138,178 matches
-
stingeau din viață neconsolate și încărcate de acuze niciodată demonstrate și caziere murdărite prin minciuni etc." Plângerea (nr. 35/P/2006) a fost preluată de general maior magistrat doctor Dan Voinea, procuror militar șef al Secției Parchetelor Militare, care a semnat și un proces-verbal de primire a unei vaste documentații, printre care volumele A-Q ale dicționarului Victimele terorii comuniste, publicat de Cicerone Ionițoiu, în ultimii ani, la Editura Mașina de scris. Merită menționat faptul că în Plângere, în afară de infracțiunile imprescriptibile
Ierarhizarea răului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/10303_a_11628]
-
cu foarte relevante amintiri personale), o demonstrație în ale cărei raționamente cititorul este dus de mână, îi urmează etapele pas cu pas, iar în final înțelege perfect punctul de vedere al autorului. De aici, de nimeni contestata credibilitate a analizelor semnate de Vladimir Tismăneanu. Democrație și memorie este o carte care reunește articolele publicate de autor în presa din România, în ultimii doi ani. Cele mai multe au apărut în rubrica săptămânală din "Jurnalul Național", transferată, ulterior, la "Cotidianul", dar și în unele
Lecții de democrație by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10305_a_11630]
-
Baptiste Vuillaume, și câte și mai câte. Bunăoară, o istorie a semiografiei muzicale de la momentul notației neumatice și al tabulaturilor, până la notația modernă, proporțională. Se vede însă că istoria scrierii sonore nu are un traseu obligatoriu rectiliniu. O demonstrează partitura semnată de Moritz von Schwind - La Musique de l^Avenir -, un desen suprarealist dedicat lui Joseph Joachim, ce reproduce linia melodică a unei improvizații schumanniene, semnele făcând aluzie la ordinul "Pisicile Negre" (,L^ordre des chats noires"), fondat de Robert și
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
ochiul trecătorului creștin încearcă în zadar să zărească o cruce, dar și iluzia absolvirii de păcatele trupești prilejuite de reprezentarea sonoră a porților emblematice ce străjuiesc orașul sfânt. Les sept portes de Jerusalem mă face să cred că muzica religioasă semnată de Penderecki seamănă cu întunericul, fiind totuși fiica luminii. Un întuneric pe care îl nutrește verticalitatea distribuțiilor armonice, copios minore, precum și orizontalitatea tangajului de la corzile grave; o lumină ce sclipește atunci când se aprind focurile alămurilor și pălește grație sufocării lemnelor
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
Constantin Țoiu În Cotidianul, pe șapte august ce trecu, domnul Andrei Pleșu semna articolul Constantin Noica a fost urmărit ca un obiectiv militar. Senzațional, din partea redacției, cum se scrie acum. Vreun ziarist, nu numai foarte, - foarte inteligent, dar și dat naibii de citit, ar fi titrat, poate, Idiotul, ceva în genul ăsta, din
Noblețea apărării by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10310_a_11635]
-
a fost titlul de pe copertă: "Interviu cu Maria Ioana Cantacuzino, despre comunism, aristocrație și viața în exil". Oricine a petrecut câțiva ani în perimetrul literaturii române știe că numele persoanei intervievate de "Elle" este al unei prozatoare de talent, care semna cu pseudonimul Oana Orlea. N-am să fac o analiză literară a savuroaselor amintiri și mărturisiri ale nepoatei Marucăi Cantacuzino (soția lui George Enescu) și fiicei lui "Bâzu" Cantacuzino. Interviul trebuie, pur și simplu, citit, pentru că în fiecare rând vibrează
Zeama de varză ca poliție politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10304_a_11629]
-
-i fi pavat drumul spre pușcărie. Ceea ce, în cazul Oanei Orlea, s-a și întâmplat. Mai rămâne să aflăm și identitatea celui care a comis o asemenea "infecție". Nimic mai simplu. Îl puteți întâlni săptămânal în revista "Dilema veche", unde semnează sprințara rubrică "Din viața unui extremist de centru". Numele său e Radu Cosașu. P.S. Dacă și-ar asuma și articolele scrise în anii '50, nu doar jucărelele grațioase de azi, dl. Cosașu ar trebui să-și reboteze rubrica. Având în
Zeama de varză ca poliție politică by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10304_a_11629]
-
ghicitoare, spusă cînd Păresimi dă prin lunci, sau cînd "pășunea/ reînverzise,-n șaizecișapte". Altei literaturi, de poezii "tîrzii și coapte", i se spunea, atunci, prologul. Și, pentru-un cerc de pasionați, care ocupă, într-o seară, stalul, cînd Foarță le semnează invitații, așa o să arate, ever, poezia. Și mot de passe - cine oare să fi povestit că,-n anii studenției, cine-l citea putea veni cu ei la o bere? - era Dimov. în fine, lectură, descoperire, pe urmă întîlnire. "Casa poetului
"Scrie visul de poet..." by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10319_a_11644]
-
Iorgulescu. Aceste colaborări aveau loc pe față: autorii lor intrau chiar într-un fel de panică a dizgrațierii dacă, la zile festive, nu li se cereau articole în presa locală sau centrală. Mai ales că nici nu trebuiau decît să semneze aceste articole, care erau compuse în redacțiile ziarelor, dacă autorii lor treceau printr-o criză de inspirație. În ultimii ani ai regimului, însă, unii dintre intelectualii mulți nici măcar nu mai erau întrebați dacă vor să semneze. Se știa că le
Colaboraționiștii după Iorgulescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10320_a_11645]
-
nu trebuiau decît să semneze aceste articole, care erau compuse în redacțiile ziarelor, dacă autorii lor treceau printr-o criză de inspirație. În ultimii ani ai regimului, însă, unii dintre intelectualii mulți nici măcar nu mai erau întrebați dacă vor să semneze. Se știa că le scăzuse entuziasmul propagandistic, unora de tot.Dar li se atribuiau asemenea ode în proză, fiindcă ziarele mizau pe lașitatea semnaților. Aceștia, e drept, nu protestau public, dar se plîngeau redactorilor șefi că nu au fost nici măcar
Colaboraționiștii după Iorgulescu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/10320_a_11645]
-
citit, peste vreo jumătate de mileniu, pe Baltrusaitis și pe Hoecke, pe Michel Foucault și pe Louis Marin, vor alege și interpretarea conform căreia neîntinarea se hrănește din propria-i contemplare în oglindă și vor înțelege și că nu am semnat acest portret pentru că Cecilia Gallerano c'est moi. O oglindă ține în mîna dreaptă și femeia din tapiseria care, în ciclul de la muzeul Cluny al Doamnei cu licornul reprezintă Văzul. Simbolismul acestei imagini pare limpede. Întregul joc al seducției, ilustrat
Inorogul și licorna by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/10318_a_11643]
-
zâci mie Cuțu-Boschito ori B.B., dacă greșesc... Deci, notează, doamnă vecină: partea întâi, alegro vivace, partea a doua alegro ma non troppo, iar ultima parte, pianissimo posible, poate chiar silențio maestoso... Iar dacă îți mai spun și că libretul este semnat de însuși Domnul Președinte Traian Băsescu, iar orchestrația aranjată de Serei, cre' că ți-am blocat gândirea... - Poate-ai vrut să spui Șereș, îl întrerup eu cu timiditate. - Nu, domnu' pretenar - mă crezi tâmpit? Am spus clar: Serei! Adică: Se-Re-I
Dosariada șși alte mitu(i)riț by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10338_a_11663]
-
nu-mi spuneți că astfel de lucruri nu rimau cu "profesionalismul" mult clamat al Securității: ele erau chiar esența sinistrei instituții. Dincolo de toate acestea, problema e că oameni cu calitățile politice ale Monei Muscă au fost aduși în situația să semneze - ba chiar cu o anume voioșie - pactul cu Diavolulul. Ca orice lume demonică, și comunismul își voia tainul său de sânge și suferință. Dacă ne vom rezuma la a-i scuipa la nesfâșit pe cei care au fost - cu voie
Tandemul securist-turnător by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10341_a_11666]
-
și referință istorică, 3. limbajul direct, frust, denotativ, 4. mizerabilismul fiziologic și obsesia unicității, 5. pastișa intertextualismului și a metatextului. Astfel, prima și cea mai evidentă arie comună se referă la scriitura sinelui, la acel pact autoficțional deja menționat și semnat de majoritatea autorilor incluși în colecție. Acesta domină vocile narative înscrise la cuvânt, constituindu-se într-o modalitate aparte de abordare a problemelor interiorității și de proiectare a lor în exteriorul tangibil, recognoscibil, decriptabil. Definirea identitară. Raportarea la alteritate Procedeul
Generația-electroșoc by Cristina Cheveresan () [Corola-journal/Journalistic/10333_a_11658]
-
a fi fost, într-o epocă a vieții lor, informatori ai Securității. Pe zi ce trece numărul lor sporește, ei devin o categorie specială cu tot mai mulți eminenți aparținători. Afli că X., vajnic adversar al comunismului în cincinalele tranziției, semnase un angajament. Un altul, cu totul respectabil gazetar călcase cu stângul încă din liceu. Un al treilea a semnat angajamentul, dar n-a produs nici o notă informativă. Fie pentru că s-a căit, fie deoarece n-a avut ce scrie, ce
Un club de marcă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10340_a_11665]
-
ei devin o categorie specială cu tot mai mulți eminenți aparținători. Afli că X., vajnic adversar al comunismului în cincinalele tranziției, semnase un angajament. Un altul, cu totul respectabil gazetar călcase cu stângul încă din liceu. Un al treilea a semnat angajamentul, dar n-a produs nici o notă informativă. Fie pentru că s-a căit, fie deoarece n-a avut ce scrie, ce și pe cine să toarne. Mi-aduc aminte perfect în care circumstanțe a avut loc vizita agentului racolator care
Un club de marcă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10340_a_11665]
-
Geo Vasile Personajul-narator din romanul de debut Ŕ toi, cuando tu no estas (Ed. Humanitas, 2005, 426 p.), semnat de Mihnea Rudoiu (n. 1978, Târgoviște, absolvent al Academiei Tehnice Militare și al Facultății de Științe Politice a Universității București), își începe pledoaria prin a face elogiul unicității, al propriei subiectivități; așa se și explică înfumurarea, paradoxul și poliloghia ca
Măști și farse by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10354_a_11679]
-
cu funde din mătase ruginie, pe care o ștanță neagră a pus așa: Maria (caligrafiat, stil semnătură) REGINA ROMÂNIEI. PATRU ANOTIMPURI DIN VIA}A UNUI OM. Jos: ILUSTRA}II DE N. GRANT. Negru pe roșcat. Vizibil și sever. Traducerea o semnează Margareta Miller-Verghy, în Bucurestiul belle-époque: 1915. (Delavrancea). Patru anotimpuri pentru un secol de viață... Primul capitol e-o foaie cu flori. Stilistice: "văzduhul întreg era plin de frunzișoare cari plutiau, săltau, se învîrtiau, ca mii de fluturași eșiti la joc
Poveste pentru Cella by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10370_a_11695]
-
tabieturile și metehnele scriitorilor care continuă cu partea ei secundă (și ultima, din păcate), "profilul" de traducător al lui Radu Paraschivescu, emoționanta scrisoare a lui Dinu Manoil către Laura Guțan prezentată de G. Liiceanu și reportajul (trist) despre bibliotecile publice semnat de Stela Giurgeanu. Noua rubrică "3,14TECA" este sora geamănă a simpaticei " Cu ochii-n 3,14" din Dilema veche. Rubrica este, fără îndoială, una dintre cele mai savuroase, dar ne-am fi așteptat la ceva mai original. În fine
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10363_a_11688]
-
de bibliotecă? Răstălmăcire și rea-credință În numărul din august al Ideilor în dialog, Horia-Roman Patapievici, în articolul " Prostia și reaua-credință transformate în delict de interpretare" ia poziție față de răstălmăcirile de care a avut parte un articol pe care l-a semnat în revista Flacăra (nr 1-2, 2002), articol al cărui titlu era Inactualitatea lui Eminescu în Anul Caragiale. Răstălmăcirea cu pricina, răspîndită masiv în presa scrisă și pe site-urile internetului, poate fi rezumată cu ajutorul cuvintelor ziaristului Viorel Patrichi: Pentru H.
Ochiul Magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/10363_a_11688]
-
post-decembristă a României și a Republicii Moldova bazându-se pe documente inedite din arhiva de stat a Uniunii Sovietice de la fondul Gorbaciov. Concluzia să este ca, în anii 1990-1991, "România a ales calea unei democrații originale, fiind singura țară care a semnat un tratat cu Uniunea Sovietică muribunda, dezvăluind lumii occidentale că de fapt cei care au preluat puterea în urmă evenimentelor din decembrie 1989 se pregătiseră pentru politica gorbaciovistă de glasnosti și perestroica, păstrând rolul conducător al Partidului Comunist, dar nu
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
inspirată doar prin scurtimea și incisivitatea formulării "paradoxului tiraniei", însă e departe de a fi originală cât timp prima problematizare aparține lui Xenofon în dialogul minor Hieron și care a făcut, ulterior, obiectul reflecției lui Leo Strauss 2. Dacă biografia semnată de Johnson concretizează afirmațiile generale făcute de Xenofon-Seneca asupra tiranului, în egală măsură, aceasta poate fi citită și dostoievskian, ca replicare a lui Dmitri Karamazov, personaj literar, în Iosif Visarionovici Stalin, personaj istoric. Chiar dacă Johnson nu își asumă nici explicit
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
ei, dispare și problema" (pp. 44-45), cuvinte care metaforic se regaseau într-o expresie pe care Stalin o cita deseori încă din timpul studiilor teologice de la Gori și Tbilisi: "beznă pădurii ce totul ascunde" (p. 11). Astfel, meritul lucrării biografice semnate de Paul Johnson, lăsând la o parte breviarul faptelor fără precedent în istorie pe care Stalin le-a făcut posibile, este acela ca îmbină ilustrarea paradoxului tiraniei cu încercarea -nicio clipă însă asumată explicit - de a-i găsi cauzele primare
Polis () [Corola-journal/Science/84980_a_85765]
-
asemenea de îngrijirea și comentariul adecvat al lui Teodor Vârgolici. La concurență, Gheorghe Cunescu se va ocupa și el de editarea unor volume de publicistică. În 1967, Teodor Vârgolici publică o monografie Gala Galaction, urmată de altele ce merită reținute, semnate de Adriana Niculiu (în 1971) și de Gh. Cunescu (în 1982 și în 1989). Gala Galaction nu a avut parte până de curând decât de "opere alese", în stilul precaut al regimului comunist, deși scriitorul a pactizat imediat după 1947
Socialismul evanghelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10538_a_11863]
-
teoretice și practice cu care se confruntă societatea contemporană. Tot astfel, Andrei Marga, prin opera filosofică de primă mărime și prin acțiunile de reformare a instituțiilor autohtone, este considerat corespondentul său în spațiul românesc. Nu este deci întâmplătoare apariția monografiei semnate de Andrei Marga, Filosofia lui Habermas (Editura Polirom, Colecția "Collegium", Iași, 2006, pp. 518). De fapt, cui i se adresează acest volum? În primul rând, cercetătorilor din domeniul științelor sociale care vor să aibă o viziune globală asupra societății; mai
Vigilența gândirii by Ana Pantea () [Corola-journal/Journalistic/10550_a_11875]