în domeniul seducției, cea mai bogată parte a aisbergului nu e cea ascunsă, ci tocmai aceea care funcționează la lumina zilei. De asemenea, va fi dovada că fiecare dintre noi are, cel puțin teoretic, farmecul celor mai seducători oameni. Prima parte Seducția se bazează pe coduri inconștiente „A fi seducător”... E visul secret al fiecăruia dintre noi, și fiecare dintre noi se descurcă bine în această privință, lucru inerent seducției. Evident, de la un an la altul dorința poate
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
nu e cea ascunsă, ci tocmai aceea care funcționează la lumina zilei. De asemenea, va fi dovada că fiecare dintre noi are, cel puțin teoretic, farmecul celor mai seducători oameni. Prima parte Seducția se bazează pe coduri inconștiente „A fi seducător”... E visul secret al fiecăruia dintre noi, și fiecare dintre noi se descurcă bine în această privință, lucru inerent seducției. Evident, de la un an la altul dorința poate lua diferite forme. La unii este normală, la alții pare să ia
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
cel pe care l-ar fi ales ei înșiși. Din această perspectivă, seducție înseamnă atracție, fascinație. Totul se petrece ca și cum în fața puterii de seducție a anumitor persoane muritorii de rând ar rămâne pasivi, ca și cum ar fi dezarmați, neputincioși, chiar „vrăjiți”. Seducătorul e viclean: ne mână încotro vrea el, fără să ne spună unde ne duce... Și totuși, chiar dacă seducția nu acționează deschis, ea nu este o tehnică de manipulare, pentru că persoana care o folosește nu este conștientă de puterea pe care
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
fără să ne spună unde ne duce... Și totuși, chiar dacă seducția nu acționează deschis, ea nu este o tehnică de manipulare, pentru că persoana care o folosește nu este conștientă de puterea pe care o deține. Așa stau lucrurile, cei mai seducători dintre noi seduc fără să vrea. Nu fac nimic deosebit pentru a atrage atenția celorlalți, dar aceștia din urmă se simt atrași irezistibil către ei. Nu este vorba despre vreo tehnică anume sau despre manipulare. Puterea lor pare să acționeze
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
a proceselor de seducție Comunicarea și seducția sau povestea unei iubiri imposibile Seducția. În spatele acestui cuvânt feminin cu evidentă tentă de racolare se ascund codurile mai serioase ale excelenței în comunicare. Pentru că, dacă ne gândim bine, care sunt cei mai seducători oameni? Nu cumva sunt, pur și simplu, cei care comunică excelent? Își transmit atât de bine mesajul încât, dintr-odată, lucrul care ne interesează nu mai este mesajul, ci ei înșiși! Așa că, în loc să spunem despre cineva că e seducător, spunem
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
mai seducători oameni? Nu cumva sunt, pur și simplu, cei care comunică excelent? Își transmit atât de bine mesajul încât, dintr-odată, lucrul care ne interesează nu mai este mesajul, ci ei înșiși! Așa că, în loc să spunem despre cineva că e seducător, spunem mai degrabă că are carismă. Ei bine, nu! Nu așa vedem noi lucrurile și nu vă așteptați de la noi să opunem aici viziunea curată și etică a comunicării procesului corupt al seducției. Cele două fenomene se află într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
procesului corupt al seducției. Cele două fenomene se află într-o legătură profundă. Comunicarea și seducția constituie două realități inseparabile care, în consecință, nu pot fi niciodată concepute una fără cealaltă. Dar să vedem mai întâi cum arată acești oameni seducători. Confuzia ne împiedică să înțelegem ce este seducția Istoria e plină de persoane seducătoare și de procese de seducție descrise amănunțit. Am realizat o listă cu câteva nume celebre care au ceva comun - vă lăsăm să ghiciți ce anume: Salomeea
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
și seducția constituie două realități inseparabile care, în consecință, nu pot fi niciodată concepute una fără cealaltă. Dar să vedem mai întâi cum arată acești oameni seducători. Confuzia ne împiedică să înțelegem ce este seducția Istoria e plină de persoane seducătoare și de procese de seducție descrise amănunțit. Am realizat o listă cu câteva nume celebre care au ceva comun - vă lăsăm să ghiciți ce anume: Salomeea, Romeo, marchiza de Merteuil, Tristan, Eloisa, Izolda, Paul, Virginia, Abélard, Don Juan, Julieta, Valmont
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
efemer? Și ce putem aștepta de la niște procese ireale, narative? Niciodată esențialul - prin urmare, nimic, sau cel puțin nu cine știe ce. Casanova, Liane de Pougy, Rétif de la Bretonne, Oscar Wilde, Crébillon, marchiza de Pompadour, lordul Byron, Montherlant, Kierkegaard, Henry Miller, acești seducători au existat în carne și oase. Prin urmare, ne dau o idee mai corectă despre mecanismele seducției prin textele pe care le-au lăsat, în care au transpus în cuvinte ceea ce simțeau. Dat fiind că dispunem de cuvinte pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
limbajul nostru verbal înăbușim, fără să ne dăm seama, cele mai mari resurse de comunicare de care dispunem. Dacă vorbele nu sunt atuurile noastre, atunci în ce constau aceste strategii de comunicare? Ce anume face ca o persoană să fie seducătoare? De exemplu, să luăm mitul lui Marilyn Monroe - pentru că este, cu adevărat, un mit. Chiar putem să credem că succesul ei se datorează faptului că era mai inteligentă decât femeile din jur? Biografii sunt de neclintit în această privință: nu
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]