2,609 matches
-
influența, de a accepta prejudecățile și chiar - până la un punct - viciile vremii sale. Tristă mărturie de făcut În fața prietenilor puri ai adevărului În toate: dacă grația sa ar fi fost mai sinceră, nu ar fi avut atâta forță. Ea a sedus și captivat o societate prin naturalețe. Oare la ce grad de civilizație rafinată, de corupere secretă să fi ajuns, de fapt, societatea engleză, pentru a putea formula o frază profundă și dreaptă precum aceasta, à propos de un dandy ca
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
profund și mai agasant Tartuffe al respectului din câți au fost vreodată. Conduita acestui bărbat e o capodoperă. Poți extrage din ea maxime generale și axiome pentru a te face iubit de prințese. Dar cine mai are acum prințese de sedus? Sigur că există femei care poartă acest titlu; dar suflete princiare nu mai există. Or, iată prima axiomă a adorabilului machiavelism al lui Lauzun; căci e adorabil prin detalii. Cu cât o femeie mândră, prințesă prin suflet, dar și prin
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Domnișoara a luat-o, cu Îndrăzneală, drept rușinoasă. Regele a fost neînduplecat În fața lacrimilor ei, dar a plâns când a trebuit să o refuze. Când ne sfâșie, tigrii nu plâng, iar când crocodilii varsă lacrimi, e doar pentru a ne seduce. Lacrimile acestea ale lui Ludovic al XIV-lea Îi alterează fizionomia de rege, cea bine cunoscută. Căci dacă nu sunt dezonorante, lacrimile lui rămân de neînțeles. Disperarea Domnișoarei a fost tragică. Lauzun va plânge el Însuși pentru a o dispera
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Repet: nu m-am ocupat aici decât de această seducție a lui Lauzun, care e ceva cu totul aparte În istoria seducțiilor. Nu am să vorbesc deci câtuși de puțin despre arestarea sa și trimiterea la Pignerol... Domnișoara va rămâne sedusă până la sfârșitul zilelor sale. Chiar disprețul pe care l-a Încercat mai târziu Împotriva lui Lauzun nu a putut acționa asupra ascendentului său. El a ieșit de la Pignerol și a mers la Bourbon, apoi la Amboise și, În fine, a
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
folosește de minune, adaptându-i modulațiile În funcție de tonalitățile fiecărei persoane. Viața lui poartă Însemnul unei personalități de neclintit, de la care obține iertarea prin felul său de a se purta: artist cu artiștii, bătrân cu vârstnicii, copil cu copiii, el va seduce fără să placă, deoarece ne minte În propriul lui interes și ne distrează În mod programat. Ne ține În preajma lui și ne răsfață fiindcă se plictisește, iar dacă astăzi Înțelegem că am fost trași pe sfoară, mâine o să ne lăsăm
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
În sfera lui de o putere inexplicabilă, vom recunoaște același har În toate lucrurile ce Îi stau În preajmă; ochiul se lasă Încântat, iar aerul pe care Îl tragem În piept are dulceața plaiurilor natale. În intimitate, această persoană ne seduce prin naivitatea tonului. Prin firesc. Nici un efort, nici un lux, nici o ostentație; Își exprimă cu simplitate sentimentele ca fiind adevărate. Este deschisă și nu rănește În nici un fel amorul propriu al celuilalt. Îi acceptă pe oameni așa cum i-a lăsat Dumnezeu
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
dovedi” vreun lucru. Nici măcar atunci când acel lucru e adevărat pentru că - nu-i așa?- „până și lucrurile care sunt adevărate pot fi demonstrate”! Mai importantă e totuși sublinierea diferenței dintre moralitate și morbiditate. Nici pe de-a-ntregul realist, nici cu totul sedus de romantismul „negru”, ilustrat de William Blake, dar și, parțial, de „neomedievaliștii” Swinburne și Tennyson, Wilde Încearcă să stabilească un loc privilegiat pentru artist - adică pentru sine: „Nici un artist nu e vreodată morbid. Artistul poate exprima orice”. Orice nu are
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
o au pe cea mai puțină. El ajunge să le impună celorlalți această perspectivă asupra lumii, În mod voit absurdă ș...ț. Dintr-un ansamblu de practici neînsemnate și inutile, el face o artă care poartă pecetea sa personală, care seduce și care place ca o lucrare a spiritului. El transmite celor mai mărunte semne ale costumului, ale ținutei și ale limbajului un sens și o putere pe care În mod natural ele n-o au deloc. Pe scurt, ne face
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
p...țînare și succes de c...tre bolșevici, statele baltice ocupau locul central. În perioada interbelic..., Moscova a f...cut tot posibilul s... submineze noile regimuri, Încurajînd mișc...ri pro-sovietice că la Reval (Estonia), În 1924; sau, pentru a le seduce, susținîndu-le cîteva revendic...ri (recuperarea orașului Vilnius de la Polonia). Totuși, pasul decisiv a fost f...cut În august 1939, prin semnarea acordurilor secrete cu Germania - ce includeau Estonia și Letonia În aria de influent... sovietic... - și apoi, la 28 septembrie
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
debusolat, au dezn...d...jduit și În cele din urm... au divizat populația, care nu a reușit niciodat... s... creeze un adev...raț front comun Împotriva ocupanților. Deficiențele rezistenței necomuniste În ambele ț...ri, dac... except...m colaborarea notabilit...ților seduse de crearea unei „Albanii Mari” sau a unei Croații independente, majoritatea populației s-a ar...tat ostil... ocupanților. Împotriva lor au avut loc acțiuni Înainte chiar de apariția partizanilor comuniști. În Albania, antifasciștii și cîțiva șefi ai triburilor din nord
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
bazat pe egalitate și pe respectarea libert...ților. Dublă făt... a perioadei „frontiste” Reluat... obsesiv imediat dup... r...zboi de c...tre militanții comuniști din Europa de Est, ideea reconstruirii unei lumi mai drepte pe ruinele r...zboiului nu putea decît s... seduc... o mare parte din populație, și În special generațiile cele mai defavorizate, cu atît mai mult cu cît aceast... idee exaltant... p...rea s... se concretizeze În formarea unor coaliții guvernamentale - denumite „Fronturi naționale” - ce reuneau principalele forțe progresiste ale
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
București, 1954, p. 18. 1127 Vezi și Alain Besançon, Anatomia unei stafii, Editura Humanitas, București, 2014 1128 Tema dreptății sociale este una fundamentală pentru socialism. Ideea că oamenii pot face "dreptate" într-o lume creată de Dumnezeu ca "nedreaptă" a sedus mințile multor oameni de-a lungul a mai multe secole. Și azi, dacă am întreba un tânăr socialist de ce crede în această doctrină, în mod sigur ne-ar răspunde că își dorește "o lume mai bună și mai dreaptă". Iată
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
fel, În baladele românești, Copilul de Turc Îl omoară prin vicleșug pe Gruia, iar Manea se preface că vrea să Închine cu vin și Îl lovește pe Toma atunci când acesta se pregătea să bea. În sfârșit, eroii Încalcă normele maritale, seduc sau răpesc femei interzise lor: Heracle, deși căsătorit, o răpește pe Deianira și va fi devorat de cămașa otrăvită a lui Nessus, Starktar Întreține relații cu soția regelui său, iar Sisupala seduce o femeie măritată. Acest tip de greșeală este
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
să bea. În sfârșit, eroii Încalcă normele maritale, seduc sau răpesc femei interzise lor: Heracle, deși căsătorit, o răpește pe Deianira și va fi devorat de cămașa otrăvită a lui Nessus, Starktar Întreține relații cu soția regelui său, iar Sisupala seduce o femeie măritată. Acest tip de greșeală este abundent actualizată În ciclul romanelor cavalerești, unde Lancelot și Tristan abdică de la codul cavaleresc, Îndrăgostindu-se de soția regelui lor. În concluzie, spune G. Dumézil (1971, p. 357), cele trei greșeli ale
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Mircea Vulcănescu. Năzuind să dea „stihuri noi cu senzuri de filosofie” (Versuri, 1934, Vocile singurătății, 1937), D. este în poezie fie un cugetător cam naiv și prozaic pe motivul trecerii și fragilității omenești (Panta rei, Zădărnicie, Ceasornicele), fie un erotic sedus de contrastul dintre bărbatul dedicat țelurilor și chemărilor abstracte și femeia cu tipar „ca un ghimp” (Reînviere, Depărtare, Dionisiacă), totdeauna, însă, cu imagini și sensuri culese din lirica lui Tudor Arghezi (pentru care a nutrit o constantă prețuire). SCRIERI: Versuri
DOBRIDOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286802_a_288131]
-
domeniu) o certitudine. De altfel, și în analiza romanului Adela - în epocă o adevărată revelație atât pentru critică, cât și pentru publicul larg - accentele cad tot pe nevoia de certitudine. Uneori (ce e drept, nu prea des), D. se lasă sedus de propriile speculații privind locul în literatură al femeii sau al bărbatului (în jurul căruia gravitează totul), paranteze parazitare care încarcă inutil pagina. Conștient de acest balast, criticul îl marchează cu umor: „Am închis paranteza din paranteză”. Acesta este stilul (deseori
DOBRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286800_a_288129]
-
Argeș”, cu ciclul Edict (1970), dar se impune cu volumul Curtea Veche (1974; Premiul Uniunii Scriitorilor), prima sa carte. Solitar și himeric, calofil de tip matein, așternându-și urechea pe catifeaua sonurilor vetuste și muzeale, inventate prin metamorfoza celor existente, sedus de codul etic și estetic al unor nobile vremuri, C. e un menestrel modern și melancolic, purtându-și stângaci fantoma printre contemporani. Un sentimental, s-ar zice - dacă efuziunile nostalgice nu i-ar fi cenzurate de o blajină ironie; un
CORDUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286415_a_287744]
-
C. s-a hotărât să publice scrisorile trimise ei de Marin Preda între anii 1954 și 1958. Acum începe translația decisivă de la „cartea vorbită”, din convorbirile amicale, spre statutul scriptic al cărții, care păstrează ceva din însemnele oralității. Ceea ce îl seduce pe cel ce a provocat confesiunile sunt dezvăluirile fostei soții a prozatorului despre un Preda sfios și îndrăgostit, stimulat prin iubire să-și publice capodopera Moromeții, imagine care constituie punctul de pornire spre un excelent portret interior al scriitorului. Toată
CORNU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286427_a_287756]
-
literare (1938), Tudor Arghezi (1940; Premiul Societății Scriitorilor Români). Sub îngrijirea Constanței Constantinescu, vor fi reunite aceste volume antume, precum și numeroase texte inedite, în seria Scrieri, însumând aproape patru mii de pagini (I-VI, 1967-1972). Asemenea foarte tânărului G. Ibrăileanu (sedus de aforisme), junele C., bântuit de mirajul ideilor, era un gânditor, un reflexiv, năzuind să-și clarifice relațiile cu lumea. Cele nu mai puțin de 935 de aforisme și comentarii, reunite postum în Caleidoscop (1974), sunt, de fapt, niște meditații
CONSTANTINESCU-11. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286378_a_287707]
-
și registrul elegiac cu cel violent-sarcastic. Răzbat în această narațiune la persoana întâi - mai degrabă jurnal al unui eu măcinat de incertitudini, privind dezabuzat-cinic spectacolul unei epoci dure, cuprinse de marasm (e vorba de anii ’50-’60) - ecourile romanului existențialist. Sedus de plăcerea relatării, autorul aduce în scenă o galerie grotescă, un spectacol caricatural și, interesat excesiv de atmosferă, aglomerează reportaje de călătorie (adesea fanteziste) și referințe livrești, centrifugând substanța epică. În pofida interesului coerent pentru o epocă abia încheiată, istoria e văzută
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
fost o explozie de energie, mânat de uriașe ambiții sub cupola diversității publicistice. S-a risipit în gazetărie, s-a încredințat, cu frapante denivelări, exercițiilor de dramaturgie și poezie, a fost ispitit de fabulos și de barochism, s-a lăsat sedus de aluviuni culturale și de exotism. Așadar, o izbitoare luxurianță verbală, slujind o „imagine senzorială”, apreciată chiar și de inamici. Și un relief axiologic accidentat, făcând saltul de la gestațiile îndelungate, răbduriile rescrieri, lunga așteptare (ca în cazul romanului Groapa) până la
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
surescitată din gestul acela, înțelesesem peste ce fel de interior trăgea perdeaua brațul gol de femeie... Îi simțisem chiar și prospețimea netedă pe buzele mele. La fiecare dintre întâlnirile acelea, în capul meu răsuna o chemare insistentă: trebuia să le seduc imediat pe necunoscute, să fie ale mele, să umplu cu carnea lor șiragul de trupuri visate. Căci fiecare ocazie ratată era o înfrângere, o pierdere iremediabilă, un gol, pe care alte trupuri nu ar putea să-l umple decât parțial
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
a moravurilor, când pri vea în ele o pernicioasă dare de loc la fațărie și minciună. Nu trebuie însă să uităm ca această opozițiune avea o rădăcină esențialminte politică, spre a-l însemna pe protectorul actorului, Pisistratos, de om ce (seduce) amăgește poporul prin arți încelătoare. Comp. narațiunea lui Plutarch în Solon, cap. 30. Cu drept cuvânt vede Welcker (în Suplement la Trilogia lui Aeschylos, p. 256) în această narațiune despre apalia lui Solon cătră artea dramatică concepțiunea unui timp mai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
429r în acea a hainelor femeiești. Căci aicea adesea, vanitatea de femeie ademenește pe actrițe la o totală ștergere a distincțiunilor dintre pozițiunea socială a individelor, indicate în roluri. Mania de-a se împodobi și de-a străluci prin găteală seduce adesea la o deplină nivelare a diferințelor. Însă, îndată ce o haină e în contradicțiune cu relațiunile proprii ale unei persoane din piesă, efectul acestei calimități asupra întregului e foarte jenant. O podoabă necompatibilă cu pozițiunea individuală, o coafură, un giuvaer
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și trebuincioasă probă de istețime și pătrundere aceea de a ști ce poți întreba raționalminte. Căci dacă întrebarea e nepotrivită și provoacă răspunsuri inutile ea mai are, afară de rușinarea celui ce o sulevează, încă și inconvenientul {EminescuOpXIV 391} de-a seduce pe ascultătorul ei neprecaut la răspunsuri și mai nepotrivite, și dă ridicolul spectacol că, după spusa celor vechi, unul mulge țapul, altul ține o sită în loc de doniță. Drept că adevărul consistă în acordul unei cunoștințe cu obiectul ei, dar printr-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]